Zilele trecute ma gandeam ce s-ar putea face, dincolo de toate teoriile feministe, pentru combaterea discriminarii, dar fara efecte puternice si foarte frustrante asupra femeilor. Pana la urma nu stiu daca s-a vorbit sau se vorbeste despre drama femeii heterosexuale, condamnata, chiar daca gaseste o modalitate sa eludeze discriminarea pe plan material, profesional, social, la esec pe plan personal. Nu stiu daca s-a scris despre groaza adolescentei feministe heterosexuale, care nu stie ce atitutinde sa adopte intr-o lume misogina.
Relatiile heterosexuale sunt, de cele mai multe ori, oribile. Nu vorbesc de cazurile cand femeile sunt batute, abuzate emotional sau traiesc cu barbati din motive materiale. Vorbesc de cazurile fericite, sau ma rog, cele mai fericite, de relatii parteneriale, de relatii in care partenerii sunt egali, se ajuta reciproc, femeile sunt respectate ca fiinte umane, bu tratate ca obiecte. Dar si in acele relatii, femeile au, cel putin la inceput, de luptat cu niste ramasite de mentalitati patriarhale. Chiar daca inving, si isi educa partenerii, nu e nicio placere o astfel de victorie, care iti lasa un gust amar. Partenerul meu crede ca as reusi sa educ orice barbat, din cea mai misogina cultura, unde oricum eu nu as avea probleme. Chiar si de ar fi asa, desi nu cred, tot ar fi o nenoricire, pentru ca e o tortura sa faci aceasta educatie, nu o placere. Mai ales cand iti pasa.
Imi place sa spun ca daca sexul masculin e cea mai frecventa boala genetica, heterosexualitatea feminina e cea mai frecventa boala mentala. Pentru ca e toxica, distruge viata. Atractia sexuala e cea mai grea problema pentru o femeie care vrea sa se emancipeze. Pentru discriminarea pe alte planuri gaseste solutii, cel putin in Occident, dar nu pentru asta. Pana la urma, orice ai face, dai de o relatie abuziva emotional, chiar daca te pricepi sa eviti misoginii, superficialii (cat iti limiteaza asta optiunile!). Din simplul motiv ca barbatii se cred grozavi numai pentru ca sunt barbati, si considera ca femeile trebuie sa le ofere foarte mult pentru a fi la nivelul lor.
Ca sa reduci aceasta problema, parerea mea e ca trebuie evitata valorizarea oricarei calitati masculine pe care patriarhatul o recompenseaza, orice calitate foarte apreciata in patriarhat. Ma intreb adesea de ce feministele declarate cauta totusi barbati mai in varsta decat ele si de succes, mai ales cand stiu de cele mai multe ori, cum se obtine succesul. Succesul unui barbat inseamna insuccesul unei femei, o femeie frustrata, data la o parte, discriminata. Dar si abilitatile sociale care conduc la succes nu sunt tocmai de apreciat pentru o feminista. Apreciind aceste calitati nu facem decat sa sustinem patriarhatul.
Dar cel mai important lucru cred ca e regandirea familiei, regandirea relatiilor, punerea accentului pe sex, ci nu pe alte implicatii, pe asteptarile mari pe care femeile le au de la barbati, diferite de ale barbatilor de la femei (cel putin in multe cazuri si la inceputul relatiilor). Educatia ne face sa ne dorim de la parteneri lucruri irealiste, dar si care nu ne sunt de folos in realitate, sa ne alegem partenerii dupa criterii nocive. Daca vor suport emotional, intelegere etc, femeile ar trebui sa apeleze la altfel de relatii, fara legatura cu sexul si orientarea sexuala. Acoperirea dintre sex si prietenie e pana la urma specifica culturii Occidentale, de unde vine si dragostea ca pasiune. In Africa, dar si la Afro-americani, exista foarte multe femei care isi cresc copiii singure. Motivele, dincolo de cele sociale si/sau culturale, au poate legatura cu acceptarea diferentelor ireconciliabile dintre femei si barbati datorate mentalitatilor patriarhale. Femeile din populatia care a mers cel mai departe pe calea umanizarii recunosc o problema, si incearca sa o rezolve.
Dincolo de toate astea, femeile ar trebui sa-si manifeste dorintele, optiunile politice si sociale. Creand modele de organizare familiala si sociala feministe am reda indivizilor posibilitatea de a opta pentru un model sau altul. Cred ca daca ar avea de ales, cei mai multi barbati din patriarhat ar vrea sa traiasca intr-un mediu feminist. Numai ca ei nu stiu ce e, ce ofera. Pentru ca pana la urma e mai usor sa satisfaci o scorpie decat sa faci fata presiunii patriarhale in orice moment, ajungand pana la a umple campurile Europei si nu numai cu propriile oase.
http://www.feministe.us/blog/archives/2012/09/17/can-black-women-lead-on-rethinking-marriage/
Relatiile heterosexuale sunt, de cele mai multe ori, oribile. Nu vorbesc de cazurile cand femeile sunt batute, abuzate emotional sau traiesc cu barbati din motive materiale. Vorbesc de cazurile fericite, sau ma rog, cele mai fericite, de relatii parteneriale, de relatii in care partenerii sunt egali, se ajuta reciproc, femeile sunt respectate ca fiinte umane, bu tratate ca obiecte. Dar si in acele relatii, femeile au, cel putin la inceput, de luptat cu niste ramasite de mentalitati patriarhale. Chiar daca inving, si isi educa partenerii, nu e nicio placere o astfel de victorie, care iti lasa un gust amar. Partenerul meu crede ca as reusi sa educ orice barbat, din cea mai misogina cultura, unde oricum eu nu as avea probleme. Chiar si de ar fi asa, desi nu cred, tot ar fi o nenoricire, pentru ca e o tortura sa faci aceasta educatie, nu o placere. Mai ales cand iti pasa.
Imi place sa spun ca daca sexul masculin e cea mai frecventa boala genetica, heterosexualitatea feminina e cea mai frecventa boala mentala. Pentru ca e toxica, distruge viata. Atractia sexuala e cea mai grea problema pentru o femeie care vrea sa se emancipeze. Pentru discriminarea pe alte planuri gaseste solutii, cel putin in Occident, dar nu pentru asta. Pana la urma, orice ai face, dai de o relatie abuziva emotional, chiar daca te pricepi sa eviti misoginii, superficialii (cat iti limiteaza asta optiunile!). Din simplul motiv ca barbatii se cred grozavi numai pentru ca sunt barbati, si considera ca femeile trebuie sa le ofere foarte mult pentru a fi la nivelul lor.
Ca sa reduci aceasta problema, parerea mea e ca trebuie evitata valorizarea oricarei calitati masculine pe care patriarhatul o recompenseaza, orice calitate foarte apreciata in patriarhat. Ma intreb adesea de ce feministele declarate cauta totusi barbati mai in varsta decat ele si de succes, mai ales cand stiu de cele mai multe ori, cum se obtine succesul. Succesul unui barbat inseamna insuccesul unei femei, o femeie frustrata, data la o parte, discriminata. Dar si abilitatile sociale care conduc la succes nu sunt tocmai de apreciat pentru o feminista. Apreciind aceste calitati nu facem decat sa sustinem patriarhatul.
Dar cel mai important lucru cred ca e regandirea familiei, regandirea relatiilor, punerea accentului pe sex, ci nu pe alte implicatii, pe asteptarile mari pe care femeile le au de la barbati, diferite de ale barbatilor de la femei (cel putin in multe cazuri si la inceputul relatiilor). Educatia ne face sa ne dorim de la parteneri lucruri irealiste, dar si care nu ne sunt de folos in realitate, sa ne alegem partenerii dupa criterii nocive. Daca vor suport emotional, intelegere etc, femeile ar trebui sa apeleze la altfel de relatii, fara legatura cu sexul si orientarea sexuala. Acoperirea dintre sex si prietenie e pana la urma specifica culturii Occidentale, de unde vine si dragostea ca pasiune. In Africa, dar si la Afro-americani, exista foarte multe femei care isi cresc copiii singure. Motivele, dincolo de cele sociale si/sau culturale, au poate legatura cu acceptarea diferentelor ireconciliabile dintre femei si barbati datorate mentalitatilor patriarhale. Femeile din populatia care a mers cel mai departe pe calea umanizarii recunosc o problema, si incearca sa o rezolve.
Dincolo de toate astea, femeile ar trebui sa-si manifeste dorintele, optiunile politice si sociale. Creand modele de organizare familiala si sociala feministe am reda indivizilor posibilitatea de a opta pentru un model sau altul. Cred ca daca ar avea de ales, cei mai multi barbati din patriarhat ar vrea sa traiasca intr-un mediu feminist. Numai ca ei nu stiu ce e, ce ofera. Pentru ca pana la urma e mai usor sa satisfaci o scorpie decat sa faci fata presiunii patriarhale in orice moment, ajungand pana la a umple campurile Europei si nu numai cu propriile oase.
http://www.feministe.us/blog/archives/2012/09/17/can-black-women-lead-on-rethinking-marriage/