Cand eram mica imi trecusera pe la urechi niste idei despre ce ar trebui
sa fie o femeie, ce nu ar trebui sa faca, adica despre toate acele
restrictii revoltatoare care li se impun femeilor in societatile
patriarhale. Era indecent pentru o femeie sa isi manifeste dorinta
pentru un barbat, sa-i arate ca il place, sa ii arate
pasiune. Dar apoi, daca se marita cu el, ea trebuie sa-i fie fidela, sa
ii fie devotata. Pai cum? Daca ea nu-l dorea inainte, daca ea nu trebuia
sa aiba sentimente pentru el, atunci cum avea dupa casatorie? Ce se schimba? La
fel si cu dorinta sexuala, nu doar cea afectiva. Daca la ineput, ea nu
trebuia sa se arate interesata de sex, dupa casatorie, ea trebuia sa fac
sex cu sotul ei, din datorie. Dar asa ceva parea incompatibil cu
psihologia umana. Adica nu se urmarea ca o femeie sa simta intr-un
anumit fel, omeneste valid, ci sa faca anumite lucruri, sa se comporte
intr-un anumit fel. Pai cum? Simplu, ceea ce simtea ea nu conta, nu avea
nicio importanta. Trebuia doar sa faca anumite lucruri. Cum se cheama asta? Sclavie. Sclavului nu i se pretinde o anumita atitudine, anumite sentimente, anumite idealuri care sa il mane sa faca anumite lucruri, ci doar supunere pentru a executa ce i se cere. Sclavul nu e erou, nu e curajos, puternic, nu are vise, nu iubeste, el face ce i se cere, se supune. Altminteri e batut, infometat, pedepsit, chiar ucis. Pentru ca e sclav, nu poate fi convins, el e disponibil, e de vanzare. O simpla unealta vorbitoare. Asa sunt si femeile considerate cand sentimentele le sunt negate.
Cel mai dureros mi se parea insa cand auzeam femei care se laudau cu faptul ca ele nu au aventuri, ca sunt fidele, ca sunt "morale", nu sunt "curve". Fara a fi citit nimic feminist, mi se parea de neconceput ca o femeie sa judece alte femei in felul asta sau sa se laude cu asemenea calitati. Care era obiectul mandriei lor? Frigiditatea? Dezinteresul fata de sex? Daca ar fi fost sentimentele fata de parteneri, marea pasiune, ceea ce le facea sa fie foarte fidele si devotate, ar fi fost de inteles si laudabil. Dar si sentimentele erau indecente. Nimic nu innobila o femeie decat negarea sentimentelor proprii, supunerea oarba unor reguli care dispretuitoare fata de ele, care le desfiintau natura umana.
Fenomenul a fost analizat de multe feministe, printre care Dworkin, dar si Miroiu la noi, care vorbeste la un moment dat de "moralitatea" sexuala a unei femei ca despre cea mai inalta forma de moralitate pe care o poate avea o femeie. Adica nu conteaza ce curaj, ce demnitate are, important e sa nu fie promiscua, sa respecte poruncile patriarhale.
In conditiile istorice in care patriarhatul este inca prezent, cel mai mare dusman al femeilor, al eliberarii femeilor ar fi pudoarea, cu toate formele ei, de la cea sexuala la tot felul de aspecte comportamentale. Ar trebui declarat un razboi deschis pudorii, adica rusinii femeilor de a-si exprima sentimentele, de a fi ele insele, de a spune ce simt in anumite situatii, vis a vis de anumite probleme. Si sigur, discutiile libere despre sex, studiile realiste despre sex, despre preferintele si atitudinile reale ale femeilor, ar putea avea o mare importanta in acest sens. Femeile ar trebui sa-si reconstruiasca imaginea publica, sa fie vazute cum sunt, conform necesitatilor lor, nu conform patriarhatului, conform unor instructiuni care nu au legatura cu interesele si natura lor.
Ar fi salutara o campanie in acest sens, cu numele: pudoarea- cea mai mare rusine pentru o femeie! Perpetuand atitudinea patriarhala de sfiala, de umilire, de rusine fata de tine insati, de propriile trairi, adica acea submisivitate ritualizata despre care vorbesc analistele feministe, ne condamnam la suferinta in continuare, dar condamnam si alte femei, generatiile urmatoare. Femeile trebuie sa spuna ce simt, ce vor, avem nevoie de razboinice, de femei libere, nu de doamne!
Cel mai dureros mi se parea insa cand auzeam femei care se laudau cu faptul ca ele nu au aventuri, ca sunt fidele, ca sunt "morale", nu sunt "curve". Fara a fi citit nimic feminist, mi se parea de neconceput ca o femeie sa judece alte femei in felul asta sau sa se laude cu asemenea calitati. Care era obiectul mandriei lor? Frigiditatea? Dezinteresul fata de sex? Daca ar fi fost sentimentele fata de parteneri, marea pasiune, ceea ce le facea sa fie foarte fidele si devotate, ar fi fost de inteles si laudabil. Dar si sentimentele erau indecente. Nimic nu innobila o femeie decat negarea sentimentelor proprii, supunerea oarba unor reguli care dispretuitoare fata de ele, care le desfiintau natura umana.
Fenomenul a fost analizat de multe feministe, printre care Dworkin, dar si Miroiu la noi, care vorbeste la un moment dat de "moralitatea" sexuala a unei femei ca despre cea mai inalta forma de moralitate pe care o poate avea o femeie. Adica nu conteaza ce curaj, ce demnitate are, important e sa nu fie promiscua, sa respecte poruncile patriarhale.
In conditiile istorice in care patriarhatul este inca prezent, cel mai mare dusman al femeilor, al eliberarii femeilor ar fi pudoarea, cu toate formele ei, de la cea sexuala la tot felul de aspecte comportamentale. Ar trebui declarat un razboi deschis pudorii, adica rusinii femeilor de a-si exprima sentimentele, de a fi ele insele, de a spune ce simt in anumite situatii, vis a vis de anumite probleme. Si sigur, discutiile libere despre sex, studiile realiste despre sex, despre preferintele si atitudinile reale ale femeilor, ar putea avea o mare importanta in acest sens. Femeile ar trebui sa-si reconstruiasca imaginea publica, sa fie vazute cum sunt, conform necesitatilor lor, nu conform patriarhatului, conform unor instructiuni care nu au legatura cu interesele si natura lor.
Ar fi salutara o campanie in acest sens, cu numele: pudoarea- cea mai mare rusine pentru o femeie! Perpetuand atitudinea patriarhala de sfiala, de umilire, de rusine fata de tine insati, de propriile trairi, adica acea submisivitate ritualizata despre care vorbesc analistele feministe, ne condamnam la suferinta in continuare, dar condamnam si alte femei, generatiile urmatoare. Femeile trebuie sa spuna ce simt, ce vor, avem nevoie de razboinice, de femei libere, nu de doamne!