Cine au fost feministele la inceput? Cine au fost si ce voiau? Cine a ajutat intr-adevar miscarea feminista? Idei feministe, care sa critice status quo-ul referitor la situatia femeilor exista de mult in Occident. Fiica adoptiva a lui Montaigne, Marie de Gournay (secolul al XVI-lea), Ninon de LÉnclois (secolul al XVII-lea), criticau biserica si societatea pentru rolul atribuit femeilor, chiar traiau dupa propriile reguli. Dar aici e vorba de femei care isi permiteau material sa faca asta, care aveau o anumita independenta materiala, esentiala pentru libertatea de actiune si gandire, atunci si acum. Alte autoare feministe au fost Mary Wollstonecraft (secolul al XVIII-lea), mama lui Mary Shelly, despre care am mai vorbit, este o figura importanta a istoriei feminismului. Asta se intampla inainte de Revolutia Franceza, la care au participat numeroase femei, unele au jucat roluri foarte importante, dar ele au devenit principalii perdanti ai acestei revolutii. Situatia femeilor, reprezentarea lor politica, s-a deteriorat si mai mult. Revolutiile burgheze, incepand cu cea din Anglia, au avut acest nedorit si surprinzator efect. Acest fapt este ilustrat foarte bine in cartea lui Rosalind Miles, "Istoria universala a femeilor". Dupa venirea lui Napoleon la putere, drepturile femeilor au fost mai reduse, aici fiind foarte vizibila legatura dintre militarism si posesia femeilor, prezenta mereu de-a lungul istoriei. Napleon voia sa le asigure bravilor soldati dreptul la femei, al caror drepturi trebuiau ingradite in acest scop. Sa nu uitam influenta lui Napoleon in Tarile Romane ca totul sa fie perfect.
Revolutiile burgheze au eliberat barbatii, le-au oferit lor drepturi, inclusiv asupra femeilor, probabil si asta era un drept. Femeile se pare ca nu erau oameni. Nici filosofii acestor revolutii, cum era Rousseau, desi au declarat ca barbatii si femeile sunt egali, au vorbit de roluri diferite pentru femei, care trebuiau sa fie slabe si pasive, create pentru placerea barbatilor. O critica a operei Emile sau despre educatie (Emile ou De l'éducation) a fost facuta de Wollstonecraft in "A vindication of the rights of women".
Barbatii feministi in istorie
Pare greu de inchipuit cum nu existau si barbati care sa-si doreasca relatii interumane intense, reale, puternic emotionale, care sa excluda roluri de gen. Pentru o persoana cu constiinta, fericirea adevarata pare putin probabila cu cineva care isi neaga natura, libertatea si care e de fapt un angajat nonstop sau chiar un sclav. Pare incredibil cat de imorali pot fi oamenii, sa accepte sa exploateze in acest fel toate fibrele mentale ale unei persoane. Fara indoiala, aceasta este cea mai dura si mai perversa forma de exploatare. Femeile au fost primele victime ale ceea ce mai tarziu s-ar numi dictaturile care incatusau si mintile oamenilor. Oricat de despotic pana atunci, un tiran nu avea treaba cu mintea omului, cu ce face el/ea in timpul liber, acasa. Dar iata ca exista o exceptie, femeile. Dar exploatarea asta devine din ce in ce mai institutionala in anumite clase.
Dar ce s-a intamplat? Ce a facut ca soarta femeilor sa devina si mai rea? Raspunsul ar putea fi in mentalitate si nivelul de constiinta si manierele clasei care a venit la putere: burghezia. Descrierea societatii Americane a inceputului de secolul XIX-lea pare sa ofere, fara ca autorul sa spuna acest lucru, un posibil raspuns. Cartea "Democratia in America" a lui Alexis de Tocqueville e foarte sugestiva. Nobilimea, cu injustitia, ierarhiile dure pe care le impunea, avea maniere mai elegante, un grad de cultura mai inalte, gusturi mai rafinate decat burghezia. Situatia femeilor in America, un stat burghez prin excelenta, in care nu erau oameni foarte culti, foarte eleganti si rafinati, era una tipica pentru clasa de mijloc. Fara reprezentare politica, putere economica autonoma si dar bucurandu-se de tratatament afectiv auster.
Dincolo de ghilotinarile in masa care au prefigurat alte genocidul modern, revolutiile burgheze au adus deteriorarea pozitiei femeii. Existau insa si exceptii. John Stuart Mill, parintele liberalismul modern, pare sa fie o astfel de exceptie. Dar foarte multe dintre ideile lui feministe par a fi fost inspirate de sotia sa, Harriet Taylor, a carei superioritate intelectuala o recunoaste. El semneaza totusi "Despre libertate" singur, ramanand ca numele ei sa apara pe alte opere. Mill ramane totusi o figura admirabila a istoriei feminismului.
Ne intrebam insa cati barbati erau asa in epoca. Nietzsche vorbeste de "magarii" care au invatat femeile sa ceara, care le-au atras atentia asupra sclaviei si iobagiei lor, astfel facand rau femeilor si societatii. Azi pare ceva de nedescris, dar filosofia lui Nietzsche era contra schimbarilor de situatie, a emanciparii celor slabi, inclusiv femeile.
Dar se pare ca acei magari au facut foarte mult pentru femei, pentru schimbarea situatiei femeilor. Barbati ambitiosi, din paturile bogate, cu mult simt al dreptatii si empatie. Existau si exista inca barbati care doresc, cel putin pentru unele femei, cele mai bune lucruri din lume. Asta e adevarata masura a feminismului masculin: doreste ca o femeie sa fie cea mai bogata, cea mai de succes persoana din lume? Cati sunt asa? Foarte putini, pentru ca empatia reala si constiinta sunt rare. Dar totusi exista. Daca sunt in functii importante, daca au influenta, pot schimba lucruri.
Contra patriarhat, alternative, aliati, strategii
Feminismul e contra patriarhatului. Dar daca vrem sa distrugem patriarhatul, ce punem in loc? Sigur, o societate in care oamenii, indiferent de sex, sa aiba acces la recompense pe baza meritelor, o societate dreapta. Asta se pretinde si acum, dar structurile patriarhale raman, deci nimic nu se schimba la modul esential. Impartirea reala a resurselor este patriarhala. Daca daramam patriarhatul, putem sa ne dorim fara rusine, fara sa ne cerem scuze, o societate dominata de valori feminine. Valorile feminine sunt valorile umane curatate de valori patriarhale. In aceasta lume, probabil ar fi mai multe femei cu pozitii dominante, cu putere. Dar ar fi si barbati care ar promova si crea astfel de valori. Asta e politica, oamenii pot cere ce doresc si lupta pentru a schimba lumea. Ar dori barbatii sa traiasca intr-o astfel de lume?
Din Antichitate se stia ca femeile au ce oferi. "Daca femeile ne vor fi egale, atunci ne vor fi deja superioare". Asta spunea un filosof antic (roman), citat in cartea "Femei vestite din lumea antica" a lui D. Tudor.
O lume a femeilor ar fi mai inteligenta, mai subtila, mai puternica, Nu s-ar pierde energie cu studpiditati patriarhale, ar fi cu mai putin sclipici, mai morala, mai profunda, mai dreapta, poate uneori mai putin amuzanta.
Patriarhatul a fost impus cu sabia, folosindu-se de niste factori favorizanti. La nicio specie nu exista patriarhat. Orice societate animala e in jurul femelelor si al relatiilor de rudenie dintre ele. Furnicile si albinele sunt exemple clare. Dar chiar si speciile animale care par dominate de masculi, nu sunt in realitate. La unele specii cu dimorfism sexual mare, la care exista poliginie, femelele sunt cele care aleg un mascul pentru reproducere si apararea puilot de masculii celibatari, iar cand nu le mai place il gonesc.
Barbatii se tem de alti barbati, barbatii au o frica naturala fata de alti barbati. Am vazut un studiu care arata ca barbatii se uita pe strada la alti barbati cu teama, masurandu-si fortele, E ceva instinctiv. In "arta razboiului" de Sun Tsu see vorbeste de lipsa de disciplina a femeilor. Femeile sunt atomizate, ele nu sunt disciplinate, nu se tem. Pe de alta parte, barbatii au fobia marginalizarii, ei fiind in general foarte marginalizati, au recompense puternice, mari, pedepse mari pentru succesul si lipsa lui. Asta ii motiveaza.
Apoi au si o mare pofta sexuala cu obiect, cu nume, cu fata. Sunt atrasi de femei, nu au o pofta impersonala, ca femeile, care se pot satisface foarte bine sau chiar mai bine singure. Astea sunt probleme reale. In societate oamenii sunt miscati de motivatii.
Ce ar putea sa indrepte femeile spre alte femei, sa gaseasca in alte femei sprijin?
De fapt aceleeasi motivatii pe care le au si barbatii, dorinta de putere, ambitie, dorinta de sex de calitate, inspirant si romatic cu barbati. Modestia cererilor feministe, daca esti feminista si esti ambitioasa, e frapanta. Citind comentariile de pe un grup feminist mi s-a parut incredibil sa vad ce a devenit feminismul, mai ales cel de al treilea val. Cele mai multe femei isi aparau situatia patriarhala, careia ii cautau o umbra de demnitate si acceptare sociala. Un patriarhat mai dulce, in care femeile sa serveasca sexual barbatii intr-un mod mai placut, sa ii serveasca din toate punctele de vedere si sa fie apreciate mai mult pentru asta.
Feminismul a fost si este e o idee pentru femeile (si barbatii) cu constiinta inalta, care gandesc mult si au demnitate si empatie, nu e pentru toate, celelalte se multumesc cu ce au. De aceea feminismului i s-au opus atat de multe femei, o fac si acum. Nicio alta forma de emancipare nu a intampinat mai multa rezistenta in cadrul propriului grup decat aceea a femeilor, spune Miles. Poate pentru ca feminismul e o idee elitista intelectuala, sigur elitele intelectuale fiind din toate clasele, grupurile etnice, culturile. Feminismul negru si cel din clasa muncitoare, consider, sunt cele mai patrunzatoare.
Daca sufragetele ar vedea ce a ajuns acum feminismul de valul al III-lea s-ar rasuci in mormant..Feminismul a inceput de la femei cu viziune, cu constiinta, care si-au dorit mai mult de la viata, pentru ele si pentru alte femei. Unele aveau deja bani si independenta materiala. Nu aveau nevoie sa serveasca barbati pentru supravietuire. Aceste femei sunt si acum sansa schimbarii. Pare absolut incredibil pentru mine sa spun acelasi lucru ca Emma Thomson, dar la alt nivel. Barbatii cu constiinta, cu empatie, barbatii cu calitati umane extraordinare, ne sunt mai aliati in acest demers, acela de a curati lumea de patriarhat, decat cele mai multe femei, care vor sa-si pastreze locurile de munca, inclusiv pe cel de acasa, in patriarhat. Feminismul a dat apa la moara sindicatelor patriarhale feministe. Dar nu de acolo vine progresul. El apare cand vrei mult de la viata, nu-ti ajunge ceea ce ti se ofera.
Patriarhatul s-a bazat pe frica si disciplina barbatilor, accesul lor la recompense facile, cum ar fi violul. Ce altceva e sexul cu o femeie care nu doreste un barbat? Femeile nu au frica si disciplina barbatilor. Patriarhatul a fost pentru toti barbatii. Feminismul nu e pentru toate femeile. Nu cel radical.
Suportul pe care il are feminismul depinde intr-o masura mai mare de clasa sociala, de fapt de gradul de cultura, de empatie, dar mai ales de constiinta al individului decat de sex. Asta e concluzia mea la care am ajuns dupa contactul cu oamenii din alte clase sociale si alte cutlturi. Este valabil si pentru toate categoriile exploatate. Nu e de mirare ca exista Africani carora le pasa mai putin de semenii lor decat occidentalilor cu constiinta inalta. Situatia femeilor depinde de mediul in care sunt mai mult decat de orice alt factor. Saracia, nivelul de educatie si cultura scazut sunt factori care agraveaza discriminarea, dar nivelul de constiinta, de intelegere a fenomenelor si oamenilor este intotdeauna cel mai important, desi istoricii, politologii nu il iau in seama cand studiaza si interpreteaza fenomene de acest gen.
Dar femeile toate femeile ar beneficia pe termen lung de pe urma desfiintarii patriarhatului. E greu sa fie convinse in mod rational, dar in primul pentru cele mai defavorizate, desfiintarea patriarhatului ar fi mai utila. Chiar daca acum nu realizeaza, daca ar fi libere, nu ar alege sub nicio forma sa fie maritate, dependente de barbati. Ar avea cu totul alte vieti. Intai femeile ar trebui sa se obisnuiasca cu femei de mare succes, foarte influente. Femeile trebuie sa invete sa respecte alte femei, sa creada in alte femei, sa aiba incredere in alte femei, sa aiba mai multa incredere, mai multe asteptari de la alte femei, ci nu de la barbati, institutia familiei, si alte institutii patriarhale precum biserica.
Oricum, femeile au avantajul pasiunii, al durabilitatii ei, al complexitatii dorintelor. Ierarhia exista si intre femei, iar asta ar trebui sa se invete, sa se respecte, sa respecte femeile de succes, sa se inteleaga ca de acolo vine salvarea. Pe de alta parte, femeile au avantajul sigurantei, al securitatii sociale. Daca au dorinte puternice si complicate, ele pot fi de lux. Femeile sunt cele mai libere fiinte. Chiar daca probabil nu multe sunt impinse de necesitati, mai multe sunt animate de dorinte complexe, pasiuni sofisticate si incarcate de inutilitate imediata.
Motivatii, castiguri. O lume feminista ar fi cea mai ambitioasa posibila, mai ambitioasa decat o lume masculina. Si progresul in ea ar fi mai rapid si mai durabil.
http://en.wikipedia.org/wiki/Marie_de_Gournay
http://en.wikipedia.org/wiki/Ninon_de_l%27Enclos
http://www.meteorpress.ro/carti-777-Cine_a_pregatit_Cina_cea_de_taina?_Istoria_universala_a_femeilor.php
Revolutiile burgheze au eliberat barbatii, le-au oferit lor drepturi, inclusiv asupra femeilor, probabil si asta era un drept. Femeile se pare ca nu erau oameni. Nici filosofii acestor revolutii, cum era Rousseau, desi au declarat ca barbatii si femeile sunt egali, au vorbit de roluri diferite pentru femei, care trebuiau sa fie slabe si pasive, create pentru placerea barbatilor. O critica a operei Emile sau despre educatie (Emile ou De l'éducation) a fost facuta de Wollstonecraft in "A vindication of the rights of women".
Barbatii feministi in istorie
Pare greu de inchipuit cum nu existau si barbati care sa-si doreasca relatii interumane intense, reale, puternic emotionale, care sa excluda roluri de gen. Pentru o persoana cu constiinta, fericirea adevarata pare putin probabila cu cineva care isi neaga natura, libertatea si care e de fapt un angajat nonstop sau chiar un sclav. Pare incredibil cat de imorali pot fi oamenii, sa accepte sa exploateze in acest fel toate fibrele mentale ale unei persoane. Fara indoiala, aceasta este cea mai dura si mai perversa forma de exploatare. Femeile au fost primele victime ale ceea ce mai tarziu s-ar numi dictaturile care incatusau si mintile oamenilor. Oricat de despotic pana atunci, un tiran nu avea treaba cu mintea omului, cu ce face el/ea in timpul liber, acasa. Dar iata ca exista o exceptie, femeile. Dar exploatarea asta devine din ce in ce mai institutionala in anumite clase.
Dar ce s-a intamplat? Ce a facut ca soarta femeilor sa devina si mai rea? Raspunsul ar putea fi in mentalitate si nivelul de constiinta si manierele clasei care a venit la putere: burghezia. Descrierea societatii Americane a inceputului de secolul XIX-lea pare sa ofere, fara ca autorul sa spuna acest lucru, un posibil raspuns. Cartea "Democratia in America" a lui Alexis de Tocqueville e foarte sugestiva. Nobilimea, cu injustitia, ierarhiile dure pe care le impunea, avea maniere mai elegante, un grad de cultura mai inalte, gusturi mai rafinate decat burghezia. Situatia femeilor in America, un stat burghez prin excelenta, in care nu erau oameni foarte culti, foarte eleganti si rafinati, era una tipica pentru clasa de mijloc. Fara reprezentare politica, putere economica autonoma si dar bucurandu-se de tratatament afectiv auster.
Dincolo de ghilotinarile in masa care au prefigurat alte genocidul modern, revolutiile burgheze au adus deteriorarea pozitiei femeii. Existau insa si exceptii. John Stuart Mill, parintele liberalismul modern, pare sa fie o astfel de exceptie. Dar foarte multe dintre ideile lui feministe par a fi fost inspirate de sotia sa, Harriet Taylor, a carei superioritate intelectuala o recunoaste. El semneaza totusi "Despre libertate" singur, ramanand ca numele ei sa apara pe alte opere. Mill ramane totusi o figura admirabila a istoriei feminismului.
Ne intrebam insa cati barbati erau asa in epoca. Nietzsche vorbeste de "magarii" care au invatat femeile sa ceara, care le-au atras atentia asupra sclaviei si iobagiei lor, astfel facand rau femeilor si societatii. Azi pare ceva de nedescris, dar filosofia lui Nietzsche era contra schimbarilor de situatie, a emanciparii celor slabi, inclusiv femeile.
Dar se pare ca acei magari au facut foarte mult pentru femei, pentru schimbarea situatiei femeilor. Barbati ambitiosi, din paturile bogate, cu mult simt al dreptatii si empatie. Existau si exista inca barbati care doresc, cel putin pentru unele femei, cele mai bune lucruri din lume. Asta e adevarata masura a feminismului masculin: doreste ca o femeie sa fie cea mai bogata, cea mai de succes persoana din lume? Cati sunt asa? Foarte putini, pentru ca empatia reala si constiinta sunt rare. Dar totusi exista. Daca sunt in functii importante, daca au influenta, pot schimba lucruri.
Contra patriarhat, alternative, aliati, strategii
Feminismul e contra patriarhatului. Dar daca vrem sa distrugem patriarhatul, ce punem in loc? Sigur, o societate in care oamenii, indiferent de sex, sa aiba acces la recompense pe baza meritelor, o societate dreapta. Asta se pretinde si acum, dar structurile patriarhale raman, deci nimic nu se schimba la modul esential. Impartirea reala a resurselor este patriarhala. Daca daramam patriarhatul, putem sa ne dorim fara rusine, fara sa ne cerem scuze, o societate dominata de valori feminine. Valorile feminine sunt valorile umane curatate de valori patriarhale. In aceasta lume, probabil ar fi mai multe femei cu pozitii dominante, cu putere. Dar ar fi si barbati care ar promova si crea astfel de valori. Asta e politica, oamenii pot cere ce doresc si lupta pentru a schimba lumea. Ar dori barbatii sa traiasca intr-o astfel de lume?
Din Antichitate se stia ca femeile au ce oferi. "Daca femeile ne vor fi egale, atunci ne vor fi deja superioare". Asta spunea un filosof antic (roman), citat in cartea "Femei vestite din lumea antica" a lui D. Tudor.
O lume a femeilor ar fi mai inteligenta, mai subtila, mai puternica, Nu s-ar pierde energie cu studpiditati patriarhale, ar fi cu mai putin sclipici, mai morala, mai profunda, mai dreapta, poate uneori mai putin amuzanta.
Patriarhatul a fost impus cu sabia, folosindu-se de niste factori favorizanti. La nicio specie nu exista patriarhat. Orice societate animala e in jurul femelelor si al relatiilor de rudenie dintre ele. Furnicile si albinele sunt exemple clare. Dar chiar si speciile animale care par dominate de masculi, nu sunt in realitate. La unele specii cu dimorfism sexual mare, la care exista poliginie, femelele sunt cele care aleg un mascul pentru reproducere si apararea puilot de masculii celibatari, iar cand nu le mai place il gonesc.
Barbatii se tem de alti barbati, barbatii au o frica naturala fata de alti barbati. Am vazut un studiu care arata ca barbatii se uita pe strada la alti barbati cu teama, masurandu-si fortele, E ceva instinctiv. In "arta razboiului" de Sun Tsu see vorbeste de lipsa de disciplina a femeilor. Femeile sunt atomizate, ele nu sunt disciplinate, nu se tem. Pe de alta parte, barbatii au fobia marginalizarii, ei fiind in general foarte marginalizati, au recompense puternice, mari, pedepse mari pentru succesul si lipsa lui. Asta ii motiveaza.
Apoi au si o mare pofta sexuala cu obiect, cu nume, cu fata. Sunt atrasi de femei, nu au o pofta impersonala, ca femeile, care se pot satisface foarte bine sau chiar mai bine singure. Astea sunt probleme reale. In societate oamenii sunt miscati de motivatii.
Ce ar putea sa indrepte femeile spre alte femei, sa gaseasca in alte femei sprijin?
De fapt aceleeasi motivatii pe care le au si barbatii, dorinta de putere, ambitie, dorinta de sex de calitate, inspirant si romatic cu barbati. Modestia cererilor feministe, daca esti feminista si esti ambitioasa, e frapanta. Citind comentariile de pe un grup feminist mi s-a parut incredibil sa vad ce a devenit feminismul, mai ales cel de al treilea val. Cele mai multe femei isi aparau situatia patriarhala, careia ii cautau o umbra de demnitate si acceptare sociala. Un patriarhat mai dulce, in care femeile sa serveasca sexual barbatii intr-un mod mai placut, sa ii serveasca din toate punctele de vedere si sa fie apreciate mai mult pentru asta.
Feminismul a fost si este e o idee pentru femeile (si barbatii) cu constiinta inalta, care gandesc mult si au demnitate si empatie, nu e pentru toate, celelalte se multumesc cu ce au. De aceea feminismului i s-au opus atat de multe femei, o fac si acum. Nicio alta forma de emancipare nu a intampinat mai multa rezistenta in cadrul propriului grup decat aceea a femeilor, spune Miles. Poate pentru ca feminismul e o idee elitista intelectuala, sigur elitele intelectuale fiind din toate clasele, grupurile etnice, culturile. Feminismul negru si cel din clasa muncitoare, consider, sunt cele mai patrunzatoare.
Daca sufragetele ar vedea ce a ajuns acum feminismul de valul al III-lea s-ar rasuci in mormant..Feminismul a inceput de la femei cu viziune, cu constiinta, care si-au dorit mai mult de la viata, pentru ele si pentru alte femei. Unele aveau deja bani si independenta materiala. Nu aveau nevoie sa serveasca barbati pentru supravietuire. Aceste femei sunt si acum sansa schimbarii. Pare absolut incredibil pentru mine sa spun acelasi lucru ca Emma Thomson, dar la alt nivel. Barbatii cu constiinta, cu empatie, barbatii cu calitati umane extraordinare, ne sunt mai aliati in acest demers, acela de a curati lumea de patriarhat, decat cele mai multe femei, care vor sa-si pastreze locurile de munca, inclusiv pe cel de acasa, in patriarhat. Feminismul a dat apa la moara sindicatelor patriarhale feministe. Dar nu de acolo vine progresul. El apare cand vrei mult de la viata, nu-ti ajunge ceea ce ti se ofera.
Patriarhatul s-a bazat pe frica si disciplina barbatilor, accesul lor la recompense facile, cum ar fi violul. Ce altceva e sexul cu o femeie care nu doreste un barbat? Femeile nu au frica si disciplina barbatilor. Patriarhatul a fost pentru toti barbatii. Feminismul nu e pentru toate femeile. Nu cel radical.
Suportul pe care il are feminismul depinde intr-o masura mai mare de clasa sociala, de fapt de gradul de cultura, de empatie, dar mai ales de constiinta al individului decat de sex. Asta e concluzia mea la care am ajuns dupa contactul cu oamenii din alte clase sociale si alte cutlturi. Este valabil si pentru toate categoriile exploatate. Nu e de mirare ca exista Africani carora le pasa mai putin de semenii lor decat occidentalilor cu constiinta inalta. Situatia femeilor depinde de mediul in care sunt mai mult decat de orice alt factor. Saracia, nivelul de educatie si cultura scazut sunt factori care agraveaza discriminarea, dar nivelul de constiinta, de intelegere a fenomenelor si oamenilor este intotdeauna cel mai important, desi istoricii, politologii nu il iau in seama cand studiaza si interpreteaza fenomene de acest gen.
Dar femeile toate femeile ar beneficia pe termen lung de pe urma desfiintarii patriarhatului. E greu sa fie convinse in mod rational, dar in primul pentru cele mai defavorizate, desfiintarea patriarhatului ar fi mai utila. Chiar daca acum nu realizeaza, daca ar fi libere, nu ar alege sub nicio forma sa fie maritate, dependente de barbati. Ar avea cu totul alte vieti. Intai femeile ar trebui sa se obisnuiasca cu femei de mare succes, foarte influente. Femeile trebuie sa invete sa respecte alte femei, sa creada in alte femei, sa aiba incredere in alte femei, sa aiba mai multa incredere, mai multe asteptari de la alte femei, ci nu de la barbati, institutia familiei, si alte institutii patriarhale precum biserica.
Oricum, femeile au avantajul pasiunii, al durabilitatii ei, al complexitatii dorintelor. Ierarhia exista si intre femei, iar asta ar trebui sa se invete, sa se respecte, sa respecte femeile de succes, sa se inteleaga ca de acolo vine salvarea. Pe de alta parte, femeile au avantajul sigurantei, al securitatii sociale. Daca au dorinte puternice si complicate, ele pot fi de lux. Femeile sunt cele mai libere fiinte. Chiar daca probabil nu multe sunt impinse de necesitati, mai multe sunt animate de dorinte complexe, pasiuni sofisticate si incarcate de inutilitate imediata.
Motivatii, castiguri. O lume feminista ar fi cea mai ambitioasa posibila, mai ambitioasa decat o lume masculina. Si progresul in ea ar fi mai rapid si mai durabil.
http://en.wikipedia.org/wiki/Marie_de_Gournay
http://en.wikipedia.org/wiki/Ninon_de_l%27Enclos
http://www.meteorpress.ro/carti-777-Cine_a_pregatit_Cina_cea_de_taina?_Istoria_universala_a_femeilor.php