Aventuri 7000 ani

După publicarea în 2019 a culegerii de eseuri feministe ”7000 years of patriarchy...until the Radical era”, am decis să fac și o variantă în română. De fapt totul a pornit de la o variantă în română, pe care un editor din România mi-a spus să o micșorez. Am făcut asta, dar am publicat în engleză. Din materialul inițial și din alte eseuri (articole) publicate, se pot face mai multe cărți. Așa că am ales să fac o carte mai mult de critică a unor cărți, filme, articole de ziar, din punct de vedere feminist radical.

Cartea e deja la o editură din România.

Dar ce e interesant e că deja m-am gândit, de fapt m-am gândit de mult, la promovare. M-am gândit de acum doi ani, de când a apărut ”7000 years”. Logic ar fi fost să primesc sprijin în România, deși, după cum am fost consiliată, cam trebuie să uit de România în tot ce fac. Pentru că aici nimic nu are valoare, cum spunea Martha Bibescu, mai ales feminismul autohton.

Totuși, am scris la câteva persoane care au emisiuni radiofonice oarecum culturale sau feministe. În primul rând Carlei Maria Teaha, cu al ei ”Roz” de pe Guerrilla, unde invită femei mai mult sau mai puțin celebre, cărora le ia interviuri insipide. De feminism nu e vorba niciodată în ale ei emisiuni. Asta dacă nu iau în seamă dialogul cu o invitată în care aceasta din urmă declara că bărbații sunt niște copii, iar Teaha îi dădea dreptate râzând. Eu, fraieră, să apelez la așa ceva!

Dar am mers mai departe. ȘI nu am primit niciun răspuns nici de la cele mai multe reviste culturale, inclusiv Dilema Veche. Am primit răspuns favorabil și am publicat câteva articole în Egophobia. Sigur, am unul refuzat, cel mai probabil pentru că este foarte îndrăzneț.

Dar aș vrea să menționez ”cavalerismul” lui Liviu Mihaiu și Toader Paleologu care nici măcar nu mi-au răspuns. E normal, domnii sunt niște patriarhali sadea. Mihaiu vorbea cândva despre ce e o femeie pentru el, ceva cu veleități casnic-sexuale, el știe ce o fi aia! Speram să fi evoluat de atunci, dar iarăși, naivitate! Da, de ce nu există feminismul în România? Se vede...

Ce e interesant, ce am menționat, e că nici de la feministe nu am primit niciun sprijin. Mihaela Miroiu și Oana Băluță nici nu au acceptat să dea like paginii 7000 ani. Mai mult, nici Maria Cernat, editoarea cărții despre Sofia Nădejde, care m-a invitat personal la lansarea cărții, nu mi-a răspuns când i-am spus despre noua carte feministă.

Da, cam așa e cu feminismul din România. Auzisem eu că unele feministe, cocoțate în funcții academice, se opun cât se poate ascensiunii altor feministe. Că de, resurse limitate. Dar nu am putut crede. Cum am mai zis, unele femei sunt în feminism cum unele sunt în prostituție. Acolo le-a dus viața, eventual patriarhatul. Și ce picanterii patriarhale știu despre ele! Dar eu chiar sunt feministă și nu le voi divulga. Nu că mi-ar păsa de falsele feministe, care iau fonduri etalându-și gândirea de gospodine și cultura de școlărie, ci pentru că îmi pasă de feminism. Chiar dacă feminismul din România nu are nevoie de analize originale, erudite, scrise de femei care mai știu să rezolve și o integrală sau o diferențială la o adică... Dar repet, feminismul e mai important decât ele. Și respect fiecare cuvânt feminist, chiar dacă nu vine din conștiința proprie, emis de aceste exponente ale feminismul zis academic (mai precis academist).

Cu alte cuvinte, proiecte de suflet și de gândire urnite greu, fără pic de susținere. Dar asta e cu orice lucru autentic într-o lume falsă, superficială și mercantilă, din păcate cum e și feminismul actual.

Continue Reading

Femei patriarhale

Lansarea unui nou proiect, un roman numit ” Femei patriarhale”

Se vorbește despre colaboratorii sistemelor represive, se vorbește de securiști, despre care s-au scris cărți, s-au făcut filme (deși prea puțin despre activiștii de partid, care de fapt manevrau securiștii) la limita genului horror sau depășind-o cu brio, chiar ajungând pe culmile cele mai înalte ale oroarei, s-au scris cărți și s-au scris filme despre colaboratorii regimurilor naziste, dar nimic, cel puțin concret, despre monstruozitatea colaborării, fie și din inconștiență, cu cel mai vechi și mai opresiv sistem al istoriei: patriarhatul.

Femeile patriarhale, aliate ale acestui sistem, care contribuie prin sprijinul lor tacit sau activ la perpetuarea celei mai mari crime din istorie, nu sunt mai puțin monstruoase decât securiștii și naziștii atât de infierați. Femeile așa-zis tradiționale, adică cele care respectă și perpetuază regulile patriarhatului, care se folosesc de el, nu sunt cu nimic mai puțin vinovate decât acești indivizi, deși pentru ele nu a vorbit nimeni de niciun proces al comunismului sau un proces de la Nurnberg. Poate ele nu ucid direct, deși uneori o fac, dar distrug viețile femeilor, ale femeilor obișnuite, dar a mai ales a celor mai bune dintre femei. A acelor femei care ar aduce progres în societate mai mult decât oricine altcineva. Aceste femei nu urăsc nimic mai mult decât femeile libere în gândire, demne, talentate. Femeile patriarhale ar ucide sufragetele în fiecare clipă, ar ucide-o pe Mary Wollstonecraft, pe Harriet Taylor și pe orice femeie care nu e ca ele. Pe orice femeie care are ceva real de oferit societății, nu doar supunerea la regulile absurde, primitive, brutale, profund imorale ale patriarhatului.

A fost Elena Ceaușescu o femeie patriarhală? Deși avea pretenții de carieră, râvnea la puterea politică, ținea discursuri politice citite de pe foi cu limbajul ei dezlânat, de femeie incultă? Da, a fost o femeie patriarhală, care susținea cele mai mari atrocități contra femeilor, inclusiv celebrul decret care a umplut cimitirele din România cu femei tinere care nu mai aveau dreptul, în plină Revoluție sexuală pe alte meleaguri, de a dispune de propriul corp. Nu vorbim de cât de mult a susținut patriarhatul soțul ei, Nicolae, despre care o doctoriță născută în 1940, povestește că, pe când era studentă la Cluj, în timpul unei vizite a unui influent activist de partid, Nicolae Ceaușescu, au fost expuse și ridiculizate în fața tuturor studenților ”prostituatele facultății”, adică tinere pauperizate îngrozitor de legile comuniste, unele foarte inteligente, care erau nevoite să facă gesturi disperate pentru a studia. Ceaușescu râdea și glumea pe seama acestor tinere. Asta se întâmpla cu ani înainte ca el să devină șeful partidului. Doctorița care povestește evenimentul a descris groaza ei când a aflat că individul respectiv urma să ocupe cea mai înaltă funcție în stat.

Au fost alte femei din istoria României patriarhale? Este Elena Udrea o femeie patriarhală? Da! O femeie care își bazează ascensiunea pe bărbați politici, fie că se folosește sau nu de farmecele ei, o femeie măritată cu un tip precum Dorin Cocoș, dar care atunci când ajunge în pușcărie i se adresează femeii acuzate de prostituție care ocupa un pat ”Dă-te, fă, de aici!” (ca să se așeze ea, care era mai valoroasă) cum poate fi? Nu mai vorbim despre atitudinea unei politiciene față de asemenea acuzație...Adică sărăcia și disperarea se pedepsesc nu doar legal, dar și prin disprețul celor care ar trebui să apere victimele sărăciei și ale...patriarhatului. Dacă această poveste este reală, dacă acest eveniment chiar a avut loc, atunci Elena Udrea nu merită empatie pentru o posibilă condamnare pentru faptele ei, care nu ar fi avut loc dacă ea nu era o femeie patriarhală. De ce sunt atât de puține femei în politică? De ce cele care sunt au calitatea pe care au o. Din cauza patriarhatului, adică a unei mafii masculine care nu admite decât femeile care colaborează cu această mafie. E logic ce calitate morală au aceste femei.

Sunt patriarhale femeile care s-au opus amendamentului pentru drepturi egale, cele care au apărut în filmul ”Mrs America”? Chiar dacă unele feministe, printre care Gloria Steinam, au negat veridicitatea faptelor expuse în film, adică acele femei nu au avut suficientă putere ca să fie proprii lor dușmani, că de fapt firmele de asigurări, care ar fi pierdut sume uriașe prin votarea acelui amendament, au avut principalul cuvânt de spus în această problemă.... Totuși, acele femei, în frunte cu Phyllis Schlafly, au fost, la fel ca Elena Ceaușescu, conform clichee-elor din limbajul postrevoluționar, sinistre. Cum la fel au fost și femeile de clasă mijlocie care se opun salariului egal pentru femei, pentru că ele sunt măritate cu bărbați cu poziții importante, pe care femeile competente le-ar pune în pericol, acele femei care l-au votat pe Trump în detrimentul lui Hillary Clinton.

De obicei se invocă scuze pentru femeile patriarhale, ca fiind victime, acele femei cu mințile colonizate, distruse. Da, e de făcut diferența între o femeie din prostituție pentru că moare de foame, nu are cu ce-și hrăni copiii, are soțul sau fratele în pușcărie, provine dintr-o zonă săracă și nu are școală, și o femeie care sprijină activ patriarhatul sau care profită de el pentru ascensiune, putere materială și politică, atât cât poate avea o femeie în patriarhat. E una să ai un loc de muncă pentru supraviețuire într-un regim comunist sau nazist și alta e să ocupi o funcție importantă. Și una e să realizezi că ceea ce faci e rău, dar nu ai de ales, și alta să alegi tu să faci rău, să propagi răul, chiar atunci când ți se spune că e rău și când ai putea să te sustragi lui. Femeile patriarhale sunt îngrozitor de imorale, cele mai imorale femei, pentru ele nu există dreptate, merit. Ura față de femeile merituase și față de feminism e sentimentul lor cel mai puternic. Pentru că un sistem feminist, în care femeile ar avea cu adevărat șanse, pentru meritele lor reale, ca indivizi, le-ar lua toate privilegiile. Lumea aceea le-ar desființa.

Povestea aceasta este despre femei patriarhale, despre răul imens făcut de ele, dar și despre răzbunarea la fel de legală precum faptele femeilor patriarhale în patriarhat, dar de data asta morală, a unor feministe. Într-o lume în care crimele contra femeilor nu sunt pedepsite de cele mai multe ori, o lume bazată de fapt pe astfel de crime, niște femei conștiente și puternice aleg să-și facă singure dreptate, profitând chiar de breșele din sistem. Într-o lume în care colaboratoarele unui sistem criminal nu sunt niciodată tunse la piele și expuse comunității, cum se întâmpla cu amantele naziștilor în Franța după cel de-al doilea război mondial, astfel de femei ajung să primească ce merită.

Sper ca acest proiect va conduce măcar la conștientizarea răului făcut de femeile patriarhale.

Continue Reading