Femei patriarhale. Bărfitoarea intrigantă

 

Acest gen de femeie patriarhală e descrisă în multe romane, a apărut în filme etc. Dar dacă verișoara Bette de Honoré de Balzac avea un motiv ca să țeasă acele intrigi, fiind de fapt victima marginalizării și exploatării, practic doar folosind armele femeii în patriarhat, o făcea în scop de pedepsire a abuzatorilor, intriganta patriarhală se răzbună pe alte femei gratuit. De fapt se răzbună pe natură. Invidia față de alte femei e ceea ce o mână în luptă. Dacă una arată mai bine, are o rochie mai frumoasă, i se pare că a fost mai norocoasă decât ea, bârfitoarea-intrigantă, adesea victima unor abuzuri patriarhale, încearcă s-o distrugă. Dacă nu ar fi extrem de periculoasă și crudă, aproape că ți-ar face milă. Femeia terminată psihic și abuzată care încerca și mai și reușea să ucidă femei la metrou e din această categorie. Ea fusese abuzată, violată și cu concursul unei femei, și se răzbuna pe alte femei, aleatoriu.

Cam așa procedează și femeile de care am vorbit. Sunt extrem de periculoase pentru că atacă pe la spate și nu știi cum și când. Se vede că sunt invidioase și rele, știi că te bârfesc, dar nu vei ști niciodată ce vor spune despre tine. Pentru că ele nu spun lucruri reale. Poate se inspiră vag din realitate, de-aia nu e bine să le spui nimic. Dar pot foarte bine să inventeze povești fanteziste cap-coadă. Cred că aceste femei, extrem de invidioase pe alte femei, dar și extrem de talentate la a țese intrigi, sunt principalul motiv pentru care încă există încă patriarhatul. Ele sădesc neîncrederea femeilor unele în altele. Din cauza lor, femeile nu pot să conspire. Dacă ai cunoscut una ca asta, singura soluție e să scapi de ea. Cât mai repede, și eventual s-o faci să te uite. Pentru că altminteri, ea te va submina mereu și mereu. Îți va distruge imaginea, relațiile, uneori te poate duce la sinucidere. Ea nu are limite când pune ochii pe cineva.

Cum se face că oamenii o cred, că o ascultă măcar? De multe ori, poveștile ei sunt fanteziste, absolut incredibile. Dar nu e greu să-și găsească adepți. Nu putem nega talentul lor psihologic. Ele știu ce să spună și cui. Ori cunosc persoana foarte bine, ori ghicesc repede de ce se teme, ce îi place. Iar ceea ce e de admirat e curajul lor. Nu se tem că vor fi prinse, că minciunile lor se vor afla. Nu se tem de consecințe. Dacă nu ar simți atâta ură și nu ar avea atâta pasiune, ai zice că sunt psihopate. Sigur, psihologii au scris despre acest gen de persoane numindu-le în fel și chip (narcisiste, manipulatoare). Bărbații care fac asta, cum era Iago din ”Othello” de Shakespeare, o fac pur și simplu pentru că ei obiectifică oamenii în general, mai ales femeile. Dar ce e interesant la aceste femei e că ele o fac cu femeile, deși manipulează și bărbații, dar numai în scop utilitar. Pe femei vor să le distrugă. E o pasiune în acțiunile lor.

De ce o fac? Pentru că ierarhia se stabilește între femei și că, la noi, ca la alte animale, femelele au lumea lor, masculii, lumea lor. Asta la nivel de instinct. La nivel de realitate, e patriarhat, iar femeile nu au decât lumea subterană din care încearcă să se elibereze. Dar aceste femei invidioase, bârfitoare și manipulatoare, sunt principalul factor feminin care se opune emancipării femeilor. Ele intoxică mediul feminin prin ură și neîncredere. Probabil Elena Ceaușescu era așa. Ea ura alte femei, încerca să le submineze. Ea nu s-a opus, ca femeie, decretului criminal care a dus la moartea a zeci de mii de femei.

Cum am zis, aceste femei sunt mânate de pasiunea invidiei și a urii față de alte femei. Dacă apari frumos îmbrăcată, dacă arăți bine, ai o siluetă frumoasă, le vezi ura din ochi. Îmi aduc aminte când am simțit ura aproape s-o tăi cu cuțitul în cazul unei astfel de femei. Dar apoi a continuat mieroasă în cadrul aceleeași întâlniri, dar și după aceea. Dacă urăsc și invidiază femeile, ele nu înseamnă că nu se folosesc de femei. În general doar de femei se folosesc. Bărbații, pe care îi admiră de fapt, chiar dacă se declară feministe, și chiar dacă ei le-au abuzat rău în trecut, sunt victime prin faptul că sunt mințiți pentru a distruge femei. Dar de ei nu se prea folosesc material, social, emoțional. Ei sunt idolii lor secreți.

O astfel de femeie, care fusese violată de mai multe ori, o dată de un profesor, altădată de mai mulți, în în grup, se folosea de alte femei pentru psihoterapie. Stăteam ore întregi cu ea, să o încurajez. Când mi-a povestit de violuri, am simțit nevoia să-i pedepsesc pe autori. Am întrebat-o ce e cu ei. Am ajutat-o să slăbească foarte mult, să aibă încredere în ea, să nu se mai creadă o femeie expirată, cum se credea când am cunoscut-o. Sigur, am făcut toate astea fără niciun gând la un avantaj, fără a obțime nimic de la ea. Iar apoi, da, toate astea nu au contat. Nu contează ce faci pentru aceste femei, dacă ești femeie și dacă te invidiază. Ele vor dori să te distrugă imediat ce li se pare că le-ai greșit cu cel mai mic lucru sau pur și simplu, din invidie. De ce să fii tu bine? De ce să arăți bine? De ce să ai carieră? De ce să ai succes la bărbați? De ce să ai pasiune în viața ta? Dacă tu ai încercat și poate ai și reușit să le scoți din marasm, ele vor încerca în schimb să te ducă în iad. Pentru că nu e bine să exiști.

Pe o altfel de astfel de femeie, am ajutat-o în carieră cum nimeni nu a mai făcut. Din feminism. Numai că ea nu avea limite. Cerea cu obrăznicie mai mult și mai mult. Fără încetare. Și cum nu am prestat cât a vrut ea, chiar dacă aveam probleme, a început să mă lucreze la cunoștințe. Prudența în a nu divulga nimic personal acestor ființe nu ajută prea mult. Pentru că ele au talentul de a inventa. Și uneori inventează lucruri care ți se par atât de străine, dar pentru cei care nu te cunosc, sunt credibile. Fiind buni psihologi, se adresează temerilor celor mai intime, dar și dorințelor.

Până la urmă orice bârfă e ceva patriarhal. Exploatează niște prejudecăți care de obicei sunt puternic patriarhale. Femeia bârfită e demonizată. E malefică (pare cunoscut), e devoratoare sexuală, eventual și perversă (iarăși parcă cităm din Malleus Maleficarum) sau/și nebună. Femeia invidiată e un monstru de care trebuie să te ferești. Dacă nu ar fi vorba de tine, dacă bârfele și intrigile nu ar duce la tragedii, uneori chiar la crime sau sinucideri, ar fi chiar interesant. Biografiile alternative create de aceste ființe chiar sunt incitante sau comice. Te întrebi ”asta sunt eu?” Tare!

Și revenim la întrebarea ”De ce cred oamenii așa ceva?”. Cine crede așa ceva? Mulți. Numai dacă ești cercetător și serios, încerci să fii sceptic și să investighezi o informație. În general oamenii reacționază emoțional. Și pentru că lumea în care trăim e misogină, mulți cred pentru că vor să creadă. Othello credea că Desdemona îl înșaală pentru că femeile asta fac, ele sunt nesătule sexual, ele trădează și lovesc pe la spate. Mie mi s-a întâmplat ca o femeie să creadă lucruri incredibile despre mine, plasate de o bârfitoare. De fapt nimic nu era adevărat, mai precis intriganta (pe care o ajutasem foarte mult) a transferat lucruri din biografia ei într-a mea. Dar respectiva femeie a vrut să creadă pentru că ea însăși se simțea amenințată de ceea ce făceam eu. De fapt a găsit motivul să se asocieze cu această intrigantă, cu un comportament foarte ciudat de altfel, pentru că era în avantajul ei. Mă putea submina liniștită ea însăși, transmițând mai departe bârfele, cu inima împăcată.
Acum lucrurile nu sunt atât de grave ca altădată. Dar nu ne mirăm de ce atâtea femei, mai ales dacă arătau bine, erau inteligente, pricepute la plante sau la moșit, aveau inițiativă în afaceri, succes la bărbați, erau implicate în relații romantice reușite, au fost arse pe rug în Evul mediu și în Renaștere. Dar de multe ori nu e nevoie de atât de mult. Femeile în vârstă, mamele sau bunicile, nu sunt scutite de a fi ținta invidiilor vecinelor sau cunoștințelor. Invidia femeilor, dar și ura bărbaților, misoginismul lor bolnav, le-a trimis pe rug.

Totuși, dacă așa ceva ți se întâmplă, nu e loc de iertat și de reabilitat. Nu doar pentru bârfitoare, dar și pentru cei care o cred. Dacă ai crezut o dată o astfel de intrigă, cu mine ai terminat-o. Ești o ființă patriarhală, mizerabilă. Adio! Mai ales că adesea bârfele sunt fanteziste. Unele femei, ca în Malleus Maleficarum, descriu femei care practic nu există. Te întrebi dacă nu o astfel de femeie patriarhală a inspirat vânătoare de vrăjitoare. Probabil nu a inițiat-o, dar multe au ajutat-o. Nu ne-am mira să aflăm că tendința femeilor de a se ascunde sub văluri, haine lungi, ar veni din invidia asta. Și discreția femeilor, care se tem să se exprime, să spună ce simt și gândesc. Când pericolul e să sfârșești pe rug, ai grijă cum te porți. La fel, e de mirare că în țările musulmane femeile ascunse sub văluri și în gineceuri nu au fost ucise în masă, nu au cunoscut o vânătoare de vrăjitoare. Exact izolarea le-a permis să nu trezească invidii și să nu devină victima intrigilor la distanță. Dar ce se întâmpla de fapt în haremuri, la ce duceau bârfele și intrigile e o altă poveste.

Ura și invidia pot fi mortale în anumite timpuri. Să ne gândim ce ar face o astfel de ființă nu doar în Evul mediu sau Renaștere, dar și în timpul epurărilor comuniste? Ce bilețele anonome ar trimite ea organelor de represiune! Și un sistem puternic patriarhal, obsedat de control, le-a lua în seamă. Femeia ar ajunge în pușcărie, gulag etc doar pentru că arată bine. Câte nu s-au întâmplat în timpul prigoanei staliniste în URSS, dar și în noile colonii europene! Cunosc cazuri de oameni reclamați de necunoscuți, pentru lucruri pe care nu le-au făcut, care au ajuns în pușcăriile comuniste. Dar există și cazuri în care invidia și ura față de o femeie sau gelozia față de ea au condus la tragedii. O poveste de la Europa Liberă, a unui grup de tineri evrei care ajunseseră în pușcăriile comuniste din cauza invidiei față de o frumoasă conațioanlă, Rebecca, mi-a rămas în minte. Întâlnirile culturale, pe care frumoasa Rebecca le organizau în casa ai, au stârnit invidii. Nu știm cui, probabil și femeilor și bărbaților. Și nu știm dacă și Rebecca a ajuns în gulagul comunist, dar nu era nevoie pentru asta ca viața ei să fie distrusă.

Despre invidia și ura, dar și intrigile țesute de aceste femei patriarhale, nu se prea vorbește decât în scenarii ieftine de telenovele. Un film în care se vorbește voalat, dar mai ales când e vorba de bărbați e ”Frumoasa venețiancă”. Dar istoria a fost marcată de acest fenomen care e cât se poate de actual.

Important e ca oamenii să se imunizeze față de aceste sentimente și acțiuni. Aceste femei trebuie să fie izolate, societatea trebuie să-și facă anticorpi contra lor. Și se pare că se poate...

Credem că vânătoarea de vrăjitoare a fost universală în lumea catolică și protestantă. Dar lucrurile nu stau așa. Câte vrăjitoare au fost arse în Marea Britanie? Una pe secol, spune cartea ”Book of General Ignorance” de John Lloyd și John Mitchinson. De ce? Pentru că judecătorii erau sceptici, încercau să se documenteze, să îmlăture acuzațiile, și doar în cazuri excepționale se ajungea la condamnare. Cei mai mulți oameni au fost achitați, iar cei condamnați (un sfert bărbați) au fost de cele mai multe ori spânzurați. Nu e de mirare că Anglia a devenit ceea ce a devenit în secolele următoare.

Femeile, mai ales, dar și societatea în general, trebuie să învețe să se apere de acest gen de femeie patriarhală. Mi s-a reproșat că în cartea mea ”70000 Years of Patriarchy...until the Radical Era” că nu vorbesc de femei reale. Acum o fac. Femeile pot fi cel mai mare dușman al lor. E vorba de femeile...patriarhale.