Se spune ca femeile mint. "Minti ca o nevasta!" suna o comparatie, desi studiile arata ca barbatii mint foarte mult, si adesea pentru motive ridicole. Exista femei care fug de barbati din acelasi motiv, acela al minciunilor care nu se mai termina. Oamenii mint, dar mai ales oamenii in pozitii inferioare, cu putine posibilitati, sunt siliti adesea sa minta. Alternativa e sa renunte la unele dorinte, la unele necesitati, pe care situatia lor nu le permite sa le satisfaca. Sa renunte la o parte din ei. Uneori partea aia e esentiala, acea parte ii defineste. Uneori e vorba de un vis ilicit. Chiar de clipe de fericire, de sansa unica la astfel de clipe.
Corpul si comportamentul femeilor e atat de reglementat, incat optiunile lor sunt putine. E greu sa nu incalce o regula. E greu si atunci cand n-au crezut niciodata in acele reguli, cand au incercat sa le sfideze tot timpul, dar cand cei din jur cred in ele. Oamenii la care ele tin. Exista femei care sunt lesbiene, dar care nu isi declina orientarea sexuala din cauza parintilor, care ar suferi, cred ele, enorm. E valabil si pentru barbatii gay. Dar exista si posibilitatea ca femeile sa fie indragostite de barbati taboo, cum ar fi cei cu mult mai tineri, din alte culturi, clase sociale. Aceste femei ascund relatia fata de parinti uneori. Dar uneori trebuia sa fie in situatia cumplit de ingrata de a-si minti partenerul.
Nimeni nu se intreaba cat de greu e pentru o femeie sa-si construiasca fericirea in viata personala atunci cand societatea, scoala, educatie, mass-media, nu ii ofera decat minciuni. Ea trebuie sa lupte mai intai sa se elibereze, sa stie cine e si ce vrea, apoi sa caute ceea ce vrea. Sa lupte pentru ceea ce vrea. Si uneori trebuie sa minta. Dar societatea patriarhala s-a blindat timp de milenii fata de toate strategiile feminine de cautare a fericirii, sanctionand astfel cele mai bune, mai demne, mai curajoase si mai inteligente femei. Fiecare pas pe care incearca sa-l faca o astfel de femeie e descris printr-un cuvant monstruos, fiecare astfel de pas o transforma intr-o criminala. Chiar daca ea nu crede in toate aceste cuvinte, chiar daca nu ii pasa de ce cred oamenii. Chiar daca in Occident acum nu o asteapta inchizitia, esafodul, sau viata inafara societatii. E de ajuns ca unei singure persoane, importanta pentru ea, in special partenerul ei, sa-i pese. Ea e pusa in fata alegerilor imposibile, iar uneori trebuie sa minta, riscand tot.
In "Traficantul", personajul principal, un traficant de arme, spune ca relatiile bune se bazeaza pe minciuna. Adevarul il detin cei puternici. Ei il manipuleaza cum vor ei, iar ei au, in cele din urma, dreptate. Ei fac istoria, nu cei slabi. Oamenii nu vor adevarul, adevarul e adesea revoltator, ingrozitor, blamat, ii rascoleste, le distruge sistemul de valori. Nu vor sa afle ca de fapt traiesc, atunci cand vor sa traiasca dupa reguli, in minciuna si chiar crima. Crima de a discrimina alti oameni, mai ales femei, a-i controla, a le lua dreptul la viata si la fericire. Crima si fata de ei insisi. Li se spun minciuni, mistificari, iar ei isi construiesc viata pe baza lor. Isi aleg partenerii pe baza lor. Rolurile de gen sunt o dovada in acest sens. Femeile care merita sa fie dorite sunt tinere, senine, stralucitoare, dintr-o anumita clasa sociala, fara probleme majore, fara dileme mari existentiale. Ele pot fi iubite de cei mai multi, nu cele cu personalitati puternice, care lupta pentru cauzele proprii, care au ce oferi cu adevarat. Pentru ca primele sunt ajutate de societate, de modelele sociale, care la randul lor modeleaza mintile barbatilor. Ele sunt valorizate. Celelalte sunt paria, desi ele au o valoare umana reala. Pentru ca femeile nu sunt oameni, ci obiecte, in ochii celor mai multi. Daca un obiect nu functioneaza cum trebuie, te debarasezi de el si-ti iei altul. Sunt destule, iar functiile lor sunt standard.
Femeile sunt sanctionate pentru curaj, temeritate, inteligenta. Sunt sanctionate cand spun adevarul, sunt sanctionate cand mint. Atunci cand minciunile lor incearca sa anuleze minciunile societatii. Femeile isi mint adesea varsta. Chiar si atunci cand arata, se simt si se poarta de varsta care o pretind, sunt mincinoase, si sunt sanctionate. Pentru ca incalca o regula, una dintre cele care reglementeaza viata si valoarea femeilor, in care totul e controlat in timp si spatiu. E ca si cand ar falsifica o eticheta. Femeile mint in ce priveste viata sexuala. Din acelasi motiv. Si sunt sanctionate din nou, de data asta mult mai rau, adesea platind cu viata.
O femeie care minte e o femeie care se revolta, care incalca o regula, care se sustrage controlului. Iar o femeie incontrolabila nu mai are nicio valoare. E drept? Dreptatea e pentru oameni, nu pentru obiecte. La dreptatea femeilor, cei mai multi oameni nu se gandesc mai mult decat la dreptatea rosiilor din galantar, a hainelor din rafturi. Nu dau exemplul dreptatii gadget-urilor, ca acolo chiar e un pic de dreptate, acolo calitatile conteaza.
Corpul si comportamentul femeilor e atat de reglementat, incat optiunile lor sunt putine. E greu sa nu incalce o regula. E greu si atunci cand n-au crezut niciodata in acele reguli, cand au incercat sa le sfideze tot timpul, dar cand cei din jur cred in ele. Oamenii la care ele tin. Exista femei care sunt lesbiene, dar care nu isi declina orientarea sexuala din cauza parintilor, care ar suferi, cred ele, enorm. E valabil si pentru barbatii gay. Dar exista si posibilitatea ca femeile sa fie indragostite de barbati taboo, cum ar fi cei cu mult mai tineri, din alte culturi, clase sociale. Aceste femei ascund relatia fata de parinti uneori. Dar uneori trebuia sa fie in situatia cumplit de ingrata de a-si minti partenerul.
Nimeni nu se intreaba cat de greu e pentru o femeie sa-si construiasca fericirea in viata personala atunci cand societatea, scoala, educatie, mass-media, nu ii ofera decat minciuni. Ea trebuie sa lupte mai intai sa se elibereze, sa stie cine e si ce vrea, apoi sa caute ceea ce vrea. Sa lupte pentru ceea ce vrea. Si uneori trebuie sa minta. Dar societatea patriarhala s-a blindat timp de milenii fata de toate strategiile feminine de cautare a fericirii, sanctionand astfel cele mai bune, mai demne, mai curajoase si mai inteligente femei. Fiecare pas pe care incearca sa-l faca o astfel de femeie e descris printr-un cuvant monstruos, fiecare astfel de pas o transforma intr-o criminala. Chiar daca ea nu crede in toate aceste cuvinte, chiar daca nu ii pasa de ce cred oamenii. Chiar daca in Occident acum nu o asteapta inchizitia, esafodul, sau viata inafara societatii. E de ajuns ca unei singure persoane, importanta pentru ea, in special partenerul ei, sa-i pese. Ea e pusa in fata alegerilor imposibile, iar uneori trebuie sa minta, riscand tot.
In "Traficantul", personajul principal, un traficant de arme, spune ca relatiile bune se bazeaza pe minciuna. Adevarul il detin cei puternici. Ei il manipuleaza cum vor ei, iar ei au, in cele din urma, dreptate. Ei fac istoria, nu cei slabi. Oamenii nu vor adevarul, adevarul e adesea revoltator, ingrozitor, blamat, ii rascoleste, le distruge sistemul de valori. Nu vor sa afle ca de fapt traiesc, atunci cand vor sa traiasca dupa reguli, in minciuna si chiar crima. Crima de a discrimina alti oameni, mai ales femei, a-i controla, a le lua dreptul la viata si la fericire. Crima si fata de ei insisi. Li se spun minciuni, mistificari, iar ei isi construiesc viata pe baza lor. Isi aleg partenerii pe baza lor. Rolurile de gen sunt o dovada in acest sens. Femeile care merita sa fie dorite sunt tinere, senine, stralucitoare, dintr-o anumita clasa sociala, fara probleme majore, fara dileme mari existentiale. Ele pot fi iubite de cei mai multi, nu cele cu personalitati puternice, care lupta pentru cauzele proprii, care au ce oferi cu adevarat. Pentru ca primele sunt ajutate de societate, de modelele sociale, care la randul lor modeleaza mintile barbatilor. Ele sunt valorizate. Celelalte sunt paria, desi ele au o valoare umana reala. Pentru ca femeile nu sunt oameni, ci obiecte, in ochii celor mai multi. Daca un obiect nu functioneaza cum trebuie, te debarasezi de el si-ti iei altul. Sunt destule, iar functiile lor sunt standard.
Femeile sunt sanctionate pentru curaj, temeritate, inteligenta. Sunt sanctionate cand spun adevarul, sunt sanctionate cand mint. Atunci cand minciunile lor incearca sa anuleze minciunile societatii. Femeile isi mint adesea varsta. Chiar si atunci cand arata, se simt si se poarta de varsta care o pretind, sunt mincinoase, si sunt sanctionate. Pentru ca incalca o regula, una dintre cele care reglementeaza viata si valoarea femeilor, in care totul e controlat in timp si spatiu. E ca si cand ar falsifica o eticheta. Femeile mint in ce priveste viata sexuala. Din acelasi motiv. Si sunt sanctionate din nou, de data asta mult mai rau, adesea platind cu viata.
O femeie care minte e o femeie care se revolta, care incalca o regula, care se sustrage controlului. Iar o femeie incontrolabila nu mai are nicio valoare. E drept? Dreptatea e pentru oameni, nu pentru obiecte. La dreptatea femeilor, cei mai multi oameni nu se gandesc mai mult decat la dreptatea rosiilor din galantar, a hainelor din rafturi. Nu dau exemplul dreptatii gadget-urilor, ca acolo chiar e un pic de dreptate, acolo calitatile conteaza.