"Un tramvai numit dorinta" nu poate sa nu te impresioneze mai ales atunci cand Vivien Leigh joaca rolul principal. Dar mai ales daca ai trecut printr-o experienta similara, cand simti ca nimeni nu te intelege si nu e de partea ta, ca toata lumea iti e ostila, ca nu ai nicio sansa. Poate replica cea mai memorabila din aceasta celebra piesa (ecranizata) este aceea legata de situatia oribila de "dependenta de bunavointa strainilor". Toata lumea te-a parasit, nu ai nimic si pe nimeni, nu-ti mai ramane decat speranta dureroasa a bunavointei oamenilor carora nu le pasa de tine pentru ca nu au de ce sa le pese. Cum se stie, autorul acestei piese, Tennessee Williams, era de stanga.
Eram in facultate, intr-o situatie financiara, sociala (ce poate fi mai rau decat sa fii student/a?), sentimentala (normala la varsta aia) extrem de proasta, dar total nerecunoscuta fata de oricine altcineva dintr-o mandrie data tocmai de ideea ca nimanui nu are de ce sa-i pese, tot ce pot obtine e dispretul, jena sau iritarea oricui ar afla de maruntele mele probleme. Si replica aceasta m-a impresionat profund.
Anii au trecut, lucrurile s-au schimbat. Am vazut ca mie imi pasa de altii in situatii disperate, ca nu ma simt nici jenata, nici iritata, nici dispretuitoare cand imi vorbesc de problemele lor. Uneori nu le inteleg, dar intotdeauna incerc sa-i ajut. Si replica aceea, care altadata ar fi fost aproape sa-mi smulga lacrimi (dar ce femeie tanara si "curajoasa", adica lipsita de incredere in ceea ce e ea, cu toate sentimentele ei, ar recunoaste asta?) a inceput sa mi se para plina de dispret fata de... conditia umana. Pentru ca intotdeauna, mai mult sau mai putin, poti spera in cea mai mare si mai frumoasa minune: bunavointa strainilor pe care nu-i cunosti, nu te cunosc, care nu vor nimic de la tine, dar care te ajuta pentru ca le pasa de tine sau care te ajuta pur si simplu din intamplare. Exista asemenea straini tot timpul, dar nu stii unde sunt, nu stii ce pot face pentru tine, nu stii cum sa te folosesti de roadele "bunavointei lor" impersonale. Dar ei lucreaza tot timpul, asta e cert. Problema e cum sa faci sa ii ajuti sa te salveze.
Se spune ca nimeni nu-ti vrea mai bine decat parintii. Vazand mai multe despre lume, mai ales despre alte culturi (desi si cea Occidentala imi ajunge), asta mi se pare o gluma proasta. Chiar foarte proasta. Parintii ti-ar vrea binele cum il inteleg ei, cum il vad ei, la nivelul lor. Daca ai noroc, cel mai mult poti spera de la parinti la o educatie buna. Dar ei nu te pot apara de foame, de boala, de saracie, de cutremure, de inundatii, dar mai ales de umilinte. Aici intervin...strainii. Niste straini, nu parintii nostri, ne-au salvat de comunism, niste straini ne pot salva de accidente, cutremure, boli si de umilinte. Iar bunavointa unor straine ne-a adus niste legi dragute, feministe, pentru care noi nu am luptat, dar de care ne bucuram. Acele legei venite pe filiera UE pe care Mihaela Miroiu le numeste "feminism room service" ne schimba viata in fiecare zi. Si nu e numai atat, strainele numite feministe daruiesc in fiecare zi demnitate umana, sperante unor femei carora mamele lor nu au reusit sa le dea asa ceva.
In acest week-end am fost intr-o mica excursie unde am cunoscut o femeie educata, sexy, supla, fermecatoare, eleganta. Am vazut insa ce inseamna cunostintele, capacitatea de a invata fara...filosofie. Femeia aceasta, un model din multe puncte de vedere pentru femeile de varsta ei, avea o mare problema. Fiica ei, fara serviciu si fara studii terminate (desi mama era absolventa de cateva facultati) voia sa-si paraseasca sotul pentru un alt barbat, motociclist si nonconformist. Era ca in reclama aceea proasta la o "ziua barbatului". Mama cerea toturor sfaturi in legatura cu posibila deturnare a fiicei de la aceasta hotarare nebuneasca.
Pentru o feminista ca mine, situatia asta parea aproape ireala. Mama isi indemna fiica sa se prostitueze, in conditiile in care isi arata toate empatia pentru prostituatele de la marginea drumului. Pai ce altceva inseamna sa stai cu un barbat care nu-ti place pentru siguranta materiala, mai ales cand vrei sa fii cu altul? De ce s-a ajuns aici? Pentru ca in Romania o femeie divortata nu obtine la divort siguranta materiala pe care o obtin femeile din alte tari Occidentale, dar dezvoltate. Mama nu vedea unde e buba, nu vedea cat de dureroasa era situatia propriei fiice, nu vedea ca toata situatia e o falsa problema. Numai politicienii si mediul de afaceri sunt de vina pentru asta, nu fiica ei, care ii reprosa ca nu "vrea s-o vada fericita". Poate ca mama nici nu-si punea problema. Fericirea e un moft in situatia asta. Femeile in Romania nu sunt fericite, ele supravietuiesc. Ca prostituate cu contracte mai bune sau mai proaste. Totul vine si de la faptul ca in mediul de afaceri corupt, femeile castiga mai prost decat barbatii. In Romania femeile educate care lucreaza nu-si permit sa se intretina singure din cauza salariilor foarte mici.
Repet, standardul de dezvoltare al unei societati ar trebui sa fie legat si de posibilitatea unei femei de a avea o viata sexuala libera, nu pentru supravietuire. Ce poate spera tanara femeie care vrea sa traiasca asa cum ii place? In bunavointa strainelor, nu a mamei ei. Adica in succesul mai mare al miscarii feministe, in influenta ei economica si sociala. Dar poate ca si mama ar fi altfel daca ar fi auzit de feminism, daca despre demnitatea femeilor s-ar vorbi mai mult in mass-media, daca in locul cartilor de antroposofie ar fi citit cate ceva din niste autoare feministe...Asa e cand strainele nu sunt lasate sa ajute...
Eram in facultate, intr-o situatie financiara, sociala (ce poate fi mai rau decat sa fii student/a?), sentimentala (normala la varsta aia) extrem de proasta, dar total nerecunoscuta fata de oricine altcineva dintr-o mandrie data tocmai de ideea ca nimanui nu are de ce sa-i pese, tot ce pot obtine e dispretul, jena sau iritarea oricui ar afla de maruntele mele probleme. Si replica aceasta m-a impresionat profund.
Anii au trecut, lucrurile s-au schimbat. Am vazut ca mie imi pasa de altii in situatii disperate, ca nu ma simt nici jenata, nici iritata, nici dispretuitoare cand imi vorbesc de problemele lor. Uneori nu le inteleg, dar intotdeauna incerc sa-i ajut. Si replica aceea, care altadata ar fi fost aproape sa-mi smulga lacrimi (dar ce femeie tanara si "curajoasa", adica lipsita de incredere in ceea ce e ea, cu toate sentimentele ei, ar recunoaste asta?) a inceput sa mi se para plina de dispret fata de... conditia umana. Pentru ca intotdeauna, mai mult sau mai putin, poti spera in cea mai mare si mai frumoasa minune: bunavointa strainilor pe care nu-i cunosti, nu te cunosc, care nu vor nimic de la tine, dar care te ajuta pentru ca le pasa de tine sau care te ajuta pur si simplu din intamplare. Exista asemenea straini tot timpul, dar nu stii unde sunt, nu stii ce pot face pentru tine, nu stii cum sa te folosesti de roadele "bunavointei lor" impersonale. Dar ei lucreaza tot timpul, asta e cert. Problema e cum sa faci sa ii ajuti sa te salveze.
Se spune ca nimeni nu-ti vrea mai bine decat parintii. Vazand mai multe despre lume, mai ales despre alte culturi (desi si cea Occidentala imi ajunge), asta mi se pare o gluma proasta. Chiar foarte proasta. Parintii ti-ar vrea binele cum il inteleg ei, cum il vad ei, la nivelul lor. Daca ai noroc, cel mai mult poti spera de la parinti la o educatie buna. Dar ei nu te pot apara de foame, de boala, de saracie, de cutremure, de inundatii, dar mai ales de umilinte. Aici intervin...strainii. Niste straini, nu parintii nostri, ne-au salvat de comunism, niste straini ne pot salva de accidente, cutremure, boli si de umilinte. Iar bunavointa unor straine ne-a adus niste legi dragute, feministe, pentru care noi nu am luptat, dar de care ne bucuram. Acele legei venite pe filiera UE pe care Mihaela Miroiu le numeste "feminism room service" ne schimba viata in fiecare zi. Si nu e numai atat, strainele numite feministe daruiesc in fiecare zi demnitate umana, sperante unor femei carora mamele lor nu au reusit sa le dea asa ceva.
In acest week-end am fost intr-o mica excursie unde am cunoscut o femeie educata, sexy, supla, fermecatoare, eleganta. Am vazut insa ce inseamna cunostintele, capacitatea de a invata fara...filosofie. Femeia aceasta, un model din multe puncte de vedere pentru femeile de varsta ei, avea o mare problema. Fiica ei, fara serviciu si fara studii terminate (desi mama era absolventa de cateva facultati) voia sa-si paraseasca sotul pentru un alt barbat, motociclist si nonconformist. Era ca in reclama aceea proasta la o "ziua barbatului". Mama cerea toturor sfaturi in legatura cu posibila deturnare a fiicei de la aceasta hotarare nebuneasca.
Pentru o feminista ca mine, situatia asta parea aproape ireala. Mama isi indemna fiica sa se prostitueze, in conditiile in care isi arata toate empatia pentru prostituatele de la marginea drumului. Pai ce altceva inseamna sa stai cu un barbat care nu-ti place pentru siguranta materiala, mai ales cand vrei sa fii cu altul? De ce s-a ajuns aici? Pentru ca in Romania o femeie divortata nu obtine la divort siguranta materiala pe care o obtin femeile din alte tari Occidentale, dar dezvoltate. Mama nu vedea unde e buba, nu vedea cat de dureroasa era situatia propriei fiice, nu vedea ca toata situatia e o falsa problema. Numai politicienii si mediul de afaceri sunt de vina pentru asta, nu fiica ei, care ii reprosa ca nu "vrea s-o vada fericita". Poate ca mama nici nu-si punea problema. Fericirea e un moft in situatia asta. Femeile in Romania nu sunt fericite, ele supravietuiesc. Ca prostituate cu contracte mai bune sau mai proaste. Totul vine si de la faptul ca in mediul de afaceri corupt, femeile castiga mai prost decat barbatii. In Romania femeile educate care lucreaza nu-si permit sa se intretina singure din cauza salariilor foarte mici.
Repet, standardul de dezvoltare al unei societati ar trebui sa fie legat si de posibilitatea unei femei de a avea o viata sexuala libera, nu pentru supravietuire. Ce poate spera tanara femeie care vrea sa traiasca asa cum ii place? In bunavointa strainelor, nu a mamei ei. Adica in succesul mai mare al miscarii feministe, in influenta ei economica si sociala. Dar poate ca si mama ar fi altfel daca ar fi auzit de feminism, daca despre demnitatea femeilor s-ar vorbi mai mult in mass-media, daca in locul cartilor de antroposofie ar fi citit cate ceva din niste autoare feministe...Asa e cand strainele nu sunt lasate sa ajute...