Desi de la primele revendicari feministe a trecut peste un secol, de la acordarea dreptului de vot pentru femei a trecut de asemenea, pentru unele tari, mai mult de un secol, desi in Europa lucrurile u stau asa de bine, lumea e departe de a fi una feminista. De ce femeile raman in continuare in situatia asta? Am incercat si in alte postari sa raspund la aceasta intrebare. Voi incerca in continuare, cum voi incerca si sa creionez liniile unui nou manifest feminist.
Problemele cu stagnarea miscarii feministe sunt multiple, cred eu. Paradoxal, dar acum e mai diluata decat era nu acum un secol, dar chiar acum cateva decenii. Inafara de niste critici, nu se mai intampla mai nimic. Feministele sunt aproape invizibile, inafara de unele site-uri de socializare, unde se face un feminism rudimentar, revansard, si de mediul academic, adesea corupt, unde feminismul e de cele mai multe ori fatada pentru justificarea unor activitati si cererea de fonduri. Sigur, exista si feministe admirabile, dar era vorba de mediul ambiant, foarte putin propice dezvoltarii feminismului.
De cate ori feminismul a luat avant, in istorie s-a intamplat ceva: ba a aparut Freud cu teoria lui, care a normat sexualitatea femeilor, ba s-a terminat razboiul in State si veteranii au fost integrati in munca in detrimentul femeilor, ba a aparut postmodernismul. Ba sociobiologia a luat amploare, as adauga eu, normand din nou comportamentul si sexualitatea femeilor printr-o multitudine de dogme.
Dar problemele sunt mult mai complicate. Si una dintre probleme este puterea reala a femeilor in ziua de azi. In secolul XIX existau femei oarecum independente material care nu erau obligate sa munceasca. Acum femeile de succes sunt foarte ancorate in afaceri, e greu sa se dedice cauzei.Ca sa nu vorbim de faptul ca femeile de succes in acest sistem au calitati care nu sunt foarte bine corelate cu feminismul, in sensul ca nu trebuie sa fie foarte reflexive, analitice, cu mult simt al justitiei intr-o lume neoliberala, apoi femeile de succes sunt agreate de sistemul patriarhal neoliberal, au bune relatii cu barbatii de succes care le-au promovat, apoi sunt bune la a se conforma regulilor patriarhale. Limitarea puterii reale pentru femeie vine si din faptul ca se stabileste ierarhie si intre femei. Femeile oprimate sunt oprimate si de femeile care vor putere, care vor sa oprime pe oricine, inclusiv alte femei. Femeilor nu li se ia apararea, de-aia se ajunge aici. E la fel ca si cu evreii, intelectualii in comunism. Daca nu ai sprijin, esti supus abuzurilor, nu conteaza cine esti, ce calitati ai. Nu are nicio importanta. Femeile trebuie sa fie mai cuminti decat toata lumea, pentru ca ele trebuie sa satisfaca pe toata lumea, inclusiv pe alte femei, care uneori sunt mai rele decat barbatii pentru ca sunt mai frustrate ele insele in patriarhat. Aici as adauga, tot legat de acest subiect, si divizarea miscarii feministe. Sigur ca sunt pentru drepturile comunitatii lesbi-gay, pentru drepturile minoritatilor, dar nu pot sa nu recunosc ca toate aceste incalcari ale drepturilor sunt consecinta relatiilor patriarhale, a structurilor patriarhale. Trebuie facute analize ale incalcarii drepturilor minoritatilor sexuale, etnice, sigur, dar solutiile trebuie sa tina seama de cauza primordiala, adica patriarhaul, mai precis, forta si amenintarea cu forta ca valoare in societate si importanta in impartirea resurselor.
Pentru promovarea cauzei feministe ar trebui promovate femeile cu calitate. Daca aceste femei, care pot oferi intr-adevar foarte mult, pot avea si acces la multe putere, ele ar putea schimba sistemul. Dar calitatile lor sunt subestimate si de femei, pentru a nu se simti jignite de aceste alte femei. Sa nu uitam, se stabileste ierarhie si intre femei, contrar tuturor povestilor feministe, iar unele femei nu vor si mai multi oameni care sa se afle deasupra lor in ierarhie.
Pe de alta parte, barbatii prezinta avantajele lor economice, si nu numai. Nu pretind ca sunt mai capabili decat femeile. Nici pe departe. Asta se vede, in sens contrar, inca din primii ani de scoala. Apoi interesul femeilor pentru a fi de succes scade, pentru ca eforturile de a fi de succes in viata profesionala sunt orientate in sens opus fata de cele de a obtine succes in viata personala. Barbatii au avantajul ca sunt simpli, fericirea lor e simpla. De fapt educatia lor, socializarea lor ii simplifica si mai mult. Antrenamentul militar, dar cam orice alt fel de educatie care incearca sa le stearga emotiile, ii transforma de fapt in niste masini care sa poata fi utilizate in mod predictibil in lupta sau in alte scopuri. Sunt violenti, adesea recalictranti, dar pot fi disciplinati dupa reguli simple. Femeile sunt complicate. Dar femeile prefera uneori relatiile cu barbatii, de prietenie, pentru ca sunt simpli, nu sunt sofisticati emotional. Drama femeilor e ca ele in relatii vor barbati sofisticati emotional, care sa le inteleaga si sa le satisfaca necesitatile emotionale. Iar socializarea masculina e in sens opus. O prietena mi-a spus ca ea nu e feminista, desi barbatii i-au facut lucruri oribile, a avut deceptii emotionale cumplite. Totusi, prefera relatiile cu barbatii, pentru ca ei sunt buni prieteni. Adica sunt simpli, raspund predictibili la stimuli simpli, cand e ceva complicat dau in primire, cum se spune. Articolul feminist din link sfatuia femeile sa nu mai aiba relatii cu barbatii, ca toate aceste relatii, inclusiv cele de prietenie, sunt in sprijinul patriarhatului. E greu, femeile o fac, chiar la modul liber, fara a avea interese materiale, pentru ca e simplu emotional. E vorba de prietenie. Nu se stabileste ierarhie, se spune, dar cred ca e mai mult de atat.
Dar trebuie sa recunoastem problemele si sa le rezolvam. Problema cu fericirea barbatilor e una simpla, ei vor putine lucruri de la femei, care sunt usor de atins prin educatia patriarhala. Foarte putini chiar vor ceva deosebit de la o femeie. Femeile sunt cel mai adesea "angajate" in relatiile patriarhale. Literar, "angajate". Casatoria e o institutie. In institutie intra oamenii care respecta niste reguli clare. Nu e vorba de alegere, de calitati individuale extraordinare. Sigur, nu e valabil in toate cazurile. De aceea e greu pentru o femeie sa aiba revendicari cu un barbat, care sa nu o faca sa piarda relatia cu totul.
Trebuie o stiinta a fericirii feminine, nu a supravietuirii feminine. Placerea femeilor sa fie in centru, valorile femeilor sa fie in centru. De fapt femeile vor altceva de la viata, nu egalitate, nu patriarhat cosmetizat. Femeile pot si trebuie sa ofere o lume mai buna. Femeile pana acum s-au mentinut in mizeria de a nu cere decat sa aiba acces la bani si serviciu. Dar fericirea lor a fost un subiect taboo, ele nu au vorbit nimic despre viata personala. Viata personala nu avea cum sa fie fericita, dincolo de faptul de a spune cate ceva despre impartirea sarcinilor. Dar nu, viata personala trebuie sa fie fericita, femeile chiar au nevoie de barbati, daca sunt heterosexuale, mai mult decat pestele de bicicleta. Pudoarea crestina a femeilor in general si indiferenta lesbienelor a condus la aceasta situatie. Repet, curtezanele din timpul lui Ghilgames erau mai fericite, aveau mai multe sanse la fericire decat femeile de acum, se vorbea mai sincer si onest despre fericirea si meritele femeilor decat acum.
Trebuie ceva diferit. Si mai mult, trebuie identificate toate piedicile in calea intereselor femeilor. Si primele masuri ar fi cele legate de recunoasterea patriarhatului ca sistem opresiv. Institutiile lui, de la casatorie, la biserica, stereotipurile sociale, trebuie condamnate prin legi si combatute prin educatie. Recunoasterea patriarhatului ca sistem criminal, asa cum recunoastem rasismul, nazismul, trebuie facuta urgent. Apoi studiile de gen, care sa duca la recunoasterea reala a placerilor, dorintelor, in primul rand a sexualitatii feminine, trebuie sa duca la identificarea efectelor nocive ale patriarhatului., Casatoria ca institutie patriarhala trebuie desfiintata. In locul ei pot aparea institutii feministe, care sa puna in centru interesele femeilor. Relatii lesbiene, dar si uniuni heterosexuale care sa puna in centru interesele femeilor, trebuie infiintate.
O masura feminista ar fi educatia feminista in scoli, cu discreditarea violentei, a agresivitatii. Trebuie spus adevarul despre barbati, nu discriminare individuala, sansele trebuie sa fie egale pentru toata lumea, dar trebuie recunoscute riscurile mai mari ale barbatilor de a deveni violenti, dar si de a avea alte probleme comportamentale. Comportamentul sexual masculin are multe aspecte nocive, mosteniri ale trecutului trist al speciei, care trebuie combatute prin mijloace clare. Lumea actuala nu este un meritocrata in primul rand pentru ca barbatii, cu alte cuvinte violenta, amenintarea cu violenta, dar si coruptia formata pe baza violentei, sunt la originea impartirii resurselor. Masurile spectaculoase pentru combaterea agresivitatii si violentei ar conduce la subminarea patriarhatului. Studii noi sociobiologice, in special facute de femei si care sa reflecte si privirea naturii prin lentila feminista, ar conduce la o noua intelegere a naturii umane, care sa nu mai faca apologia unor comportamente nocive pentru indivizi si societate.
O lume feminista ar fi mai democratica, mai meritocratica, si mai liberala. Liberalismul adevarat ar fi cele in care coruptia, impartirea resurselor pa baza fortei si a amenintarii cu forta, ar fi foarte reduse. Nu putem vorbi de liberalism real in patriarhat. In lumea aceasta, probabil lesbienele ar fi preferate ca lideri, tocmai pentru ca sansele lor de a fi corupte sunt minime.
Liniile mari ale acestui manifest ar fi:
_ condamnarea patriarhatului ca sistem criminal
_ recunoasterea institutiilor, interactiunilor legate de el si combaterea lor
_ restructurarea familiei pe baza sexualitatii feminine in primul rand
_discreditarea si combaterea violentei si agresivitatii la toate nivelurile societatii, incepand de la educatie si terminand cu sistemele de aparare
_recunoasterea potentialului pericol dat de comportamentul sexual masculin, aici incluzand violenta cu puiul ei, competitia cu orice pret, dar si alte comportamente ca epatarea cu efectele precum conspicuos consumption, dar mai ales transformarea femeilor in trofee; aceste comportamente trebuie privite ca statusul de risc de a dezvolta o boala, fara insa a ingradi libertatile si drepturile individuale.
O societate cu o legislatie mai inteligenta, cu intelegerea mai profunda a fenomenelor sociale, cu intelegerea mai profunda a vietii, ar fi una in care progresul ar fi mai rapid, iar fericirea individuala ar fi mai accesibila pentru toata lumea.
http://icemountainfire.wordpress.com/2014/11/17/men-are-not-broken/
Problemele cu stagnarea miscarii feministe sunt multiple, cred eu. Paradoxal, dar acum e mai diluata decat era nu acum un secol, dar chiar acum cateva decenii. Inafara de niste critici, nu se mai intampla mai nimic. Feministele sunt aproape invizibile, inafara de unele site-uri de socializare, unde se face un feminism rudimentar, revansard, si de mediul academic, adesea corupt, unde feminismul e de cele mai multe ori fatada pentru justificarea unor activitati si cererea de fonduri. Sigur, exista si feministe admirabile, dar era vorba de mediul ambiant, foarte putin propice dezvoltarii feminismului.
De cate ori feminismul a luat avant, in istorie s-a intamplat ceva: ba a aparut Freud cu teoria lui, care a normat sexualitatea femeilor, ba s-a terminat razboiul in State si veteranii au fost integrati in munca in detrimentul femeilor, ba a aparut postmodernismul. Ba sociobiologia a luat amploare, as adauga eu, normand din nou comportamentul si sexualitatea femeilor printr-o multitudine de dogme.
Dar problemele sunt mult mai complicate. Si una dintre probleme este puterea reala a femeilor in ziua de azi. In secolul XIX existau femei oarecum independente material care nu erau obligate sa munceasca. Acum femeile de succes sunt foarte ancorate in afaceri, e greu sa se dedice cauzei.Ca sa nu vorbim de faptul ca femeile de succes in acest sistem au calitati care nu sunt foarte bine corelate cu feminismul, in sensul ca nu trebuie sa fie foarte reflexive, analitice, cu mult simt al justitiei intr-o lume neoliberala, apoi femeile de succes sunt agreate de sistemul patriarhal neoliberal, au bune relatii cu barbatii de succes care le-au promovat, apoi sunt bune la a se conforma regulilor patriarhale. Limitarea puterii reale pentru femeie vine si din faptul ca se stabileste ierarhie si intre femei. Femeile oprimate sunt oprimate si de femeile care vor putere, care vor sa oprime pe oricine, inclusiv alte femei. Femeilor nu li se ia apararea, de-aia se ajunge aici. E la fel ca si cu evreii, intelectualii in comunism. Daca nu ai sprijin, esti supus abuzurilor, nu conteaza cine esti, ce calitati ai. Nu are nicio importanta. Femeile trebuie sa fie mai cuminti decat toata lumea, pentru ca ele trebuie sa satisfaca pe toata lumea, inclusiv pe alte femei, care uneori sunt mai rele decat barbatii pentru ca sunt mai frustrate ele insele in patriarhat. Aici as adauga, tot legat de acest subiect, si divizarea miscarii feministe. Sigur ca sunt pentru drepturile comunitatii lesbi-gay, pentru drepturile minoritatilor, dar nu pot sa nu recunosc ca toate aceste incalcari ale drepturilor sunt consecinta relatiilor patriarhale, a structurilor patriarhale. Trebuie facute analize ale incalcarii drepturilor minoritatilor sexuale, etnice, sigur, dar solutiile trebuie sa tina seama de cauza primordiala, adica patriarhaul, mai precis, forta si amenintarea cu forta ca valoare in societate si importanta in impartirea resurselor.
Pentru promovarea cauzei feministe ar trebui promovate femeile cu calitate. Daca aceste femei, care pot oferi intr-adevar foarte mult, pot avea si acces la multe putere, ele ar putea schimba sistemul. Dar calitatile lor sunt subestimate si de femei, pentru a nu se simti jignite de aceste alte femei. Sa nu uitam, se stabileste ierarhie si intre femei, contrar tuturor povestilor feministe, iar unele femei nu vor si mai multi oameni care sa se afle deasupra lor in ierarhie.
Pe de alta parte, barbatii prezinta avantajele lor economice, si nu numai. Nu pretind ca sunt mai capabili decat femeile. Nici pe departe. Asta se vede, in sens contrar, inca din primii ani de scoala. Apoi interesul femeilor pentru a fi de succes scade, pentru ca eforturile de a fi de succes in viata profesionala sunt orientate in sens opus fata de cele de a obtine succes in viata personala. Barbatii au avantajul ca sunt simpli, fericirea lor e simpla. De fapt educatia lor, socializarea lor ii simplifica si mai mult. Antrenamentul militar, dar cam orice alt fel de educatie care incearca sa le stearga emotiile, ii transforma de fapt in niste masini care sa poata fi utilizate in mod predictibil in lupta sau in alte scopuri. Sunt violenti, adesea recalictranti, dar pot fi disciplinati dupa reguli simple. Femeile sunt complicate. Dar femeile prefera uneori relatiile cu barbatii, de prietenie, pentru ca sunt simpli, nu sunt sofisticati emotional. Drama femeilor e ca ele in relatii vor barbati sofisticati emotional, care sa le inteleaga si sa le satisfaca necesitatile emotionale. Iar socializarea masculina e in sens opus. O prietena mi-a spus ca ea nu e feminista, desi barbatii i-au facut lucruri oribile, a avut deceptii emotionale cumplite. Totusi, prefera relatiile cu barbatii, pentru ca ei sunt buni prieteni. Adica sunt simpli, raspund predictibili la stimuli simpli, cand e ceva complicat dau in primire, cum se spune. Articolul feminist din link sfatuia femeile sa nu mai aiba relatii cu barbatii, ca toate aceste relatii, inclusiv cele de prietenie, sunt in sprijinul patriarhatului. E greu, femeile o fac, chiar la modul liber, fara a avea interese materiale, pentru ca e simplu emotional. E vorba de prietenie. Nu se stabileste ierarhie, se spune, dar cred ca e mai mult de atat.
Dar trebuie sa recunoastem problemele si sa le rezolvam. Problema cu fericirea barbatilor e una simpla, ei vor putine lucruri de la femei, care sunt usor de atins prin educatia patriarhala. Foarte putini chiar vor ceva deosebit de la o femeie. Femeile sunt cel mai adesea "angajate" in relatiile patriarhale. Literar, "angajate". Casatoria e o institutie. In institutie intra oamenii care respecta niste reguli clare. Nu e vorba de alegere, de calitati individuale extraordinare. Sigur, nu e valabil in toate cazurile. De aceea e greu pentru o femeie sa aiba revendicari cu un barbat, care sa nu o faca sa piarda relatia cu totul.
Trebuie o stiinta a fericirii feminine, nu a supravietuirii feminine. Placerea femeilor sa fie in centru, valorile femeilor sa fie in centru. De fapt femeile vor altceva de la viata, nu egalitate, nu patriarhat cosmetizat. Femeile pot si trebuie sa ofere o lume mai buna. Femeile pana acum s-au mentinut in mizeria de a nu cere decat sa aiba acces la bani si serviciu. Dar fericirea lor a fost un subiect taboo, ele nu au vorbit nimic despre viata personala. Viata personala nu avea cum sa fie fericita, dincolo de faptul de a spune cate ceva despre impartirea sarcinilor. Dar nu, viata personala trebuie sa fie fericita, femeile chiar au nevoie de barbati, daca sunt heterosexuale, mai mult decat pestele de bicicleta. Pudoarea crestina a femeilor in general si indiferenta lesbienelor a condus la aceasta situatie. Repet, curtezanele din timpul lui Ghilgames erau mai fericite, aveau mai multe sanse la fericire decat femeile de acum, se vorbea mai sincer si onest despre fericirea si meritele femeilor decat acum.
Trebuie ceva diferit. Si mai mult, trebuie identificate toate piedicile in calea intereselor femeilor. Si primele masuri ar fi cele legate de recunoasterea patriarhatului ca sistem opresiv. Institutiile lui, de la casatorie, la biserica, stereotipurile sociale, trebuie condamnate prin legi si combatute prin educatie. Recunoasterea patriarhatului ca sistem criminal, asa cum recunoastem rasismul, nazismul, trebuie facuta urgent. Apoi studiile de gen, care sa duca la recunoasterea reala a placerilor, dorintelor, in primul rand a sexualitatii feminine, trebuie sa duca la identificarea efectelor nocive ale patriarhatului., Casatoria ca institutie patriarhala trebuie desfiintata. In locul ei pot aparea institutii feministe, care sa puna in centru interesele femeilor. Relatii lesbiene, dar si uniuni heterosexuale care sa puna in centru interesele femeilor, trebuie infiintate.
O masura feminista ar fi educatia feminista in scoli, cu discreditarea violentei, a agresivitatii. Trebuie spus adevarul despre barbati, nu discriminare individuala, sansele trebuie sa fie egale pentru toata lumea, dar trebuie recunoscute riscurile mai mari ale barbatilor de a deveni violenti, dar si de a avea alte probleme comportamentale. Comportamentul sexual masculin are multe aspecte nocive, mosteniri ale trecutului trist al speciei, care trebuie combatute prin mijloace clare. Lumea actuala nu este un meritocrata in primul rand pentru ca barbatii, cu alte cuvinte violenta, amenintarea cu violenta, dar si coruptia formata pe baza violentei, sunt la originea impartirii resurselor. Masurile spectaculoase pentru combaterea agresivitatii si violentei ar conduce la subminarea patriarhatului. Studii noi sociobiologice, in special facute de femei si care sa reflecte si privirea naturii prin lentila feminista, ar conduce la o noua intelegere a naturii umane, care sa nu mai faca apologia unor comportamente nocive pentru indivizi si societate.
O lume feminista ar fi mai democratica, mai meritocratica, si mai liberala. Liberalismul adevarat ar fi cele in care coruptia, impartirea resurselor pa baza fortei si a amenintarii cu forta, ar fi foarte reduse. Nu putem vorbi de liberalism real in patriarhat. In lumea aceasta, probabil lesbienele ar fi preferate ca lideri, tocmai pentru ca sansele lor de a fi corupte sunt minime.
Liniile mari ale acestui manifest ar fi:
_ condamnarea patriarhatului ca sistem criminal
_ recunoasterea institutiilor, interactiunilor legate de el si combaterea lor
_ restructurarea familiei pe baza sexualitatii feminine in primul rand
_discreditarea si combaterea violentei si agresivitatii la toate nivelurile societatii, incepand de la educatie si terminand cu sistemele de aparare
_recunoasterea potentialului pericol dat de comportamentul sexual masculin, aici incluzand violenta cu puiul ei, competitia cu orice pret, dar si alte comportamente ca epatarea cu efectele precum conspicuos consumption, dar mai ales transformarea femeilor in trofee; aceste comportamente trebuie privite ca statusul de risc de a dezvolta o boala, fara insa a ingradi libertatile si drepturile individuale.
O societate cu o legislatie mai inteligenta, cu intelegerea mai profunda a fenomenelor sociale, cu intelegerea mai profunda a vietii, ar fi una in care progresul ar fi mai rapid, iar fericirea individuala ar fi mai accesibila pentru toata lumea.
http://icemountainfire.wordpress.com/2014/11/17/men-are-not-broken/