Ieri un cuplu de cunostinte si-a sarbatorit nunta de aur. 50 ani impreuna! Pare un vis, dar nu e. E mai aproape de cosmar. Ce i-a facut sa stea impreuna atata timp? Ar putea sa-si vanda reteta longevitatii cuplului, dar nu cred ca oamenii s-ar inghesui sa o urmeze.
Sunt oameni cat se poate de diferiti, si inafara de cateva valori esentiale, care tin de decenta mentala si civica (dar care in Romania sunt pretioase) nu au nimic in comun. Personalitati diferite, temperamente diferite, pasiuni diferite, gusturi diferite, placeri diferite, vise diferite. Cum au ajuns impreuna? Pai erau minoritari, iar daca esti intr-o minoritate, oricare ar fi ea, trebuie sa-ti cauti partener din acea minoritate. Pentru ca altii nu te vor sau tu nu poti convietui cu ei. Despre ce minoritate era vorba? Aceea a intelectualilor prigoniti de comunisti. Da, o minoritate importanta pe atunci. El, fost detinut politic, ea dintr-o familie cu detinuti politici, dati afara din scoli si alte asemenea la moda in epoca. Au facut parte dintr-o minoritate atunci, au ramas mult timp o minoritate, si sunt si acum. Dar intre ei nu au existat niciodata o intimitate psihologica, nu a existat o apropiere afectiva, pentru ca erau diferiti si incompatibili. Nici macar nu se placeau fizic, nici macar nu era atractie sexuala intre ei, desi amandoi erau persoane care aratau bine, ea chiar frumoasa.
Au vorbit aceeasi limba numai cand era vorba de politica. Au fost apropiati cand ascultau Europa Libera, au fost apropiati la Revolutie, imediat dupa cand fostii comunisti au pus mana pe putere (s-au prins independent cam in acelasi timp de frauda, desi altora, chiar educati, le-au trebuit ani). Au votat la fel, desi vederile lor politice sunt destul de diferite. Ea este o liberala, el, un om de stanga. Dar cine si-a permis in Romania fineturi de acest gen? Votul a fost mai intotdeauna negativ, mai intotdeauna a trebuit sa se ralieze contra unui pericol la adresa democratiei, a libertatii, a bunastarii economice, desi bunastare e prea mult cand vorbim de Romania.
E prea mult sa iti permiti alegeri in orice domeniu in Romania. E prea mult sa cauti o persoana decenta care sa te si atraga, ca sa nu mai vorbim sa-ti si placa, sa ai si sentimente fata de ea. In timpul lor era prea mult sa crezi in dragoste.
Cel putin pentru generatia lor, reteta pentru a-ti sarbatori nunta de aur pare sa fie urmatoare: sa-ti gasesti un sot relativ longeviv (cauti intr-o familie cu multi longevivi), sa fii o minoritate si mai ales... sa nu crezi in dragoste. Sa speram ca exista si alte retete pentru oamenii mai tineri, care nu si-au mai petrecut o buna parte din viata in comunism, si mai ales pentru intelectuali ( nu e vorba de oameni cu facultate). Desi acum granitele s-au deschis, poti sa-ti cauti partener de oriunde, lumea decenta e atat de mica, e inca foarte greu sa gasesti o persoana cu care sa ai in comun mai mult decat valorile esntiale. Cand e vorba de emanciparea femeii, viata sexuala si de cuplu e ultimul si cel mai complicat de schimbat. Pentru ca depinde de altii, depinde de societate, de educatie, de calitatea oamenilor.
Sunt oameni cat se poate de diferiti, si inafara de cateva valori esentiale, care tin de decenta mentala si civica (dar care in Romania sunt pretioase) nu au nimic in comun. Personalitati diferite, temperamente diferite, pasiuni diferite, gusturi diferite, placeri diferite, vise diferite. Cum au ajuns impreuna? Pai erau minoritari, iar daca esti intr-o minoritate, oricare ar fi ea, trebuie sa-ti cauti partener din acea minoritate. Pentru ca altii nu te vor sau tu nu poti convietui cu ei. Despre ce minoritate era vorba? Aceea a intelectualilor prigoniti de comunisti. Da, o minoritate importanta pe atunci. El, fost detinut politic, ea dintr-o familie cu detinuti politici, dati afara din scoli si alte asemenea la moda in epoca. Au facut parte dintr-o minoritate atunci, au ramas mult timp o minoritate, si sunt si acum. Dar intre ei nu au existat niciodata o intimitate psihologica, nu a existat o apropiere afectiva, pentru ca erau diferiti si incompatibili. Nici macar nu se placeau fizic, nici macar nu era atractie sexuala intre ei, desi amandoi erau persoane care aratau bine, ea chiar frumoasa.
Au vorbit aceeasi limba numai cand era vorba de politica. Au fost apropiati cand ascultau Europa Libera, au fost apropiati la Revolutie, imediat dupa cand fostii comunisti au pus mana pe putere (s-au prins independent cam in acelasi timp de frauda, desi altora, chiar educati, le-au trebuit ani). Au votat la fel, desi vederile lor politice sunt destul de diferite. Ea este o liberala, el, un om de stanga. Dar cine si-a permis in Romania fineturi de acest gen? Votul a fost mai intotdeauna negativ, mai intotdeauna a trebuit sa se ralieze contra unui pericol la adresa democratiei, a libertatii, a bunastarii economice, desi bunastare e prea mult cand vorbim de Romania.
E prea mult sa iti permiti alegeri in orice domeniu in Romania. E prea mult sa cauti o persoana decenta care sa te si atraga, ca sa nu mai vorbim sa-ti si placa, sa ai si sentimente fata de ea. In timpul lor era prea mult sa crezi in dragoste.
Cel putin pentru generatia lor, reteta pentru a-ti sarbatori nunta de aur pare sa fie urmatoare: sa-ti gasesti un sot relativ longeviv (cauti intr-o familie cu multi longevivi), sa fii o minoritate si mai ales... sa nu crezi in dragoste. Sa speram ca exista si alte retete pentru oamenii mai tineri, care nu si-au mai petrecut o buna parte din viata in comunism, si mai ales pentru intelectuali ( nu e vorba de oameni cu facultate). Desi acum granitele s-au deschis, poti sa-ti cauti partener de oriunde, lumea decenta e atat de mica, e inca foarte greu sa gasesti o persoana cu care sa ai in comun mai mult decat valorile esntiale. Cand e vorba de emanciparea femeii, viata sexuala si de cuplu e ultimul si cel mai complicat de schimbat. Pentru ca depinde de altii, depinde de societate, de educatie, de calitatea oamenilor.