Psihanaliza, critici feministe

Psihanaliza a fost considerata o piatra in calea eliberarii femeilor. Cand feminismul facuse mari progrese, vine Freud si incearca sa puna sexualitatea feminina la locul ei, adica la locul submisiv. O lovitura decisa. Status quo-ul era salvat.

Dar asta nu inseamna ca psihanaliza nu are si parti bune. Sigur, si un ceas defect indica ora exacta de doua ori pe zi., Psihanaliza nu e o idiotenie cu totul, ci doar partea cu sexualitatea, cum sugereaza recenta lectura a unei carti de referinta, "Natura umana", a unui psihanalist britanic, D.W. Winnicott.

Ea inca pune accentul pe partea spirituala a omului, aici intelegandu-se reflectarea afectiva, imaginara, a tuturor senzatiilor, a necesitatilor, a impulsurilor (pulsiunilor).. Si ca sigur, e greu sau imposibil sa transferi ce vezi la animale la oameni. din simplul motiv ca oamenii fac asta, reflecta totul in lumea lor interioara, populata cu imagini si cu sentimente ciudate. Oamenii isi spun povesti, au nevoie de ele, sa-si acopere sentimentele, impulsurile naturale.

Psihanaliza-reflexie patriarhala

Dar cand cu sexualitatea, Freud si discipolii lor o dau in bara, imbracand viziunea lor patriarhala intr-o mantie stiintifica. Inventeaza "invidia de penis" si propun ca femeile sunt fiinte incomplete care se implinesc sexual prin dependenta de barbat. O contradictie simpla a predictiilor acestei ipoteze este faptul ca acum sunt mai multe femei trans, adica barbati care vor sa fie femei decat invers. Unde e invidia de penis?

Sigur, acum Freud si ai lui au cazut in desuetudine, in realitate insa femeile sunt fiinte complete, inclusiv sexual, barbatii isi recunosc o lipsa si dependenta de femei. Femeile au tot ce se poate, incluisv un mic penis, mult mai sensibil decat unul mare, pe cand barbatii nu au un mic vagin. In plus.  Femeile sunt biochimic mai complexe, hormonii sexuali feminini provin din hormoni androgeni, deci sunt o etapa ulterioara de sinteza. Sigur ca si masculii, inclusiv armasarul, culmea virilitatii, sintetizeaza estrogeni, hormoni feminini, dar in cantitate mai mica. Femeile sunt mai complexe, complete, prin natura lor, atat biochimic, genetic, fiziologic, cum vreti s-o luati. De-aia si traiesc mai mult. Se vede clar ca ele au mai multe functii reproductive, dar nu numai. De notat ca persoanele intersex genetic sunt femei. 

Deci tata Freud, problema ta e patriarhatul! Femeile nu au penis, cand tu insuti spui ca se sevesc de clitoris in acelasi fel, ba as spune eu, inca mai bine. Atunci ce le trebuie penis? A, ca sa sperie lumea cu el, ca sa ameninte, pentru status social, care vine din frica, din frica pe care o simt ceilalti, Penisul e arma, nu obiect al placerii, precum clitorisul, penisul supersensibil si eficient, pe deasupra perfect miniaturizat, o bijuterie tehnologica. 

Barbatii sunt incompleti biologic, reproductiv, social. Ei sunt cei ce cauta societatea femeilor, de fapt societatea, care e in mod natural a femeilor/ femelelor. Ei au fost alungati de acolo, au creat violenta, ura, competitia, si numai din cauza lor au patruns, sporadic, din nou in societate. E vorba de masculii care sunt goniti de femele din grup, apoi, la un moment dat, infrunta competitia intre ei, marginalizarea, pericolele, si se intorc pentru a face parte din grupuri ale femelelor, daca nu pentru reproducere, care oricum nu necesita prezenta lor indelungata, pentru aparare, Dar si asta dureaza putin timp, de cele mai multe ori.

Masculii in evolutie si-au format din ce in ce lumea lor de damnati. Rabufnirea ei a dus, la om, la patriarhat. De la albine, care alunga trantorii, buni doar pentru reproducere, acceptati doar pentru putin timp, in dansurile nuptiale ale reginelor, lasand doar femelele sa supravietuiasca pana la primate si lei, care accepta un mascul in grupul de femele inrudite, cu care se imperecheaza (nu exclusiv), dar care are rolul de a le apara de alti masculi, care le mananca puii sau ii ucid pur si simplu. Mitologia sociobiologica presupune ca o fac pentru ca femelele sa se imperecheze cu ei, ca ei sa-si perpetueze genele. Aha, deci masculii de leu si de maimute stiu ca sunt genele lor, intr-un mod misterios, pe cand oamenii din culturi traditionale de vanatori-culegatori, nu. Foarte interesant! Se pare ca a fost o mare descoperire in istorie cand s-a aflat cum se fac copiii. Iar autoarea cartii "Cine a pregatit cina cea de taina/ o istorie universala a femeilor", Rosalind Miles, are multe de spus despre subiect. Se pare ca din acel moment barbatii au priceput cum e cu copiii si au inceput sechestrarea femeilor. Eu cred ca era nevoie de patriarhat mai intai, ca nu era nevoie inainte de asta. Deci oamenii de stiinta moderni nu fac altceva decat sa transfere ce simt ei la animale, la alti oameni, la societate. Dar animalele nu simt asa, cum nici oamenii din culturi traditionale nu o fac. De exemplu e o cultura africana in care se considera ca sperma face bine copiilor din burta femeilor. Ei nu stiu cum se fac de fapt copiii, au o vaga idee de cauza-efect in aceasta situatie.

Deci masculii de leu si de alte animale (primate cum ar fi maccacii)  nu au cum sa stie ce se intampla cu genele lor. Ei da, ucid puii care sunt deja acolo, pentru ca ei ucid pui, ucid animale slabe. Iar femelele apoi intra in calduri. Poate e o cauza-efect, fara pui ele iar intra in calduri, se imperecheaza cu ei. Dar numai asa sunt acceptati in grup, sigur, numai asa se imperecheaza, ceea ce le ia o piatra de pe inima, pentru ca la animale sexul e mai mult o piatra pe inima. Dar dincolo de asta, masculii se simt mai bine in grupurile de femele decat in cele de masculi, desi mereu alti masculi vor sa le ia locul, iar luptele pentru putere sunt si aici.

Masculii au fost creati pentru sex, cum se vede la viermele Cenorhabditis. De fapt asta e ceea ce i-a facut pe ei sa existe. sacrifica lucrurile pentru sex, de fapt sacrifica supravietuirea pentru sex intr-o masura infinit mai mare decat femelele. Asta le da poate viziunea sociobiologica, Dar ii asigur ca femeile gandesc altfel. Ele vor sa traiasca. Si cred ca societatea ar trebui sa aiba un ideal de supravietuire, nu de reproducere pe termen scurt. 

Psihanalistii spun ca femeile incep sa se masturbeze cu fantezii masculine. Nu e adevarat, cand incep pot nici sa nu stie diferenta dintre femei si barbati. Dar stiu ca le face placere. Femeile nu au nevoie de barbati, barbatii au nevoie de femei, fie si imaginativ. .Pornografia e o dovada, pe cand femeile pot sa se masturbeze fara a apela la imagini. Ele nu au nevoie de nimeni pentru a se satisface, ceea ce e cunoscut in multe culturi. Femeile sunt complete, independente, de-aia sexualitatea lor e confuza, cand de fapt e simplu, autosatisfactia, apoi lesbianismul, sunt solutia placerii.

Psihanaliza si societatile matrilineare

Stiu mai multe despre sexualitatea feminina salbaticii care fac mutilare gentiala feminina decat Freud si psihanalistii lor, Femeile nu au nevoie de barbati sexual. Ele au nevoe de atractie.

Pe de alta parte, psihanaliza porneste de la ideea de familie patriarhala. Pe gelozia baiatului pe tata si pe a fetei pe mama se bazeaza psihanaliza, Sunt curioasa cum ar fi lucrurile intr-o societate matriarhala, unde tatal e ceva separat, care nu traieste in familie. Atunci ar fi unchiul subiectul geloziei? Dar unchiul nu se culca cu mama....deci toata analiza lui Freud, atat de dependenta de o familie patriarhala monogama, cade. Sunt terminati psihic copiii din societatile matriarhale? Nu cred. Ce se intampla in societatile patriarhale poligame in care fetita are de impartit tatal nu doar cu mama, ci cu nu stiu cate alte femei? Aici lucrurile s-ar potrivi, ca femeile patriarhale urasc alte femei, sunt geloase pe orice femeie. Iar baietii din societatile matrilineare ar trebui sa nu simta nimic, niciun fel de gelozie fata de alti barbati, iar supraeul lor ar trebui sa fie mult mai lax, ca doar e inlocuirea tatalui. Ar trebui sa fie mai imorali, mai inclinati spre o cenzura comportamentala mai laxa acesti baieti? Din cate stiu, nu, dar sunt putine studii. Ceea ce pare sa fie, intr-adevar, e ca acesti copii sunt mai relaxati. Autoritatea paterna in patriarhat e intr-adevar gelozie, inhibare a comportamentului copiilor, nu numai de sex masculin.. Dar fara a avea legatura neaparat cu moralitatea. Ce spune Freud despre incestul din patriarhat, de violarea fetelor de catre tati? Nu prea spune, a incercat sa spuna asta, cum s-a descoperit, dupa ce a analizat multe femei, si apoi a declarat colegilor lui ca incestul e mult mai comun decat se credea. Colegii l-au criticat aspru, negand incidenta mare a incestului. Si Freud si-a modificat datele, apoi a facut cariera, cum stim, mistificand adevarul si transformand marturisirile femeilor in iluzii si fantezii sexuale cu proprii tati. O crima contra femeilor, dar nu prima, si din pacate, nici ultima.

Foarte probabil, in societatile matriarhale oamenii erau mult mai normali, mai umani, in mod sigur aveau supraeu. Dar supraeul din acele societati nu ii dezumaniza, probabil nu le permitea sa comita crime, fapte ingrozitoare, care intra in fisa postului unui barbat in societatile patriarhale. Supraeul matriarhal, inferior in lupta celui patriarhal, a dus la disparitia unui mod de viata demn, dar si la o parte din umanitatea din noi, dar mai ales din barbati. Femeile au fost si ele dezumanizate prin devalorizare si teroare. Capacitatea de a produce frica, de a descuraja, a devenit calitatea suprema in noua societate.

O psihanaliza pornind de la femei

E nevoie de o noua psihanaliza, feminista, in care analiza sa porneasca de la femei, nu de la barbati, care sa defineasca sexul feminin, apoi sexul masculin sa fie ceva derivat, ca in biologie. Un celebru psihanalist, Lacan, spunea ca femeile nu exista in psihanaliza. Barbatii,da, ei fiind definiti de teama de castrare, dar femeile nu o au. Si e de remarcat ca analizele lui Freud despre sexualizare sunt cat se poate de nerealiste. Femeile sunt cele cu sexualitate libera, pe care doar masturbarea le-o satisface magistral. Ele sunt mai umane, mai libere de natura. Anaimalul e mai dominat de instincte, de care omul se elibereaza. Freud si elevii lui admit imaginarea lumii, crearea lumii prin necesitati, incepand cu bebelusul, care creaza lumea, considerand la inceput ca lumea e ca sa-i satisfaca lui pulsiunile (instinctele). Cand suntem mici, chiar cand devenim constienti de lumea din jurul nostru, credem ca exista pentru a ne satisface necesitatile si dorintele. Noi cream lumea, credem ca stelele sunt ca sa ne lumineze noaptea. Interesanta e asemanarea cu ceea ce face religia, de fapt omul religios, ca si copilul mic, creaza lumea prin intermediul unor zeitati sau forte supranaturale.

Sunt lesne de ghicit implicatiile unei religii patriarhale, care sterge, minimizeaza si invinovateste femeile, practic prin asta li se ia lumea interioara, li se otraveste, li se inoculeaza virusii distugerii.

Dar mergand mai departe cu psihanaliza feminina, putem spune ca femeile sunt eliberate de instincte, au o mai mare autonomie interioara. Sexualitatea lor, in sensul pulsiunii sexuale, e libera, nu depinde de cineva. Ele se masturbeaza fara sa aiba macar imaginea unui barbat. Nu au nevoie de imagini. Pulsiunea sexuala e curata, libera, independenta, neopresiva. Dar sexul la ele e sublimat mai adesea si intr-o masura mai mare. Femeile, cum spun lesbienele, dar nu numai, vor  adesea altceva decat descarcare in sexul cu o alta persoana. Ele vor fantezii, sentimente, vise, ceva din lumea fantasmelor. Femeile sunt mai oameni decat barbatii, cel putin mai adesea.

Lupta societatii omenesti se poate limita la lupta intre uman si animalic, dintre sofisticat, moral, progresist si simplu, brutal, retrograd. Sau dintre feminin si masculin. Cum se stie, societatile primitive pot fi extrem de spirituale. SUpraeul dat de societate, in societatile patriarhale de frica de tata, de barbatul dominant al clanului, e ceva care dezumanizeaza. Lupta dintre contrarii in unele filosofii ar putea veni de acolo, din natura buna, umana, feminina si animalica, brutala, simpla, masculina.

Continue Reading

Biblia si epopeea lui Ghilgamesh. Sau invers

Candva cea mai mare capodopera literara mi se parea "Faust" al lui Goethe. E atata durere, atata tragedie, atata suflet in soarta tragica a unui om care alearga dupa fericire, dupa implinire, isi vinde suflet pentru ea, dar finalul nu e de partea lui. Soarta lui e sfasietoare, concluzia e ca orice drum ai apuca, pasiunile sunt ucigatoare, si te duc oriunde, dar nu la fericire. Totul, cele mai mari pasiuni, cele mai mari dorinte, cele mai mari sacrificii, nu sunt decat vanare de vant, cum ar spune un cantec. Era logic sa imi placa Faust, pentru ca apartenenta culturala, mai ales cand suntem foarte tineri, se impune adesea. Faust reprezinta despre drama omului modern, ceea ce e bine cunoscut de catre filosofi si chiar psihologi. Se pare ca postmodernismul a rezolvat aceasta drama renuntand la orice pasiune, orice valoare puternica, orice vis puternic, chiar orice idee clara. Plutim, subzistam afectiv si mental, evitam astfel tragedia lui Faust.

Dar de ceva timp, opera mea preferata este Epopeea lui Ghilgamesh. Are tot, istorie, sociologie, vise, chiar stiinta. Si nu e despre omul modern, ci despre om. Cum stim, evreii au trait in apropierea marilor civilizatii ale Orientului mijlociu, unele vorbind limbi semitice, ca si ei, sau  limbi de origine necunoscuta, ca sumerienii. Marginalii, cei de la periferie, de la mahala adica, ajung uneori singurii care povestesc despre maretia unor timpuri apuse. Asta s-a intamplat, se pare cu evreii, asa cum lumea noastra occidentala se datoreaza cresterii si descresterii Imperiului persan, pe langa care traiau ca ciobani si piratii grecii. Multe din povestile din Biblie isi au originea in povesti mai vechi din zona care acum apartine Irakului- Mesopotamia, teritoriul dintre Tigru si Eufrat, leaganul civilizatiei occidentale.

Descoperirea tablitelor de la Uruk pe care era scrisa epopeea lui Ghilgamesh a fost un eveniment arheologic.A existat cel putin un rege in Uruk cu acest nume. Dar povestea spune multe despre lumea de atunci, despre ce va urma, si mai ales despre natura umana. Desi s-au scris biblioteci despre interpretarea povestilor din Biblie, mai ales despre mitul genezei, paralela cu epopeea lui Ghilgamesh este putin valorificata. In aceasta poveste, poaste si ea inspirata din altele si mai vechi, s-ar putea gasi sursele de inspiratie ale genezei Biblice si nu numai.

Pe scurt, povestea incepe cu un rege tanar rasfatat, ale caror abuzuri au contrariat zeii, care au vrut sa-l imblanzeasca. Prietenia li s-a parut cea mai buna solutie. Se pare ca zeii erau buni psihologi, si stiau exact esentialul. De ce are cea mai mare nevoie un om? De recunoastere, de intelegere si apropiere umana. Frustrarile care vin din lipsa acestei necesitati umane, bine descrisa de Tzvetan Todorov in ""Viata comuna" conduc la comportamente aberante. De-ar afla asta si expertii anti-terorism care gasesc radicalizare in orice problema personala, care poate fi inscrisa in aceasta categorie, adica a lipsei de recunoaste, a imigrantilor si urmasilor lor!

Pentru imblanzirea lui Ghilgamesh, zeii au facut un urias din lut (!) care a ajuns sa traiasca in padure, fara sa vorbeasca si sa se comporte ca un om. Biblia a fost criticata pentru multe inadvertente. In primul rand, desi pe lume nu erau decat Adam si Eva, la un moment dat au aparut alti oameni cu care copiii lor s-au cuplat. Probabil erau si alti oameni in lume, dar Adam si Eva erau un experiment divin, asa cum uriasul Enkidu era un experiment al zeilor. Numai ca uriasul necioplit, total salbatic, nu a avut parte de o femeie din coasta lui, ci de o femeie aleasa, care l-a adus in civilizatie. Aceasta femeie nu a fost ademenita de niciun sarpe, ci de un sarpe social, adica un negustor. Pentru ca uriasul provoca pagube, negustorul s-a dus la templu si acolo a gasit o curtezana (locul unde erau atunci curtezanele) pe care a platit-o ca sa-l imblanzeasca. Atunci sexul era ceva sacru, iar curtezanele faceau sexul sacru, prin intermediul templelor, avand un status privilegiat. Curtezanele erau femei frumoase, culte, descrise apoi in Grecia Antica, femei care isi permiteau independenta sociala si materiala in perioada de inceput a patriarhatului, cand femeile nu pierdusera dimensiunea spirituala, cand nu ajunsesera total devalorizate.

Fiica placerii, cum ii spune negustorul, ajunge in padure, are parte de partide de sex de neimaginat pentru femeile obisnuite (doar era vorba de un urias de lut, nu de un barbat obisnuit), iar dupa ce acesta se epuizeaza sexual, chiar daca maratonul dureaza 6 zile, uriasul este transformat in om capabil de a trai in civilizatie de catre curtezana. Aceasta il smulge din salbaticie, ceea ce el ajunge, dupa multe peripetii, in pragul mortii, sa regrete.

Nu am cunostinta daca nimeni nu a mai gasit in Eva biblica figura curtezanei din Ghilgamesh. Dincolo de povestea potopului, prezenta de asemenea in Epopeea lui Ghilgamesh, ar putea exista povestea marului, mai precis originalul ei. Curtezana, culta si inteligenta, il invata pe Enkidu sa vorbeasca, sa bea bere cu paiul, sa manance ca un om. Ea il civilizeaza, il rupe din salbaticie, ii ucide inocenta, odata cu intierea sexuala. Desi feministele vorbesc mult despre teama femeilor de viol, afara de Andrea Dworkin, la putine am gasit vorbindu-se despre teama barbatilor de femei. Desi de la picturi rupestre pana la ritualuri in variate culturi, teama barbatilor de femeile care i-ar epuiza sexual, uneori care se transforma in feline (sau invers), aceasta este o constanta.

Povestea Evei ar fi povestea civilizatiei, create de femei, care i-au smuls pe barbati din inocenta si libertate, din salbaticie. Femeile, care au descoperit agricultura (in mod clar intamplator, asa cum descrie Jared Diamond in "Germs, guns and steeel", pentru ca ele erau culegatoare), au inventat probabil, cu mult inainte, si limbajul. Ele ii educa, ii instruiesc pe barbati, ele ii rup de fiecare data, ca mame, dar nu numai, din salbaticie. Ele poarta exigentele civilizatiei, ale traiului in societate. Nu sunt suficiente motive pentru misoginism? Femeile sunt oribile pentru ca au facut civilizatia, au luat barbatii din natura, o fac mereu, in fiecare zi, orice barbat e smuls din natura de mama lui, apoi de alte femei. Educatia e smulgere din natura.

E interesant cum de la Jung, dar si inainte, si apoi si alti filosofi si psihologi vorbesc de partea intunecata din noi insine, de umbra, de lucrurile pe care le-am face, dar societatea, civilizatia, ne opreste.  Cand am citit prima data despre viziunea grecilor despre legi, ca despre ceva ce ar opri oamenii sa faca lucruri rele, ca in lipsa lor ar fi numai abuzuri, m-am simtit foarte revoltata. Pentru ca eu nu simt ca am nevoie de legi, eventual de reglementari care sa ma invete ce sa fac in situatii speciale, cum ar fi condusul, plata impozitelor, dar nu as face niciun rau cu sau fara legi. Poate asa gandesc femeile. Oare femeile au o umbra? Au ele nevoie de a invata diferenta dintre bine si rau sau o au in sange? Cum spunea un proverb indian citat de Amita Bosh in cartea ei despre proverbe indiene, barbatii au nevoie sa invete, de scoala, femeile sunt inteligente de la natura. Femeile stiu ce e bine si ce e rau, au in sange, ele nu au o umbra, ele nu trebuie sa fie oprite de legi sau de frica, ci de propria constiinta. Ele nu sunt salbatice, ele poarta germenii civilizatiei in ele, ca potentia.

Femeile au constiinta, ele nu si-o dezvolta, ele o dezvolta eventual in barbati.

Daca in Epopeea lui Ghilgamesh, femeia civilizatoare, curtezana, este culta si inteligenta, ea educa, in mitul genezei, Eva e de fapt sedusa de sarpe, actul ei e de coruptie. Misoginismul adancirii patriarhatului, mai ales la niste pastori inculti, ceea ce pregatea ruptura spirituala a femeilor prin religia monoteista patriarhala, ofera o descriere deja devalorizanta a femeilor. Actul lor civilizator e insa rasplatit prin acelasi blestem. Numai ca blestemul curtezanei de catre Enkidu difera, cum se spune, ca de la cer la pamant, de blestemul Evei de catre divinitatea patriarhala, monoteista. In acord cu viziunea despre femei in locuri si epoci diferite.

Eva e o fiinta cazuta, corupta, mizerabila, iar blestemul ei e fizic, se refera la rolul ei unic, nu de educatoare, nu de femeie cu viata sexuala si dorinte proprii, ci de mama. Ea va naste in dureri pruncii, va alerga dupa barbat, fiind atrasa de el, iar el o va stapani. Ti se face rau numai cand te gandesti cam cum sunt vazute femeile in patriarhat, cat de jos, cat de lipsite de umanitate, de optiuni! Blestemul Evei arata statusul femeii in pariarhat, adevarata ei decadere umana, pe care a suferit-o femeia civilizatoare. Pe cand blestemul curtezanei arata cu totul altfel. Ea e blestemata sa piarda, in mod cat se poate de dureros, ca femeie cu sexualitate libera, cu agentie, cu vise, cu sentimente. Si pierderea ei sa fie cu atat mai dureroasa, cu cat ea nu e degradata, e frumoasa, inteligenta, e o femeie care poate trezi pasiuni, sentimente, dar mai ales care le poate simti. Dar care e refuzata si nu are acces la barbatii pe care ea ii doreste. Curtezana e blestemata sa fie nefericita in dragoste, barbatii pe care ea ii doreste sa nu-i raspunda. E cel mai mare chin, desi unul de lux, mai dur decat durerile nasterii. De data asta Enkidu s-a dovedit bun psiholog. Curtezana e lovita in recunoasterea ei umana, in individualitaea ei. Pentru ca e o fiinta umana, libera, care alege, care viseaza, care are sentimente. Nu o femeie care naste, care trebuie sa plateasca pentru sexualitatea ei cu supunere, ca Eva. E o femeie care teoretic are de ales, dar norocul trebuie sa-i lipseasca. Cand zeii il cearta pe Enkidu cu blestemul lui, amintindu-i cate l-a invatat curtezana, el isi schimba blestemul in favoarea ei. Ii doreste ca barbatii sa-si paraseasca sotiile pentru ea, chair daca au devenit de sapte ori mame.

Sexualitatea umana, mai ales feminina, in epopeea lui Ghilgamesh, e cat se poate de libera, nu as spune actuala,. pentru ca acum femeile nu sunt atat de libere. Ghilgamesh refuza o zeita de teama ca se va purta cu el asa cum s-a purtat cu alti amanti, inaintea lui, pe care i-a abandonat sau chiar mai rau. Epopeea nu descrie o relatie romantica, ci doar visele pe care le au toti, mai ales femeile. Rosalind Miles, in "CIne a pregatit cina cea de taina? O istorie universala a femeilor" vorbeste de sofisticarile sexuale ale femeilor din epoca, care beneficiau de sex oral. Oamenii atunci stiau si intelegeau mai multe despre sexualitatea umana, despre femei, decat majoritatea sociobiologilor actuali. Adica spuneau adevarul, nu povesti patriarhale.

Inteligenta femeilor era foarte apreciata. Apare  o hangita (femeie de afaceri), care umbla acoperita cu un val (obicei vechi in zona, preluat de islam) care furnizeaza niste informatii importante, Mama lui Ghilgamesh era numita "atoatestiutoare". Sa ne gandim ca si la greci, zeita intelepciunii era Atena, care a aparut din capul lui Zeus. Inteligenta era feminina, e bine ca in limbile latine, inteligenta e reprezentata de cuvinte de gen feminin.

E interesant de asemenea ca in Egiptul Antic, in epoca veche, apar reprezentari ale genezei cu zeita-cer si zeul-pamant (in cartea lui Leo Frobenius, Cultura Africii), ceea ce sugereaza superioritatea inelectuala si morala a femeilor vazute de Antici, pana cand patriarhatul a pus stapanire pe tot, Imaginea mundana, telurica, a femeilor, legata de natural, e de data mai recenta, impusa de patriarhat. Avem mult de muncit pentru a recupera cultura feminina, spiritualitatea, transcendenta feminina.

Epopeea lui Ghilgamesh e o capodopera antica. Ea ne vorbeste despre patriarhatul de inceput, cand urmele matriarhatului inca se vedeau. Barbatii au putere militara si curaj, doar atat, in rest sunt niste salbatici pe care femeile i-au civiliziat, pe care zeii incearca sa-i imbuneze. Pe cand femeile sunt inteligente, cunoscatoare, cu vise si dorinte, libere sexual. Sofisticarea matriarhala, ca si spiritualitatea matriarhala, se vad inca in societate. Cum a fost sa traiesti intr-o lume in care exista zeite, in care sexul de placere e sacru, chiar in cadrul templului, in care nasterea si supunerea nu sunt singurele virtuti ale unei femei? Virtute, la naiba, vine de "barbat" in latina! Cat de rau am ajuns!

Civilizatia occidentala vine dintr-un loc in care oamenii visau la nemurire, la sentimente de pasiune libera, aveau nevoie de prietenie si de aventura. La fel ca acum, doar ca atunci nu le era rusine s-o spuna.

Continue Reading

Din nou despre obsesia femeilor de a fi suple si pretul ascuns

Intr-un articol anterior am vorbit despre obsesia femeilor de a fi suple si posibilele cauze. Acum vom discuta si despre alte aspecte, cum ar efectele asupra sanatatii femeilor pe termen lung, alte implicatii psihologice si culturale ale acestei obsesii.
Ne place sa credem ca acum femeile se bucura de cea mai mare libertate din istorie, ca acum putem face mai multe decat oricand, ca acum ne putem implini mai mult decat in orice epoca si in orice loc de pe Pamant. Din pacate, nu este asa. Din unele puncte de vedere, femeile din Occident, inclusiv Romania, sunt mai oprimate nu numai decat acum cateva mii de ani, dar si decat acum cateva secole sau chiar un secol. Ce au castigat pe o parte s-a pierdut pe altele, sau pur si simplu pierderile au fost pierderi si gata, patriarhatul s-a impus incet si sigur. Cateva exemple? Numai daca ne ducem la muzee de arta, si vedem picturi de acum cateve secolo, sa zicem din secolul al XVII-lea, vedem multe portrete de femei in varsta, total neatragatoare, dar pline de expresie. Acum filmele si arta noastra sunt doldora de femei tinere, inexpresive, cu sentimente pur decorative. Si romanele de acum un secol, chiar scrise de barbati, mai vorbeau despre experiente feminine relevante, despre femei care se lupta, femei puternice. Analiza psihologica a femeilor era adesea una complexa. Ia sa ne gandim din nou la ce sunt acum femeile in cinematografie, chiar in reclame. De problemele femeilor, psihologice si nu numai, se ocupa doar feminismul. Oamenii sunt din ce in ce mai reci, mai putin interesati de problemele afective ale altora, in special ale femeilor. Numai daca te uiti la discutiile de pe net, iti dai seama cat de ignoranti sunt oamenii, in special barbatii, la problemele femeilor, la ce inseamna sa fii femeie.
Mergem mai departe, femeile de acum cred ca a fi mama in lumea noastra e cel mai bine, esti cel mai respectata, ai cele mai multe facilitati. Se bucura ca pot avea bone si se pot ocupa de serviciu. Dar institutia bonelor e una veche, una in mare voga in secolul al XVIII-lea, inainte de Revolutia Franceza. Parisul era pe atunci plin de femei de la tara care lucrau ca bone. Pariziencele, bogate sau mai putin bogate, voiau, iar societatea le sustinea, sa se intoarca la distractiile obisnuite dupa nastere, si sa-si mentina si frumusetea in acelasi timp. Sigur ca a avea bona inseamna a exploata o alta femeie, care nu-si permite acelasi lucru, dar institutia bonelor, cum spune Elisabeth Badinter in "Mama sau femeie", e veche si candva era mult mai bine pusa la punct decat acum. Femeile care nu erau nevoite atunci sa munceasca, puteau sa-si reia viata de dinainte.
Acum avem drept de vot, avem drepturi politice. Dar si acestea s-au deteriorat in timp de multe ori in istorie. Revolutiile burgheze, incepand de la cea a lui Cromwell si terminand cu cea Franceza, au condus la o reducere a drepturilor politice pentru femei, cum spune Rosalind Miles in "Cine a pregatit cina cea de taina; o istorie universala a femeilor". Inainte de aceste revolutii, femeile influente, chiar daca nu aveau drepturi politice clare, puteau sa asiste la sedintele parlamentului si sa aiba oarece reprezentare, chiar indirecta. Apoi femeile au fost total excluse din viata politica, votul universal fiind de fapt universal masculin pana la victoria sufragetelor. Aici ar avea loc o lunga discutie despre cum a evoluat in timp imaginea femeilor. Socialismul, cultura de masa, a redus toate femeile la statusul de femei, toate egale, lipsite de valoare. Feminitatea este egala cu sexul feminin, orice ai face, esti tot femeie. Oricat de inteligenta, de sensibila, daca iti ridica fusta, esti tot femeie, ca sa apelam la o pilda antica. Intrebarea e daca nu cumva socialismul, stangismul din Academia nu asta face, ne egalizeaza pe toti in cea mai bazala (exista asa ceva?) conditie a noastra, luandu-ne ce ne face unici? Ce e mai rau, uniformizarea sau elitismul ignorant la problemele reale? Grea intrebare, la care raspunsul ar fi ca da, stangismul ar trebui sa spuna ca in cele mai negre conditii se nasc oameni extraordinari si trebuie sa le dam sanse sa faca si sa traiasca lucruri extraordinare, nu sa spunem ca toti suntem egali in mizerie si mediocritate.
Despre sexualitatea feminina, asa-zisa eliberare sexuala e de fapt o eliberare de o povara incredibila, o negare si sclavie sexuala de neimaginat altadata inafara unor paturi sociale. Probabil anticii stiau mai multe despre sexualitate feminina reala decat stiu psihologii freudieni azi sau psihosociologii indopati cu patriarhat ieftin. Foarte probabil, cred eu, institutia curtezanelor a venit din simpla exprimare a sexualitatii unor femei deosebite, cu care toti barbatii visau sa fie, aceasta sexualitate era sacra, pe langa temple. Banii care au venit apoi ca daruri la inceput erau doar forma de recunostinta pentru a avea acces la ceva atat de scump, care nu putea fi exclusiv. Curtezanele erau extrem de bogate in unele locuri din Antichitate. Primele banci au aparut in Asia mica, infiintate de ele. Inteligente, culte, frumoase, fiinte sexuale, poti dori ceva mai mult de la o fiinta umana? Atentia ei, inclusiv sexuala, e altfel decat cel mai mare dar uman, ceva sacru? Consideram acum darurile sexuale ale unor femei sacre, daruri de nepretuit? Acum femeile sunt reduse la porneia, sclave sexuale, nu curtezane, chiar si cele bine platite, cele implicate in relatii cu barbati bogati.
Si revenind la oile noastre, supletea, slabiciunea feminina. Femeile sunt mai presate decat acum 100 ani, cu felul cum arata, perfectiunea e cea dorita. Perfectiunea in domeniul vizual, nu va ganditi la altceva. Probabil pentru ca femeile sunt reduse la papusi sexuale, obiecte, accesorii ale barbatilor. Si daca nu arati intr-un anumit fel, nu esti femeie valabila, nu esti femeie. Democratia gusturilor barbatesti, moneda universala a valorizarii femeilor de catre barbati e felul cum arata ele, standardizat. Aia inteleg toti, se stabileste rapid o ierarhie intre toti in ce priveste obiectul sexual din curte, cum se stabileste pentru masini, conturi etc.. Inteligenta, sensibilitatea, demnitatea, moralitatea, nu se vad usor, nu pot fi discutate usor, nu pot fi o moneda universala, o masura universala a valorii feminine. Nu esti nimic, nu esti femeie daca nu arati intr-un fel standard. Si cum grasimea e acum cel mai mare dusman al frumusetii feminine, cel mai usor de detectat, de discutat, presiunea pusa pe femei pentru a fi suple este imensa, mult mai rau ca altadata. Acum se pune mai mutla presiune pe aspectul lor, pe corpul lor, ca oricand. Atentie, nu pe inteligenta, instructia si demnitatea lor. E mai usor sa arati bine decat sa fii inteligenta si culta, sa ai idei personale. Poate si pentru ca ai mai multe recompense de la societate daca esti supla decat daca investesti in propriul creier. O replica dintr-o comedie era ca si femeia care va descoperi un tratament contra cancerului va fi supusa acelorasi judecati de valoare estetice.
Ar fi interesant un studiu din care sa rezulte cat timp, nervi, idei, investesc femeile in felul cum arata, in special in lupta cu kilogramele fata de timpul pe care il investesc in dezvoltarea si realizarea persoanala. Cat plang ele ca sunt grase fata de regretul ca n-au citit o carte buna, ca n-au inteles un lucru inteligent despre lume si viata, ca n-au facut ceva cu adevarat moral. Femeile sunt judecate dupa cantar si cm mai multa decat orice altceva. Si repet, nu a fost intotdeauna asa, standardele nu au fost atat de stricte ca acum. Rezultatele concursurilor de frumusete de acum un secol se vad, exista fotografii. Femeile acelea nu intrau in standardele de acum, desi de cele mai multe ori erau educate intr-o lume in care educatia era infinit mai rara la femei. Acele femei nu plangeau si nu sufereau atat de mult ca sunt grase ca acum, nu se gandeau atat de mult la cantar. Ma intreb daca obsesia cu slabiciunea ar fi pus stapanire pe mintea sufragetelor, probabil acum nu am fi avut drept de vot.
Grasele sunt acum mai prost vazute decat proastele, fiintele superficiale, imorale, chiar decat criminalele. Sa fii grasa e un delict. Nu am fost niciodata grasa, dar experientele graselor sunt de-a dreptul socante. Una dinte problemele lor e ca nu exista haine pentru ele, Hainele pentru ele sunt foarte urate, ca si cand daca ai fi grasa nu ai avea nevoi si simt estetic, ar trebui sa umbli cu sacul in cap. Haine frumoase pentru femei slabe, manechinele sunt slabe.
De obicei nu vorbesc despre experientele mele, dar uneori ma gandesc ca faptul de a arata bine fara mari eforturi, inclusiv de a incapea in marimea s la 1,70 a fost un avantaj care mi-a eliberat mintea de suferinta provocata de aspect si m-am putut ocupa de altceva. Dar au existat si in cazul meu eforturi nu de a fi supla, ci de a fi foarte supla. Dulciurile au devenit taboo in adolescenta. Aveam tot timpul un fel de aparat de masura a caloriilor in creier, stiam tot timpul cat sa mananc pentru a ma mentine. Sportul era o adictie. Daca nu ma miscam cateva ore, imi era rau. Am capatat o conditie fizica de soldat din trupele speciale. Talia mea a fost cea mai mare parte din viata mea de adulta nu subtire, ci foarte subtire. Dar cate femei se pot lauda ca pot manca suficient pentru a nu face carente si sa fie totusi slabe? Cate femei, daca ies din acea rutina a frumusetii nu se ingrasa rau? Diferenta dintre a arata foarte bine si a nu mai arata bine nu e asa de mare in ce priveste stilul de viata. Greseli mici sunt platite foarte scump.
Stilul de viata al femeilor suple, in cele mai multe cazuri, nu e de invidiat. Femeile suple sunt gratioase, fine, dar de foamea pe care o fac pentru a arata asa putini stiu. Vad ca hainele arata bine pe ele, dar nu stiu cat mananca, ce mananca, cat sport fac. Intrebata cum se mentine, o femeie supla a declarat: cu chinuri! O alta a spus ca isi ameteste foamea cu ardei. Multe femei suple rad daca le vorbesti de dieta cu pizza si bere, combinatie fatala pe care nu au incercat-o niciodata. Cele mai multe mananca atat de putin ca in unele tari exista grija pentru ca ele, mancand atat de putin, sa nu ajunga la carente grave. Si multe cred ca ajung.
Dar exista fata nevazuta a acestui stil de viata. Nu stim care e pretul pe termen lung pe care il plateste supletea asupra sanatatii fizice, dar si mentale, a femeilor. Ma gandesc in primul rand la pretul legat de fertilitate, care nu are importanta doar asupra conceperii de copii, ci a sanatatii in general. Manechinele anorexice sunt sterile adesea, e o minune cand una mai reuseste sa conceapa. Dar ne intrebam daca toate problemele legate de fertilitate pe care le au acum femeile in a patra decada a vietii nu ar avea vreo legatura cu infometarea pe termen lung. Inainte, in secolele anterioare, femeile cu stare isi mentineau fertilitatea in a cincea decada de viata destul de frecvent. Nu e vorba de a nu ajunge la menopauza, ci de a naste copii. Un studiu pe o secta religioasa in care femeile erau hranite abundent si nu foloseau niciun mijnloc contraceptiv, arata ca cele mai multe nu mai nasteau dupa 48 ani. 48 ani!!! pai cine nu ar vrea ca femeile de acum sa aiba aceasta fertiltiate! Stresul vietii de zi cu zi e un alt factor contra fertilitatii, dar foarte probabil ca si infometarea, ca si stresul legat de aspect, au un rol important.
Pentru frumusete dam tot, asa suntem acceptate social, dar cat rabda o femeie ca sa fie slaba, ce mod viata are, cat sport face, cat timp mai are pentru ea, pentru a fi cu ea, pentru a medita, pentru a se regasi pe ea insasi ne intrebam vreodata? Cat de stresant e sa fii slaba si sa arati bine? Avem acces la marturisirile  (sincere) ale femeilor care arata bine dupa standarde, cat mananca cu adevarat, cat de frustrate sunt cu adevarat, care e gradul lor de fericire, de buna dispozitie? Care e viata lor reala? Cat de libera sunt cu adevarat? Poti fi emancipata cand esti sclava cantarului, a numaratului caloriilor si a benzii de alergat? Da-o dracu de carte de citit, intai fac pe bicicleta! Poti fi sanatoasa mental cu aceasta obsesie? Ce pofta de viata, de a face lucruri complicate, de a rupe bariere mai ai cand ti-e foarme permanent? Ce sansa ai sa faci depresii, atacuri de panica etc?
Sportul si mancatul rational se spune ca sunt sanatoase pentru sanatate. De acord! Dar groaza de stigmatul gasimii nu stiu daca e.
Ce ar fi de facut? Sigur, feminism. De la sex, insitutii sociale, estetica, totul trebuie adaptat la nevoile, dorintele, fiziologia feminina. Ar trebui sa se faca haine frumoase si pentru femeile plinute, iar faptul de a fi plinuta sa fie sexy, sa fie interesant, manechinele plinute sa fie in voga, arta, filme, sa fie cu femei plinute, chiar grase. Grasele sunt femei, au dreptul la viata si la fericire.
Ar trebui sa fie modele femei plinute. Stiu doar o artista plinuta care se declara adepta a ceea ce se numeste fat feminism, miss Platnum, care este de origine romana.
Sunt gata sa vorbesc despre experientele mele cu supletea. Abia acum imi dau seama cat de slaba am fost, desi nici acum nu sunt grasa. Si totusi, uneori voiam sa fiu mai slaba, uneori spuneam ca sunt grasa, spre amuzamentul celor din jur. Marimile hainelor pe care le purtam erau imposibile. Cu putin efort ma pot intoarce acolo. Dar oare ce rost ar avea acel efort? Da, hainele arata superb, iti permiti orice extravaganta vestimentara, orice rochie, cat de scurta, cat de ciudata. E greu cand nu mai esti asa, mai ales cand te-ai obisnuit. Dar ce motiv sa ai sa fii asa de la inceput? Fiind mereu feminista, singurul motiv pe care l-am invocat a fost sanatatea. Sportivii sunt sanatosi, trebuie sa arati ca ei, sa traiesti ca ei. Dar oare e adevarat? Sportivii de performanta nu au cele mai lungi si mai sanatoase vieti. Nici pe departe. femeile sportive au si ele adesea probleme de fertilitate.
Comparam cat de inteligente suntem in fiecare zi fata de ce am fost? Cat de bune si morale? Cat de feministe? Probabil acum am inteles cel mai bine feminismul, desi il practic din copilarie. E mai important decat sa arat ca un model. Am inteles si alte lucruri. Si totusi...poate azi o sa alerg o ura de parc....sau doua....

https://www.youtube.com/watch?v=trn1f-IDfro

Continue Reading

Istoria feminismului privita altfel, cum se poate schimba lumea

Cine au fost feministele la inceput? Cine au fost si ce voiau? Cine a ajutat intr-adevar miscarea feminista? Idei feministe, care sa critice status quo-ul referitor la situatia femeilor exista de mult in Occident. Fiica adoptiva a lui Montaigne, Marie de Gournay (secolul al XVI-lea), Ninon de LÉnclois (secolul al XVII-lea), criticau biserica si societatea pentru rolul atribuit femeilor, chiar traiau dupa propriile reguli. Dar aici e vorba de femei care isi permiteau material sa faca asta, care aveau o anumita independenta materiala, esentiala pentru libertatea de actiune si gandire, atunci si acum. Alte autoare feministe au fost Mary Wollstonecraft (secolul al XVIII-lea), mama lui Mary Shelly, despre care am mai vorbit, este o figura importanta a istoriei feminismului. Asta se intampla inainte de Revolutia Franceza, la care au participat numeroase femei, unele au jucat roluri foarte importante, dar ele au devenit principalii perdanti ai acestei revolutii. Situatia femeilor, reprezentarea lor politica, s-a deteriorat si mai mult. Revolutiile burgheze, incepand cu cea din Anglia, au avut acest nedorit si surprinzator efect. Acest fapt este ilustrat foarte bine in cartea lui Rosalind Miles, "Istoria universala a femeilor". Dupa venirea lui Napoleon la putere, drepturile femeilor au fost mai reduse, aici fiind foarte vizibila legatura dintre militarism si posesia femeilor, prezenta mereu de-a lungul istoriei. Napleon voia sa le asigure bravilor soldati dreptul la femei, al caror drepturi trebuiau ingradite in acest scop. Sa nu uitam influenta lui Napoleon in Tarile Romane ca totul sa fie perfect.
Revolutiile burgheze au eliberat barbatii, le-au oferit lor drepturi, inclusiv asupra femeilor, probabil si asta era un drept. Femeile se pare ca nu erau oameni. Nici filosofii acestor revolutii, cum era Rousseau, desi au declarat ca barbatii si femeile sunt egali, au vorbit de roluri diferite pentru femei, care trebuiau sa fie slabe si pasive, create pentru placerea barbatilor. O critica a operei Emile sau despre educatie (Emile ou De l'éducation) a fost facuta de Wollstonecraft in "A vindication of the rights of women".

Barbatii feministi in istorie
Pare greu de inchipuit cum nu existau si barbati care sa-si doreasca relatii interumane intense, reale, puternic emotionale, care sa excluda roluri de gen. Pentru o persoana cu constiinta, fericirea adevarata pare putin probabila cu cineva care isi neaga natura, libertatea si care e de fapt un angajat nonstop sau chiar un sclav. Pare incredibil cat de imorali pot fi oamenii, sa accepte sa exploateze in acest fel toate fibrele mentale ale unei persoane. Fara indoiala, aceasta este cea mai dura si mai perversa forma de exploatare. Femeile au fost primele victime ale ceea ce mai tarziu s-ar numi dictaturile care incatusau si mintile oamenilor. Oricat de despotic pana atunci, un tiran nu avea treaba cu mintea omului, cu ce face el/ea in timpul liber, acasa. Dar iata ca exista o exceptie, femeile. Dar exploatarea asta devine din ce in ce mai institutionala in anumite clase.
Dar ce s-a intamplat? Ce a facut ca soarta femeilor sa devina si mai rea? Raspunsul ar putea fi in mentalitate si nivelul de constiinta si manierele clasei care a venit la putere: burghezia. Descrierea societatii Americane a inceputului de secolul XIX-lea pare sa ofere, fara ca autorul sa spuna acest lucru, un posibil raspuns. Cartea "Democratia in America" a lui Alexis de Tocqueville e foarte sugestiva. Nobilimea, cu injustitia, ierarhiile dure pe care le impunea, avea maniere mai elegante, un grad de cultura mai inalte, gusturi mai rafinate decat burghezia. Situatia femeilor in America, un stat burghez prin excelenta, in care nu erau oameni foarte culti, foarte eleganti si rafinati, era una tipica pentru clasa de mijloc. Fara reprezentare politica, putere economica autonoma si dar bucurandu-se de tratatament afectiv auster.
Dincolo de ghilotinarile in masa care au prefigurat alte genocidul modern, revolutiile burgheze au adus deteriorarea pozitiei femeii. Existau insa si exceptii. John Stuart Mill, parintele liberalismul modern, pare sa fie o astfel de exceptie. Dar foarte multe dintre ideile lui feministe par a fi fost inspirate de sotia sa, Harriet Taylor, a carei superioritate intelectuala o recunoaste. El semneaza totusi "Despre libertate" singur, ramanand ca numele ei sa apara pe alte opere. Mill ramane totusi o figura admirabila a istoriei feminismului.
Ne intrebam insa cati barbati erau asa in epoca. Nietzsche vorbeste de "magarii" care au invatat femeile sa ceara, care le-au atras atentia asupra sclaviei si iobagiei lor, astfel facand rau femeilor si societatii. Azi pare ceva de nedescris, dar filosofia lui Nietzsche era contra schimbarilor de situatie, a emanciparii celor slabi, inclusiv femeile.
Dar se pare ca acei magari au facut foarte mult pentru femei, pentru schimbarea situatiei femeilor. Barbati ambitiosi, din paturile bogate, cu mult simt al dreptatii si empatie. Existau si exista inca barbati care doresc, cel putin pentru unele femei, cele mai bune lucruri din lume. Asta e adevarata masura a feminismului masculin: doreste ca o femeie sa fie cea mai bogata, cea mai de succes persoana din lume? Cati sunt asa? Foarte putini, pentru ca empatia reala si constiinta sunt rare. Dar totusi exista. Daca sunt in functii importante, daca au influenta, pot schimba lucruri.

Contra patriarhat, alternative, aliati, strategii
Feminismul e contra patriarhatului. Dar daca vrem sa distrugem patriarhatul, ce punem in loc? Sigur, o societate in care oamenii, indiferent de sex, sa aiba acces la recompense pe baza meritelor, o societate dreapta. Asta se pretinde si acum, dar structurile patriarhale raman, deci nimic nu se schimba la modul esential. Impartirea reala a resurselor este patriarhala. Daca daramam patriarhatul, putem sa ne dorim fara rusine, fara sa ne cerem scuze, o societate dominata de valori feminine. Valorile feminine sunt valorile umane curatate de valori patriarhale. In aceasta lume, probabil ar fi mai multe femei cu pozitii dominante, cu putere. Dar ar fi si barbati care ar promova si crea astfel de valori. Asta e politica, oamenii pot cere ce doresc si lupta pentru a schimba lumea. Ar dori barbatii sa traiasca intr-o astfel de lume?
Din Antichitate se stia ca femeile au ce oferi. "Daca femeile ne vor fi egale, atunci ne vor fi deja superioare". Asta spunea un filosof antic (roman), citat in cartea "Femei vestite din lumea antica" a lui D. Tudor.
O lume a femeilor ar fi mai inteligenta, mai subtila, mai puternica, Nu s-ar pierde energie cu studpiditati patriarhale, ar fi cu mai putin sclipici, mai morala, mai profunda, mai dreapta, poate uneori mai putin amuzanta.
Patriarhatul a fost impus cu sabia, folosindu-se de niste factori favorizanti. La nicio specie nu exista patriarhat. Orice societate animala e in jurul femelelor si al relatiilor de rudenie dintre ele. Furnicile si albinele sunt exemple clare. Dar chiar si speciile animale care par dominate de masculi, nu sunt in realitate. La unele specii cu dimorfism sexual mare, la care exista poliginie, femelele sunt cele care aleg un mascul pentru reproducere si apararea puilot de masculii celibatari, iar cand nu le mai place il gonesc.
Barbatii se tem de alti barbati, barbatii au o frica naturala fata de alti barbati. Am vazut un studiu care arata ca barbatii se uita pe strada la alti barbati cu teama, masurandu-si fortele, E ceva instinctiv. In "arta razboiului" de Sun Tsu see vorbeste de lipsa de disciplina a femeilor. Femeile sunt atomizate, ele nu sunt disciplinate, nu se tem. Pe de alta parte, barbatii au fobia marginalizarii, ei fiind in general foarte marginalizati, au recompense puternice, mari, pedepse mari pentru succesul si lipsa lui. Asta ii motiveaza.
Apoi au si o mare pofta sexuala cu obiect, cu nume, cu fata. Sunt atrasi de femei, nu au o pofta impersonala, ca femeile, care se pot satisface foarte bine sau chiar mai bine singure. Astea sunt probleme reale. In societate oamenii sunt miscati de motivatii.
Ce ar putea sa indrepte femeile spre alte femei, sa gaseasca in alte femei sprijin?
De fapt aceleeasi motivatii pe care le au si barbatii, dorinta de putere, ambitie, dorinta de sex de calitate, inspirant si romatic cu barbati. Modestia cererilor feministe, daca esti feminista si esti ambitioasa, e frapanta. Citind comentariile de pe un grup feminist mi s-a parut incredibil sa vad ce a devenit feminismul, mai ales cel de al treilea val. Cele mai multe femei isi aparau situatia patriarhala, careia ii cautau o umbra de demnitate si acceptare sociala. Un patriarhat mai dulce, in care femeile sa serveasca sexual barbatii intr-un mod mai placut, sa ii serveasca din toate punctele de vedere si sa fie apreciate mai mult pentru asta.
Feminismul a fost si este e o idee pentru femeile (si barbatii) cu constiinta inalta, care gandesc mult si au demnitate si empatie, nu e pentru toate, celelalte se multumesc cu ce au. De aceea feminismului i s-au opus atat de multe femei, o fac si acum. Nicio alta forma de emancipare nu a intampinat mai multa rezistenta in cadrul propriului grup decat aceea a femeilor, spune Miles. Poate pentru ca feminismul e o idee elitista intelectuala, sigur elitele intelectuale fiind din toate clasele, grupurile etnice, culturile. Feminismul negru si cel din clasa muncitoare, consider, sunt cele mai patrunzatoare.
Daca sufragetele ar vedea ce a ajuns acum feminismul de valul al III-lea s-ar rasuci in mormant..Feminismul a inceput de la femei cu viziune, cu constiinta, care si-au dorit mai mult de la viata, pentru ele si pentru alte femei. Unele aveau deja bani si independenta materiala. Nu aveau nevoie sa serveasca barbati pentru supravietuire. Aceste femei sunt si acum sansa schimbarii. Pare absolut incredibil pentru mine sa spun acelasi lucru ca Emma Thomson, dar la alt nivel. Barbatii cu constiinta, cu empatie, barbatii cu calitati umane extraordinare, ne sunt mai aliati in acest demers, acela de a curati lumea de patriarhat, decat cele mai multe femei, care vor sa-si pastreze locurile de munca, inclusiv pe cel de acasa, in patriarhat. Feminismul a dat apa la moara sindicatelor patriarhale feministe. Dar nu de acolo vine progresul.  El apare cand vrei mult de la viata, nu-ti ajunge ceea ce ti se ofera.
Patriarhatul s-a bazat pe frica si disciplina barbatilor, accesul lor la recompense facile, cum ar fi violul. Ce altceva e sexul cu o femeie care nu doreste un barbat? Femeile nu au frica si disciplina barbatilor. Patriarhatul a fost pentru toti barbatii. Feminismul nu e pentru toate femeile. Nu cel radical.
Suportul pe care il are feminismul depinde intr-o masura mai mare de clasa sociala, de fapt de gradul de cultura, de empatie, dar mai ales de constiinta al individului decat de sex. Asta e concluzia mea la care am ajuns dupa contactul cu oamenii din alte clase sociale si alte cutlturi. Este valabil si pentru toate categoriile exploatate. Nu e de mirare ca exista Africani carora le pasa mai putin de semenii lor decat occidentalilor cu constiinta inalta. Situatia femeilor depinde de mediul in care sunt mai mult decat de orice alt factor. Saracia, nivelul de educatie si cultura scazut sunt factori care agraveaza discriminarea, dar nivelul de constiinta, de intelegere a fenomenelor si oamenilor este intotdeauna cel mai important, desi istoricii, politologii nu il iau in seama cand studiaza si interpreteaza fenomene de acest gen.
Dar femeile toate femeile ar beneficia pe termen lung de pe urma desfiintarii patriarhatului. E greu sa fie convinse in mod rational, dar in primul pentru cele mai defavorizate, desfiintarea patriarhatului ar fi mai utila. Chiar daca acum nu realizeaza, daca ar fi libere, nu ar alege sub nicio forma sa fie maritate, dependente de barbati. Ar avea cu totul alte vieti. Intai femeile ar trebui sa se obisnuiasca cu femei de mare succes, foarte influente. Femeile trebuie sa invete sa respecte alte femei, sa creada in alte femei, sa aiba incredere in alte femei, sa aiba mai multa incredere, mai multe asteptari de la alte femei, ci nu de la barbati, institutia familiei, si alte institutii patriarhale precum biserica.
Oricum, femeile au avantajul pasiunii, al durabilitatii ei, al complexitatii dorintelor. Ierarhia exista si intre femei, iar asta ar trebui sa se invete, sa se respecte, sa respecte femeile de succes, sa se inteleaga ca de acolo vine salvarea. Pe de alta parte, femeile au avantajul sigurantei, al securitatii sociale. Daca au dorinte puternice si complicate, ele pot fi de lux. Femeile sunt cele mai libere fiinte. Chiar daca probabil nu multe sunt impinse de necesitati, mai multe sunt animate de dorinte complexe, pasiuni sofisticate si incarcate de inutilitate imediata.
Motivatii, castiguri. O lume feminista ar fi cea mai ambitioasa posibila, mai ambitioasa decat o lume masculina. Si progresul in ea ar fi mai rapid si mai durabil.

 http://en.wikipedia.org/wiki/Marie_de_Gournay
http://en.wikipedia.org/wiki/Ninon_de_l%27Enclos
http://www.meteorpress.ro/carti-777-Cine_a_pregatit_Cina_cea_de_taina?_Istoria_universala_a_femeilor.php

Continue Reading