Ideea rolurilor de gen, diferite in culturi diferite, e foarte cunoscuta. Religiile patriarhale le spun femeilor ce sa faca si cine sunt, Freud le spunea femeilor cine sunt, iar mai nou fundamentalistii darwinisti le spun femeilor cine sunt. Natura feminina, esenta feminina, e descrisa de altii, nu de femei insele. De fapt ce nevoie ar avea ele sa spuna cine sunt? Ele sunt pur si simplu, numai in comparatie sau raportat la ceva, sau numai vazut de altii, poti spune cine esti. Cand vorbesti de esenta ta sau a cuiva presupune o abstractizare, o detasare, un demers reductionist. O multime de trasaturi ale tale nu sunt luate in consideratie.
Daca pentru unii barbati femeile sunt fund, e reductionism, dar e ceva real. Femeile, in general, au fundul mai mare decat barbatii. Dar cand atribui femeilor supunerea, modestia, dezinteresul pentru sex, puritatea (ca in cazul unor religii), sexualitatea submisiva si pasiva, dar neselectiva (ca Freud) sau dorinta cretina si de necontrolat de a face plozi cu barbati cu bani (cum zic sociobiologii) e ceva sub nivelul barbatilor de pe stadion. Pentru simplul motiv ca nu e adevarat. Femeile "sunt" cum ar fi vrut ei sa fie, cum ar trebui sa fie pentru a le satisface lor nevoile. Din nefericire pentru ei, lucrurile nu sunt asa.
Din pacate, inca nu stim cat de toxic e sa indoctrinezi oamenii, in special femeile, cu ce ar trebui sa fie. Am cunoscut femei religioase. Ceea ce e ingrozitor e ca ele chiar isi modeleaza sentimentele dupa scrierile Bibliei. Socul pe care un articol despre viziunea unor feministe despre sexul vaginal (care e considerat viol, un act in cursul careia femeia e ocupata), a facut-o pe o astfel de femeie sa se intoarca la credinta. Unirea unui barbat cu o femeie, chiar daca nu e dragoste, pasiune, atractie, e ceva magic. Asa scrie in Biblie, asta e impreunarea, asa a acceptat-o ea, chiar in cazul unui partener cu care nu se simtea bine nici macar sexual.
Cu alta ocazie, o alta femeie religioasa, cand am rugat-o sa-mi descrie sentimentul de iubire pe care il are fata de sotul ei, m-a trimis din nou la Biblie. Legatura religioasa dintre ei era din nou un mister, ceva dincolo de realitate, ceva ce ii oferea garantii. Acea legatura nu ii lasa sa se desparta dupa certuri grave, acea legatura o facea sa accepte anumite acte de opresiune si discriminare, cum ar fi rolurile de gen. Recompensa pe de-a gata, garantata de acceptarea si indeplinirea obligatiilor de gen, le face pe unele femei sa persiste in situatia lor nefericita si umilitoare, si in acelasi timp sa mentina patriarhatul. Patriarhatul le ofera speranta fericirii, pe cand feminismul nu le ofera nimic sigur, doar stress. Sigur, patriarhatul face asta reducandu-le la ceva ce de fapt nu sunt. Betty Friedan in "Feminine mystique" a vorbit despre asta, despre depresia crunta data de indeplinirea indatoririlor de femeie, sotie si mama. Dar era vorba despre femei educate, care chiar daca nu isi puneau probleme clare, macar isi recunosteau propriile senzatii si propriile dorinte. Pentru celelalte, pentru care supravietuirea e un deziderat, acceptarea rolurilor de gen nu e o optiune. In cazul lor trebuie oferite modele alternative. Si nu numai in cazul lor.
Ca femeile nu sunt ce zice religia e simplu. Oricine poate experimenta. Femeile religioase, daca sunt educate si inteligente, pot fi usor transformate din fecioara Maria in Maria Magdalena, sigur, spre propria placere si eliberare. Am cunoscut femei religioase care au facut rapid tranzitia spre poliandrie, goana dupa sex, preferinta pentru barbati mai tineri. Daca ar fi ceva nativ, discutiile cu o prietena si oferirea alternativei nu ar merge atat de usor. Insusi Darwin spunea in "Beagle's trip", ca a observat, cand a ajuns in Hawaii, ca acolo tinerele femei se bucurau de o mare libertate sexuala si promiscuitate. Dar incerca sa le scuze, amintind cata munca de lamurire a fost nevoie in Anglia, cata educatie din partea mamelor, ca fetele sa nu se comporte intr-un mod similar. Ele se comporta acum si in Anglia intr-un mod similar. De ce? S-a schimbat natura feminina? Nu, doar mediul.
Dar a spune femeilor ce trebuie sa fie, ce sunt, e o crima care ar trebui pedepsita la fel ca propaganda fascista si negarea holocaustului. Nu stim cine sunt femeile, ce e eternul feminin. Dar numai ele libere, prin explorare fara prejudecati, pot spune cine sunt. SI in timp....Sa le lasam sa afle, apoi sa le spuna si altora. In niciun caz, nu sunt cum zic religiile abrahamice, cum zice Freud sau cum zic sociobiologii.
Daca pentru unii barbati femeile sunt fund, e reductionism, dar e ceva real. Femeile, in general, au fundul mai mare decat barbatii. Dar cand atribui femeilor supunerea, modestia, dezinteresul pentru sex, puritatea (ca in cazul unor religii), sexualitatea submisiva si pasiva, dar neselectiva (ca Freud) sau dorinta cretina si de necontrolat de a face plozi cu barbati cu bani (cum zic sociobiologii) e ceva sub nivelul barbatilor de pe stadion. Pentru simplul motiv ca nu e adevarat. Femeile "sunt" cum ar fi vrut ei sa fie, cum ar trebui sa fie pentru a le satisface lor nevoile. Din nefericire pentru ei, lucrurile nu sunt asa.
Din pacate, inca nu stim cat de toxic e sa indoctrinezi oamenii, in special femeile, cu ce ar trebui sa fie. Am cunoscut femei religioase. Ceea ce e ingrozitor e ca ele chiar isi modeleaza sentimentele dupa scrierile Bibliei. Socul pe care un articol despre viziunea unor feministe despre sexul vaginal (care e considerat viol, un act in cursul careia femeia e ocupata), a facut-o pe o astfel de femeie sa se intoarca la credinta. Unirea unui barbat cu o femeie, chiar daca nu e dragoste, pasiune, atractie, e ceva magic. Asa scrie in Biblie, asta e impreunarea, asa a acceptat-o ea, chiar in cazul unui partener cu care nu se simtea bine nici macar sexual.
Cu alta ocazie, o alta femeie religioasa, cand am rugat-o sa-mi descrie sentimentul de iubire pe care il are fata de sotul ei, m-a trimis din nou la Biblie. Legatura religioasa dintre ei era din nou un mister, ceva dincolo de realitate, ceva ce ii oferea garantii. Acea legatura nu ii lasa sa se desparta dupa certuri grave, acea legatura o facea sa accepte anumite acte de opresiune si discriminare, cum ar fi rolurile de gen. Recompensa pe de-a gata, garantata de acceptarea si indeplinirea obligatiilor de gen, le face pe unele femei sa persiste in situatia lor nefericita si umilitoare, si in acelasi timp sa mentina patriarhatul. Patriarhatul le ofera speranta fericirii, pe cand feminismul nu le ofera nimic sigur, doar stress. Sigur, patriarhatul face asta reducandu-le la ceva ce de fapt nu sunt. Betty Friedan in "Feminine mystique" a vorbit despre asta, despre depresia crunta data de indeplinirea indatoririlor de femeie, sotie si mama. Dar era vorba despre femei educate, care chiar daca nu isi puneau probleme clare, macar isi recunosteau propriile senzatii si propriile dorinte. Pentru celelalte, pentru care supravietuirea e un deziderat, acceptarea rolurilor de gen nu e o optiune. In cazul lor trebuie oferite modele alternative. Si nu numai in cazul lor.
Ca femeile nu sunt ce zice religia e simplu. Oricine poate experimenta. Femeile religioase, daca sunt educate si inteligente, pot fi usor transformate din fecioara Maria in Maria Magdalena, sigur, spre propria placere si eliberare. Am cunoscut femei religioase care au facut rapid tranzitia spre poliandrie, goana dupa sex, preferinta pentru barbati mai tineri. Daca ar fi ceva nativ, discutiile cu o prietena si oferirea alternativei nu ar merge atat de usor. Insusi Darwin spunea in "Beagle's trip", ca a observat, cand a ajuns in Hawaii, ca acolo tinerele femei se bucurau de o mare libertate sexuala si promiscuitate. Dar incerca sa le scuze, amintind cata munca de lamurire a fost nevoie in Anglia, cata educatie din partea mamelor, ca fetele sa nu se comporte intr-un mod similar. Ele se comporta acum si in Anglia intr-un mod similar. De ce? S-a schimbat natura feminina? Nu, doar mediul.
Dar a spune femeilor ce trebuie sa fie, ce sunt, e o crima care ar trebui pedepsita la fel ca propaganda fascista si negarea holocaustului. Nu stim cine sunt femeile, ce e eternul feminin. Dar numai ele libere, prin explorare fara prejudecati, pot spune cine sunt. SI in timp....Sa le lasam sa afle, apoi sa le spuna si altora. In niciun caz, nu sunt cum zic religiile abrahamice, cum zice Freud sau cum zic sociobiologii.