Historia magistra vitae...Din pacate oamenii uita lectiile istoriei sau nici macar nu se obosesc sa le invete. Sau macar sa le scrie. Societatea omeneasca e diversa, a fost diversa mai ales in trecut, iar lectii interesante despre cum se pot comporta oamenii in anumite situatii pot aparea de peste tot. Daca le cautam sau daca cei din trecut le-au cautat. Din pacate, sursele sunt putine pentru trecut, iar societatile contemporane de vanatori-culegatori (traditionale) total diferite de a noastra, exotice, izolate, au disparut, asemenea speciilor, fara a fi studiate si intelese, de cele mai multe ori. Dar si cu putinele informatii pe care le avem, daca nu le ignoram, idei foarte interesante pot iesi la iveala.
Ceea ce e cel mai trist, e ca adesea datele care nu se potrivesc prejudecatilor cercetatorilor, sunt ignorate. Desmond Morris, in "Maimuta goala" trece in tromba peste societatile cu sexualitate complicata, cu ritualuri sofisticate, spunand ca poate tocmai complicatiile astea le-au facut sa dispara, ca societatea occidentala, cu monogamia impusa, e ceea ce a rezistat, ceva testat, "bun" adica. Asa rezolva darwinismul ce nu convine paradigmei, e un esec si de-aia nici nu merita discutat, studiat. LA fel ca si cu pasarile paradisului, rare, care erau vanate pana la ultima, ca de, erau un rebut al evolutiei. Dar oare ce e esec? Ce e succes? Ce ne face sa credem ca naturii ii pasa de succesul nostru? Mai ales de succesul masculilor, al patriarhatului? Normele succesului si ale progresului istoric se leaga aproape intotdeauna in stiinta occidentala de succesul patriarhatului si al masculilor patriarhali.
Dar se pare ca nu numai cele mai multe culturi europene, dar intreaga cultura occidentala, sufera de un crunt provincialism, care se rasfrange si asupra stiintelor sociale si a celor inrudite.
Numai ca pe lumea asta exista si femei, mai ales si femei care vor sa fie libere, sa se descopere, sa creeze o societate pentru ele, asa ca viziunea lor poate fi diferita, chiar daca sunt occidentale.
Iar istoria, desi putin studiata din punctul de vedere al femeilor, chiar istoria lor, ca femei, are cate ceva de spus. Istoria aduce pe tava rezulatele unor experimente sociale care au fost deja facute in trecut. Si aceste rezultate pot contrazice foarte mult pseudostiinta numita sociobiologie, dar si viziunea generala asupra optiunilor si dorintelor femeilor.
Si daca privesti un pic istoria ajungi la concluzia nu doar ca Revolutia sexuala a femeilor nu a avut loc, ba chiar, din multe puncte de vedere, femeile sunt mai putin libere sexual decat au fost in trecut chiar in Occident, dar si in alte societati indepartate, Si aici nu ma refer la societatile matriarhale, ci la societati considerate profund patriarhale, ca Japonia.
Freud are "meritul" de a fi mistificat in sens patriarhal sexualitatea feminina. aducand autoritatea stiintei in ecuatie, inlocuind autoritatea divina cu deosebit succes. Ideile lui Freud despre femei si sexualitatea lor i-ar fi facut sa rada copios nu doar pe Balzac, dar si pe Ovidiu si Lucretiu. Ovidiu stia ca femeile apreciaza frumusetea masculina, tineretea, dar mai ales ca femeile, pentru satisfactia lor, nu doar sexuala, au nevoie de mai multi barbati. Cei atragatori au functia lor, cei care le rezolva problemele materiale sau le fac servicii sunt altceva. Dar femeile nu sunt atrase de bogatie ca ar fi ea insasi sexy, ci de farmecul si sexualitatea masculina. Toate astea sunt foarte banale, dar nu si pentru religia darwinisto-conservatoare care transforma femeile in utere infometate care nu vor altceva in viata decat sa gaseasca barbati cu bani si pozitie sociala care sa le ofere protectie suplimentara pentru progenituri, care sunt singura lor ratiune de a trai si de a se imperechea. Antichitatea romana, sexualitatea vazuta de Ovidiu si Lucretiu era mult mai complexa si mai aproape de realitatea simtita de femei decat doctrina lui Freud si apoi a sociobiologiei. Femeile sunt fiinte sofisticate, perverse, cu multiple dorinte, cu multiple necesitati. Iar sexualitatea lor e devaratoare, nu redusa la dorinta de a naste si creste copii cu tati potenti, desi societatea era patriarhala, desi descendenta conta mai mult decat acum. Dar posibilitatea femeilor de a mosteni, de a detine averi, le dadea sansa sa se manifeste ca fiinte umane, ca fiinte sexuale. Cel putin unora dintre ele....
Dar nu numai in Imperiul Roman femeile erau...femei. Putini istorici occidentali vorbesc insa de o perioada in Japonia (secolul X), cand fiicele erau mai importante decat fiii (putand contra o casatorie buna), cand de asemenea femeile aveau dreptul la mostenire. Cine s-ar fi gandit la un fel de revolutie sexuala feminina in Japonia, cu particularitatile culturale de rigoare? Adica tabu-uri legate de nuditate, considerata dezgustatoare, chiar si cand vine vorba de cea a dintilor, care trebuiau innegriti pentru a ascunde zambetul. Dar libertatea sexuala a femeilor, care puteau locui departe de sotii lor, (era rusine atunci pentru o femeie aristocrata sa fie dependenta de sot) arata ce doresc femeile si ce fac, daca au posibilitatea. Si cum era de asteptat, femeile isi exploreaza sexualitatea, cu numerosi amanti, pe care ii evaluaza, ii descriu, le aduc elogii in romanele scrise in epoca.....numai de femei timp de un secol. Primul roman psihologic din istorie pare a fi scris intre 1002-1022 de o vaduva de 20 ani, Murasaki Shibibu. Femeile au inventat astfel literatura japoneza, avand la inceput ca tema emotiile. Ceea ce par sa aprecieze femeile e frumusetea si sensibilitatea masculina, nu pozitia sociala si succesul.
Dar mai aproape de epoca noastra, Comedia umana a lui Balzac, descrie sexualitatea femeilor, total diferita de cea decratata de misoginismul "stiintific". Femeile vor sex, atentie, dar si pasiune, cand o descopera, uneori dupa 45 ani, cu barbati cu doua decenii mai tineri (Stralucirea si suferintelor curtezanelor, de exemplu). Interesant e ca Balzac descrie problema barbatilor care stiu ca ei nu pot fi iubiti, din lipsa de farmec, dar care inteleg dorintele si suferintele consoartelor si a prietenelor lor legate de pasiunea pentru barbati care pot trezi asemenea sentimente.
Patriarhatul si ofensiva contrafeminista a imbracat si imbraca inca forme foarte perverse si periculoase, sexualitatea femeilor e stearsa si mistificata pentru ca ele sa fie atrase in relatii heterosexuale patriarhale, contra naturii lor, distrugatoare ale psihicului lor. Ne miram de ce incidenta depresiei e mai mare la femei dupa 30 ani. Pentru ca rolurile lor impuse de patriarhat sunt de-a dreptul toxice pentru psihic, pentru ca ele sunt obligate sa-si incalce natura, visele, dorintele.
Citind acum " Fantasmele erotice ale femeilor". uimitoare e doar lipsa de imaginatie, teama, limitele patriarhale, ale unor femei care nici nu indraznesc sa viseze prea departe. Eliberarea femeilor e ceva inca foarte indepartat, iar revolutia sexuala a femeilor n-a inceput inca. Femeile libere sunt acum, cum bine zicea un istoric, Theodore Zeldin, o aristocratie. Dar femeile aristocrate din trecut se bucurau adesea de mai multa libertate, inclusiv sexuala, decat femeile de acum, cand despre sex si sexualitatea feminina se stie, din unele puncte de vedere, din ce in ce mai putin. Drepturile femeilor, chiar daca era vorba de o aristocratie si atunci, au suferit un recul in secolul al XIX-lea, odata cu ascensiunea burgheziei. Odata cu ascensiunea claselor si mai putin educate, si mai traditionaliste, un nou regres s-a inregistrat, cum bine se vede si in epoca noastra, caracterizata printr-un declin al feminismului. Libertatea economica, dar si o cultura a femeilor sunt absolut esentiale pentru eliberarea reala a lor. Dar chiar daca e vorba doar de o minoritate aritstocratica, aceasta trebuie sa evolueze, sa exploreze, sa ceara cat mai mult, sa ridice stacheta drepturilor si a dorintelor femeilor. Altminteri la ce ne raportam, spre ce tindem? Spre ce ne da patriarhatul?
Bibliografie
Theodore Zeldin, O istorie intima a omenirii, Bucuresti, Nemira 2017
Simon May, Istoria Iubirii, Nemira, 2014
Nancy Friday, Fantasmele erotice ale femeilor, Editura Trei, 2008
Ceea ce e cel mai trist, e ca adesea datele care nu se potrivesc prejudecatilor cercetatorilor, sunt ignorate. Desmond Morris, in "Maimuta goala" trece in tromba peste societatile cu sexualitate complicata, cu ritualuri sofisticate, spunand ca poate tocmai complicatiile astea le-au facut sa dispara, ca societatea occidentala, cu monogamia impusa, e ceea ce a rezistat, ceva testat, "bun" adica. Asa rezolva darwinismul ce nu convine paradigmei, e un esec si de-aia nici nu merita discutat, studiat. LA fel ca si cu pasarile paradisului, rare, care erau vanate pana la ultima, ca de, erau un rebut al evolutiei. Dar oare ce e esec? Ce e succes? Ce ne face sa credem ca naturii ii pasa de succesul nostru? Mai ales de succesul masculilor, al patriarhatului? Normele succesului si ale progresului istoric se leaga aproape intotdeauna in stiinta occidentala de succesul patriarhatului si al masculilor patriarhali.
Dar se pare ca nu numai cele mai multe culturi europene, dar intreaga cultura occidentala, sufera de un crunt provincialism, care se rasfrange si asupra stiintelor sociale si a celor inrudite.
Numai ca pe lumea asta exista si femei, mai ales si femei care vor sa fie libere, sa se descopere, sa creeze o societate pentru ele, asa ca viziunea lor poate fi diferita, chiar daca sunt occidentale.
Iar istoria, desi putin studiata din punctul de vedere al femeilor, chiar istoria lor, ca femei, are cate ceva de spus. Istoria aduce pe tava rezulatele unor experimente sociale care au fost deja facute in trecut. Si aceste rezultate pot contrazice foarte mult pseudostiinta numita sociobiologie, dar si viziunea generala asupra optiunilor si dorintelor femeilor.
Si daca privesti un pic istoria ajungi la concluzia nu doar ca Revolutia sexuala a femeilor nu a avut loc, ba chiar, din multe puncte de vedere, femeile sunt mai putin libere sexual decat au fost in trecut chiar in Occident, dar si in alte societati indepartate, Si aici nu ma refer la societatile matriarhale, ci la societati considerate profund patriarhale, ca Japonia.
Freud are "meritul" de a fi mistificat in sens patriarhal sexualitatea feminina. aducand autoritatea stiintei in ecuatie, inlocuind autoritatea divina cu deosebit succes. Ideile lui Freud despre femei si sexualitatea lor i-ar fi facut sa rada copios nu doar pe Balzac, dar si pe Ovidiu si Lucretiu. Ovidiu stia ca femeile apreciaza frumusetea masculina, tineretea, dar mai ales ca femeile, pentru satisfactia lor, nu doar sexuala, au nevoie de mai multi barbati. Cei atragatori au functia lor, cei care le rezolva problemele materiale sau le fac servicii sunt altceva. Dar femeile nu sunt atrase de bogatie ca ar fi ea insasi sexy, ci de farmecul si sexualitatea masculina. Toate astea sunt foarte banale, dar nu si pentru religia darwinisto-conservatoare care transforma femeile in utere infometate care nu vor altceva in viata decat sa gaseasca barbati cu bani si pozitie sociala care sa le ofere protectie suplimentara pentru progenituri, care sunt singura lor ratiune de a trai si de a se imperechea. Antichitatea romana, sexualitatea vazuta de Ovidiu si Lucretiu era mult mai complexa si mai aproape de realitatea simtita de femei decat doctrina lui Freud si apoi a sociobiologiei. Femeile sunt fiinte sofisticate, perverse, cu multiple dorinte, cu multiple necesitati. Iar sexualitatea lor e devaratoare, nu redusa la dorinta de a naste si creste copii cu tati potenti, desi societatea era patriarhala, desi descendenta conta mai mult decat acum. Dar posibilitatea femeilor de a mosteni, de a detine averi, le dadea sansa sa se manifeste ca fiinte umane, ca fiinte sexuale. Cel putin unora dintre ele....
Dar nu numai in Imperiul Roman femeile erau...femei. Putini istorici occidentali vorbesc insa de o perioada in Japonia (secolul X), cand fiicele erau mai importante decat fiii (putand contra o casatorie buna), cand de asemenea femeile aveau dreptul la mostenire. Cine s-ar fi gandit la un fel de revolutie sexuala feminina in Japonia, cu particularitatile culturale de rigoare? Adica tabu-uri legate de nuditate, considerata dezgustatoare, chiar si cand vine vorba de cea a dintilor, care trebuiau innegriti pentru a ascunde zambetul. Dar libertatea sexuala a femeilor, care puteau locui departe de sotii lor, (era rusine atunci pentru o femeie aristocrata sa fie dependenta de sot) arata ce doresc femeile si ce fac, daca au posibilitatea. Si cum era de asteptat, femeile isi exploreaza sexualitatea, cu numerosi amanti, pe care ii evaluaza, ii descriu, le aduc elogii in romanele scrise in epoca.....numai de femei timp de un secol. Primul roman psihologic din istorie pare a fi scris intre 1002-1022 de o vaduva de 20 ani, Murasaki Shibibu. Femeile au inventat astfel literatura japoneza, avand la inceput ca tema emotiile. Ceea ce par sa aprecieze femeile e frumusetea si sensibilitatea masculina, nu pozitia sociala si succesul.
Dar mai aproape de epoca noastra, Comedia umana a lui Balzac, descrie sexualitatea femeilor, total diferita de cea decratata de misoginismul "stiintific". Femeile vor sex, atentie, dar si pasiune, cand o descopera, uneori dupa 45 ani, cu barbati cu doua decenii mai tineri (Stralucirea si suferintelor curtezanelor, de exemplu). Interesant e ca Balzac descrie problema barbatilor care stiu ca ei nu pot fi iubiti, din lipsa de farmec, dar care inteleg dorintele si suferintele consoartelor si a prietenelor lor legate de pasiunea pentru barbati care pot trezi asemenea sentimente.
Patriarhatul si ofensiva contrafeminista a imbracat si imbraca inca forme foarte perverse si periculoase, sexualitatea femeilor e stearsa si mistificata pentru ca ele sa fie atrase in relatii heterosexuale patriarhale, contra naturii lor, distrugatoare ale psihicului lor. Ne miram de ce incidenta depresiei e mai mare la femei dupa 30 ani. Pentru ca rolurile lor impuse de patriarhat sunt de-a dreptul toxice pentru psihic, pentru ca ele sunt obligate sa-si incalce natura, visele, dorintele.
Citind acum " Fantasmele erotice ale femeilor". uimitoare e doar lipsa de imaginatie, teama, limitele patriarhale, ale unor femei care nici nu indraznesc sa viseze prea departe. Eliberarea femeilor e ceva inca foarte indepartat, iar revolutia sexuala a femeilor n-a inceput inca. Femeile libere sunt acum, cum bine zicea un istoric, Theodore Zeldin, o aristocratie. Dar femeile aristocrate din trecut se bucurau adesea de mai multa libertate, inclusiv sexuala, decat femeile de acum, cand despre sex si sexualitatea feminina se stie, din unele puncte de vedere, din ce in ce mai putin. Drepturile femeilor, chiar daca era vorba de o aristocratie si atunci, au suferit un recul in secolul al XIX-lea, odata cu ascensiunea burgheziei. Odata cu ascensiunea claselor si mai putin educate, si mai traditionaliste, un nou regres s-a inregistrat, cum bine se vede si in epoca noastra, caracterizata printr-un declin al feminismului. Libertatea economica, dar si o cultura a femeilor sunt absolut esentiale pentru eliberarea reala a lor. Dar chiar daca e vorba doar de o minoritate aritstocratica, aceasta trebuie sa evolueze, sa exploreze, sa ceara cat mai mult, sa ridice stacheta drepturilor si a dorintelor femeilor. Altminteri la ce ne raportam, spre ce tindem? Spre ce ne da patriarhatul?
Bibliografie
Theodore Zeldin, O istorie intima a omenirii, Bucuresti, Nemira 2017
Simon May, Istoria Iubirii, Nemira, 2014
Nancy Friday, Fantasmele erotice ale femeilor, Editura Trei, 2008