Desi in Romania feminismul nu se studiaza in scoala, literatura sexista exista la toate nivelurile. Iata ca “Romania Culturala” a publicat un articol antifeminist cu pretentii filosofice in anul 2007, livrat mie cu generozitate de un cititor care isi zice "antifeministul", un eufemism pentru "misogin ordinar".
Nu stiu cine e Vlad Muresan, dar nu stiu cum o publicatie care contine atributul "cultural" a putut da liber la tipar pentru asa ceva. Accept dreptul la opinie, dreptul la critica a feminismului, dar calitatea intelectuala a acestui articol este cel putin contestabila. Autorul arata nu numai ca nu stie mare lucru despre feminism, dar se incumeta sa-l analizeze ca de, e treaba femeiasca, usor de distrus si criticat, dar nu stie sau se face ca nu stie, lucruri esentiale despre istoria umana, biologie, etc.
O sa ma opresc asupra catorva puncte din acest articol ("Dictatura feminismului, aparut in Romania Culturala, no 10/ 16-31 ianuarie 2007).
1. Androgenitatea neaga feminismul. Autorul insista pe o aparenta contradictie intre ceea ce pretind feministele ca apara (identitatea feminina), dar pe de alta parte vorbesc de androgenitate. Cum poti sa aperi ceva ce nu exista, cand oamenii sunt de fapt androgini, cum pretind feministele, cand genul feminin (atentie, nu sexul!) este un construct social? Cand de fapt, cum zice Ilinca Bernea, "devii femeie (social!) cum devii inginer"? Ori exista "feminitate" ori nu? Daca nu exista o perspectiva feminina asupra lumii, de ce o aparam? Feministele raman fara obiect in acest caz.
Sigur ca exista o perspectiva diferita asupra lumii nu numai daca esti femeie sau barbat, alb sau negru, crescut in oras sau la tara, in anii 2000 sau in anii 1900, nascut primavara sau vara, in familie de intelectuali sau de muncitori etc... Diferentele biologice, chiar subtile, pot avea efecte asupra psihicului, personalitatii. La om insa diferentele biologice intre femei si barbati sunt mici. Cromozomul Y este foarte mic, cu putine gene, si alea active doar in perioada dezvoltarii prenatale. Genele respective sunt responsabile in special de dezvoltarea caracterelor sexuale masculine. S-ar putea spune multe despre asta, despre conditiile patologice care duc la dezvoltarea unei femei cu disfunctii sexuale, dar cu aparenta foarte feminina, cand acele gene nu sunt active. La om sexul de baza este cel femel. Si repet, diferentele dintre femele si masculi sunt mai mici si decat la rudele noastre apropiate, cimpanzeii si gorilele, ca sa nu mai vorbim de alte animale.
Dar sigur, diferentele legate de sex, comportamentul sexual, chiar dezvoltarea si cablarea creierului, in mare legata tot de reglarea comportamentelor legate de sex, dar si consecinte ale reglarii generale a dezvoltarii prenatale, exista. Sunt incontestabile. Mergem mai departe, sigur ca exista diferente (subtile) psihologice intre femei si barbati, date de biologie, dar si de experienta sexuala. Dar ele nu se suprapun peste rolurile de gen impuse de societate. Ca femeie biologic "foarte feminina", dar cu educatie nesexista, pot spune cu convingere ca cele mai multe atribute "feminine" sunt constructe sociale. Ar fi interesant de studiat diferentele psihologice dintre sexe, mai ales ca, dincolo de constructele sociale, sunt aproape necunoscute:)
Feministele insista asupra androgenitatii nu pentru ca ar nega biologia, din contra. Oamenii sunt diferiti, iar unii barbati pot fi "mai feminini" pe anumite parti decat anumite femei si invers. Cand eram mica am intrebat daca la cai e diferenta de forta si putere intre sexe, ca la oameni. Greu de spus, mi s-a raspuns, pentru ca sunt cai de diverse rase, iar diferentele dintre ei sunt foarte mari. La oameni populatiile sunt foarte similare genetic, mai similare decat la gorile de exemplu (rudele noastre), dar cred ca forta fizica a femeilor din unele grupuri etnice din Africa e mai mare decat a barbatilor din unele comunitati din sudul Asiei. Si daca intram in psihologie, aptitudini intelectuale, apare un iad.
In aceste conditii, o atitudine corecta nu numai politic, dar si stiintific, nu e aceea de a sublinia diferentele dintre noi, ci de a miza pe asemanari. Intre oameni de sexe, rase diferite, sunt infinit mai multe asemanari decat deosebiri. A sublinia deosebirile (necunoscute, in cea mai mare parte) nu e nici stiintific, nici sanatos pentru societate si vietile oamenilor. Dar perspectiva feminina asupra lumii, ca si etnica, bruna, blonda, a a oamenilor cu grupa B sau O, trebuie sa existe. Feministele nu vor ca un individ sa fie condamnat la anumite experiente, un anumit tip de viata doar pentru ca are un anumit sex. Numai cand este liber, cand are acces la mai multe tipuri de experiente, doar atunci se manifesta si natura sa biologica intr-o mai mare masura. Vrei sa stii ce e “eternu feminin”, lasa femeile sa faca orice vor si vei vedea unde e! E valabil si pentru barbati, negri, blonzi, oameni cu picioare lungi, scurte, subtiri, groase etc.
2. Stiinta e sexista. Din nou nu vad nicio contradictie intre silogismul lui Aristotel, invocat de feministe ca fiind la baza stiintei Occidentale, deci dand o viziune masculina asupra lumii si secolele de oprimare care nu au facut femeile sa nu fie reprezentate in stiinta, filosofie, arta . Sigur, stiinta a fost si este o chestie de breasla, de casta, destul de corupta. Cine stie cate ceva despre istoria ei poate raspunde foarte simplu. Iar perspectivele, ideile, sunt influentate de statusul biologic, mental, social al persoanei care o face. Asta nu inseamna ca logica, abstractiunea, nu ar fi facut oricum parte din stiinta, daca ea ar fi avut in istorie sorginte feminine. Notiunile ar fi fost poate altele, s-ar fi insistat pe anumite fenomene in defavoarea altora. Sa nu uitam ce rol important a jucat stiinta militara in istorie. Sigur, ponderea ei ar fi fost mai mica, in schimb stiintele medicale ar fi fost mai dezvoltate probabil.
Dar un exemplu dur de sexism in stiinta este sociobiologia, care nu face decat sa caute conotatii biologice relatiilor patriarhale. Sociobiologia e un exemplu de construct de gen "stiintific". La om chipurile femeile si-ar alege barbatii dupa capacitatea de a le oferi resurse si protectie, desi date noi si nu numai arata ca masculii nu ofera femelelor nimic la speciile inrudite si nici in istoria speciei noastre lucrurile nu stateau prea diferit. Dar patriarhatul s-a insurubat adanc in evolutionism, Darwin insusi fiind promotorul suprematiei biologice a sexului masculin. De aici pana la mema inradacinarii genetice a promiscuitatii sexuale masculine si a fidelitatii feminine, ajunsa deja in cultura pop, nu a fost decat un singur pas. Fatal pentru educatie, as spune.
3. Familia si politica. Cea mai tare idee din articolului dlui Muresan este reprosul pe care il aduce feminismului ca intra in viata privata, adica in familie. Autorul pare religios si nostalgic patriarhal dupa apologia familiei care nu ar fi, zice domnia sa, politica. Atunci de ce e atat de influentata de politica in societatile umane, atunci de ce e asa de diferita in diverse societati umane? Adica situatia femeilor din societatile islamice, de oprimare familiara dura, daca se poate spune asa, nu are nici in clin nici in maneca cu politica de acolo?
Familia este o institutie patriarhala, care prin definitie nu tine seama in cel mai bun caz de interesele si necesitatile femeii. Familia e institutie politica, atata timp cat ea e influentata de societate, de oranduierea sociala, de ideologia dominanata in societatea respectiva. Paralela cu ideea reformarii familiei, promovata de feministe, cu societatile totalitare, mi se pare de prost gust. Familia e o institutie care oprima oameni, femei. Daca apar legi care sa protejeze muncitorii de exploatare, asta e o ingerinta a politicului in economic, dar se poate spune ca si in spatiul privat, daca fabricile sunt private.
La fel, daca lustratia e ilegala si imorala, atunci si toate revendicarile feministe de indreptare si recunoastere a unei situatii profund discriminatorii si oprimante sunt la fel. A nega feminismul si revendicarile lui inseamna a nega justitia care e in natura umana, mai mult sau mai putin. A nega feminismul, a nega legitimitatea acestor revendicari feministe, e ca si cum ai nega faptul ca si femeia e om.
Am lasat pentru final cateva perle din acest articol de tipul;
"Adevaratele femei stiu ca pretul pentru o cariera nu poate sa fie familia însasi."
"Separatia barbat-public (public male), femeie-privat (private woman), monopolul domestic al femeii – arondata la ce e cald, umed, moale (Maria Gimbutas), respectiv monopolul politic al barbatului - arondat la ceea ce este sec, rece, tare. Barbatul – intelect, spirit, creatie; femeia – pasiune, natura, procreatie.
Orice om cu o minima (anume) experienta poate sa îsi imagineze cum ar fi ca barbatul sa fie cald, umed si moale, iar femeia sa fie rece, seaca si tare... Dar sa vedem ce fel de epistemologie este necesara pentru a rasturna lumea cu fundul în sus. " Absolut superb! Eu vin dintr-o asemenea familie si nu vreau sa ma gandesc cum ar fi fost altfel.
Dar bombonica de pe tort e asta:
"(În ceea ce-i priveste pe barbatii feministi -un fel de catei de companie ideologica ai damelor si care cred ca feministele au nevoie de catei în loc de barbati adevarati-, nu pot spune decât ca le lipseste ceva esential din „specificul masculin”?...)."
Adica speficicul masculin e nesimtirea, lipsa de respect pentru alte fiinte umane, optuzitatea, exploatarea si nu in ultimul rand prostia. Atunci toate argumentele de mai sus dispar. Mai poti in cazul asta sa critici feminismul?
http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=7110