Una dintre cele mai stupide intrebari e "De ce esti feminista/feminist?". Pai nu ai cum sa accepti drepturile omului, justitia sociala, orice ai intelege prin asta, fara a fi feminista/feminist. Nu trebuie sa ti se fi intamplat ceva. Feminismul nu e de bon ton. Daca vrei sa te compromiti, sa-ti distrugi imaginea, afiseaza feminism pe fata, fara limite, fara perdea. Si ti-o furi in mod sigur. Oamenii ridiculizeaza feministele. Nu conteaza cata suferinta au indurat femeile, cata indura, cata nedreptate. Feminismul e ridicol. Acum aud de "excesele" feminismului, de oameni care renunta la feminism rusinati de aceste excese, de oameni care se desolidarizeaza clar de excesele feminismului "extremist". Dar patriarhatul nu e extremist? Daca feminismul "extremist"e pe net, pe forumuri, patriarhatul e peste tot. In fiecare zi din viata noastra vedem patriarhat.
O alta intrebare stupida e "Cum ai devenit feminista/feminist?". Pai vazand si gandind, asa e de simplu. Nu trebuie sa fi fost violata in copilarie, sa fi fost traficata apoi in adolescenta, sa fi intrat in lumea prostitutiei sau a pornografiei, sa fi avut un partener abuziv, sa fi fost violata intr-o relatie, sa fi fost discriminata la serviciu. Nu mi s-a intamplat nimic din toate astea, dar si asa am enorm de multe motive ca sa fiu feminista, si asa am enorm de multe motive ca sa vad ca patriarhatul imi distruge viata zi de zi.
Chiar si cea mai mica umbra de roluri de gen exprima patriarhat. Cu alte ocazii am vorbit, si o sa mai vorbesc, de cat de mare rol o are sociobiologia in perpetuarea acestei crime imbracata in haine stiintifice. Dar orice se imparte pe sexe, acolo unde nu e vorba de pura fiziologie si anatomie e o crima. Orice limitare a actiunilor, preferintelor, viselor cuiva din cauza apartenentei la un sex e o tragedie. Recent am aflat de eutanasia unui barbat care s-a nascut femeie intr-o familie cu mai multi fii, dar care inca nu se oprise, voia in continuare un fiu. Persoana in cauza a dorit sa devina barbat, si-a facut operatie de schimbare de sex, dar dupa operatie s-a simtit si mai rau. N-a mai suportat si a vrut sa moara. Nimeni nu a vorbit insa de adevaratul autor moral al acestei tragedii: patriarhatul. Femeia asta a fost ucisa de prejudecatile patriarhale, de vina de a fi femeie. Aici as adauga si eu o critica unor feministe radicale, dar pur filosofica, nimic nu ma va face sa ma dezic de feminism. Persoanele transsexuale sunt lovite din toate partile, dar ele sunt victime ale patriarhatului, ale rolurilor de gen. Nu trebuie blamate, cum nu trebuie sa fie nici barbatii sensibili, striviti de patriarhat de asemenea.
Victimele patriarhatului sunt in primul rand femeile, dar mai mult sau mai putin, toti suntem. Barbatii, daca nu sunt foarte puternici si personali in asa fel incat sa eludeze prejudacile sau foarte nesimtiti si ignoranti, nu au nici ei cum sa se simta bine. Daca de femeile abuzate, discriminate, violate, prinse in traficul de carne, se vorbeste, nu cat ar trebui si cum ar trebui, dar se vorbeste, despre modul cum vietile femeilor puternice, educate, dar si ale barbatilor care nu pot inghiti bine patriarhatul, care nu corespund imaginii barbatului ideal, nu se vorbeste. Nu trebuie chiar sa ti se ia tot, inclusiv integritatea personala, orice sansa de afirmare, pentru a fi distrus de un sistem. E de ajuns ca sansele tale la fericire sa fie distruse. Si patriarhatul asta face. Pentru ca nu e de ajuns ca o persoana sa se elibereze, desi asta e foarte greu, trebuie ca toti sau majoritatea celor cu care interactioneaza sa se elibereze. Degeaba nu ai mai prejudecati, vrei sa traiesti demn, daca cei din jurul tau, angajatori, familie, parteneri, prieteni, gandesc diferit. E greu sa fii fericit in patriarhat, cand nici macar nu stii adesea ce ai de facut pentru asta. Sa ne gandim doar cate piedici se pun femeilor cand e vorba de fericire. Pai daca admitem ca sexul e sursa cea mai importanta de fericire (nu familia, copiii etc), iar femeile ajung mai greu la implinirea sexuala, faptul ca acest lucru nu se ia in considerare de societate, ca barbatii nu investesc in valoarea lor sexuala cel putin cat femeile (pentru a fi justitie ar trebui sa investeasca mai mult pentru ca femeile sunt mai pretentioase), ca cele mai multe relatii sunt de fapt de supravietuire (pentru materie si social), se vede clar cam care sunt sansele la fericire ale unei femei. Ca femeie libera, autorealizata, care cauta doar implinirea sexuala si afectiva intr-un barbat, lucrurile stau foarte rau, pentru ca optiunile, intr-o lume in care barbatii investesc putin in valoarea lor sexuala, sunt foarte reduse. Acest lucru s-ar putea schimba, cum o arata istoria. In Grecia Antica era socant ca barbatii aratau mai bine decat femeile, din simplul motiv ca investeau mai mult in imaginea lor, chiar daca homosexualitatea era de vina. Dar sa nu ne mintim, femeile vor barbati atragatori, sexy, nu "ceva un pic mai frumos ca dracu". Altfel le doare capul tot timpul si nu mai sunt fericite. Ma intrebam mereu ce simt femeile care au relatii cu barbati dizgratiosi, cum pot face sex cu ei. Simplu, cu scarba sau nu o fac. Sau o fac gandindu-se la bani. Oribil, oricum. Acum nu zic ca oamenii trebuie sa fie neaparat frumosi. Chiar e o problema ca mass-media promoveaza o frumusete tampa, inexpresiva, exagerata, incat te face sa te simti intr-un film porno tot timpul. Farmecul uman e subtil, dar e bine sa fie. Filmele de acum cateva decenii inca mai promovau actori care nu aratau neaparat bine, dar erau expresivi, interesanti, femei sau barbati. Despre asta e vorba.
Asta e doar un aspect, altul e ca in orice relatie heterosexuala trebuie sa inlaturi niste urme de patriarhat, ceea ce e groaznic. Imaginea barbatului ca provider e absolut sufocanta pentru multi barbati, limitanta pentru femei care sunt adesea impiedicate sa aiba relatii cu barbati care castiga mai prost decat ele, au mai putin succes social de insisi partenerii care se simt frustrati. Cred ca feminismul ar trebui sa dea mai multa atentie acestor aspecte si sa ofere solutii reale. E nevoie de noi modele, solutii tehnice, poate chiar de comunitati in care sa se promoveze alte valori, feministe. Intr-adevar, victimitatea nu e o solutie, ci adevarata putere. Cred ca lumea ar fi mai buna in feminism, dar se face prea putin pentru asta. As vrea sa vad campanii pentru dreptul la implinire sexuala al femeilor, sa vad ca "barbatul un pic mai frumos ca dracu" nu mai e asa acceptat daca are bani si succes, sa vad promovarea femeilor de succes prin forte proprii, femei care au reusit sa fie fericite cu adevarat, cum vor ele, nu cum le ofera sanse patriarhatul.
O alta intrebare stupida e "Cum ai devenit feminista/feminist?". Pai vazand si gandind, asa e de simplu. Nu trebuie sa fi fost violata in copilarie, sa fi fost traficata apoi in adolescenta, sa fi intrat in lumea prostitutiei sau a pornografiei, sa fi avut un partener abuziv, sa fi fost violata intr-o relatie, sa fi fost discriminata la serviciu. Nu mi s-a intamplat nimic din toate astea, dar si asa am enorm de multe motive ca sa fiu feminista, si asa am enorm de multe motive ca sa vad ca patriarhatul imi distruge viata zi de zi.
Chiar si cea mai mica umbra de roluri de gen exprima patriarhat. Cu alte ocazii am vorbit, si o sa mai vorbesc, de cat de mare rol o are sociobiologia in perpetuarea acestei crime imbracata in haine stiintifice. Dar orice se imparte pe sexe, acolo unde nu e vorba de pura fiziologie si anatomie e o crima. Orice limitare a actiunilor, preferintelor, viselor cuiva din cauza apartenentei la un sex e o tragedie. Recent am aflat de eutanasia unui barbat care s-a nascut femeie intr-o familie cu mai multi fii, dar care inca nu se oprise, voia in continuare un fiu. Persoana in cauza a dorit sa devina barbat, si-a facut operatie de schimbare de sex, dar dupa operatie s-a simtit si mai rau. N-a mai suportat si a vrut sa moara. Nimeni nu a vorbit insa de adevaratul autor moral al acestei tragedii: patriarhatul. Femeia asta a fost ucisa de prejudecatile patriarhale, de vina de a fi femeie. Aici as adauga si eu o critica unor feministe radicale, dar pur filosofica, nimic nu ma va face sa ma dezic de feminism. Persoanele transsexuale sunt lovite din toate partile, dar ele sunt victime ale patriarhatului, ale rolurilor de gen. Nu trebuie blamate, cum nu trebuie sa fie nici barbatii sensibili, striviti de patriarhat de asemenea.
Victimele patriarhatului sunt in primul rand femeile, dar mai mult sau mai putin, toti suntem. Barbatii, daca nu sunt foarte puternici si personali in asa fel incat sa eludeze prejudacile sau foarte nesimtiti si ignoranti, nu au nici ei cum sa se simta bine. Daca de femeile abuzate, discriminate, violate, prinse in traficul de carne, se vorbeste, nu cat ar trebui si cum ar trebui, dar se vorbeste, despre modul cum vietile femeilor puternice, educate, dar si ale barbatilor care nu pot inghiti bine patriarhatul, care nu corespund imaginii barbatului ideal, nu se vorbeste. Nu trebuie chiar sa ti se ia tot, inclusiv integritatea personala, orice sansa de afirmare, pentru a fi distrus de un sistem. E de ajuns ca sansele tale la fericire sa fie distruse. Si patriarhatul asta face. Pentru ca nu e de ajuns ca o persoana sa se elibereze, desi asta e foarte greu, trebuie ca toti sau majoritatea celor cu care interactioneaza sa se elibereze. Degeaba nu ai mai prejudecati, vrei sa traiesti demn, daca cei din jurul tau, angajatori, familie, parteneri, prieteni, gandesc diferit. E greu sa fii fericit in patriarhat, cand nici macar nu stii adesea ce ai de facut pentru asta. Sa ne gandim doar cate piedici se pun femeilor cand e vorba de fericire. Pai daca admitem ca sexul e sursa cea mai importanta de fericire (nu familia, copiii etc), iar femeile ajung mai greu la implinirea sexuala, faptul ca acest lucru nu se ia in considerare de societate, ca barbatii nu investesc in valoarea lor sexuala cel putin cat femeile (pentru a fi justitie ar trebui sa investeasca mai mult pentru ca femeile sunt mai pretentioase), ca cele mai multe relatii sunt de fapt de supravietuire (pentru materie si social), se vede clar cam care sunt sansele la fericire ale unei femei. Ca femeie libera, autorealizata, care cauta doar implinirea sexuala si afectiva intr-un barbat, lucrurile stau foarte rau, pentru ca optiunile, intr-o lume in care barbatii investesc putin in valoarea lor sexuala, sunt foarte reduse. Acest lucru s-ar putea schimba, cum o arata istoria. In Grecia Antica era socant ca barbatii aratau mai bine decat femeile, din simplul motiv ca investeau mai mult in imaginea lor, chiar daca homosexualitatea era de vina. Dar sa nu ne mintim, femeile vor barbati atragatori, sexy, nu "ceva un pic mai frumos ca dracu". Altfel le doare capul tot timpul si nu mai sunt fericite. Ma intrebam mereu ce simt femeile care au relatii cu barbati dizgratiosi, cum pot face sex cu ei. Simplu, cu scarba sau nu o fac. Sau o fac gandindu-se la bani. Oribil, oricum. Acum nu zic ca oamenii trebuie sa fie neaparat frumosi. Chiar e o problema ca mass-media promoveaza o frumusete tampa, inexpresiva, exagerata, incat te face sa te simti intr-un film porno tot timpul. Farmecul uman e subtil, dar e bine sa fie. Filmele de acum cateva decenii inca mai promovau actori care nu aratau neaparat bine, dar erau expresivi, interesanti, femei sau barbati. Despre asta e vorba.
Asta e doar un aspect, altul e ca in orice relatie heterosexuala trebuie sa inlaturi niste urme de patriarhat, ceea ce e groaznic. Imaginea barbatului ca provider e absolut sufocanta pentru multi barbati, limitanta pentru femei care sunt adesea impiedicate sa aiba relatii cu barbati care castiga mai prost decat ele, au mai putin succes social de insisi partenerii care se simt frustrati. Cred ca feminismul ar trebui sa dea mai multa atentie acestor aspecte si sa ofere solutii reale. E nevoie de noi modele, solutii tehnice, poate chiar de comunitati in care sa se promoveze alte valori, feministe. Intr-adevar, victimitatea nu e o solutie, ci adevarata putere. Cred ca lumea ar fi mai buna in feminism, dar se face prea putin pentru asta. As vrea sa vad campanii pentru dreptul la implinire sexuala al femeilor, sa vad ca "barbatul un pic mai frumos ca dracu" nu mai e asa acceptat daca are bani si succes, sa vad promovarea femeilor de succes prin forte proprii, femei care au reusit sa fie fericite cu adevarat, cum vor ele, nu cum le ofera sanse patriarhatul.