Despre o lume a femeilor, cum ar fi ea

Imi place sa spun despre mine ca gandesc cu creierul meu. Si daca am ajuns sa contest aproape tot ce am intalnit, voi contesta si critica, fara indoiala si cea mai mare valoare a epocii in care traiesc, feminismul. Repet, consider feminismul cea mai frumoasa si mai utila si valoroasa idee a timpului nostru. Orice alta idee si orice alta descoperire nu se compara ca importanta cu feminismul. Ce altceva ar fi mai important decat umanizarea a jumatate din populatia planetei?
Sunt de acord cu cele mai multe critici aduse societatii de catre feminism. La cele mai multe am ajuns independent, fara a fi nevoie sa le citesc. Cum am mai spus, tin pur si simplu de bun-simt, de capacitatea de a analiza societatea. Daca ai spirit critic real, fie ca esti femeie, sau mai ales, fie ca esti barbat (aici iti trebuie si spirit al dreptatii), ajungi la idei feministe. Nu se poate altfel.
Feminismul ne-a schimbat viata, cred ca ar trebui un monument al miscarii feministe in fiecare oras. Totusi, progresele, desi mari in Occident, sunt totusi limitate. Patriarhatul nu a fost invins si nu se vede la orizont inca aceasta posibilitate. Chiar am scris candva pe acest blog, ca daca feministele, sufragetele din secolul al XIX-lea si-ar fi imaginat lumea noastra de azi, avand in vedere ce voiau si ce faceau ele, cred ca ea ar fi aratat altfel. Adica revistele pentru femei ar fi vorbit despre drepturile femeilor, nu ar fi dat sfaturi de obiectificare a lor, parlamentele ar fi pline de femei, presedintele femei ar fi ceva foarte comun, nu am mai vedea femei schimbandu-si numele dupa casatorie, pornografia ar fi total marginala si privita ca o mare infractiune, femeile nu ar mai cauta barbati mai in varsta si cu status material si social, ci distributia varstei partenerilor ar fi oarecum egala, ca si grija pentru aspectul exterior in cazul celor doua sexe. Rolurile de gen ar fi cvasidisparute.
De ce lumea arata totusi asa de diferit? Din cauza radacinilor foarte adanci ale patriarhatului. Feminismul nu lupta cu barbatii, cu barbatii individuali, ci cu patriarhatul. Deci cu o mafie. Iar mafia, cum ne arata istoria, e foarte greu de invins. Si cum sa invingi o mafie subtila, care se infiltreaza in educatie cand esti o grupare nonguvernamentala, fara ajutorul statului? Daca statul ar lupta cu mafia patriarhala cum lupta, sau macar se face ca lupta, cu mafia, atunci lucrurile ar fi oarecum mai simple, dar nu foarte. De obicei cele mai multe victime in gruparile mafiote nu le fac fortele de ordine, ci alte grupari mafiote.
Nu propun o mafie feminista, ci doar aceeasi solidaritate, dar nu bazata pe teroare, ci pe a oferi ceva mai important, mai frumos, intre femei. S-ar putea crea comunitati feminine care sa produca la greu cultura "feminina", adica bazata pe libertatea de manifestare a femeilor. Pe scurt, eliberata de teroarea competitiei care se produce intre masculi. Cultura feminina nu ar fi decat cultura umana de cea mai buna calitate, neagresiva, creativa, libera, relaxata, dedicata dezvoltarii, nu supravietuirii. Speciile cu societatile cele mai complexe si mai bine puse la punct sunt in jurul relatiilor feminine, de cooperare, nu masculine, de competitie si distrugere. Furnicile, albinele, dar nu numai. Omul e singura specie care a produs patriarhat. Asta arata doar ca in natura orice este posibil, ca evolutia poate favoriza orice, ca o societate se poate intemeia pe relatiile cele mai putin probabile sa se dezvolte. La om sexul de baza este cel feminin. Sexul masculin e o aberatie a naturii, o deviere de la norma, un compromis. Pentru ca masculii sa se reproduca in conditii grele, exista competitie dura intre ei. Femeile se nasc mai libere, nu se nasc cu aceasta competitie atarnand deasupra capului lor. Ele se reproduc daca vor si atat. Masculii, in conditii grele, sunt exclusi, multi dintre ei. Iar patriarhatul incearca sa regleze aceste situatii, rezolvand problemele sexuale ale masculilor in propriul lor stil.
De fapt ce fac barbatii in patriarhat? Impart tot, inclusiv femeile. Ca in razboi, ca asta e patriarhatul, stare de razboi. In "Necredincioasa", Ayaan Hirsi Ali ilustreaza printr-o poveste spusa de bunica ei ce este patriarhatul prin simbolul unei bucati de seu de oaie napadit de furnici si topit de soare. "Asta e o femeie singura in desert!" in sensul de atat de vulnerabila, de lipsita de aparare. Nenorocirea noastra a Europenilor este ca religia noastra a venit cumva din desert, adica din conditii foarte grele. Nu e de mirare ca cu cat o societate e in conditii mai aspre, cu atat e mai patriarhala.
Barbatii au o valoare mai mare decat femeile intr-o relatie in patriarhat, pentru ca ei vin cu capacitatea intrinseca de a apara femeile, adica aderenta lor la o mafie. Desi aceasta situatie acum e de domeniul trecutului, ideea numelui si statusului unei femei casatorite de acolo vine. Femeile vin doar cu ceea ce sunt ele judecate prin ochii mafiei masculine, adica prin frumusete si tinerete, supunere. Ele nu sunt nimic prin ele insele, pentru ca in conditii de mafie nu poti construi nimic individual sau cu indivizi care nu sunt in mafie. Cei care au trait in tari corupte inteleg foarte bine aceste aspecte.
Cum ar fi daca femeile ar vinde prin calitatea lor de femei anumite resurse, ca o viata mai echilibrata, mai buna, mai inteligenta, mai pasnica? Atunci ele ar imparti barbatii dupa criteriile lor, asa cum acum barbatii impart femeile. Femeile cu mai multe realizari reale, mai in varsta, ar fi cu barbatii mai tineri. Si sociobiologii femei ar incerca sa explice asta prin natura umana,cum se intampla acum in sens invers. Pentru asta trebuie organizatii feministe si feminine care sa produca bunuri materiale, spirituale, politice specifice.
O mare descoperire dureroasa pe care am facut-o in aceasta viata a fost ca daca esti femeie, muncesti, incerci sa realizezi lucruri, sperand ca la un moment dat obtii jumatate din imparatie si mana unui print fermecator, tanar si atragator, poti ramane dezamagita. Asta nu pentru ca nu ar fi posibil ca o femeie realizata sa aiba relatii cu barbati tineri si atragatori, dar pretul ei e mai mic decat al unui barbat cu aceleasi realizari. Despre asta putini vorbesc. Printre altele, despre asta e vorba in "7000 ani". Din motivele astea femeile nu se inghesuie sa se sacrifice pentru a realiza lucruri extraordinare. Recompensa pentru ele e mai mica.
In concluzie, poate victimizarea din feminismul actual ar trebui sa inceteze sau sa limiteze, iar modelele feminine de succes, cum spune Ilinca Bernea, geniile feminine, ar trebui sa fie cele care sa fie scoase in fata. Femeile trebuie sa se dezvolte, sa isi exploreze capacitatile, nu doar sa se planga, ceea ce e bine pana la un punct.

Continue Reading

De ce sunt nefericite femeile azi, la 50 ani de la "The feminine mystique?"

S-au implinit 50 ani de la cartea "The feminine mystique" a lui Betty Friedan, care vorbea despre nefericirea femeilor din clasa mijlocie americana, care locuiau in suburbii, dar nu lucrau. Contrar a ce cred cei ce vorbesc despre alienarea femeilor in capitalism, inrolarea lor in campul muncii si negarea naturii lor de sotii si mame, transformarea lor chipurile, intr-un fel de barbati, acele femei  nu erau fericite deloc cu acel mod de viata, in care ele se ingrijeau de casa, de familie, nu aveau griji materiale, dar nici vreun rol in societate. Din contra, erau foarte nefericite. Care era motivul? Tocmai negarea naturii lor de fiinte sociale, de fiinte care au nevoie de a-si manifesta personalitatea, de a explora, de a alege. Sigur, faptul ca multe dintre aceste femei erau educate ingreuna si mai mult situatia. I se deschideau ochii unei femei pentru ca apoi sa fie mai constienta de inchisoarea in care era aruncata. La un alt nivel se face asta si acum, nu numai cu femeile, ci cu tinerii educati care ajung sa lucreze pentru patroni fara educatie, morala, inteligenta, noii imbogatiti ai epocii noastre. Situatia e prezenta nu numai in tarile foste comuniste, patroni de acest gen exista peste tot, sunt un efect secundar al capitalismului.
Dincolo de toate limitele cartii lui Betty Friedan, care nu ia in considerare situatia femeilor din alte clase sociale, femeilor de culoare si din alte minoritati, ea atinge cateva probleme: femeile se simt nefericite in lumea asta, chiar daca nu au griji materiale impovaratoare, cum se intampla de cele mai multe ori si in cele mai multe tari, chiar daca au o viata sexuala macar satisfacatoare, copii etc.
Femeile erau nefericite atunci, cum sunt si acum, dupa schimbarile pe care 50 ani de feminism le-a produs in Occident, inclusiv la noi prin ceea ce Mihaela Miroiu numeste "feminism room service".
In treacat fie vorba, in perioada descrisa de Betty Friedan, in tarile din Europa de Est, femeile educate, multe dintre ele cu meserii care dincolo de cortina de fier erau considerate masculine, lucrau cel mai adesea, nu numai ca nu-si permiteau sa stea acasa. E socant sa afli ca si acum, ingineria e considerata in Vestul "liber" inca o meserie masculina, pe cand la noi erau cohorte intregi de inginere, majoritatea femeilor din familia mea sunt inginere.
Incercand sa raspunda intrebarii de ce sunt femeile nefericite acum, intr-un articol pe blogul sau din Latinovoices, Viviana Hurtada da exemplul lui Beyonce, o femeie foarte bogata, de succes, dar care pare nefericita. De ce? Hurtada crede ca din cauza supraexpunerii, a comercializarii si obiectificarii femeilor, careia i se supune, de dragul succesului, si Beyonce. Daca femeile au acum mai multa libertate fata de soti, tati etc, ele trebuie sa faca fata obiectificarii sexuale, pornografiei, comercializarii etc. Ar fi trebuit sa spuna foarte simplu: din cauza patriarhatului. Pentru ca Beyonce nu e o femeie de succes, e doar agreata de patriarhat si societatea de consum falocentrica. La alt nivel, e ca femeile din "The feminine mystique"
Femeile sunt nefericite si acum pentru ca patriarhatul exista, pentru ca ele trebuie sa fie ceea ce li se dicteaza sa fie, inca nu sunt ele insele, nu stiu cine sunt.
Sunt autoare feministe de marca, iar la noi Ilinca Bernea, care considera ca feminismul a deschis doar cutia Pandorei, a aratat ca sunt probleme, dar nu a venit cu solutii. Atata timp cat femeile nu vor fi ele insele, ele vor fi nefericite. A fi ele insele, a invata sa-si cauta doleantele dincolo de dresajul patriarhal, e doar primul pas. Daca femeile ar incepe sa se gandeasca la ce ar vrea ele intr-o societate ideala de la viata, cum ar vrea sa fie societatea, cum ar vrea sa fie relatiile cu barbatii, cum ar vrea sa fie barbatii, sau ma rog, cu cine ar vrea sa faca sex (aici includ alte femei) si in ce conditii, ar fi un bun inceput. Dar asa femeile se descurca cum pot, cu sansele lor reduse de a ajunge la recompensa in viata, fie ca e materiala, sociala sau sexuala. Toate structurile sunt inca patriarhale, o revolutie feminista trebuie sa le schimbe, sa construiasca altele care sa fie in avantajul femeilor. Dar trebuie sa inceapa cu femeile, cu ce vor ele...Sa facem acest exercitiu de imaginatie, sa ne gandim ce vrem noi, fara limitele impuse de societate!

http://www.nytimes.com/2013/01/27/magazine/the-feminine-mystique-at-50.html?pagewanted=1&_r=1&
http://www.huffingtonpost.com/viviana-hurtado/feminine-mystique-beyonce_b_2744303.html

Continue Reading

Despre asa-zisele privilegii ale femeilor cis si drumul spre o noua politete

Despre confuzia care se creaza in jurul termenilor cis, trans, dar si despre atitudinea feministelor, in special a celor radicale, fata de transsexualitate, s-a vorbit mult. Dar nu la noi, din nefericire...
Pe scurt, ideea e ca persoanele trans, adica acele persoane care nu se simt bine cu sexul lor natural, si care vor si sunt gata sa isi schimbe sexul ca sa fie in acord cu sentimentele lor legate de propria identitate, considera ca sunt oprimate de persoanele cis, adica de heterosexuali. Bineinteles ca aici sunt niste probleme.
Care persoane cis? In niciun caz femeile, pentru care rolul care li se da nu e deloc placut, nici ales, nici interesant. Se poate spune si despre feministe ca sunt trans? Sau cuvantul trans are conotatii diferite in diferite culturi. O femeie care conduce si care lucreaza, castiga bani, are succes social, poate fi considerata trans in culturile cele mai oprimante, cum sunt societatile islamiste.
Simone de Beauvoir spunea ca devii femeie cum devii inginer, iar Ilinca Bernea a explicat magistral stereotipurile de gen in ”Legende androgine”. Se pare ca Bernea este si singurul filosof cu adevarat secular din cultura romana, dar asta e alta poveste. Norocul unei femei cis este doar acela de a nu-si cunoaste prea bine ”meseria” de femeie, de a nu sti ce trebuie sa faca, sa simta ca femeie cis. Altfel faptul de a fi cis este o nenorocire care ii distruge viata, cariera si care o condamna sa nu aiba viata persoanala. Sigur, exista riscuri si daca nu devine o femeie ”adevarata”, dar macar in acest caz are sanse macar sa se realizeze pe plan personal. Dar patriarhatul reuseste de cele mai multe ori sa-i ia dreptul la viata personala. Si nimeni nu iese in strada, nu plange, nu da foc, nu distruge pentru ca patriarhatul ne condamna in cel mai bun la caz la absenta vietii personale sau la traume de nedescris.
Pentru persoanele trans care inca mai cred in privilegiile femeilor cis, linkurile urmatoare arata cateva dintre ele. Femeile mor inca pentru ca patriarhatul nu le da dreptul de a dispune de propriul corp. O femeie a murit intr-o tara catolica pentru ca nu i s-a facut un avort cand viata ei era pusa in pericol. Altora vietile le sunt distruse de avorturile care li s-au refuzat.
Maninfestarile patriarhale ar trebui pedepsite la fel ca manifestarile rasiste, xenofobe, antisemite. Ar trebui chiar sa aiba circumstante agravante, cand sunt asociate cu o fapta antisociala. Iar politetea ar trebui sa se schimbe, in sensul ca respectul datorat unei femei sa nu mai fie legat de fragilitatea si rolul ei de sotie si mama, ci de rolul ei de femeie, de fiinta oprimata care vrea si trebuie sa se elibereze. Renuntarea la ”domnisoare” e doar primul pas.
http://revolutionarycombustion.wordpress.com/2012/05/18/cis-is-a-politically-incomprehensible-concept/
http://revolutionarycombustion.wordpress.com/2012/04/23/cis-privilege-does-not-exist-male-privilege-does/
http://io9.com/5958187/what-happens-to-women-denied-abortions-this-is-the-first-scientific-study-to-find-out
http://www.bbc.co.uk/news/uk-northern-ireland-20321741

Continue Reading

Despre succesul heterosexual al unei femei in patriarhat

Faptul ca nimic nu spune mai putin despre noi decat viata personala cred ca am mai spus. Daca vrei sa arati ce te reprezinta, fa ceva, creaza ceva, acolo vorbesti cu adevarat despre ceea ce esti. Viata personala depinde de numerosi factori care in cea mai mare parte nu tin de tine. E ca si ceea ce mananci, poti evita trans-fat, glucide rafinate etc, dar pana la urma tot de la supermarket te alimentezi, tot cu haine la moda te imbraci si tot cu barbati care exista in mediul tau faci sex sau te cuplezi. Nu ai ce sa faci...Mai ales acum cand lumea e atat de amestecata, cand potentialii nostri parteneri provin din medii familiale diferite, cu mentalitati diferite, poate chiar din culturi diferite. Alegerea unui partener nu era usoara nici cand existau elite bine determinate. Acum e mai complicata decat o alimentatie cu adevarat sanatoasa. Eviti zaharuri rafinate si grasimi hidrogenate, dar nu poti evita nitritii din salata. Singura solutie e sa te linistesti, si eventual sa te focalizezi pe alte surse de recompensa. In acest caz relatiile low cost, in care nu te implici afectiv foarte mult, sunt o solutie.
Dar ce faci cand acest aspect al vietii tale e foarte important? Ce faci cand si o relatie low cost e un lux?
In Legende androgine Ilinca Bernea descrie  tipuri abuzive de relatii heterosexuale, cu alte cuvinte forme (oribile) de abuz emotional, dar si fizic, la care sunt supuse femeile heterosexuale intr-o societate patriarhala. Dar atentie, vorbeste de ceea ce i se poate intampla unei femei educate, independenta material atunci cand isi exercita heterosexualitatea. Adica nu spune nimic despre fetele putin educate, sarace, care convietuiesc cu barbati abuzivi pentru ca nu au unde sta, nici despre cele care aluneca pe panta prostitutiei pentru a-si plati drogurile. Si mai ales nu vorbeste de femeile care nu au avut norocul sa se nasca in Occident, fie si in Romania, chiar si in Albania sau Georgia. Cu alte cuvinte, lucrurile pot fi infinit mai rele decat atat. Dar si asa simti ca citesti un scenariu horror. Cum abuzurile emotionale, manipularea unei femei in sensul utilizarii ca obiect sexual, desconsiderarea sentimentelor si dorintelor ei, de fapt tratamentul ei ca un obiect definit de vagin, nu se pedepsesc prin lege? Oare astea nu sunt considerate crime? Decat sa mi se intample asa ceva, as prefera sa fiu jefuita, chiar prin agresiune, ceea ce de fapt mi s-a intamplat. Delictele acestea niciodata pedepsite sunt mult mai grave.
Fenomenele descrise in Legende sunt inspirate din fapte reale. Astea chiar se intampla in realitate, chiar si femeilor culte, inteligente, dar si atragatoare. De ce? Asta e tratamentul normal al femeilor in patriarhat, se intampla pentru ca e tolerat, chiar incurajat in anumite medii. Cand citesti acele pagini cutremuratoare, cand afli si marturiile unor femei pe care le consideri atat de inteligente si fermecatoare incat sa aiba acces la barbati de calitate, dar si sa stie sa aleaga, te intrebi de ce tie nu s-au intamplat astfel de lucruri? Ilinca Bernea da raspunsul. Patriarhatul pedepseste femeile recalcitrante, femeile rele, nu pe cele obediente, care se supun regulilor, adica pe acelea numite feminine. Cum scria Cordelia Fine intr-o carte de psihologie experimentala, Creierul pe cont propriu, femeile cooperante primesc morcovul, cele necooperante primesc batul. Asa ca prea multe optiuni nu exista...In Legende este vorba de femei care pun statusul masculin in dificultate, care submineaza autoritatea masculina, iar asta e batul pe care il primesc, sunt hartuite, umilite, inselate, chiar violate.
E logic in asemenea conditii sa crezi ca daca nu ai primit acest tratament e ceva suspect cu tine? Adica arati cumva cooperanta, ceea ce nu e deloc de lauda. Am motive sa cred ca barbatii miros partidele, adica femeile pe care le considera atat de fraiere incat pot fi utilizate pe termen lung in alte scopuri decat sex. Probabil fac parte din aceasta categorie. Dar probabil mai e un aspect. Orientarea catre feminism de la varste fragedea, abordarea feminista a oricarei relatii. In acest caz solutia e mult mai dureroasa poate decat abuzul insusi. Daca unele femei evita abuzurile jucand roluri feminine, o alta modalitate ar fi situatia de a fi permanent in razboi, tratand barbatii ca pe jucarii si experimente, luand cat mai multe senzatii, informatii, placere, dar pastrandu-ti luciditatea si o unda de agresivitate non-stop. Fara sa realizezi, de fapt sacrifici cel mai important lucru, anume ceea ce poti tu insati simti, cele mai frumoase sentimente. Fara sa realizezi joci dupa regulile patriarhatului aducand in lupta arme mai dure, mai perverse. Ilinca Bernea vorbeste intr-un alt context si despre asta, despre usurinta materialistilor de a-si sacrifica sentimentele, adica...sufletul. Femeile care fac asta nu prea afla ce e daruirea, ce e pasiunea, ca si barbatii patriarhali.
In concluzie, femeile nu se pot lauda cu succesul lor la barbati in patriarhat. Pentru ca daca acesta exista, atunci ele sunt ori ipocrite, ori spalate pe creier, ori perverse si reci. In toate cazurile, acest succes e inutil...

Continue Reading

Marea cultura e sexista pentru ca e corupta

In scoala ni se spunea despre suferintele unor artisti, scriitori, pictori sau muzicieni extraordinari, care aveau in epocile lor mari probleme in a se consacra. "Literatura adevarata nu se platea atunci", auzeam la scoala, "acum se plateste". Era in comunism, deci e simplu de ghicit despre ce literatura era vorba.
Ideea insa ramane. Si povestea lui van Gogh e reala, desi e una cu final fericit. Chiar daca omul n-a vandut niciun tablou in timpul vietii, stim azi despre el, vorbim despre el, iar picturile lui fac parte din viata noastra. Dar oare cati anonimi trebuie sa fi existat? Cat a pierdut cultura (si stiinta) prin faptul ca de unii ca el, dar mai ales de unele, nu am auzit niciodata? Nu e vorba doar de vieti pierdute, de destine distruse, ci de pierderi ale umanitatii in general. De ce? Pentru ca omul e o fiinta corupta, iar obtinerea succesului depinde de factori sociali intr-o mare masura. Cei care au succes sunt in primul rand manageri buni, nu oameni de exceptie. Daca faci mari eforturi mari sa creezi cu adevarat, nu mai ai timp sa te si promovezi. E logic, mai ales ca si prioritatile tale sunt altele, in primul rand creatia, apoi succesul. Daca ordinea e inversa, rezultatele vor fi mai bune in ce priveste recunoasterea.
Dar in ce priveste discriminarea femeilor, excluderea lor din marea cultura, nu credeam ca lucrurile sa fie atat de clare si in ziua de azi, mai ales pentru cineva care a facut o facultate unde aproape toate profesoarele erau femei (inclusiv sefa de catedra). Ilinca Bernea, scriitoare si filosoafa, autoarea primului roman feminist in limba romana, "Legende androgine", a declarat ca marea cultura e sexista, iar la facultatea de filosofie s-a intalnit cu dovezi ale misoginismului universitar. Mihaela Miroiu, tot absolventa de filosofie, vorbeste si de ea de neincrederea cu care era privita in aceasta facultate, ea si colegele ei de catre profesorii barbati. Pare incredibil in epoca asta, dar adevarat. Un articol recent aparut in "Observatorul cultural" face o descriere a situatiei femeilor din mediul academic romanesc, in special de la facultatile cu profil umanist.
Sexismul in formele cele mai abjecte exista inca in marea cultura. Ce-i de facut? Negarea ei! Asta arata marea coruptie la acest nivel. Cei implicati trebuie boicotati de oamenii de bun simt. Coruptia discriminarea nu sunt altceva decat crime, crime contra destinelor unor oameni si crime contra umanitatii! Sunt mai rele decat furtul si trebuie condamnate!


http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=16755

Continue Reading

Lipsa de educatie si rolurile traditionale de gen

Un studiu sociologic recent arata, printre altele, ca femeile isi doresc barbati "adevarati" (ce-o fi asta), iar barbatii "femei adevarate", dar membrii fiecarui sex isi doresc parteneri empatici, inteligenti, care sa le ofere sprijin emotional. Exista mici diferente intre preferintele femeilor si ale barbatilor referitoare la calitatile estetice, dar si independenta financiara si statusul economic al partenerului. Mici, as spune eu, dar demne de luat in seama. Adica barbatii pun mai mare pret pe frumusetea partenerei decat pe independenta ei economica si succesul ei profesional, pe cand la barbatii prioritatile ar fi usor diferite. Oricum, la sectorul de varsta intre 30 si 49, femeile independente financiar, cu succes profesional sunt la mare cautare. Lucrurile se schimba insa pentru respondentii mai tineri. Autoarea, desi considera ca statusul de femeie moderna e luat 'as granted' de catre cei tineri, ia in seama corelatia dintre nivelul de educatie si acceptarea rolurilor traditionale de gen. Iar educatia mai slaba a generatiilor mai tinere e un fapt, cel putin in lumea occidentala din care facem si noi parte.
Au oare aceste roluri traditionale acoperire biologica? Stim oare care sunt diferentele reale dintre femei si barbati, dincolo de cele anatomice si fiziologice evidente? Parerea mea e ca nu. Oricum, diferentele dintre sexe la specia umana sunt foarte reduse comparativ cu alte specii (dimorfism sexual redus), iar diferentele reale trebuie sa fie foarte subtile, in niciun caz superpozabile peste rolurile de gen.
A stabili roluri de gen contravine libertatii individuale, drepturilor omului. Negrul trebuie sa munceasca pe plantatii, ca e puternic si bun de munca, evreul trebuie sa se ocupe de afaceri, dar nu are ce cauta in agricultura, ca e evreu. Suna bine, nu? Asa suna si rolurile traditionale de gen, care stirbesc personalitatea oamenilor, indiferent de sex. Oamenii sunt in primul rand oameni, cu necesitati, dorinte, vise de oameni, putin influentate de sex. Feminismul, cel putin cele mai multe curente, merge pe demontarea acestor roluri.
Primul roman feminist scris in limba romana (autoare Ilinca Bernea) "Legende androgine" trateaza aceasta tema. Din pacate romanul nu se mai gaseste prin librarii, iar editura la care a aparut nu se grabeste sa-l reediteze. Pentru ca cine are nevoie de feminism in Romania? Cine are nevoie de drepturile omului?

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/209073/Biserica-Ortodoxa-vrea-interzicerea-Zilei-Femeii.html
http://www.9am.ro/top/Social/209030/Super-femeile-isi-doresc-super-barbati-si-viceversa.html

Continue Reading