Desi povestea din spatele acestui proiect pare mai interesanta si mai funny poate decat cea pe care se bazeaza, am promis ca nu voi vorbi prea mult despre ea, cel putin despre unele parti din ea, pana ce lucrarea nu apare. Pentru a nu distrage atentia asupra unor aspecte intr-adevar simpatice, dar pana la urma irelevante pentru mesaj. Am vazut candva un interviu cu un regizor. Tipul facea o descriere savuroasa a felului cum dorise sa fie receptat filmul sau, de altfel mediocru. Comentariul era mai interesant decat filmul. Nu as vrea sa ajung in aceasta situatie.
Oricum, ideea a pornit de la o discutie. De ziua mea, o ruda s-a gandit sa-mi ofere cadou un site personal care sa fie vehiculul ideilor mele feministe. Eram foarte ocupata atunci cu lucruri total diferite decat cele legate de beletristica, filosofie etc. Am mentionat deja ca meseria mea e una tehnica, iar ceea ce fac "for a living" e tehnic. Chestia cu site-ul a ramas in aer, avand in vedere ca pe moment am refuzat oferta. Cand sa mai scriu si despre feminism? Si cum sa scriu ceva original cand exista specialiste/specialisti implicati in asta de ani de zile? Sigur, ideea e falsa, nu conteaza de cand sunt implicati altii, originalitatea poate veni de oriunde.
De la discutia aceea a trecut ceva timp. Apoi am vazut un film bazat pe cartea "Die weisse Massai" (Masaiul alb), tradusa in romaneste "Indragostita de un masai" a Corinnei Hoffmann. Am privit toata povestea cu ochi tehnici.
"Femeia asta nu era suficient de educata, nu era antropolog, nici etnolog, nici macar o cercetatoare mediocra in orice domeniu. Dna Hoffman era doar o femeie de afaceri care nici engleza nu stia atunci cand a ajuns prima data in Africa. Cred ca altcineva in locul ei ar fi vazut lucruri teribil de interesante acolo, " mi-am spus atunci.
Credeam si cred in continuare ca multe raspunsuri legate de antropologie fizica, dar si culturala, originea limbajului etc, se afla in Africa. Un ochi avizat ajuns acolo ar putea gasi surse de inspiratie la tot pasul. In film, relatiile interumane, inacceptabile din punctul de vedere Occidental, erau tratate superficial. As fi vrut sa se insiste mai mult asupra cauzelor acestora, asupra diferentelor de mediu dintre cele doua lumi.
De atunci a trecut ceva timp, in care m-am ocupat de profesia mea, dar interesul pentru Africa a crescut din motive pur...profesionale. Dupa ce am terminat un proiect foarte solicitant, am simtit brusc pofta de a scrie ceva...fara bibliografie. Tot intr-o discutie am primit ideea "De ce nu scrii tu un roman feminist?"
Chiar asa! Aveam scopul, imi trebuia ideea. Voiam ceva care sa arate cauze, sa dea explicatii, sa creeze o imagine mai clara asupra fenomenelor. Ideea a venit tocmai din interesul meu pentru originea lucrurilor, in cazul acesta originea unor "isme", sexism, rasism. In vara lui 2009, cand am infiintat acest blog, aveam si decizia, si ideea. A inceput, de fapt incepuse mai dinainte, munca de documentare. Asta a fost cea mai haioasa. Dincolo de faptul ca imi hranea curiozitatea, a fost adesea foarte distractiva, o sursa de experiente demne de povestit la "Stand up cafe".
Anul trecut in februarie am citit "Die weisse Massai". Desi e o colectie de relatari telegrafice, nu se insista pe nimic legat de aspecte etnologice, de antropologie culturala etc, dezvaluie niste lucruri foarte interesante despre Africa, de fapt despre oameni. Despre oameni in general, dezgolite de poleiala Occidentala.
Cu ani in urma am vazut "Omul vineri", inspirat de povestea lui Robinson Crusoe, dar vazuta din alt unghi, acela al "salbaticului". Era un film in care se ridiculiza superioritatea culturii Occidentale, aratand ca si "salbaticii" au valori umane, unele atat de umilitoare pentru noi.
Realitatea e insa alta. Chiar daca exista multe lucruri bune in multe culturi, cea Occidentala, departe de a fi perfecta, are ceva numai al ei, ceva apt sa genereze multe alte lucruri bune.
Nu ma consider o persoana cu talent, nu am pretentii de scriitoare, vreau doar sa vad la ce poate duce implicarea unei persoane cu un puternic "background" stiintific in acest domenii. Interesul meu e doar...sportiv.
Oricum, ideea a pornit de la o discutie. De ziua mea, o ruda s-a gandit sa-mi ofere cadou un site personal care sa fie vehiculul ideilor mele feministe. Eram foarte ocupata atunci cu lucruri total diferite decat cele legate de beletristica, filosofie etc. Am mentionat deja ca meseria mea e una tehnica, iar ceea ce fac "for a living" e tehnic. Chestia cu site-ul a ramas in aer, avand in vedere ca pe moment am refuzat oferta. Cand sa mai scriu si despre feminism? Si cum sa scriu ceva original cand exista specialiste/specialisti implicati in asta de ani de zile? Sigur, ideea e falsa, nu conteaza de cand sunt implicati altii, originalitatea poate veni de oriunde.
De la discutia aceea a trecut ceva timp. Apoi am vazut un film bazat pe cartea "Die weisse Massai" (Masaiul alb), tradusa in romaneste "Indragostita de un masai" a Corinnei Hoffmann. Am privit toata povestea cu ochi tehnici.
"Femeia asta nu era suficient de educata, nu era antropolog, nici etnolog, nici macar o cercetatoare mediocra in orice domeniu. Dna Hoffman era doar o femeie de afaceri care nici engleza nu stia atunci cand a ajuns prima data in Africa. Cred ca altcineva in locul ei ar fi vazut lucruri teribil de interesante acolo, " mi-am spus atunci.
Credeam si cred in continuare ca multe raspunsuri legate de antropologie fizica, dar si culturala, originea limbajului etc, se afla in Africa. Un ochi avizat ajuns acolo ar putea gasi surse de inspiratie la tot pasul. In film, relatiile interumane, inacceptabile din punctul de vedere Occidental, erau tratate superficial. As fi vrut sa se insiste mai mult asupra cauzelor acestora, asupra diferentelor de mediu dintre cele doua lumi.
De atunci a trecut ceva timp, in care m-am ocupat de profesia mea, dar interesul pentru Africa a crescut din motive pur...profesionale. Dupa ce am terminat un proiect foarte solicitant, am simtit brusc pofta de a scrie ceva...fara bibliografie. Tot intr-o discutie am primit ideea "De ce nu scrii tu un roman feminist?"
Chiar asa! Aveam scopul, imi trebuia ideea. Voiam ceva care sa arate cauze, sa dea explicatii, sa creeze o imagine mai clara asupra fenomenelor. Ideea a venit tocmai din interesul meu pentru originea lucrurilor, in cazul acesta originea unor "isme", sexism, rasism. In vara lui 2009, cand am infiintat acest blog, aveam si decizia, si ideea. A inceput, de fapt incepuse mai dinainte, munca de documentare. Asta a fost cea mai haioasa. Dincolo de faptul ca imi hranea curiozitatea, a fost adesea foarte distractiva, o sursa de experiente demne de povestit la "Stand up cafe".
Anul trecut in februarie am citit "Die weisse Massai". Desi e o colectie de relatari telegrafice, nu se insista pe nimic legat de aspecte etnologice, de antropologie culturala etc, dezvaluie niste lucruri foarte interesante despre Africa, de fapt despre oameni. Despre oameni in general, dezgolite de poleiala Occidentala.
Cu ani in urma am vazut "Omul vineri", inspirat de povestea lui Robinson Crusoe, dar vazuta din alt unghi, acela al "salbaticului". Era un film in care se ridiculiza superioritatea culturii Occidentale, aratand ca si "salbaticii" au valori umane, unele atat de umilitoare pentru noi.
Realitatea e insa alta. Chiar daca exista multe lucruri bune in multe culturi, cea Occidentala, departe de a fi perfecta, are ceva numai al ei, ceva apt sa genereze multe alte lucruri bune.
Nu ma consider o persoana cu talent, nu am pretentii de scriitoare, vreau doar sa vad la ce poate duce implicarea unei persoane cu un puternic "background" stiintific in acest domenii. Interesul meu e doar...sportiv.