Iisus nu avea cum să creeze o lume morală. Nici Budha, nici Mahomed. Niciun lider patriarhal nu poate face asta. Pentru că patriarhatul e imoral prin el însuși. Un sistem patriarhal are imoralitatea inclusă. Are exploatarea și crima, nedreptatea. Cum spunea autoarea feministă radicală Bev Jo despre o femeie care, sub influența cultului trans, voia să devină bărbat, ”ce crezi că fac bărbații și tu nu poți? Ei ucid, violează, torurează. Asta e ceea ce știu ei să facă”.
Patriarhatul nu poate fi moral. Pentru că se bazează pe ceva profund imoral și profund nenatural: pe sclavia femelelor unei specii. Când la orice specie, femelele și puii reprezintă nucleul societății. Masculii pot fi sau nu acceptați. De cele mai multe ori sunt alungați, ca la albine, dar nu numai. Și mamiferele alungă masculii. Femelele își alungă fiii. La unele primate, ca la cimpanzei și bonobo, acest lucru nu se întâmplă. Dar asta se poate pune exact pe forța și influența femelelor care aleg să-și apere puii masculi. Fiii lor nu pleacă din grup pentru că, fără protecția mamelor, ar fi uciși.
Patriarhatul e o societate a bărbaților în care femeile sunt sclave. Ele sunt folosite ca mașini de făcut copii, aparate de uz casnic și jucării sexuale. Valorile patriahatului nu sunt bunătatea, empatia, sensibilitatea, raționalitatea (doar raționalitatea în sens psihopatic e ridicată la rangul de virtute, adică lipsa de sentimente, alegerea rece). Patriarhatul valorizează lupta, eroismul, uciderea, curajul în luptă, loialitatea față de lider. Valorile astea nu doar că sunt inutile pentru indivizi și societate, dar sunt chiar nocive.
O societate nu poate fi morală cu asemenea valori. Nu poate fi nici dreaptă, nici plăcută pentru locuitorii ei. A spus ceva Kant despre patriarhat? Probabil nu cunoștea termenul. Răul făcut femeilor, sclavia lor, era trecut cu vederea. Asta era considerată, până și de Marx, considerată ordinea naturală a lucrurilor. Lucrătorii erau exploatați, dar activitatea neplătită a femeilor era ceva natural, care izvora din natură, ca ploaia.
Patriarthatul se bazează pe ierarhiile masculine, pe nevoile masculine de dominare pe baza forței. Aceste ierarhiile de tip masculin există și la alte primate. Ești de succes dacă ești puternic, dacă ești un mascul puternic și influent. Dar la cimpanzei societatea e mai bună pentru că și femelele, cele în vârstă, au o poziție importantă, imediat după masculii dominanți. Societatea umană ar fi mai bună dacă ar fi ca la cimpanzei, nu zic de bonobo.
Ierarhia dintre masculi se stabilește pe forță și prestigiu, care nu are legătură cu binele social. Rar, bărbații se laudă cu salvarea femeilor. Pentru că salvarea nu le stă în fire. Lor nu le pasă de oameni, de femei mai ales. Pe când la femei, a salva alți oameni, în special membri ai familiei, face parte din viața de zi cu zi. Dar orice face un bărbat e apreciat, orice face o femeie e ceva normal, de la sine înțeles.
Bărbații se nasc cu imoralitatea în sânge. Dorințele lor sunt nocive și imorale pentru întreaga societate. Interesele lor nu se potrivesc cu cele ale altora. Ei trebuie să facă rău, să distrugă, pentru a se simți bine, pentru a se simți de succes. Reușita unui bărbat e antisocială. Sexualitatea lui e imorală. Afară de faptul când nu funcționează decât ca o jucărie sexuală pentru femei. Filmul ”Biete creaturi” cu Emma Stone, conține la un moment dat remaca ”sexualitatea bărbaților e imorală”. Nimic mai adevărat!
Puterea bărbaților în societate e nocivă. Interacțiunile dintre ei, ierarhiile lor sunt nocive. Ierarhiile lor se stabilesc, cum am zis, pe forță. Pe când ierarhiile femelelor, pe vârstă, deci prestigiu. Masculii nu au evoluat pentru a trăi în societate, pentru asta trebuie să fie întrunite condiții speciale, discutate altundeva. Atunci ei arată, se poartă și fac ceea ce fac femelele. Cuplurile monogame din lumea animală arată asta. Porumbeii, lupii, chiar gibonii, seamănă între ei, când e vorba de sex, dimorfismul sexual e redus. Dar de obicei masculii au evoluat pentru a nu trăi în societate. Au evoluat pentru a atrage atenția de la distanță, cum sunt păunii, prin felul cum arată, prin felul cum se poartă (unele păsări cântătoare) sau prin forța lor. Aici selecția nu e făcută neapărat de femele, ci ei se selectează unul pe altul prin concurența dintre ei. Doar cei mai puternici au acces la societatea femelelor. Și pentru scurt timp. Cum nu le mai convine, ele, în clanurile lor matrilineale (fiind surori sau verișoare) îi alungă. Ca la babuini, de exemplu. Dar masculii nu au evoluat în general pentru a fi în societate. Pe când femelele sunt societatea. Să vedem ce se întâmplă la elefanți, unde societatea e formată din femele și pui, condusă de o matriarhă în vârstă. Masculii nici nu pot să comunice, adică, în limbaj omenesc, nici nu pot să vorbească. Și la om se vede o diferență între abilitățile lingvistce ale sexelor.
Masculii au evoluat să etaleze talente sau să fie cât se poate de agresivi și violenți ca să-și îndepărteze rivalii. Ei nu au evoluat să aibă grijă de femele și pui decât la puține specii. Cum se vede și la om, foarte mulți masculi nu pot trăi în societate. Sunt, cum se spune, antisociali. Unii dintre ei comit infracțiuni grave, ei intră adesea în pușcărie, unde continuă să revină de-a lungul întregii vieți. Într-un documentar despre viața din pușcăriile americane, apărea un bărbat care era individ alfa în pușcărie. Gardienii spuneau că se va întoarce. În pușcărie e cineva, are o poziție, în libertate nu valorează nimic. Dacă era cimpanzeu, acel individ ar fi fost de succes. La om, cum se observă istoric, orice societate mai civilizată vine la pachet cu ”efeminarea” bărbaților.
Asta e de fapt ceea ce femeile ar alege, mai ales când devin conștiente de alegerile lor. Femeile mature vor bărbați sensibili, empatici, care contribuie la bunăstarea familiei nu doar prin alocarea resurselor, care să nu fie violenți sau geloși. Probabil în acest sens se vede ceea ce Darwin numea ”selecție sexuală”. Din păcate, competiția dintre masculi, în condiții grele, a dus la o altfel de selecție, făcută de masculi. Cei mai slabi erau îndepărtați, cei mai puternici rămâneau în apropierea femelelor și a puilor. Partea bună e că femeile nu se împerecheau întotdeauna cu acești masculi. Dădeau șanse masculilor tineri, marginalizați. Probabil dacă selecția sexuală făcută de femei va continua mii și milioane de ani, bărbații vor fi și mai efeminați, mai apți de a trăi în societate. Adică ceea ce îi va diferenția de femei vor fi organele sexuale. Femeile preferă și bărbații fini, care arată cum se spune ”efeminați”. Deși termenul e impropriu. Mai precis ar fi neoteni, nu foarte masculinizați.
Deci, în realitate, bărbații se nasc plini de păcate. Binele și succesul lor e răul social, în special al femeilor. Atunci de ce valorile lor, asociate unui sistem criminal, numit patriarhat, să fie cele impuse în societate? O societate va putea deveni morală când femeile vor fi adevărat libere și când cultura va fi curățată de patriarhat.
Iisus, Ioshua adică, ar fi încercat, conform tradiției, să creeze cea mai bună societatea, cu fraternitate și amabilitate între oameni. Budha, cu secole înainte, ar fi încercat același lucru. Bineînțeles, ceea ce voiau ei era imposibil. Nu ziceau nimic de femei, de crima patriarhatului. În acele timpuri, cu câteva decenii înainte de Ioshua, o regină din dinastia Ptolemeilor, părtașă la toate crimele fraticide și soricide inerente luptei pentru putere (cel puțin conform surselor romane), Cleopatra, ar fi inspirat dezvolarea cultului lui Isis, apoi al sfintei Maria, conform autoarei cărții ”Când femeile stăpâneau lumea”, Kara Conney. Și domnia Cleopatrei, personaj clar real, e milenară.
Societatea nu poate fi mai bună dacă patriarhatul se menține, adevăr de care și liderul kurd Abdulak Ocalan, condamnat la moarte în Turcia, e conștient. Comunitatea Rojava a fost inspirată de această idee.