Mitul frumusetii albe sau pana unde merge conformismul actual

Zilele trecute am vazut pe HBO un documentar foarte interesant: "Mitul frumusetii albe". Habar n-aveam ca exista si un asemenea mit modern. Credeam ca frumusetea nu tine cont de rasa, chiar citisem un studiu in acest sens. Proportiile fetei pe care le percepem ca placute nu sunt caractere "etnice". Dar ce conteaza stiinta, aici e vorba de un mit, nu? Fiecare crede ce vrea, iar credinta si stiinta trebuie sa stea separat.
In acest documentar am vazut persoane simpatice, interesante din alte grupuri etnice (o chinezoaica, un malaiezian si o femeie de culoare din Jamaica) toti imigranti in Marea Britanie, care voiau sa-si schimbe look-ul pentru a deveni mai de succes. Malaiezianul voia sa fie mai inalt (avea 1,57m), chinezoaica "mai dotata", iar femeia de culoare "mai putin dotata".
Femeile si-au implinit visul, dar barbatul nu, din cauza unor limite biologice (lipsa flexibilitatii ligamentelor), care nu il recomandau pentru o operatie de crestere a oaselor greu de vizionat pentru persoanele care nu sunt in domeniul medical. Intr-adevar, nu e recomandabil nici sa privesti asemenea operatii daca nu e un interes profesional la mijloc, dar sa le mai si faci. Asta ar trebui sa se numeasca "medicina imorala", ca si implanturile dentare si albirea dintilor. Interesant era ca doi dintre medicii care le-au efectuat erau indieni (de fapt toti, pentru ca intr-un caz era vorba doar de o tentativa), si se aratau deloc deranjati de faptul ca oamenii vor sa-si atenueze caracterele etnice. Pacientii invocau mereu succesul intr-o lume a albilor inalti, cu femei dotate, dar nu foarte, cu anumite proportii ale corpului. Dar culmea culmilor mi s-a parut interviul cu un medic plastician coreean care spunea ca barbatii din tara lui, foarte putin "dotati" fata de alte grupuri etnice, isi fac marire de penis, dar asta le afecteaza marimea acestui organ doar in stare flaxa, nu in erectie. Un om de afaceri isi facea asa ceva, pentru ca sa arate mai bine cand se duce la sauna cu alti barbati... Ce pervers! ar spune unii. Ce conformism de doi bani! cred ca ar trebui sa spunem.
Oamenii acestia care aveau alte probleme (femeile erau mame singure) cautau motive si solutii facile la dificultatile din viata lor. Probabil era si presiunea faptului de a te simti strain, strain de valorile unei lumi in care nu te-ai nascut. Proveneau din alte culturi, nu din Occident, iar problemele lor de adaptare sunt greu de inteles pentru noi. Dar cel putin chinezoaica si malaiezianul pareau persoane educate, sensibile, cu valori culturale solide, care tocmai prin diferentele culturale ar fi avut atat de multe de oferit.
Stergerea caracterelor etnice prin operatii estetice mi se pare ultima smochina in materie de conformism estetic si nu numai. Ca operatiile estetice sustin uniformizarea in cadrul unui grup etnic, caucazienii adica, e foarte mult, dar ca acest conformism sa se extinda precum guma de mestecat e deja prea mult. Problema noastra e ca e prea putin exotism in lumea asta, ca sunt prea putine valori, prea putine lucruri diferite care pot sustine progresul. Ce fac acesti oameni? Sustin tarele lumii noastre obosite, in loc s-o ajute. Pe cine sustin ei, pe cine incearca ei sa satisfaca? Pe acei oameni care nu au suficienta inteligenta si imaginatie sa priveasca diferentele etnice ca pe niste diferente de familie. La noi in Europa, in unele zone, anumite caractere sunt rare (la noi parul blond si ochii albastri, de exemplu), si apar in familii. Acelasi lucru se poate spune de pielea mai pigmentata sau cu proportia straturilor diferite, ca si de alte caractere etnice, apar in familii indepartate.
Dar oare numai actiunile acestor oameni care incearca sa isi schimbe identitatea sunt bizare? De cate ori incercam sa ne ascundem adevarata fata (psihologica) pentru a nu fi intelesi/intelese gresit, pentru a nu avea de suferit pentru ceea ce suntem? Problema e in alta parte, in felul in care e societatea construita, in care de la viata de zi cu zi si pana la diplomatie se incearca satisfacerea oamenilor limitati in intelegere si simtire.

Continue Reading

O carte despre care feministele ar trebui sa vorbeasca

Recent am vazut pe un site feminist un interviu cu Stephanie Coontz, istorica, preda istoria familiei la Evergreen State University. Printre alte carti despre istoria familie, unele foarte cunoscute, doamna Coontz a scris o carte care urma sa apara in 2011, la inceputul anului, A Strange Stirring: The Feminine Mystique and American Woman at the Dawn of the 1960s. Aceasta carte trateaza fundalul istoric in care a aparut cartea lui Betty Frieden, "The Feminine Mistique" in 1963. "The Feminine Mistique" e considerata o carte care a stimulat emanciparea femeilor, care a deschis ochii femeilor din suburbii astfel incat sa ceara mai mult de la viata decat casnicie si maternitate. Dincolo de criticile din punct de vedere feminist aduse cartii dnei Friedan (ia in considerare doar situatia femeilor din clasa mijlocie, nu si a celor din clasa muncitoare, mai ales a celor de culoare, nu evalueaza bine succesele si insuccesele miscarii feministe etc), Coontz nu ii neaga meritele. Referirile la filmul "Mad Men", care a fost difuzat o perioada pe TVR1, dar care a ajuns la multe sezoane in State, abunda in interviu. Am urmarit "Mad Men". De multe ori mi s-a ridicat sangele in cap, alteori imi venea sa sting televizorul, dar de cele mai multe ori simteam o mare recunostinta pentru miscarea feminista si pentru tot ce a facut ea, cu toate succesele si insuccesele ei.
Ceea ce m-ar interesa ar fi studii ale situatiei femeilor si mentalitatilor din tara noastra. De fapt un studiu istoric similar. Nu am cunostinta de existenta lui. Ce a adus in privinta mentalitatii, comunismul, care proclama egalitatea femeilor cu barbatii, dar le interzicea contraceptia si le trata ca pe vaci de reproducere?
Desi e greu sa vorbesti despre o clasa mijlocie in Romania, se poate spune ca fac parte din ea. Am in familie femei care au studiat cu mult inainte de venirea comunistilor. Ceea ce stiu e ca la noi in Romania, inca inainte de razboi, si probabil cu mult inainte, femeile se duceau la facultate nu sa-si caute un sot, asa cum se spunea ca se intampla in State, ci ca sa lucreze, sa profeseze ceea ce au studiat. Si asta s-a intamplat in cazul exemplelor pe care le cunosc, femeile respective au lucrat imediat ce au terminat facultatea in domeniul respectiv pana la pensie. Fiind platite la fel ca barbatii. Nu stiu daca asta se intampla si inainte de razboi. In legislatia romaneasca precomunista refuz sa cred ca femeile aveau nevoie de hotarare judecatoreasca pentru a-si deschide o afacere, cum se intampla in unele state americane. Probabil "The Feminine Mistique" ar fi fost inutila in Romania, chiar daca nu ar fi venit comunistii. In forma aceea. Dar problemele clasei muncitoare la noi erau foarte grave. Iar daca la noi nu exista femei de culoare, situatia femeilor Rome era una speciala.
E greu de dat un raspuns la felul cum a ajutat mentalitatile in privinta problemelor de gen comunismul, daca a facut-o. Interesanta e totusi situatia femeilor din clasa mijlocie in State in acea perioada, anii '60. Femeile in America, in ciuda democratiei, au avut o situatie diferita de cele din Europa. Alexis de Toqueville vorbeste cu mult respect despre asta in "Democratia in America". Acolo, la inceputul secolului al XIX-lea femeile erau mult mai domestice, nu aveau propriile afaceri, nu isi cereau drepturile, ca cele in Europa. Motivul? Probabil democratia, adica un fel de uniformizare a mentalitatilor. Mentalitatea oamenilor de mijloc era cea dominanta. De Toqueville descrie nivelul cultural al Americanilor, unde analfabetii si oamenii needucati total erau rari, dar la fel de rari ca si oamenii foarte educati. Cu alte cuvinte, situatia femeilor din America, parteneri egali ai muncii domestice, dar fara drepturi politice, reflecta un consens al mentalitatilor oamenilor de cultura si situatie economica medie. George Sand era nobila...Asta ar trebui sa ne puna pe ganduri in ceea ce priveste democratia si limitele ei. Dar si in privinta feminismului si a marilor sale merite.

http://feministing.com/2011/01/29/the-feministing-five-stephanie-coontz/
http://www.buffalonews.com/entertainment/books-poetry/book-reviews/article326600.ece

Continue Reading

De unde a pornit ideea si surse de inspiratie

Desi povestea din spatele acestui proiect pare mai interesanta si mai funny poate decat cea pe care se bazeaza, am promis ca nu voi vorbi prea mult despre ea, cel putin despre unele parti din ea, pana ce lucrarea nu apare. Pentru a nu distrage atentia asupra unor aspecte intr-adevar simpatice, dar pana la urma irelevante pentru mesaj. Am vazut candva un interviu cu un regizor. Tipul facea o descriere savuroasa a felului cum dorise sa fie receptat filmul sau, de altfel mediocru. Comentariul era mai interesant decat filmul. Nu as vrea sa ajung in aceasta situatie.
Oricum, ideea a pornit de la o discutie. De ziua mea, o ruda s-a gandit sa-mi ofere cadou un site personal care sa fie vehiculul ideilor mele feministe. Eram foarte ocupata atunci cu lucruri total diferite decat cele legate de beletristica, filosofie etc. Am mentionat deja ca meseria mea e una tehnica, iar ceea ce fac "for a living" e tehnic. Chestia cu site-ul a ramas in aer, avand in vedere ca pe moment am refuzat oferta. Cand sa mai scriu si despre feminism? Si cum sa scriu ceva original cand exista specialiste/specialisti implicati in asta de ani de zile? Sigur, ideea e falsa, nu conteaza de cand sunt implicati altii, originalitatea poate veni de oriunde.
De la discutia aceea a trecut ceva timp. Apoi am vazut un film bazat pe cartea "Die weisse Massai" (Masaiul alb), tradusa in romaneste "Indragostita de un masai" a Corinnei Hoffmann. Am privit toata povestea cu ochi tehnici.
"Femeia asta nu era suficient de educata, nu era antropolog, nici etnolog, nici macar o cercetatoare mediocra in orice domeniu. Dna Hoffman era doar o femeie de afaceri care nici engleza nu stia atunci cand a ajuns prima data in Africa. Cred ca altcineva in locul ei ar fi vazut lucruri teribil de interesante acolo, " mi-am spus atunci.
Credeam si cred in continuare ca multe raspunsuri legate de antropologie fizica, dar si culturala, originea limbajului etc, se afla in Africa. Un ochi avizat ajuns acolo ar putea gasi surse de inspiratie la tot pasul. In film, relatiile interumane, inacceptabile din punctul de vedere Occidental, erau tratate superficial. As fi vrut sa se insiste mai mult asupra cauzelor acestora, asupra diferentelor de mediu dintre cele doua lumi.
De atunci a trecut ceva timp, in care m-am ocupat de profesia mea, dar interesul pentru Africa a crescut din motive pur...profesionale. Dupa ce am terminat un proiect foarte solicitant, am simtit brusc pofta de a scrie ceva...fara bibliografie. Tot intr-o discutie am primit ideea "De ce nu scrii tu un roman feminist?"
Chiar asa! Aveam scopul, imi trebuia ideea. Voiam ceva care sa arate cauze, sa dea explicatii, sa creeze o imagine mai clara asupra fenomenelor. Ideea a venit tocmai din interesul meu pentru originea lucrurilor, in cazul acesta originea unor "isme", sexism, rasism. In vara lui 2009, cand am infiintat acest blog, aveam si decizia, si ideea. A inceput, de fapt incepuse mai dinainte, munca de documentare. Asta a fost cea mai haioasa. Dincolo de faptul ca imi hranea curiozitatea, a fost adesea foarte distractiva, o sursa de experiente demne de povestit la "Stand up cafe".
Anul trecut in februarie am citit "Die weisse Massai". Desi e o colectie de relatari telegrafice, nu se insista pe nimic legat de aspecte etnologice, de antropologie culturala etc, dezvaluie niste lucruri foarte interesante despre Africa, de fapt despre oameni. Despre oameni in general, dezgolite de poleiala Occidentala.
Cu ani in urma am vazut "Omul vineri", inspirat de povestea lui Robinson Crusoe, dar vazuta din alt unghi, acela al "salbaticului". Era un film in care se ridiculiza superioritatea culturii Occidentale, aratand ca si "salbaticii" au valori umane, unele atat de umilitoare pentru noi.
Realitatea e insa alta. Chiar daca exista multe lucruri bune in multe culturi, cea Occidentala, departe de a fi perfecta, are ceva numai al ei, ceva apt sa genereze multe alte lucruri bune.
Nu ma consider o persoana cu talent, nu am pretentii de scriitoare, vreau doar sa vad la ce poate duce implicarea unei persoane cu un puternic "background" stiintific in acest domenii. Interesul meu e doar...sportiv.

Continue Reading

Studii imbecile despre femei si barbati

Habar n-am cum se fac aceste studii, dar concluziile lor sunt la fel de aberante ca si acela conform caruia in Romania sunt mai putin de 1% atei. Pai aproape toti oamenii cu care vorbesc, am relatii, sunt agnostici sau atei. Nu e relevant, dar cred ca si la noi cam 10% sunt atei sau agnostici, ca si in State.
Daca citesti aceste studii, ai o impresie care contravine dur experientei. Cele mai multe femei nu prefera barbati insurati. De fapt, mie personal mi se taie automat si definitiv daca cineva e implicat intr-o relatie, nu neaparat insurat. Cele mai multe femei pe care le cunosc simt acelasi lucru. Femeile sunt orgolioase, e greu sa accepte asa ceva. Din experienta mea, barbatii sunt mai lipsiti de prejudecati din acest punct de vedere. Ei nu numai ca nu se sperie asa usor, dar sunt mai permisivi si la aventurile partenerei. Sunt gata sa primeasca inapoi o femeie care se intoarce la ei dupa ce a avut o relatie cu un alt barbat. Recunosc, pentru asta ii admir. Cum imi spunea o prietena, probabil vine din evolutie, ei sunt obisnuiti cu competitia, pe cand femeile se simt total excluse daca sunt refuzate sau inselate. Inseamna ca tot ce au ele de oferit nu are valoare.
Femeile educate vor cariera, independenta materiala si sociala. Fara asta nu exista. Pe primul loc e cariera, libertatea lor. Femeile se simt implinite cu cariera si sex, din cate observ la mine si in jurul meu. Dar sex cu cine le place si cum le place lor. In schimb, barbatii vor o anumita securitate afectiva, de fapt ei se simt mai dornici de a avea o relatie stabila. Pare incredibil, dar cred ca cea mai mare libertate o poate detine o femeie, nu un barbat. Femeile, daca au libertate economica, sociala, sunt mai putin dependente decat barbatii. Ele nu au aceeasi nevoie afectiva, la ele o relatie e un entertainment de lux, nu o necesitate psihologica. E vorba de femeile intelectuale, libere in gandire.
Cat despre sex, ce sa mai spun? Femeile pot raspunde la asta. Cate femei sunt care nu sunt multumite de sex cu partenerul, in sensul ca e prea putin? Cunosc o gramada. Cele care nu sunt in situatia asta, ori sunt frigide, lesbiene, sau nu le place partenereul. Pentru barbati sexul e mai putin important, experienta mea arata ca ei chiar vor comunicare mai multa. Repet, e vorba de mediile intelectuale. Aveam o discutie cu o prietena in care ne plangeam de apetitul pentru discutii al partenerilor nostri, desi am fi preferat un altfel de apetit. Cat despre mancare, e buna, daca nu e suficient sex:)
Aceste studii altereaza imaginea femeilor. NU toate sunt gospodine, nu toate vor familie cu orice pret, nu toate spala sosetele sotului. EU una, pot spune ca singura persoana careia i-am spalat sosetele sunt eu insami.

http://www.realitatea.net/studiu-de-ce-femeile-prefera-barbatii-insurati_787717.html

http://www.opiniatimisoarei.ro/barbatii-fericiti-cu-sex-si-cariera-femeile-cu-mancare-si-familie/01/01/2011

Continue Reading

Minciuni care distrug vieti

Cand am venit de Craciun la mama mea, chiar in seara in care am ajuns, am aflat povestea foarte trista a unei prietene din copilarie, D. O vizitam adesea, ii duceam tot felul de mici nimicuri, atat de importante in comunism. Fata provenea dintr-o familie de muncitori cu 3 copii. Erau saraci raportat la noi chiar si in acea lume cenusie in care toti ne scaldam in lipsuri de neimaginat azi. Dar tatal lui D. ajunge dupa Revolutie la personal intr-o uzina cu capital strain. Fiica lui e angajata fara probleme, intra si in echipa de baschet a institutiei. Nu sufera de foame, mizerie, teama zilei de maine ca toti tinerii de varsta ei, care mancau margarina de prajituri pe paine in camine unde era mai rau ca in puscariile de acum.
Fiind destul de atragatoare, sportiva, desi nu era o persoana culta (iar sacrificiile frecventarii unei facultati nu o atrageau deloc) si-a gasit rapid un partener dezirabil, fiu de fosti securisti, el insusi student apoi absolvent al Academiei de politie. S-a casatorit cu nunta, sotul a obtinut un loc de munca bine platit si sigur. Viata ei era de invidiat pentru colegii ei de generatie, care se zbateau in mizerie, nesiguranta, nu isi permiteau sa aiba o relatie.
Dar viata e complicata. Anii au trecut, ea nu a investit in nimic altceva decat sa fie o sotie si o mama buna. Nu a investit in a gandi macar cu propriul creier, ceea ce presupune un mare efort. Cand eforturile extenuante pentru a-si indeplini rolul social si lipsa satisfactiilor personale si-au pus amprenta pe fata ei, a devenit neatragatoare. Sotul a dat-o afara din casa cu un copil mic in miezul lui noiembrie. Divortul s-a pronuntat curand.
Ceea ce e interesant e ca atunci cand mama mea mi-a spus ca sotul a divortat de ea, feminista din mine a ripostat: "De unde stii ca nu a divortat ea de el?" Mama mea a izbucnit in ras de naivitatea mea. Mi-a explicat ca D. e genul de persoana care nu ar face nimic ca sa iasa din rand, iar un divort e o fapta antisociala in lumea ea.
A vrut investitii sigure, casa, familie, copii. Credea ea. Dar s-au dovedit mult mai riscante decat incercarea de a face ceva iesit din comun, ca a scrie un roman cum nu s-a mai scris, a face o descoperire total noua sau a deveni alpinista. Daca ar fi gandit cu creierul ei, ar fi stiut asta. Feministele o stiu de foarte tinere. Nu a fost un singur moment in viata mea in care sa consider ca o familie e o implinire. E doar un noroc, e ca si cand ai castiga la loto. Nu iti petreci viata jucand la loto, ci incercand sa faci afaceri mai mult sau mai putin sigure. Atunci cand apare un risc, ti-l asumi. E riscul tau.
Aici vina cea mare o are societatea si educatia. Femeilor ar trebui sa li se explice din copilarie ca mirajul caminului fericit ca sursa majora de implinire a unei femei e doar... un miraj. Realizarile personale, oricat ar fi de greu sa ajungi la ele, sunt mai sigure. Daca principalul tau scop in viata e familia, ajungi sa nu faci nimic pe plan personal si riscul de a deveni o ratata e urias. D. si-a asumat mai multe riscuri decat daca ar fi investit in propriul creier. A jucat cu carti pierzatoare, desi e posibil sa joci cu carti bune si sa pierzi. A facut toate eforturile sa nu iasa din rand, ca o oaie. Si a sfarsit ca o oaie, din nou in apartamentul saracacios al parintilor ei. Dar cu un copil dupa ea, celalalt a ramas la sot.
Dar modelul lui D. e si la oamenii educati. Am fost in vizita la o familie cu un copil. Acesti oameni nu vorbeau decat despre acel copil, ce face, cum face, ce zice, cum zice, ca si cand lumea s-ar fi prabusit si numai acel copil ar fi ramas. Mama copilului mi-a spus ca asta e cea mai mare implinire in viata, copilul, ca se simte implinita cand isi ia fiica de la gradinita. Dar nu stiu cat de implinita era cand era cu nervii la pamant. Casnicele din America anilor '50-60, in ciuda prosperitatii economice, erau foarte nefericite. Modelul de mama de familie e impus de patriarhat, nu e "in genele" femeilor. Recompensele sunt doar sociale, ca te tii de turma, dar nu personale.
In cele din urma, inclusiv tatal copilului a inceput sa vorbeasca de beneficiile familiei si copiilor (el se cearta cu soacra tot timpul). "Ce e aia cariera? A fost inventata de capitalisti ca sa le creasca productia! Oamenii au trait tot timpul, mii de ani, cu alti oameni. De acolo iti vin satisfactiile!"
Da, e adevarat totul. Doar ca oamenii au trait asa, dar nu au fost fericiti. Uitandu-se mereu ce zic rudele si vecinii, au uitat de ei, si-au inhibat sentimentele. Mai mult, acest sistem a fost contra progresului. Sa ne uitam la ce e in Africa, in tarile Arabe, oameni care nu fac un pas fara comunitate. Aberatiile comportamentale sunt incluse.
Cum te simti cand ai cariera? Te simti ca un Maserati. Eu cel putin asa ma simt. Cariera nu te poate face fericit/a. Nu e prima, nici a doua optiune. Fericirea e intr-adevar in oameni, dar care sunt sansele. Daca ai cariera, esti doar un obiect de lux, dar un obiect cautat. Cum se simte un Maserati? Cred ca bine. Dar cred ca un Maserati ambitios vrea sa se simta ca un Rolls.

Continue Reading

Ce cauta Irlanda in UE?

M-am intrebat mereu ce cauta Romania in UE, ce merite ascunse trebuie sa fi avut pentru a fi acceptata, cand tarele ei economice, dar mai ales sociale, sunt atat de vizibile. Sigur, politica e in primul rand compromis. Uneori a arata ca aderi formal la niste valori e suficient ca sa intri intr-un grup. Dar dupa ce am vazut ce probleme au alte tari din superba familie Europeana, realizez ca locul Romaniei chiar e printre ele. Chiar merita sa fie in UE, acest club freak, cu un statut de 1000 pagini care poarta numele pompos de "constitutie".
Un membru de onoare al acestui club este...Irlanda. Irlanda e o tara catolica. Cica. Am vazut un film Irlandez dragut, in care la un moment dat un personaj spunea "Facem asta ca sa aratam ca suntem crestini, dar nu suntem". Poate ca obsesia catolicismului vine din complexul paganismului in patria lui Merlin. Sau poate ca foametea cumplita din secolulul al XIX-lea, ca si saracia care facea emigrarea singura solutie viabila, au traumatizat locuitorii acestei tari pentru totdeauna. Altfel nu vad cum s-ar putea explica aberatiile pe care le imbraca crestinismul in aceasta tara. Una dintre ele este interzicerea avortului in orice alta situatie decat aceea in care viata mamei este pusa in pericol. Din acest motiv, situatiile aberante sunt la tot pasul. Copiii cu sindromul Down sunt considerati o binecuvantare, cand lista de boli genetice de care sufera un copil din aceasta tara poate fi mult mai lunga.
Recent, unei bolnave de cancer, a carei boala intrase in remisie, i-a fost refuzat dreptul la avort, desi exista riscul agravarii bolii. Femeia, emigranta din Lituania, a reusit sa avorteze in UK, dar a si intentat proces tarii de adoptie, pe care l-a castigat la CEDO. Pentru cine nu stie, o sarcina poate fi foarte riscanta in cazul acestei boli. Nivelul ridicat de hormoni (estrogeni, progesteron, dar nu numai) favorizeaza proliferarea unor tipuri de celule maligne. In treacat fie spus, sarcina in general prezinta asemenea riscuri, chiar in cazul persoanelor sanatoase. Beneficiile sarcinii sunt adesea exagerate, despre problemele pe care le aduce se vorbeste foarte putin. Viata si sanatatea firava a acestei femei erau puse in pericol. Cu toate astea, dogma religioasa era mai importanta. Oare au fost medici cei care au dat verdictul de inacceptare a avortului?
Situatia acestei femei e insa varful ice-berg-ului. De fapt viata unei femei, dreptul ei la fericire, sunt total ignorate. Chiar daca femeia era o mostenitoare bogata si o parazita care nu voia sa faca altceva decat sex si plaja, era dreptul ei sa dispuna cum vrea de corpul si de viata ei. Femeia nu e nascuta ca uter si instrument de satisfacere a nevoilor sexuale si sociale ale barbatilor. Atata timp cat femeile nu vor vorbi deschis despre ele, despre problemele lor, atata timp cat nu vor incerca macar sa le identifice, situatia nu se va schimba. Gratie educatiei pe care am primit-o, nu sunt in masura sa vorbesc despre felul cum se simte si cum gandeste o femeie nascuta intr-o familie mai mult sau mai putin traditionala.
Dar cred ca lumea ar fi altfel daca femeile ar invata ca sunt libere, ca nasterea nu e datorie, ci doar un act de mare curaj si un mare risc pe care si-l pot asuma in cunostinta de cauz.
Ca pasiunea sexuala e foarte rara, ca e un bilet la loterie, ci nu o realizare.
Ca e mult mai simplu si mai sanatos sa investeasca in cariera si in devenirea personala decat in visul unei casnicii fericite, care depinde de enorm de multi factori incontrolabili. Femeia e in primul rand ea insasi, nu sotie. Femeile din societatile matriarhale nu stiu ce e casatoria monogama.
Ca prostitutia indiferent de forma (chiar in cadrul unei casnicii) e sclavie tolerata. Daca o femeie se decide sa faca sex, trebuie sa faca in primul rand pentru propria placere.
Simpla autovalorizare a unei femei ar conduce la schimbarea mentalitatii in societate. Din micile compromisuri patriarhale, din micile concesii pe care o femeie le face in viata ei se ajunge la marile aberatii precum interzicerea avortului. Oare in Irlanada femeile au drept de vot? Dar in Romania?
http://www.evz.ro/detalii/stiri/cedo-condamna-irlanda-pentru-ca-a-interzis-avortul-unei-femei-cu-cancer-915945.html

Continue Reading

Cateva motive serioase ca o femeie sa fie religioasa

Candva am intalnit pe strada niste femei din cultul Mormonilor. Au incercat sa ma converteasca, iar eu le-am replicat ca nu inteleg cum pot ele, ca femei, sa faca parte din acest cult care accepta poligamia. Ele mi-au spus ca e complicat, ca nu e ceea ce cred eu. Nu inteleg cum exista femei musulmane, cum unele femei se convertesc la cultul islamic. Dar oare e asa diferit, ca femeie, sa fii crestina?
O prietena mi-a trimis un material care continea si citate din Biblie. Probabil femeile care se declara crestine nu au citit Biblia. Le-o recomand:

Ø Neveste, fiţi supuse bărbaţilor voştri cum se cuvine Domnului”,

deoarece

Ø „ Femeii I-a zis: Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii şi dorinţele tale se vor ţinea după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.” Geneza 3:16

Ø „Bărbatul nu este dator să îşi acopere capul, pentru că el este chipul şi Slava lui Dumnezeu, pe când femeia este slava bărbatului. În adevăr nu bărbatul a fost luat din femeie ci femeia din bărbat; şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie ci femeia pentru bărbat. De aceea femeia din princina îngerilor trebuie să aibă pe cap un semn al stăpânirii ei”. Corinteni 11: 7-10

Ø „Femeia să înveţe în tăcere cu toată supunerea. Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, să se ridice mai presus de bărbat ci să stea în tăcere. Căci întâi a fost întocmit Adam şi apoi Eva. Şi nu Adam a fost amăgit; ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii”. Timotei 2:11-14

Ø „Femeile să se roage în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială...”. Timotei 2:9

Ø „Dar vreau să ştiţi că Hristos este capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii şi că Dumnezeu este capul lui Hristos”. Corinteni, 11.3.

Ø „Femeia e frumoasă şi fără minte ca un inel de aur pus în râtul unui porc!”, Porverbele, 11:22

Ø "Cum s-ar putea naşte dintr-o fiinţă necurată cum e femeia un om curat?”, Iov, 14:1-4

Ø "Pe vrăjitoare să n-o laşi să trăiască", Exodul, 22:18

Ø „Când o femeie va rămânea însărcinată şi va naşte un copil de parte bărbătească să fie necurată şapte zile; să fie necurată ca în vremea sorocului ei”, Leviticul, 12:1-14

Ø „Dacă naşte o fată să fie necurată două săptămâni”, Leviticul, 12:4-7

Ø „Femeia care va avea o scurgere şi anume o scurgere de sânge din trupul ei să rămână şapte zile în necurăţia ei. Oricine se va atinge de ea va fi necurat până seara”, Leviticul, 15:20

Ø „Orice pat în care se va culca ea în timpul necurăţiei ei va fi necurat şi orice lucru pe care va şedea”, Leviticul 15:20

Ø „Dacă un om îşi va vinde fata ca roabă... Dacă nu va plăcea stăpânului ei care o luase de nevastă, el să-i înlesnească răscumpărarea.... Dacă o dă de nevastă fiului său...”

Ø „Dacă un om care şi-a luat o nevastă şi s-a împreunat cu ea, o urăşte, apoi o învinuieşte de nelegiuire şi-i scoate nume rău, zicând: „Am luat pe femeia aceasta, m-am apropiat de ea şi n-am găsit-o fecioară”......” dacă faptul este adevărat, dacă fata n-a fost găsită fecioară, să scoată pe fată la uşa casei tatălui ei; să fie ucisă cu pietre de oamenii din cetate, şi să moară pentru că a săvârşit o mişelie în Israel, curvind în casa tatălui ei. Să cureţi astfel răul din mijlocul tău”: Deuteronomul, 22: 13 -21

Ø „Când vei merge la război împotriva vrăjmaşilor tăi, dacă Domnul îi dă în mâinile tale, şi vei lua prinşi din ei, poate că printre cei prinşi vei vedea o femeie frumoasă şi vei dori s-o iei de nevastă. Atunci s-o duci înăuntrul casei tale, ea să-şi radă capul şi să-ţi taie unghiile, să-şi lepede hainele pe care le purta când a fost prinsă...” Deuteronomul, 21:11-14

Ø „Dacă un om întălneşte o fată fecioară nelogodită, o apucă cu sila şi se culcă cu ea şi se întâmplă să fie prinşi, omul care s-a culcat cu ea să dea tatălui fetei 50 de sicli de argint şi, pentru că a necinstit-o, s-o ia de nevastă”, Deuteronomul, 22:28-29

Ø “Găseşti un om de calitate într-o mie, dar nici unul dintre aceştia rari nu e femeie.” Ecleziastul 7:28

Ø “Mai bună e răutatea bărbaţilor decât bunătatea femeilor.” Ecleziastul 42:14

Frumos, nu?

Continue Reading