Romanul pe care incerc sa-l scriu este despre emanciparea femeilor. Se spune ca ideile percuteaza mai bine prin intermediul cartilor usor accesibile sau al filmelor decat prin lucrari academice sofisticate. Sigur, si alea isi au rostul lor. Ce ar fi fost lumea de azi fara Spinoza? Fara unele filosoafe feministe? Dar dincolo de asta, ideile accesibile, moda, dar mai ales produsele industriale schimba lumea. Din pacate pentru femei lumea abia a inceput sa se schimbe. Feministele au facut enorm, dar pentru eliberarea femeilor s-au facut abia primii pasi. Unii spun ca drepturile omului ajung, ca umanismul ajunge, ca nu e nevoie de feminism. Nu sunt de acord. E nevoie in continuare de deconstructia ideilor patriarhale, unele atat de adanc infiltrate in mentalitatea colectiva. E nevoie de intelegerea problemelor femeilor, de intelegerea lor insele, de a sti cine sunt si ce vor, dincolo de ce li se impune sa creada ca sunt si vor. Ele sunt altceva, dar inca nu stiu ce sunt. Trebuie sa afle.
Despre asta e vorba in "7000 ani". Despre problemele lor reale pe care trebuie sa le rezolve in mod creativ, indraznet, fara prejudecati si pudoare.
M-am intrebat adesea de ce, la atata timp de la aparitia miscarii feministe, femeile au inca o situatie atat de precara, sinistra as putea spune, chiar si in Occident. Acum cateva saptamani m-am intalnit cu o femeie, o mama cu studii universitare, pe care am rugat-o sa incerce sa se gandeasca pentru 10 minute, dupa ce ajunge acasa, la ea insasi. Mi-a raspuns ca ii e greu sa faca asta, ca ea nu-si permite luxul asta, si oricum nu ar ajuta-o cu nimic. Prin aceasta tragedie personala, aceasta femeie mi-a raspuns la intrebarea de mai sus. Femeile nu s-au eliberat, ele inca sunt sclavele instructiunilor lumii patriarhale in care traiesc. Nu pot face altceva decat sa umble libere pe strazi, imbracate mai comod decat acum 200 ani, dar facand cam aceleasi lucruri, muncind si crescand copii, implicate in aceleeasi relatii monogame, patriarhale, ca si atunci. Facand mai mult sex, avand mai mult acces la contraceptie, dar fiind reduse, in esenta la aceleeasi roluri. Si avand aproape la fel de putine alegeri.
A venit timpul ca femeile sa treaca la etapa urmatoare, adica sa inteleaga ca nu vor fi libere atata timp cat dezideratele lor sunt pedepsele pentru viol si violenta domestica, salarii egale cu barbatii, dreptul de vot, dreptul la avort, chiar daca si astea sunt vise in unele tari. Femeile pot cere dreptul la cautarea fericirii, dar pentru asta trebuie sa stie ce le-ar face fericite. Si acum nu stiu, li se spune ce le-ar face fericite si ele cauta sa rezolve problemele in acest sens, aplicand reteta de fericire care nu le apartine.
Eroina din "7000 ani" face o calatorie curajoasa, scandaloasa, dar interesanta, in cautarea propriei fericiri. Si mai mult, gaseste solutii, chiar daca cu pretul a numeroase eforturi si sacrificii.
Cum am mai spus si cu alta ocazie, lumea in care traim e una inselatoare, dura, pentru femeile heterosexuale. Modelele de viata personala oferite de ea sunt nefunctionale in cel mai bun caz si toxice sau letale in cel mai rau. Relatiile monogame, adesea numite casatorie prin care femeia isi schimba numele de familie, sunt periculoase la propriu pentru viata si sanatatea, integritatea intelectuala si demnitatea femeilor. Si nu au legatura cu fericirea lor. Crima e cu atat mai mare cu cat gasirea unui partener potrivit (in ce mod?) este un deziderat in viata pentru ele. Si-au gasit un partener, fac si cresc copii, se presupune ca trebuie sa fie fericite. Dar nu sunt...
Femeile sunt fiinte sociale si sexuale, fiinte cu functii psihice tipic umane, si inca foarte dezvoltate. E normal sa caute implinirea sexuala si afectiva intr-o relatie. Numai ca se confrunta cu viata, evolutia, cu modul cum natura a facut barbatii, cu modul cum natura le-a facut pe ele sa recepteze sexul si barbatii. Educatia si modul de viata actual nu sunt in concordanta cu necesitatile femeilor, cu maximizarea potentialului lor de a fi fericite. Masculii speciilor, fiind sexul care mai mult sau mai putin trebuie sa alerge dupa imperechere, din motive ecologice pe care nu le discutam aici, sunt mai receptivi la semnalele transmise de femele. Ele, pe de alta parte, au nevoie de stimuli puternici, vezi cantecele pasarilor sau coada paunului. Deci femeile ar avea nevoie sa fie incantate mai mult de barbati, ele au un prag al sensibilitatii la stimuli sexuali mai ridicati. Barbatii ar trebui sa se lupte sa fie frumosi, seducatori mai mult decat femeile. Dar societatea patriarhala neaga acest lucru, femeile sunt cele antrenate sa incante, barbatii sunt cei eventual antrenati sa ofere, dar de cele mai multe ori nu ofera, ci doar repara intr-o oarecare masura problemele materiale si sociale ale femeilor, create tot de patriarhat asemenea legarii picioarelor chinezoaicelor. Cu alte cuvinte, penuria de barbati fermecatori, sexy, frumosi este o mare problema pentru femeile heterosexuale.
Urmeaza apoi necesitatile strict sexuale ale femeilor, care variaza de la femeie la femeie, dar adesea sunt considerabil mai ridicate decat ceea ce poate oferi un barbat mediu, cu alte cuvinte foarte multe femei nu au cum sa fie satisfacute de un singur barbat. E tot o consecinta a evolutiei, dar nici in astfel de detalii nu intram. In treacat spunem ca femelele de cimpanzeu se imperecheaza in perioada de rut cu foarte multi masculi, toti din grup pe care ii accepta. Femelele de bonobo se imperecheaza foarte des, atat cu masculi, dar si cu femele. Diferenta fata de aceste rude ale noastre este ca femelele de om sunt receptive sexual tot timpul anului. Dar la bonobo, femelele fac sex si inafara perioadei reproductive.
Ca totul sa fie si mai rau vine si o alta problema. Adaptarea masculilor la cele mai multe specii, inclusiv la om, este in sensul competitiei, al dezvoltarii unor caractere care nu sunt tocmai placute si benefice pentru femele in cazul unei relatii pe termen cat de cat lung, dincolo de imperechere pur si simplu. Agresivitatea, spiritul competitiei, se dezvolta in detrimentul altor caractere, cum ar lipsa de empatie si intelegere, protectivitate, desi aceasta idee, legata de strict aceste caractere, este destul de controversata, dar in mod clar este valabila in cazul altora, mai subtile. In concluzie, calitatea sexuala si sociala a barbatilor e mai proasta decat a femeilor, femeile au pretentii mai mari decat barbatii in sens sexual, psihologic, social. Mai era nevoie de ceva? Da...De negarea tuturor acestor realitati si de negarea intereselor femeilor la nivelul societatii. E ca si cum te-ai duce la piata, ai vrea sa cumperi ceva bun, plin de proteine, vitamine, minerale, iar societatea te-ar imbia cu chipsuri si hamburgeri, iar tu nici nu ai sti ca nu de asta ai nevoie. Dar ai simti...ai face depresii, viata ta ar fi un chin, iar industria farmaceutica ar inventa tot felul de medicamente pentru tine, de la antidepresive pana la viagra pentru femei. E mai simplu decat sa spuna adevarul. Si sa ofere solutii reale la aceste probleme reale.
Timpul victimizarii, al pretentiilor reduse a trecut. Feminismul ar fi cazul sa treaca la etapa urmatoare. Femeile au dreptul la cautarea fericirii, realizarii in plan personal.
Despre asta e vorba in "7000 ani". Despre problemele lor reale pe care trebuie sa le rezolve in mod creativ, indraznet, fara prejudecati si pudoare.
M-am intrebat adesea de ce, la atata timp de la aparitia miscarii feministe, femeile au inca o situatie atat de precara, sinistra as putea spune, chiar si in Occident. Acum cateva saptamani m-am intalnit cu o femeie, o mama cu studii universitare, pe care am rugat-o sa incerce sa se gandeasca pentru 10 minute, dupa ce ajunge acasa, la ea insasi. Mi-a raspuns ca ii e greu sa faca asta, ca ea nu-si permite luxul asta, si oricum nu ar ajuta-o cu nimic. Prin aceasta tragedie personala, aceasta femeie mi-a raspuns la intrebarea de mai sus. Femeile nu s-au eliberat, ele inca sunt sclavele instructiunilor lumii patriarhale in care traiesc. Nu pot face altceva decat sa umble libere pe strazi, imbracate mai comod decat acum 200 ani, dar facand cam aceleasi lucruri, muncind si crescand copii, implicate in aceleeasi relatii monogame, patriarhale, ca si atunci. Facand mai mult sex, avand mai mult acces la contraceptie, dar fiind reduse, in esenta la aceleeasi roluri. Si avand aproape la fel de putine alegeri.
A venit timpul ca femeile sa treaca la etapa urmatoare, adica sa inteleaga ca nu vor fi libere atata timp cat dezideratele lor sunt pedepsele pentru viol si violenta domestica, salarii egale cu barbatii, dreptul de vot, dreptul la avort, chiar daca si astea sunt vise in unele tari. Femeile pot cere dreptul la cautarea fericirii, dar pentru asta trebuie sa stie ce le-ar face fericite. Si acum nu stiu, li se spune ce le-ar face fericite si ele cauta sa rezolve problemele in acest sens, aplicand reteta de fericire care nu le apartine.
Eroina din "7000 ani" face o calatorie curajoasa, scandaloasa, dar interesanta, in cautarea propriei fericiri. Si mai mult, gaseste solutii, chiar daca cu pretul a numeroase eforturi si sacrificii.
Cum am mai spus si cu alta ocazie, lumea in care traim e una inselatoare, dura, pentru femeile heterosexuale. Modelele de viata personala oferite de ea sunt nefunctionale in cel mai bun caz si toxice sau letale in cel mai rau. Relatiile monogame, adesea numite casatorie prin care femeia isi schimba numele de familie, sunt periculoase la propriu pentru viata si sanatatea, integritatea intelectuala si demnitatea femeilor. Si nu au legatura cu fericirea lor. Crima e cu atat mai mare cu cat gasirea unui partener potrivit (in ce mod?) este un deziderat in viata pentru ele. Si-au gasit un partener, fac si cresc copii, se presupune ca trebuie sa fie fericite. Dar nu sunt...
Femeile sunt fiinte sociale si sexuale, fiinte cu functii psihice tipic umane, si inca foarte dezvoltate. E normal sa caute implinirea sexuala si afectiva intr-o relatie. Numai ca se confrunta cu viata, evolutia, cu modul cum natura a facut barbatii, cu modul cum natura le-a facut pe ele sa recepteze sexul si barbatii. Educatia si modul de viata actual nu sunt in concordanta cu necesitatile femeilor, cu maximizarea potentialului lor de a fi fericite. Masculii speciilor, fiind sexul care mai mult sau mai putin trebuie sa alerge dupa imperechere, din motive ecologice pe care nu le discutam aici, sunt mai receptivi la semnalele transmise de femele. Ele, pe de alta parte, au nevoie de stimuli puternici, vezi cantecele pasarilor sau coada paunului. Deci femeile ar avea nevoie sa fie incantate mai mult de barbati, ele au un prag al sensibilitatii la stimuli sexuali mai ridicati. Barbatii ar trebui sa se lupte sa fie frumosi, seducatori mai mult decat femeile. Dar societatea patriarhala neaga acest lucru, femeile sunt cele antrenate sa incante, barbatii sunt cei eventual antrenati sa ofere, dar de cele mai multe ori nu ofera, ci doar repara intr-o oarecare masura problemele materiale si sociale ale femeilor, create tot de patriarhat asemenea legarii picioarelor chinezoaicelor. Cu alte cuvinte, penuria de barbati fermecatori, sexy, frumosi este o mare problema pentru femeile heterosexuale.
Urmeaza apoi necesitatile strict sexuale ale femeilor, care variaza de la femeie la femeie, dar adesea sunt considerabil mai ridicate decat ceea ce poate oferi un barbat mediu, cu alte cuvinte foarte multe femei nu au cum sa fie satisfacute de un singur barbat. E tot o consecinta a evolutiei, dar nici in astfel de detalii nu intram. In treacat spunem ca femelele de cimpanzeu se imperecheaza in perioada de rut cu foarte multi masculi, toti din grup pe care ii accepta. Femelele de bonobo se imperecheaza foarte des, atat cu masculi, dar si cu femele. Diferenta fata de aceste rude ale noastre este ca femelele de om sunt receptive sexual tot timpul anului. Dar la bonobo, femelele fac sex si inafara perioadei reproductive.
Ca totul sa fie si mai rau vine si o alta problema. Adaptarea masculilor la cele mai multe specii, inclusiv la om, este in sensul competitiei, al dezvoltarii unor caractere care nu sunt tocmai placute si benefice pentru femele in cazul unei relatii pe termen cat de cat lung, dincolo de imperechere pur si simplu. Agresivitatea, spiritul competitiei, se dezvolta in detrimentul altor caractere, cum ar lipsa de empatie si intelegere, protectivitate, desi aceasta idee, legata de strict aceste caractere, este destul de controversata, dar in mod clar este valabila in cazul altora, mai subtile. In concluzie, calitatea sexuala si sociala a barbatilor e mai proasta decat a femeilor, femeile au pretentii mai mari decat barbatii in sens sexual, psihologic, social. Mai era nevoie de ceva? Da...De negarea tuturor acestor realitati si de negarea intereselor femeilor la nivelul societatii. E ca si cum te-ai duce la piata, ai vrea sa cumperi ceva bun, plin de proteine, vitamine, minerale, iar societatea te-ar imbia cu chipsuri si hamburgeri, iar tu nici nu ai sti ca nu de asta ai nevoie. Dar ai simti...ai face depresii, viata ta ar fi un chin, iar industria farmaceutica ar inventa tot felul de medicamente pentru tine, de la antidepresive pana la viagra pentru femei. E mai simplu decat sa spuna adevarul. Si sa ofere solutii reale la aceste probleme reale.
Timpul victimizarii, al pretentiilor reduse a trecut. Feminismul ar fi cazul sa treaca la etapa urmatoare. Femeile au dreptul la cautarea fericirii, realizarii in plan personal.