Li s-a
reproșat adesea feministelor radicale că ar fi tradiționaliste. De către
necunoscători, de către stângiștii superficiali și misogini, care oricum nu
știu nimic despre feminismul radical și despre problemele reale ale femeilor.
Nu ești de acord cu faptul că femeile nu pot avea un cromozom Y sau penis,
gata, ești tradiționalistă, aliată a dreptei, că asta zic și cei de dreapta.
Dacă spui ceva ce spune și Puțin, de exemplu că zăpada e rece și udă (el clar
știe foarte bine cum e zăpada), clar ești putinistă. La fel, dacă nu accepți un
delir pe care conservatorii nu-l acceptă, clar ești conservatoare,
tradiționalistă, ești cu rolurile de gen. E rol de gen să faci orice, cu
oricine, mai ales cu alte femei, cum zice feminismul radical pe bune. Dar ei nu
gândesc atât de subtil, pentru că drepturile, sentimentele femeilor, sunt ceva
foarte subtil.
Femeile
în patriarhat sunt trădate de toată lumea, inclusiv de alte femei.
Pentru că pentru femeile patriarhale (și astea sunt majoritatea), femeile sunt
inferioare. E aproape la fel de lipsit de importanță pentru femei ca și pentru
bărbați să trădezi o femeie, să o lași să aștepte, chiar să nu-i citești
mesajele. Pentru că femeile sunt lipsite de importanță, sunt cetățeni de rangul
doi. Lucrurile se schimbă un pic dacă femeia are putere. Într-o societate
patriarhală, femeile învață ierarhiile bărbaților. Și trăiește după ele.
Abuzează și devalorizează femeile fără regrete. Femeile nu au
puterea, ce pot să-ți facă? În schimb, atenția unui bărbat e neprețuită.
El e superior. Dacă îți face marele serviciu de a avea o relație cu tine sau,
și mai tare, a se căsători cu tine, devine zeul tău.
Și
totuși, nu despre acele femei vorbim acum. Sau nu cele care gândesc așa ceva pe
față. Nu, vorbim despre o specie rară: femeile care se declară feministe
radicale, dar se poartă și simt exact ca niște femei patriarhale standard. Până
la urmă. Ele mint, manipulează, înșeală...alte femei, mai ales alte feministe,
suficient de naive încât să le creadă.
Există
feministe (femei) care se declară radicale, dar care cred în cultul trans. Am
întâlnit așa ceva. Nu despre ele e vorba. Dar există femei care se declară
feministe radicale, dar sunt măritate, au copii și de fapt exercită roluri
tradiționale de gen. Mai mult, le recomandă și altora. Căsătoria e o soluție
pentru a nu fi abuzată într-o relație. Ce???? Păi căsătoria așa a fost gândită,
să ofere și un fel de protecție față de abuzurile... dinafară. Stăpânul își
proteja sclavii. Vasalul era protejat de senior în Evul mediu. Dar cu ce preț?
În loc să spună că vor o societate în care libertatea sexuală să fie sigură și
plăcută pentru femei, ele vor să readucă pe scenă și să valorizeze instituțiile
patriarhale.
Această
specie de femei e tot o subspecie patriarhală. Ce le atrage pe ele la
feminismul radical sunt de fapt analizele marxiste. Dar nu legate de femei, de
femei ca clasă socială, exploatată, ci de alte clase, mai ales cu implicații
economice. E ura față de cei cu bani și cei cu inițiativă, adică de bani din
inițiativă, din antreprenoriat. De fapt vor tot exploatare, dar altfel. Și
exploatarea altor femei. Că femeile trebuie să fie solidare, ceea ce e absolut
esențial, dar solidaritatea pentru această specie înseamnă ca alte femei să le
ajute și promoveze pe ele, ca ele să beneficieze gratis de munca și ideile
altor femei. Ca apoi să se întoarcă la soții și copiii lor. Că da, ele sunt
măritate și au numele soților de foarte multe ori. Cam cum voiau și liderii
bolșevici. Solidaritatea muncitorilor să muncească pentru întregul popor, de
fapt pentru o elita impenetrabilă, de tip feudal.
Această
specie de femei patriarhale este parazită a feminismului, în special a
feminismului radical. Victimele lor sunt feministele radicale, care le cred
(cum poți crede că e feministă radicală o femeie care e măritată și are numele
soțului?) uneori dintr-o disperare de a găsi femei ca ele într-o lume
îngrozitoare.
Zilele
trecute, după ce guvernul Bolojan a venit cu măsurile de austeritate și cu
toate problemele care decurg de aici, o astfel de așa-zsă feministă radicală se
plângea de lipsa de solidaritate a femeilor cu mamele. Chipurile feministele
academice sunt privilegiate și ele nu înțeleg mamele cărora li s-au tăiat
sporurile. Mai mult, feministele chipurile nu acceptă maternitatea și dă un
citat cu niște idei aberante despre motivele pentru care feministele nu ar
accepta maternitatea. Că e vorba de sânge, de lipsă de putere și dependența pe
care le aduce maternitatea, de aspecte biologice descrise la nivel de Biblie.
De fapt maternitatea, nașterea, nu e despre un spectacol cu sânge și secreții,
e cu mult mai mult, cu multe lucruri despre care nu se vorbește. Nașterea și
maternitatea sunt cu dinți pierduți, creier cețos, care devine mai predispus la
demență, cu mușchi abdominali distruși, cu perineu distrus și incontinență
urinară și chiar cu psihoză postnatală din care nu-ți mai revii niciodată.
Maternitatea nu e ceva ce poți pretinde cuiva, mai ales în necunoștință de
cauză. Dacă unei femei i se implantează un embrion și e silită să treacă fără
voia ei prin sarcină, naștere, alăptare și dependența unui copil de ea (nu zic
mai mulți) persoana care ar face așa ceva ar putea primi închisoare pe viață și
ar apărea la știrile din toată lumea. Dar dacă o femeie e violată și trece prin
așa ceva, în multe țări nu are dreptul nici măcar să avorteze. De asemenea,
dacă un politician impune unei femei să treacă prin așa ceva doar pentru că a
făcut sex, clar nu cu intenția de a procrea, oamenilor li se pare ceva normal.
E absolut normal să rămâi gravidă, să naști, să faci copii, să-i crești, mai
mult sau mai puțin singură și să-ți distrugi viața.
Că
feministele din mediu academic nu sunt feministe e real. Lor le pasă de
granturile obținute pentru feminism, nu de femei. Dar o feministă adevărată nu
are cum să accepte sarcina și nașterea în forma asta, și mai ales în societatea
asta. Dar dacă luăm în seamă și faptul că femeile concep, rămân gravide și nasc
în cadrul unor relațiile patriarhale, de fapt nasc și rămân gravide prin viol,
te gândești că logic ar fi ca prioritățile feministelor să fie relații în urma
cărora apar copiii. Maternitate se cheamă și dacă femeia rămâne gravidă după ce
a fost bătută și violată de partenerul cu care stă ca să aibă casă și masă. Că
măsurile guvernului sunt aberante, e real. Dar e ca și cum am vorbi despre un
porc care s-a mai tăvălit o dată prin noroiul în care era și
bălegar. Prioritatea ar fi ca acele femei să fie libere sexual, ca ele să aibă
o viață sexuală reală. Și să nu fie implicate în relații de supraviețuire.
Adică relații patriarhale. Femeile trebuie să fie susținute să-și aleagă în cunoștință
de cauză relațiile, conceperea unui copil, maternitatea.
O altă prioritate ar fi ca sarcina și nașterea să nu mai fie ce sunt. E o
problemă de medicină...feministă. Nașterile în laborator ar fi una dintre
soluții.
Și
ajungem și la problema solidarității. Respectiva femeie e una despre care
foștii colaboratori (mai multe foste colaboratoare) nu mai vor să audă. Tot ce
spun e că ea ”nu face nimic decât în interesul ei”. De fapt profită de cine
poate, mai ales de femei, pentru avantajele ei. Nu vede altceva decât avantajul
ei academic și material. ȘI ca orice marxistă e extrem de interesată de
material. Adică tu dai țeapă altor femei și feministe și vrei solidaritate
feminină. Cu tine! Ce glumă bună! Despre mine a spus cuiva, o altă victimă,
feministă radicală pe bune, atunci când a întrebat-o dacă mă cunoaște:
- Da,
o cunosc! O nebună! A scris nu știu ce carte și apoi m-a anunțat cu mesajul:
”luați-mi cartea!”
Era
vorba de cartea mea feministă radicală. Deci așa se manifestă ”solidaritatea”
ei feminină. O feministă radicală care își face publicitatea unei cărți e ”o
nebună care zice: luați-mi cartea”. Atunci despre ce fel de solidaritate
vorbim?
De
notat că ea nu era nicio operă, doar pile care au ajutat-o, ca și pe colegele
ei, pe care le critică, să ajungă în mediul academic.
Și
tradiționalismul nu se oprește aici. Ea are aceeași atitudine față de soț ca și
o femeie care se vrea dna doctor, dna colonel, ea nefiind nici doctor, nici
colonel. Într-o discuție în care o femeie vorbea despre un domeniu de
activitatea cu care ea nu avea vreo tangență, a găsit să precizeze că soțul ei
se pricepe la așa ceva. Se citea invidia față de acea femeie în ochii ei, iar
ideea cu soțul priceput a venit ca o salvare a neputinței și ignoranței ei.
Sigur, soțul nu se pricepea, era vorba doar de o legătură îndepărtată cu
acel domeniu.
Feministele
radicale trebuie să fie solidare, și trebuie să ajute alte femei. Dar în niciun
caz cu asemenea paraziți profitori. Le ajunge patriarhatul, nu au nevoie și de
soțiile privilegiaților patriarhatului, ca să le exploateze și ele.