Ion/ Blestemul pământului, blestemul iubirii

Tot ce e reușit la acest roman e descrierea brutalității, a mentalităților patriarhale, a interacțiunilor interumane într-o comunitate rurală de români din Transilvania, la sfâșitul secolului al XIX-lea. Dar parcă ar fi în sudul României, nimic deosebit. Să ne imaginăm doar că personajele aveau ceva accent ardelenesc, în rest, e stilul de brutalitate ”mitic”\ Nu e de mirare, probabil strămoții de căteva secole sau chiar mai puțin migraseră din Valahia, dar poate cu ceva timp în urmăși mai din sud. Lumea din ”Ion” e mai apropiată de cea din ”Zorba Grecul”, fără a avea acel farmec dat de hedonism și delăsare, decât de cea din romanele ungurești și germane ale conlucuitorilor. Pasiunile, puternice și egoiste, nu sunt legate doar de sex, și în nicinn caz delicioasa delăsare și relaxare nu pune stâpânire pe oameni și nu le ia mințile, cum face cu Zorba. Aici intervine pasiunea pentru pământ, ca sursă a bogăției și a statusului social. Sigur, e greu să-ți imaginezi ca acea pasiune să fie larg răspândită în Grecia. Dar nu e greu să-ți imaginezi că ar fi fost ușor dobândită într-un alt relief. Visul atenienilor antici era să aibă un petic de pământ din care să trăiască la țară. Dar numai în coloniile de peste mări își puteau permite așa ceva.

Ce mai are în comun cu ”Zorba” e faptul că pentru personaje moralitatea e o glumă proastă. Conștiința e un atavism care pare să fi dispărut din unele comunități rurale din Europa. Și nu doar rurale. Cum observa Stendhal în ”Mănăstirea din Parma”, când un personaj tremură de frică pentru o rudă care putea fi otrâvită, deși ea însăși folosise otrava ca armă politică, dacă atunci cineva i-ar fi zis că asta e, nu poți avea pretenție să nu ți se răspundă cu aceeași monedă, i s-ar fi părut o glumă proastă. Personajele din ”Ion” ar fi avut o atitudine similară. Unele ar fi recurs la violență chiar, pentru că acolo violența e omniprezentă. Și nu vine numai din pasiune puternică, ci e și mijloc de defulare. Mai ales violența față de femei, care sunt folosite ca sex de box chiar de tații lor, ca în cazul Anei.

Despre ce e vorba? Un tânăr ambițios e atras de o tânără frumoasă, cu ochii albaștri și pielea fină, Florica. Numai că Florica e fiica unei văduve care nu a administrat bine averea agonisită de soț. Cum spune autorul referitor la răposatul ”un cap de bărbat”, adică superior, inclusiv la afaceri unei femei, deși și în Transilvania, ca și în Valahia, probabil și în Moldova, femeile erau cele care administrau gospodăria atunci, ca și mai târziu. Dar ce contează, un bărbat a făcut avere, iar văduva lui, de, femeie lipsită de viziune, a risipit-o. Așa că frumoasa Florica e doar frumoasă, nu și bogată. Aici Ion are o dilemă existențială: ce să facă? S-o ia pe Florica sau pe Ana, care e urîțică, dar bogată? Ca un om rațional, se decide s-o ia pe Ana. Numai că și tatăl ei, văduv, e rațional. Și de aceea îl refuză. Vrea s-o dea unui bărbat cu mai multă avere. Sigur, nu pune problema ca acel bărbat să se poarte mai bine cu ea. Doamne ferește! Astea sunt mofturi.
Ana, așa urâțică, are succesul ei. George, un tip nu prea bine clădit (sau poate prea bine, adică cu prea mult material), o place. Cine zice că doar modelele, feminine și masculine, sunt dorite? Dar ea îl vrea pe Ion. Într-o comunitate creștină (sigur, doar cu numele când vine vorba de valori, dar nu asta e valabil pentru mai toate din Europa de atunci?) Ana umbla liberă, se întâlnește cu băieți, și chiar are cumva șansa să aleagă. De fapt alege. Ea îl vrea pe Ion. Lucrurile par a se aranja, pentru că și Ion își pune în cap s-o aibă, de fapt dreptul ei de moștenire. Această idee îi dă mari bătăi de cap lui Ion, care, prin preocuparea lui mentală continuă. atrage atenția unui vecin educat, fiul învățătorului, Acesta, dorind să-l ajute, aruncă o vorbă negândită și neacoperită de vreo soluție: ”dacă nu vrea, trebuie să-l obligi!” Poate vecinul nu vedea soluția, dar pe Ion aceste vorbe l-au condus la un mare ”Evrika”. Fața lui s-a luminat, spre marea suprindere a vecinului, care n-a înțeles nimic.

Soluția era să o lase pe Ana gravidă, ceea ce și reușește după mai multe eforturi în tura de noapte, lucrând în aceeași cameră cu tatăl ei anesteziat de alcool. Aici autorul face o remarcă. În altă comunitate din Transilvania, chiar românească, acest lucru ar fi putut să nu aibă mare importanță. Erau comunități din zonă, unde miresele umblau cu unul sau doi copii de mână. Nu era o problemă. Dar Ana nu avusese norocul să se nască acolo. Și nici suficientă educație și înțelegere ca măcar să plece din a ei, cum probabil atâtea tinere au făcut-o în perioada aceea.

Când tatăl ei află că a rămas însărcinată, începe seria bătăilor cumplite la care o va supune de fiecare dată când îl va vizita apoi, după ce viața ei, cum era de așteptat, devine un infern. Dar cu gura satului nu te pui. Nu e vorba de religie, de moralitate, ci doar de opinia publică, căreia și alcoolicul campion al violenței trebuie să i se supună. O dă lui Ion, îi dă și pământ, ca s-o ia. Că de, acum e gravidă, nu mai face multe parale. Gura satului e astupată, Dar Ana intra în gura iadului. Cum ea era nedorită ca femeie, nu era doar o foaie de dotă, acum nu mai avea nevoie de ea. ȘI se poartă ca și cu un obiect inutil. La fel și soacra ei. Singurele momente de tandrețe, de empatie pe care i le arată Zenobia, soacra ei, e când Ana naște pe câmp. Dar nici atunci Ion nu e mișcat, văzând cum se chinuie. O expediază simplu: ”asta e soarta femeilor!” Da, femeile trebuie să se chinuie, și nu doar din motive naturale.

Ana intră într-o mare depresie. Sigur, nu așa i se spune stării ei, Dar cam asta e. Depresia nu e doar postnatală, e dată de descoperirea ei că nu contează pentru nimeni, că ea nu există ca ființă umană. Când îl vizitează pe tatăl ei, în loc de cuvinte de mângăiere, el o mângăie cu pumnii și picioarele. L-a făcut de râs, l-a făcut să piardă pământul, la ce putea să se aștepte? Ce fiică-obiect e ea?

Ana, care probabil nu se temea de iad, cum te-ai fi așteptat de la o fermieră ortodoxă, se spânzură. Nici atunci soțul ei nu e prea impresionat. Și doamne ferește să-și facă mustrări de conștiință! Ce e aia? Dacă moștenirea ei rămâne la el? La scurt timp moare și copilul lui cu Ana. Această moarte, ”a stârpiturii aceleia”, după care ar fi fost cel puțin ciudat ca bunica sau tatăl lui să sufere, nu aduce nicio problemă legată de moștenire. Era simplu. Copilul moștenește mama, iar tatăl moștenește pe copil. Numai că mai apare un moștenitor: bunicul copilului, tatăl Anei. Se semnalează aparițiile lui recurente, stimulate de alcool, cu scopul de a cere pământ. Dar nimeni nu-l ia în seamă. Nu se pune problema nici în cazul lui de vreun regret față de Ana, de vreun sentiment de vinovăție. Cum așa ceva? Doar sentimentul pentru pământ îi rămăsese. Sau doar pe-ăsta îl avusese...Greu de spus!

Interesantă e legătura cu alcoolul în acea perioadă la țară. Nu era o problemă să oferi o tratație copiilor mici. Cât despre femeile însărcinate, era unul dintre privilegiile lor ca femei. Zenobia se răsfață când fiul ei îi oferă un pahar de tărie. I se pare o mare cinste ”doar nu e însărcinată”. Să fie consumul de alcool încă înainte de naștere motivul extirpării moralității?

Nu poți să nu compari această atitudine cu cea a altui personaj dintr-un serial maghiar difuzat prin anii ”90 la ”Emisiune în limba maghiară”. Acțiunea era tot în secolul al XIX-lea, dar cu decenii mai devreme. Doi studenți sunt găzduiți la un castel nobiliar în drum spre casă. Numai că nobilul îi răpește pentru a-l însura pe unul dintre ei forțat cu fiica lui însărcinată. După ce încercarea de convingere eșuează. Sigur că nici aici nu e ceva moral, dar asta e o atitudine de tată mult mai normală. Sigur, e vorba de un nobil. Și maghiar.

Banii și averea femeilor sunt esențiale, dar numai când pot dispune de ele, sau când au protecția tatălui. Anei pământul nu i-a ajutat la nimic. Oare ce s-ar fi întâmplat dacă Ana ar fi decis să plece și să ia pământul cu ea? Era în continuare pe numele ei? Era căsătorită legal? Cum afecta asta dreptul ei de proprietate? Povestea Anei e cea mai interesantă din roman. Ea e cea care simte cu adevărat, care are sentimente omenești, profunde. Ea e normală într-o lume amorală. Și evadează din acea lume în singurul mod pe care îl găsește posibil. Probabil Ana era analfabetă sau avea foarte puțină educație.,

E totuși cineva care se revoltă de soarta ei? Da, vecina, nevasta învățătorului, care îi reproșează lui Ion, după ce aude țipetele Anei, provocate de tatăl ei, lipsa de responsabilitate, extinzând-o asupra bărbaților în general, care lasă femeile însărcinate. Ca de obicei, el dă vina pe Ana, că ea nu l-a refuzat. Ni se pare cunoscut? Dar solidaritatea feminină a respectivei doamne se oprește aici. Fiica ei e convinsă în cele din urmă să se mărite cu un popă deloc atrăgător, deși ea avea alte vise. Poate că nu merită să fie bătute și abuzate, dar femeile trebuie să-și facă datoria. Totuși există femei măritate care au amanți tineri. Dar nu sunt românce, ci unguroaice, eventual măritate cu evrei.

Povestea lui Ion nu mai continuă mult. Realizat pe plan material, liber, fără nevastă, fără copil, fără mustrări de cănștiință și regrete, se întoarce la Florica. Numai că soțul ei cel din topor știe să și mânuiască alte unelte. Îi aplică o lovitură în cele din urmă cauzatoare de moarte. O viață mizerabilă se încheie într-un mod mizerabil. Nu sunt descrise sentimentele lui Ion înainte de a părăsi această lume, dar nu ne putem imagina ceva care să aducă a analiză a justiției naturale. Ne putem imagina doar sentimente de frustrare.

”Ion/Blestemul pământului, blestemul iubirii” descrie o lume cu adevărat scărboasă. Stilul e unul adecvat, care se potrivește acțiunii și sentimentelor personajelor. E și ăsta un talent, pe care nu-l putem nega autorului, Liviu Rebreanu. 

Continue Reading

Cine sunt antinataliștii și/sau cei care nu vor copii?

Sociologia nu e chiar știință ca matematica și fizica. Nu are predicții, cum ar zice Popper. Dar e un fel de cunoaștere, cum ar zice Sandra Harding. Și caută regularități. Și uneori le găsește. Nu întotdeauna, nu sunt generale, dar uneori sunt. E surprinzător cum se comportă oamenii în grupuri. Dar e surprinzător și cum se formează grupuri pe baza unor ideologii comune sau măcar a unor idei. Și mai ales cât de asemănător (sau ce regularitate există în acest proces) gândesc. Se pare că uneori oamenii au în comun mai mult decât ideea, au cauzele ei, care cel mai adesea sunt afective.

Așa și cu antinataliștii sau cei care nu vor copii, și vor să aibă un loc în societate cu această decizie. Ca și ateii vocali de pe net (și nu numai) e uimitor cât de similar gândesc (sau simt). Și mai uimitor e pentru cineva care ajunge la aceste idei (sau altele) pe criterii morale, raționale. Pentru că ei nu seamănă cu ceea ce te-ai aștepta să fie.

Antinatalismul e un curent filosofic care pune în centru ideea imoralității nașterii, a aducerii pe lume a unei ființe umane care n-a ales să vină pe lume. E imoral să aduci pe lume pe cineva care nu a cerut asta, mai ales că lumea actuală nu e chiar un loc drăguț. Dacă ești întrebată/întrebat la maturitate dacă ai dori să fii născut în lumea asta, nu știu cei mai mulți ce ar răspunde pe baza unui studiu, dar cunosc o mulțime de oameni care ar răspunde NU. Mai ales oameni care își pun întrebări despre viață, despre sensul vieții, fericire, știți acele teme filosofice banale. Sigur că nu există niciun sens în viață, sigur că viața e mai mult sau mai puțin suferință. Mai ales dacă nu te naști într-o familie cu bani și influență, atunci mai bine să nu te naști deloc. Și e de bun simț să nu te naști ca femeie în India, iar acele avorturi ale feților de sex feminin ar ptuea fi cumva morale din punct de vedere antinatalist. E viață pentru femei în patriarhat? Nu.

Da, pare de bun simț. Cum de bun simț nașterea pare imorală dintr-un alt motiv. În patriarhat, genul de societăți în care ne târăm noi, aproape toate femeile lumii, nașterea e unul dintre cele mai imorale lucruri. De ce? Pentru că femeile sunt obligate să nască. Religiile patriarhale, așa-zisa moralitate patriarhală (spălarea pe creier a femeilor în scopul preamăririi propriei sclavii) acordă femeilor un singur rol onorabil și o singură calitate: aceea de mame. Femeile sunt servitoare, ceea ce e de la sine înțeles, natural, munca lor fiind considerată aproape o resursă naturală inclusiv de filosofi de stânga precum Marx. Adică nu contează ce fac, nu merită recompensă pentru munca lor, bani sau apreciere. Nici măcar mulțumire. E ca și cum i-ai mulțumi pomului că face fructe sau albinei că face miere.

Și dincolo de asta sunt mame, lucru pentru care merită ceva respect, mai ales dacă nasc masculi. Această funcție fiziologică e singura apreciată de patriarhat. Aia e menirea lor, nimic altceva. Ceva natural e un merit, iar munca lor e considerată naturală! Și cine zice că patriarhatul nu e pervers? Și inteligent, aș putea spune, în perversitatea lui. E cea mai bună strategie de devalorizare a unei persoane. Tot ce face nu are valoare, și oricum trebuie să facă, e obligația ei, e natura ei. Iar a fi un uter cultivat e o valoare.
Și totuși, dacă intri pe orice grup antinatalist, indiferent de limba care se vorbește acolo, te frapează același lucru: moralitatea nașterii și a obligativiătții fizice a femeii de a naște prin interzicerea avortului (inclusiv în tările cele mai liberale ca Statele Unite), prin toată confiscarea corpului femeii și a sexualității ei (ca în țările musulmane, unde femeia nu are voie nici să aleagă numărul copiilor), prin obligarea ei să nască sau să aibă relații de supraviețuire tocmai prin marginalizarea și jefuirea ei (cum se întâmplă în lumea noastră). A fi tată în patriarhat, de cele mai multe ori, e unul dintre cele mai imorale roluri. Înseamnă să fii un fel de violator legal, unul care însămânțează o femeie care nu are de ales, chiar când pare că are. Cine ar alege să aibă copii cu Boris Johnson dacă ar fi livrator de pizza? Și acest individ are o grămadă de copii. La fel ca Trump. Sigur, gusturile oamenilor sunt diferite. Poate există și femei care i-ar vedea sexy și încântători, dar câte chiar ar vrea pe bune să aibă și copii cu ei? A avea un copil e mai mult decât o aventură de-o noapte, e mai mult decât să ai o relație cu cineva. Sunt femei (conștiente) care se tem mult mai mult de sarcină decât de viol. Dar conștiința propriei persoane și măcar a propriului corp nu e ceva ce înciurajează patriarhatul. Din contră, ar fi total contraproductiv. Culmea exploatării corpului femeii nu e violul, ci nașterea nedorită, de fapt în urma unui viol la care ea e obligată social și material să consimtă.

Da, numai că acest punct de vedere e vehement respins de membrii grupurilor de antinataliști sau oameni care nu vor copii. Din contră, acești oameni cred că femeile vor ele copii. Ele chinuie bărbații cu dorința lor de copii. Ele sunt amatoare de sarcini și alăptări, de distrugerea carierei, de discrimnare și marginalizare. De ce? Așa sunt ele. Instinctul din ele urlă să aibă copii. Inteeresant e câ aceste grupuri resping cu ură idei feministe. Ura și disprețul față de femeile cu copii e adesea principala temă de discuții pe aceste grupuri. Ele sunt ridiculizate ca proaste care nu înțeleg ce le așteatptă, alte femei au fantezii cu violența față de ele. Am văzut ceva de genul ”aș bate-o cu copilul peste gură”. Am fost expulzată dintr-un astfel de grup din cauza ideilor feministe, pentru că le-am luat apărarea acestor femei. Ele sunt vinovate, sigur, ele asupresc bărbații cu dorința lor de copii. Și încă mai sigur, patriarhatul nu există. ”Dacă mai văd o dată cuvântul ăsta, te dau afară”. Ziș și făcut!

De fapt, în aceste grupuri populația principală e formată din bărbați care nu vor copii, nu vor prea multe obligații, vor să-și trăiască viața, adică acei bărbați care au ajuns în raiul patriarhal, în care nu mai există decât drepturi, nu și obligații pentru bărbați Iar femeile de acolo, cel mai adesea, sunt femei care nu vor ele însele copii, vor să-și trăiască viața, dar care se tem al dracului de femeile care vor copii, deși neagă existența patriarhatului. Ele consideră că oferă bărbaților mai mult decât burta și niște ființe urlătoare care fac pe ele. Ele oferă liniște și distracție continuă, nu obligații împovărătoare. Atunci de ce mai e nevoie să umilească acele biete proaste, pe care oricum bărbații nu le vor, de care ei fug? Poate tocmai că știu că nu e adevărat, dar le e greu să recunoască. Da, realitatea e dureroasă. Iar pntru femei în patriarhat există puține roluri, adică în mare cel de mamă și cel de curtezană. Și doar primul e onorabil. Și bărbații pot să ajungă să-și dorească să fie tați...

Antinatalismul ar trebui să fie un curent feminist. Dar ca de obicei, ca și în Revoluția Sexuală, femeile nu sunt importante. Dar a aduce copii pe lume e imoral în primul rând pentru că de cele mai multe ori se întâmplă în patriarhat. Lumea în forma asta e cumplit de imorală, iar sistarea nașterilor din motive morale ar fi o modalitate de distrugere a acestei civilizații. Dacă specia nu vede alternative, atunci și a speciei.

Continue Reading

Liberalismul femeilor, pana unde?

Liberalismul e una dintre ideile cele mai frumoase care au fost emise vreodata. Cea mai frumoasa, din punctu meu de vedere, sigur, e feminismul. Dar feminismul provine din umanism, e umanism aplicat la problema femeilor, umanismul dus la extrem, la radacini. Feminismul radical, recunoasterea patriarhatului si eliminarea lui reprezinta de fapt adevarata revolutie umanista, care va elibera toti oamenii, dar sigur, in primul rand femeile.

Liberalismul e indisolubil legat de individualism, adica individul conteaza, prin insasi fiinta lui. Individul e important, individul trebuie sa se implineasca, nu masa, nu tribul, ginta, familia etc. Individul nu se sacrifica pentru binele colectiv decat daca asa decide ea/el, numai daca asa ii dicteaza constiinta.

Acum traversam o perioada de asa-numit neoliberalism, care, dupa parerea mea nu are a face prea mult cu liberalismul, ci e un fel de intoarcere la capatilismul salbatic, de fapt la o forma de jaf, la sclavie, coruptie, la ceva spre care un anumit tip de oameni au tins intotdeauna, chiar au facut lucrurile spre care au tins, numai ca pentru ei au existat in istorie perioade de glorie si prioade mai putin faste. Una a fost ceea ce se numeste capitalismul salbatic, in care oamenii au fost dezradacinati (prin hotia unora, pamanturile lor au fost luate, iar ei au migrat in numar mare la oras unde au fost transformati in proletariat), exploatati, dezumanizati. Revolutia industriala, facuta cu imense sacrificii umane, a dus la scaderea mediei inaltimii, dar si a duratei medii de viata. Oamenii, cei mai multi, au dus-o mai rau pentru o lunga perioada de timp. Dar asta nu pentru ca liberalismul era rau, ca initiativa privata nu e ceva bun in sine, ci pentru ca un anumit gen de coruptie, de vid legislativ, a condus al aceste fenomene.

Neoliberalismul de acum invoca in orice situatii alegeri individuale, la solutii personale. Fiecare are sansa sa faca ce vrea, sa-si faca viata cum vrea. In ce priveste feminismul, acum curentul la moda este feminismul liberal, controversat mai ales in ce priveste atitudinea fata de prostitutie, care chipurile e o alegere. Ca femeie ma opun cu toata vehementa acestei idei. Prostitutia nu e o alegere, se vede bine cine o practica, femei sarace si imigrante, abuzate in copilarie, fara educatie de cele mai multe ori.

E o contradictie atunci cand o femeie e feminista radicala si in acelasi timp liberala? Nu este. Esti liberala atunci cand conditiile sunt liberale, cand sansele chiar exista pentru toata lumea, cand meritele chiar conteaza, nu e vorba de impartire a resurselor discretionara, bazata pe apartenenta la grupuri. In realitate insa conditiile nu sunt liberale. acum mai mult decat in urma cu cateva decenii. Sanele nu sunt egale, e o legea a junglei, a celui mai corupt si mai imoral castiga. Vezi Donald Trump, care obisnuia sa joace murdar si isi invata ucenicii sa joace murdar in showul de mare succes :"The apprentice". Si aia nu e forta, nu e progres, din contra, e distrugere a progresului. Nu mizeria a facut progresul, ci el a avut loc in ciuda ei, ceea ce arata cat de importanta e libertatea, chiar daca putini au acces la ea.

Trebuie sa recunoastem asta, si in primul rand trebuie sa recunoastem patriarhatul, discriminarea sistematica a femeilor, excluderea lor de la puterea economica, politica, de la recompense sociale importante. Femeile traiesc o segregare. Ele sunt o clasa usor de identificat, ca oamenii cu descendenta africana in America. Ne miram ca acei oameni sunt adesea marxisti? Da, nu ca as fi de acord cu marxismul, dar ei nu pot credere in liberalism, pentru ca nu e cazul pentru ei. E o gluma proasta sa-i spui unei peroane de culoare ca isi poate construi singura viata daca vine din ghetou. Nu, nu se poate asa ceva. Si e valabil si pentru femeile sarace, needucate din toate tarile, de orice rasa. Daca orice femeie, pe de alta parte, nu are sansele unui barbat, ar putea ea sa creada in liberalism? Da, ar putea sa creada ca asa ceva se poate construi, nu ca exista deja. Nu il proclamam si exista. Nu, se face.  Si cum se face? Scotand in primul rand in mod activ, cu consum energetic, oamenii din saracie si umilinta, ca apoi sa aiba sanse sa-si construiasca viata. Asta e modul cum ii putem face sa gandeasca liberal, sa creada in meritocratie, in initiativa indvuiduala. Merge? Experienta unor tari, precum cele nordice arata ca da.

Saracia, umilinta, marginalizarea duce la distrugerea unor vieti, la dezumanizare. Oamenii saraci nu mai sunt fiinte politice cu adevarat (vezi electoratul PSD, in cea mai mare parte, experienta tarilor foarte corupte, unele foste comuniste), nu mai au demnitate umana, vise, vor doar sa supravietuiasca. Sigur ca nici initiativa nu au, nu mai au relaxarea, imaginatia si puterea necesare, Nici macar cunostintele. Si da, acumularea de capital e esentiala pentru proiecte mari, iar exploatarea, comertul de orice tip conduc la acumulare de capital. Dar fara intiativa privata, fara visele, ideile, dorintele unora, cu capital se poate construi Arabia Saudita, dar nu progres real.

Din cauza conditiei lor particulare, femeile, cele mai multe, nu sunt fiinte politce. Inafara de saracie, ele se confrunta cu lipsa unei constiinte a propriei situatii, cu educatia patriarhala, de sclava. Marturisesc ca si alte dati ca nu nteleg ce vor femeile care nu sunt feministe. Cum nu inteleg foarte bine ce simt afro-americanii, romii etc. Nu ai cum, sunt aspecte din educatie, din experienta pe care nu le poti intui, desi de multe iti dai seama.

Dar e usor de prevazut ca daca multe femei sunt sarace, needucate, marginalizate, fara sanse, asta afecteaza orice femeie, sansele ei de reusita, calitatea vietii ei. Pentru ca femeile sunt percepute ca o clasa, atat pe piata muncii, cat si pe piata vietii personale. Faptul ca exista prostitutie, ca femeile pot fi cumparate, cum auzeam acum vreo doi ani, si cu 20 lei, e absolut sinistru. Inseamna ca atata valoreaza o femeie, de la atata incepe pretul ei. Prostitutia e o crima contra femilor. Saptamana trecuta Irlanda a adoptat modelul nordic in ce priveste pedepsirea prostitutiei. Chiar daca asta nu ar duce la eradicarea prostitutiei, macar atitudinea societatii fata de femei s-ar schimba. Femeile nu sunt de vanzare. E o crima sa le cumperi.

Devalorizarea femeilor, generata de precaritatea, merginalizarea si lipsa de demnitate in care patriarhatul impinge numeroase femei, a creat tot felul de mituri despre femei si barbati, care cred ca ar trebui studiate. Dincolo de aberatiile sociobiologice, importante, cum am mai spus, doar din punct de vedere psihanalitic, e cultura urbana legata de sexe. Femeile sunt educate de mici sa stie ce greu e sa gasesti un barbat, cat de multe femei raman singure. Pentru asta trebuie sa arate si sa poarte perfect. De ce? Pentru ca sunt mai multe femei. Am gasit chiar declaratii ale unora care spuneau ca la fiecare barbat exista trei femei. Dar ce, a fost al doilea razboi mondial? Pe planeta sunt mai multi barbati decat femei. Sigur, cei excedentari sunt chinezi sau arabi, indieni, tocmai din cauza ptriarhatului care devalorizeaza femeile de la nastere si inainte.  In unele locuri, cum e China, penuria de femei e atat de mare incat femeile din alte tari din zona sunt rapite ca sa devina nevestele taranilor. Femeile traiesc mai mult in societatile dezvoltate, deci femeile excedentare nu sunt cele foarte tinere, mai ales ca se nasc mai multi barbati decat femei in mod natural, la 100 de femei cam 106 barbati (se pare ca poluarea ar fi schimbat un pic raportul, dar barbati se nasc in continare mai multi oriunde).

Femeile nu sunt mai multe, dar pentru fiecare femeie cu pretentii sunt altele care nu vor decat sa supravietuiasca, si care afecteaza si deciziile celor care au de ales, cel putin intr-o oarecare masura. Femeile sunt devalorizare pentru ca unele o duc foarte rau, pentru ca unele nu au de ales.

Toate femeile, inclusiv cele educate, din clasa mijlocie, care au oarecare posibiliate de alegere, sunt devalorizate pentru ca sunt femei (marfa ieftina, adica). Ceea ce e interesant si ar trebui studiat e ca si ele se devalorizeaza. Nu stiu ca de fapt valoarea lor e mai mare pe piata, asa mizerabila cum e piata, cu femei care se pot cumpara cu 20 lei. E interesant cat de putina incredere au femeile in ele, cat de mult valorizeaza niste relatii de care ele nu isi dau seama cat de valoroase sunt pentru barbatii care sunt implicati in ele. Din motive de piata, pur si simplu. Nu invoc sentimente. O feminista care vrea sa-si intretina partenerul, o amanta a unui barbat bogat care nu ii cere nimic material, ii satisface fanteziile sexuale cu pasiune sincera, o femeie foarte atragatoare care are o relatie cu un barbat cu peste 10 ani mai tanar, care refuza sa munceasca, astea sunt bujiterii pe piata sexului, de care beneficiaza partenerii lor, nu ele. Sunt sigura ca daca multe alte femei ar putea sa fie fiinte politice si sexuale, daca ar avea acces la alegeri, aceste femei nu ar mai vedea lucrurile asa. In primul rand trebuie sa spunem adevarul, nu e liberalism, e patriarhat.

Continue Reading

"Raspunsuri" la intrebari despre gen cu ajutorul stiintelor comportamentale

E infricosator si dureros sa vezi cat sexism exista in lume. Si sigur, asta nu vom sti niciodata, pentru ca exista variatii ale culturilor patriarhale, care urasc femeile, dar fiecare in moduri originale, dincolo de nucleul dur, de transformare a femeilor in sclave de uz domestic, sexual si reproductiv Fiecare are o retorica a sexismului, si e greu sa le cunosti pe toate. Apoi intervin si epocile, fiecare cu moda ei, cu ura ei fata de femei.  Desi uneori ura e fatisa, asa cum au ocazia sa vada femeile vulnerabile, in speical cele sarace, in special prostituatele (prostituted women) si lesbienele. Uneori insa e disimulata, adesea destul de bine, dar numai pentru ochii privitoarelor care nu vor s-o vada. Si e drept sa nu vrea, ca vederea ei orbeste o fiinta sensibila si rationala. Asa ca e mai bine sa traiesti in matrix. Dar nu ne ajuta cu nimic sa ne adaptam pe termen lung, daca o ignoram. De fapt ura fata de femei e cel mai stiintific adevar. E mai stiintific sa o recunosti decat sa scoti in evidenta tot felul de mituri care sa explice de ce femeile sunt discriminate si trimise la coada cratitei.

E interesant mitul anglosaxon al urei fata de femei, Conform acestuia, femeile sunt facute pentru ingrijite, de aceea ele sunt empatice, pe cand barbatii sunt analitici si tehnici, ei pot roti obiecte vizual cu usurinta, deci de aceea sunt buni (genetic) la matematica si la stiinte. De-aia nu sunt femei in stiinta de top, nu pentru intr-adevar, trebuie sa fii un monument de forta psihica pentru a ajunge acolo, la cate piedici li se pun femeilor Sigur, miturile li se adreseaza celor care vor sa creada. Si daca vrei sa crezi, crezi, E mai usor sa crezi ca femeile nu au cu ce decat sa le crezi cat de descurajate sunt, mai ales in aceasta cultura, ca sa devina oameni de stiinta de top. 

Pentru ca in cultura romaneasca, destul de misogina, nu exista astfel de prejudecati sau sunt mult mai slabe decat in alte parti. De cand femeile au inceput sa se duca la scoala, pionieratul feminin s-a manifestat in stiinta, inginerie, arhitectura, drept etc. Acest fapt devine cunoscut si in cultura anglo-saxona, dupa ce femeile din Romania, cu educatia de acasa, ingroasa randurile inginerilor si matematicienilor americani. Cordelia Fine o mentioneaza si femeile din Romania, pe langa alte femei din Europa, la care stereotipul anglo-saxon nu se aplica. Asta nu pentru ca romancele ar fi mai destepte (cum nu sunt nici mai frumoase, doar machiajul si lipsa feminismului pentru mase le face sa arate asa pentru straini) decat allte femei din zona, ci pentru ca misoginismul pare sa fie de alt soi pe aici, mai brutal si mai nesimtit, dar fara un discurs care macar sa bata in coerenta, de aceea mai usor de respins si mai putin insidios.

Recunosc ca mi-a fost mai greu sa invat despre diferentele de gen din cultura anglo-saxona decat mi-a fost sa invat engleza. Ar fi interesant sa fie intrebati oameni de la tara din Romania, daca femeile sunt mai empatice si mai inclinate spre ingrijirea altora prin natura lor. Pai multi ar fi surprinsi, cand pentru rautatea femeilor s-au inventat atatia termeni (scorpie, cotoroanta, vrajitoare, calapanta, toapa si cati or mai fi si or mai fi fost in trecut). Femeile sunt rele si agresive, oricine stie, ingrijesc copiii si rudele batrane ca asa trebuie, asa e datoria lor. Cum sa vorbesti in Romania de empatia si blandetea femeilor cand sunt terorizati de Elenele care ar fi fost capul rautatilor? Elena Lupescu l-a corupt pe Carol al II-lea, Elena Ceausescu pe Nicolae Ceausescu. A propos de diferente culturale, adica diferite tipuri de misoginism, o prietena mi-a spus ca femeile nu sunt empatice, ca nu a cunoscut decat doua (incluzandu-ma si pe mine aici) care sa vada mai departe de propriul interes. Voila! Si nu e singura astfel de declaratie de la femei care considera barbatii mai empatici decat femeile!

De la Eva pana la vrajitoarele din Evul mediu, femeile au fost rele si corupatoare. Oare pentru empatie si ingrijirea inerenta sexului lor erau vrajitoarele arse pe rug? Se pare ca unele nu voiau sa ingrijeasca altceva decat penisul diavolului. Presupusa empatie si tendinta naturala de ingrijire a femelor l-ar fi facut sa rada si pe Hamurabi cu codul lui de legi, care prevedea o pedeapsa pentru femeile care nu isi ingrijeau familia: aruncarea in apa. O fi in vreo cultura vreo pedeapsa pentru ca nu vrei sa te duci la chefuri? O fi fost ceva si in natura sclavilor sa se supuna? Nu chiar in forma asta, dar similar, au existat idei in Antichitate. Sclavii aratau si se comportau diferit, era ceva primitiv in natura lor. Apoi stim si noi ca negrii sunt "inferiori", toate rasele care trebuie sa se supuna sunt "inferioare". 

Animalele complexe si natura lor

Ceea ce e interesant e cum pot oamenii care se considera rationali sa creada asa ceva. Superstitiile din cultura anglo-saxona legata de gen intra acum in toate culturile. De fapt tinerii din toata lumea iau ca litera de envanghelie aceste aberatii.Acum tinerii care nu citesc prea mult, care adera la niste idei superficiale sunt oarecum, de oriunde ar fi, in cultura anglo-saxona. Esti ceea ce afli. Si ei se intoxica cu aceste povesti pe care in clasa a V-a e prea tarziu ca sa le mai crezi.  

Nu discutam despre caracterul nestiintific al numeroaselor (de fapt sunt foarte putine si denaturate, supralicitate etc) descoperiri "neurostiintifice/ legate de diferenrele intre sexe. Despre mistificari si chiar minciuni vorbeste mult mai bine si mai pe larg Cordelia Fine in "Capcana sexelor". Dar ceea ce putem spune este ca exista cauze stiintifice in mizeria pe care o traiesc zi de zi femeile in patriarhat. Sigur ca nu reducem totul la gene si comportament innascut, pentru ca asta e omul, dar se pare ca oamenii de stiinta de acum, ca si (pseudo)filosofii au uitat, sfideaza instinctele, animalitatea. Omul e un animal, fara indoiala, dar un animal aberant care denatureaza la maximum, fata de alte animale,, chiar inrudite, instinctele, comportamentele inascute. Dar intr-o masura mai mica toate mamiferele si animalele cu creier mai mare o fac. Ele se bazeaza in special pe invatare ca sa supravietuiasca. Omul e un animal inadaptabil fara invatare, educatie, Dar bine nu stau nici alte mamifere, care si ele pot fi educate aberant, cum sunt cainii de stana, despre care Darwin spunea ca se cred oi (Originea speciilor). Zborul, vanatoarea, comportamentale sociale complexe sunt invatate. Si ce fac animalele cand invata? Isi calca uneori instinctele. Asta facem cu orice caine care se dreseaza. Ca altfel nu s-ar putea dresa, daca ar fi un automat instnctual. Cainele nu e, dar oamenii sunt, dupa acesti psuedosavanti. Desigur, cand se educa un animal, dar si un om, putem sa ne folosim de instinctele lui, sa le activam pe unele si sa le inhibam pe altele ca procesul de invatare sa decurga mai usor si mai eficient. Care e natura cainelui? Sa fie vagabond la gunoi sau sa se joace cu frisbee? Lupul, stramosul cainelui a evoluat in padure, dar poate trai si altfel. Animalele superioare sunt ca niste instrumente cu coarde care pot vibra la diferite frecvente. Si nu stim ce pot face ele, cum nu stim nici ce poate face un om in alte conditii, in alte lumi. Probabil suntem mult mai mult decat putem sa ne imaginam, cum, la alt nivel (sau nu ?) e valabil si pentru rudelele noastre, mamiferele si unele mai indepartate, pasarile. 

NU putem reduce omul la instincte, de care nu stim cum au aparut de vreme ce nu stim inca mediul original in care au aparut si cand. Si deci nu putem sa facem experimente care sa reconstituie exact conditiile initiale., Si mai mult, mereu pot aparea instincte noi, care au aceeasi valoare in comportament ca si cele vechi,. Cum spunea Lorenz, exista marele parlament al instinctelor. Da, exista. Asa ca nu stim instinctele femeilor si alte barbatilor, pentru ce au fost creati in mod original. De fapt e anti-uman, e  hilar, sa vorbim de asta, cand omul are marea flexibilitate comportamentala. In mod clar, nu am fost creati pentru a citi, a scrie, a ne juca pe calculator. Si sa vanam cu neuroimagistica aceste destine biologice e si mai caraghios. Da, traim timpuri extrem de primitive din punct de vedere filosofic. Ce e grav e ca  nu ne jenam din cauza asta. 

Cateva fraze despre misoginism si biologie

Cum am spus, biologia trebuie sa spuna ceva despre societate. Dar trebuie sa avem mare grija cum o ascultam, mai ales la fiinte ca oamenii. Dar ce mi se pare mie ca spune, ceva cu care filosofii antichitatii si nu numai ar fi fost de acord, este ca tocmai animalitatea din noi, nu partea umana, e de vina pentru asta. O parte din ea, adica.  Vdem bine ca ne pricepem  ca indivizi si ca societate sa disimulam asta foarte bine. Animalittea rea din noi se referea la agresivitate si frica, lupta sau fugi. Agresivitatea naste ierarhii, autoritate. Asta a dus la aparitia patriarhatului in conditii istorice speciale. Din pacate oamenii asculta de autoritate, sunt atrasi de ea si cand nu recunosc. Se vede acum valul de nazism care cuprinde Europa. Acesta a goana instinctiva dupa autoritate, dupa protectia pe care un lider puternic promite ca o ofera. De cele mai multe ori liderul ala te duce la dezastru sau la moarte, dar pe moment te face sa te simti mai bine. Acest sistem al autoritatii, fricii este ceea ce mentine patriarhatul si da nastere la nazism si alti pui ai patrairahtului. Faci clanuri pe diferente baze, iar baza genetica e una puternica, desi acum e mai voalata. Genul, la care adera copiii mici, instinctiv, fara sa stie cauza lui, adica sexul, se inscrie tot in aceasta categorie, E mai bine sa fie intr-o banda, intr-un trib, decat singur. Cordelia Fine mentioneaza si ea asta, acest instinct conformist la copiii mici, de gradinita, chiar mai mici. Acest fenomen conduce la patriarhat. Celor care le e frica vor sa se simta protejati, altii profita si vor sa domine. De cele mai multe ori nu in scopuri bune si progresiste. Fenomenul se vede usor in zonele de conflict, unde oamenii sunt indoctrinati sa moara pentru cauze hilare. 

Patriarhatul se mentine pentru ca unii vor sa domine, iar unele se tem si vor lider, protectie. Unii vor sclave, si o sclava femeie e usor de obtinut, avantajele sunt mari, iar altele vor sa se simta protejate. Asta le e foarte greu sa inteleaga feministelor, cum am mai spus. Pentru ca in general oamenii progresisti, umanisti, contesta autoritatea, asta e progresul, contestarea autoritatii, ca si contestarea altor instincte care conduc la ierarhii, autoritate, violenta. Dar asta e poate unul dintre cele mai puternice. Contestarea autoritatii ca atare e ceea ce diferentiaza Occidentul de alte culturi. Nu contestam anumiti lidei, ci insasi autoritatea, mecanismul ei. Nu vorbim de conditiile speciale, norocul istoric, urmat de toate razboaiele si crimele care l-au urmat pana ca azi sa traim intr-o societate care macar formal are idealul contestarii autoritatii...naturale (adica a fortei brute, a violentei). In aceste conditii, sa urasti femeile e simplu pentru ambele sexe; ai un tap ispasitor pe care il impodobesti cu orice defecte vrei, in functie de cultura si epoca. Nu te costa pentru ca nu au putere, iar in continuare te simti bine pentru ca iti imaginezi ca traiesti intr-o lume buna, adica predictibila si ofertanta de recompense. 

Cum autoritatea a imbracat apoi dreptul divin, nu pe cel al sabiei, in cursul istoriei, asa si misoginismul imbraca noi si noi forme. Dupa ce au ars vrajitoaele, dupa ce au distrus cultura femeilor, iar ele tot se ridica, anglo-saxonii (si nu numai) inventeaza altceva, alte metode de a le limtia femeilor accesul la bani si putere reala, deci de a le mentine ca sclave, eventual de lux. E absolut clar ca la anumite niveluri ale societatii, foarte jos si foarte sus, femeilor trebuie sa le fie cel mai greu. Foarte jos socio-economic e un nivel redus de educatie, saracie, violenta, data de agresivitatea ridicata din cauza frustrarilor. Acolo femeile au parte de misoginism brutal, nedisimulat. La nivel foarte inalt social, adica politiceini si CEO, acolo e fieful psihopatilor care se lauda cu lipsa lor de empatie si raceala gandirii logice. Intr-adevar, exista studii care arata ca psihopatii se regasesc intr-o mai mare proportie in unele domenii, si sunt suprareprezentati ca CEO. Cand am vorbit cu cineva despre misoginismul lui Nixon, mi s-a raspuns "Ce crezi ca era Nixon, un psihopat ca toti politicienii de succes!" Chirurgia si psihopatia fac casa buna, de asemenea, de aceea ne asteptam, cum bine se confirma, la putine femei in acest domeniu. Cele care au fost acolo vorbesc despre o hartuire intensa, descurajare fatisa etc. Cu alte cuvinte, lipsa de empatie a barbatilor care ajung in unele posturi cheie, dar sigur, si patriarhatul care incurajeaza aceste atitudini, ar fi de vina pentru excluderea femeilor, ci nu naturaa lor "empatica" feminina.

Ce se poate face in acest sens, inafara de ridicarea constiintei femeilor, dar nu numai, e sa mergem inainte, dar si la originea societatii occidentale, cu toate defectele ei, de fapt la contestarea autoritatii "naturale". Etapa urmatoare a umanismului si liberalismului ar fi un feminism radical. De fapt eliberarea femeilor, distrugerea patriarhatului trebuia sa aiba loc de foarte mult timp. Dar ne intoarcem la razboaie si alte asemenea. Rezistenta a fost mare la orice pas inainte. Totusi, defectele societatii noastre nu vin de la umanism si de la liberalism, ci de la inconsistenta lor, la devierile lor. Exista un singur drum: inainte. Inapoi am vazut cum e, si vedem in fiecare zi.  

Continue Reading

Barbatii sunt de vina pentru tot raul din lume

Am auzit asta nu din gura unei femei, ci a unui barbat! Barbatii stiu cel mai bine cine sunt ei, cat de malefici, de ingrozitori pot fi. Si adesea isi ating potentialul. Vezi orice carte de istorie. Ce e mai greu e sa recunoasa asta in prumul rand fata de ei insisi, apoi fata de altii. Dar ei au inventat tot felul de notiuni despre raul din ei. Pacatul e o notiune inventata de barbati. NU cred ca vreo religie feminina a continut aceasta idee. Daca ai macar izbucniri de constiinta, pe care ti-o creaza societatea, adica femeile din ea, nu poti sa nu te ingrozesti de conditia ta masculina. Pacatul, refularea, umbra, dar si o gramada de alte notiuni, poate altele in alte culturi (patrairahale), ascund de fapt durerea devenirii masculine, frustrarea, durerea umanizarii masculine, lepadarea pieii de porc, de lup sau de orice alta fiara de care legendele mai vechi sau mai noi ascund fata reala a barbatului. \

Barbatul are nevoie de salvare (mantuire), nu femeia, el are nevoie sa se salveze de el insusi, de natura lui. Si in realitate femeia e cea pe un cal alb care il salveaza, incepand cu mama, apoi cu orice contributie umana la valorile sociale. Femeile sunt oameni. Supraomul lui Nietzsche era femeie, ele nu au nevoie de toate astea. Pentru ca ele asa sunt. Ele nu au nevoie de calatorii initiatice, de eliberare sau salvare, ele au nevoie doar sa fie ele insele, sa se descopere, ca umbrele masculine sa nu planeze asupra lor si a vietii si integritatii lor fizice si psihice.

Barbatii au nevoie de educatie, de atentie mai multa pentru a deveni oameni. Ei sunt cronofagi si energofagi pentru a fi apti, cat de cat, pentru a trai in societate. Pentru ca ei nu sunt facuti pentru societate. Parintii acorda mai multa atentie baietilor de cand sunt mici, pentru simplul motiv ca totul merge mai greu cu ei, de la invatare la disciplinare. Pentru ca ei sunt licantropi carora li se smulge blana fir cu fir, pe parcursul multor ani. Si asta se numeste educatie.

Femeile, inclusiv mamele de baieti, nu stiu asta. Cum spune Louann Brizendine in cartea ei, ""Creierul barbatului", cu baietii e mai greu pentru parinti. Pentru ca creierul lor ar fi altfel. Mai putin uman, as spune acceptand interpretarile si datele din aceasta carte, considerata, pe buna dreptate, ca sustine stereotipurile de gen, ca sustine neurosexismul. Daca am da crezare acestor studii, clar sexiste, cum spune Cordelia Fine in "Capcana sexelor", care vor ajunge la lada de gunoi a stiintelor ca si altele mai vechi despre creier. am putea concluziona ca barbatii sunt mai putin umani, ca asa se nasc. Agresivitatea, violenta, lipsa de empatie, necrofilia, lupta pentru ierarhie, obsesiile sexuale, toate astea, acceptate ca masculine, nu sunt decat inumane, toxice pentru alti indivizi si pentru societate, defecte de comportament si caracter groaznice, iar la scara sociala, premisele unor crime, ale coruptiei puternice si ale inapoierii sociale, ale stoparii progresului. De ce ar mai vrea femeile sa produca si sa ingrijeasca barbati, daca asta le aduc ele? Daca asta sunt ei? Simplu. Ei au niste calitati absolut extraordinare, ei au abilitati spatiale (pentru ca urmaresc obiecte ca sa arunce cu ele sau sa le distruga), ei au imaginatie, abilitati logice, care le lipsesc bietelor femei si cu care ei (sic!) pot salva lumea! Adica trebuie sa-i acceptam asa cum sunt, sa-i crestem, sa ne sacrificiam vietile pentru ei, ca fara ei, vedem bine, nu se poate.

De fapt asta e problema in logica neurosexismului, caruia ii voi acorda un articol separat. Daca ei sunt asa de ingrozitori in mod natural, atunci de ce sa-i mai nastem, crestem, acceptam intre noi? Pentru ca au si calitati incontestabile. Adica pentru ca asa cum sunt, ne sunt superiori. Cum??? Superioritaea lor e inventata, cum am mai zis. Ne sunt superiori la forta si la capaciatatea de a forma bande cu care sa ne terorizeze, cu care sa ne fure ce producem. Si de aici isi atribuie ei toate calitatile. E cunoscut faptul ca potentialul lor mai crescut de a invata matematica e o problema a culturii anglosaxone, unde se vede cea mai mare discrepanta intre femei si barbati in ce priveste abilitatile matematice. E normal, acolo femeile si barbatii cred in asta. Eu de la ei, citind pe net, am auzit aceasta aberatie. De cand eram mica, in clasa mea, fetele erau mai bune la orice, inclusiv la matematica. Cunosc nu stiu cate profesoare de matematica (eu am avut aproape numai profesoare), iar cele mai multe femei pe care le cunosc sunt inginere. Majoritatea femeilor licentiate din familia mea sunt inginere. Pentru ca la noi, in cultura mea, aceasta prejudecata nu exista sau e slaba. Comunismul a ajutat un pic. Sau un pic mai mult? E altceva cu femeile si matematica, cu orice repetitiv. Femeile (oamenii cu imaginatie de fapt, oamenii cu personalitate complexa) prefera sa faca lucruri creative, nu repetitive. Sigur ca arta e mai interesanta, ca orice e creativ, decat matematematica si orice repetitiv. Matematica de la un punct te plictiseste, nu ca e grea, ci ca nu aduce ceva nou. Dar asta nu inseamna ca nu o poti invata, ca nu poti obtine performante in ea, daca e nevoie. Dar preferi, daca iti permiti, ceva mai creativ, care e adesea mai riscant material. Oamenilor creativi le plac ocupatiile creative, oricat de dificile ar fi. Si poate uneori, femeile din clasa mijlocie, alba etc, isi permit sa faca asta. Ele isi permit, dar atentie, numai in anumite conditii, acest risc. Daca nu, inseamna ca sunt mai multe femei creative, curajoase, care isi asuma riscuri. Si cred asta,. Femeile sunt mai creative, suporta mai greu constrangerile, indiferent de ce fel, inclusiv de a invata ceva doar de dtagul performantei, adica al acceptarii sociale, Barbatii o fac pentru ca nu au de ales, sau ca nu au cu ce. E si asta o posibilitate.

Si nu cred ca e cazul sa mentimem barbatii, sa-i cream in continuare, doar pentru matematica si rotit obiecte mental, chiar daca ar face asta de 10 ori mai bine decat femeile. Cum s-a vazut, femeile fac orice, si decat sa fie raul social, suferinta pe care ne-o aduc ei, preferam o inginerie mai redusa (daca ar fi cazul). Nu vorbim de razboaie, de inechitate, ci doar de stressul casatorieie care imbolnaveste si scurteaza viata femeilor cu 1.4, cum citeaza chiar Brizendine un studiu.

Barbatii sunt de vina pentru tot raul din lume. Conflictele lor interioare, frustrarile lor, se vad la nivelul societatii. In orice rau, totul a inceput de la un barbat, de la o frustrare de-a lui, de la o nedreptate de-a lui, de la incercarea lui de a face alti oameni sclavi, in speical femeile. Sigur ca lumea nu ar fi numai lapte si miere daca femeile ar fi la putere, dar nu ar fi atat de rea, atat de simpla, atat de brutala. Nu stim cat e socializare si cat e natura in comportamentul masculin, probabil foarte mult e socializare. Dar stim rezultatele, vedem la stiri, citim in cartile de istorie. Durerea pe care o provoaca femeilor dezamagite de comportamentul lot, daca nu ucise si torturate, capacitatea lor de a face sclavi, nedreptatile, razboaiele, coruptia pe care o imprastie, patriaratul, care promoveaza pe baza agrresivitatii, nu a talentului real, a capacitatii de a face progres real se vad in fiecare zi. Da, nu putem vorbi de democratie in patriarhat, care e marginalizare si sclavia femeilor, coruptie. Unde ar fi fost lumea daca patriarhatul nu ar fi aparut? S-ar fi gasit multe solutii alternative la cele violente, progresul ar fi fost inimaginabil.

Prima criza a globalizarii

Prima criza a globalizarii a fost patriarhatul.  Societatile matriarhale, cel putin in aceasta parte a lumii, au fost obligate sa fie dominate de partea militara doar pentru a supravietui. Patriarhatul a franat lumea enorm. Aici nu merge, noi nu facem patriarhat, pentru ca altii sunt mereu aproape si te distrug. vezi  Libanul, care a fost distrus pentru ca nu s-a vrut investirea in armata. O societate, daca era expusa era patriarhala sau nu era deloc, adica era obligata sa devina patriarhala. Patriarhatul e injustitie, e coruptie. Jumatate din populatie e sclava, munceste din greu. creaza bunuri, dar nu se poate bucura de nimic. Nu se poate spune ca patriarhatul a adus bine pentru indivizi, cei mai multi, si societate. Intr-o discutie virulenta, un misogin mi-a spus ca patriarhatul a aparat femeile de pe aici de mongoli. Asa e. Dar daca nu era patriarhat la mongoli, deci in alta societate, in care erau femei, femeile de pe aici si de acolo nu aveau de suferit.

Dar ca si in Monsun, o societate matriarhale foarte bine studiata, norocul a fost ca clasele medii, de oameni liberi, sa fie oarecum putin patriarhale, mai matriarhale. Pentru ca ei nu au avut ce sa imparta. Patriarhatul era al elitelor, cum se vede usor in Atena antica. A fost mereu al elitelor. Asa ca oamenii liberi, dar dinafara lor, au mentinut unele caracteristici ale modului de viata ancestral. Unele dintre s-au perpetuat pana acum.

Ce a facut patrirhatul bun, daca se spune asa? Pai a facut explozia populatiei, femeile au fost obligate sa nasca fara voia lor, a adus sclavia, a obligat oamenii, in special femeile, sa produca mult mai mult decat aveau nevoie. In rest, presiunea militara, ierarhii, desconsiderare a fiintei umane, teroare.

Se poate spune nu ca patriarhatul a adus progres, ci ca progresul s-a facut in ciuda patriarhatului. Dar de fapt progresul s-a facut cand societatea a devenit din ce in ce mai buna, mai putin violenta. Sau in paturile cu relatii mai putin patriarhale, adica de banda, de sclavie, foarte ierarhizate. Ce progrese face mafia?  Progresul, cum am mai spus, e legat de ceea ce misoginii ar numi efeminare.

Progresul l-au facut tot timpul unii si unele, unele au produs tot timpul hrana si tot ce era important, mai ales oameni, dar numai cand oamenii au putut sa se bucure de ceea ce au produs au produs mai mult si mai nou, mai inteligent si creativ, ca sa se bucure mai mult. Recompensa meritelor care sa nu aiba legatura cu vioelnta si supunerea a condus la progres. Nu intamplator in Occident e cea mai mare rata a progresului, iar statusul femeilor e cel mai bun. Nonviolenta, recompensa mai aproape de realitate, recunoasterea meritelor, conduce la progres. Patriarhatul a impiedicat toate astea, doar cand el s-a mai linistit, cel putin din unele puncte de vedere, progresul a avut loc. Dar sa nu uitam, sclavia are mereu noi si noi forme,

De milenii suntem conduse de organizatii criminale, de milenii structura societatii noastre e criminala. Iar aceste organizatii criminale sunt formate din barbati, chiar daca includ unele femei, nucleul e masculin, iar relatiile dintre membrii lor se bazeaza pe ierarhii, cooperare de tip agresiv, ca jocul baietilor de gradinita. Filosofii umanisti au incercat sa reduca acest tip de relatii si valori, dar fara sa puna punctul pe i. Barbatii, bandele create de ei, dar si ei insisi comportandu-se in spiritul bandelor, al ierarhiilor masculine, sunt vinovati de tot raul din lume. Barbatii au un rau inerent, innascut, nu stim cat de mult, nu dispunem de studii netendentioase. In unele culturi masculinitatea, acest rau inerent, este recompensat mai mult sau mai putin, crescand mai mult sau mai putin. Numai intelegerea acestui aspect ar putea schimba starea de fapt, inhibarea a ceea ce pseudostiinta de acum numeste creier masculin.

Continue Reading

Occident si Orient- ciocnirea patriarhatului cu patriarhatul

E la moda, si apare adesea in mass-media, ideea ciocnirii civilizatiilor, occidentala si orientala, mai precis ciocnirea spatiului crestin cu spatiul islamic. Desi avansata de autori acum celebri, aceasta idee, la o analiza mai atenta se dovedeste o gaselnita mai mult de scandal, in stilul stirilor de la ora 5, dar si o acoperire pentru razboaiele duse in spatiile islamice din Orientul apropiat si acum nordul Africii.

Sunt crestinismul si islamul ireconciliabile? E o diferenta atat de mare intre aceste lumi? Inainte de crsetinism si Islam, intre aceste spatii culturale au existat multe asemenari culturale, care apropiau aceste zone intre ele. O imagine similara a receptarii lumii, paideumatica, asa cum spune Leo Frebonius, celebru culturolog german de la inceputul secolului trecut, in "Cultura Africii". In aceste spatii, despartirea eului de natura a creat dorinta de transformare a naturii, diferita de eu, care s-a manifestat prin magie (samanism), apoi, mai tarziu, prin cauza-efect. Li s-ar parea ciudat unora ca povestile cu duhului lampii si altele, pline de farmec si magie, reflecta aceeasi viziune asupra lumii ca si cea din Europa. Mai mult, Frebonius numeste aceasta conceptie, rece si inclinata spre dezvoltarea de notiuni (unde am intalnit asa ceva?), hamitism. Popoarele din zona aceea, nordul Africii, vorbesc lmbi hamitice. De fapt se pare ca originea limbilor hamito-semitice este in ceea ce este azi Etiopia, nordul Africii, locul cu cele mai multe astfel de limbi. Originea autorilor Bibliei sa fie aficana? Ce blasfemie, dar asta e teza sustinuta de Jared Diamond in Guns, Germs and Steel. E vorba, atentie, de o lume preislamica, primitiva, care a fost si inca mai are elemente matriarhale. Mosternirea acestor oameni duri si cruzi se transmitea pe linie feminina. Iar comportamentul sexual al femeilor, in lumea acea aspra semana bine cu ceea ce pare acum a fi comportamentul femeilor occidentale: selectie sexuala dura si continua a barbatilor.

.Daca mergem mai departe cu analiza acestor lumi "diferite", vedem ca evreii, nomazi, au stat pe la marginea imperiilor in Orientul apropiat, ceea ce se numea Mesopatamia, in Iraqul de azi. Cultura acestor imperii a fost absorbita de evrei, reflectata in Biblie. Atat cat au inteles acei pastori. Numai ca pe la marginea unui alt imperiu, cu pastorit si piraterie, isi faceau veacul grecii antici. Sigur ca au preluat multe elemente culturale. Dezvoltarea acestor popoare mici, unul din Asia, altul din mica Europa, au fost dependente de perioade de declin ale acestor imperii.

Dar ceea ce a patruns si s-a dezvoltat in aceste spatii a fost....patriarhatul. Bland la inceput, cum se vede in "Epopeea lui Ghilgames", devine apoi din ce in ce mai crancen. Europa nu a avut parte de un patriarhat prea dur in Antichitate, afara de unele paturi sociale, cum ar fi nobilimea ateniana in perioada democratiei. Dar crestinismul, o religie care vine din Orientul apropiat, ii ajuta pe europeni sa recupereze. Rezultatele se vad azi.

Si ce ar insemna azi pentru femeile in aceste zone ciocnirea Occidentului cu Orientului? Ciocnirea patriarhatului cu patriarhatul!  Daca in Occident femeile sunt prostituate, in Orient ele exact asta nu au voie sa fie. Acolo ele sunt sclave ale familiei, care trebuie vandute pe bani si prestigiu..

In Occdent de fapt nu exista protectie pentru femei, exista doar daca au ele bani de acasa. Singura sansa ca o femeie sa se simta bine e sa fie bogata, sa aiba zestre. In rest, e o sclava, o prostituata sau o servitoare care munceste ca sa traiasca, dar prea mult nu se poate astepta ca recompensa de la societate. In Orient exista, de exemplu in Iran, dar si in alte state Islamice, un venit minim pentru femei. Prostitutia e prohibita, desi se pedepsesc tot femeile, de exemplu cele care sunt prinse ca joaca in filme porno, cu moartea. Femeile sunt de vanzare. In Occident nu le mai vand tatii, dar se pot vinde ele. Practic sunt aruncate in gura lupului. Emanciparea unei femei insemna in epocile trecute un fel de dezmostenire a ei de catre familie.

In Occident femeile frumoase au o valoare, in Orient femeile frumoase sunt ascunse, frumusetea e prohibita, la fel ca prostitutia. Pentru ca sexul e prohibit.

Dar de fapt femeile au peste tot valoare doar prin pozitia pe care le-o confera tatal sau sotul lor. Femeile frumoase, daca nu au bani de-acasa, nu sunt de invidiat nicaieri. Dar in Orient nu le foloseste prea mult, cel putin in  societatile foarte traditionale, nici sa fie bogate acasa. Acolo chiar nu au nicio scapare.

Problema cea mai mare a femeilor de pretutindeni este patriarhatul. Chiar daca ele, putine, nu traiesc in societati patriarhale, patriarhatul le ajunge prin intermediul colonialismului si al globailizarii. Nu exista scapare.

Eliberarea femeilor fara structuri de sustinere puternice, ca in matriarhat, nu poate exista. Barbatii beneficiaza de structuri de sustinere, chiar daca acum, in Occident, par doar simbolice. Dar nu sunt. Ei formeaza grupuri, mafii, se unesc in scop de a obtine bunuri.Femeile trebuie sa se uneasca si ele si sa-si faca mai intai structuri de sustinere sociala, apoi structuri de sustinere pentru acces la puterea economica si socaiala.

Despre femeile care fac cumva prostitutie ca sa ajunga la privilegii toata lumea are numai cuvinte de ocara, dar despre barbatii care nu fac nimic, doar ca s-au nascut cu sexul potrivit, ca sa ajunga la toate privilegiile, nimeni nu spune nimic. Afara de feministe. Barbatii fac bani pe sex mai mult decat oricine, asta e norma in cazul lor. De asemenea ei exploateaza femeile, sunt intretinuti de femei. Femeile in orice societate produc mai mult decat barbatii dar au mai putin, cu cat ele produc mai mult fata de barbati, cu atat primesc mai putini bani si prestigiu.  Femeile care se folosesc de barbati pentru privilegii nu fac decat sa ia inapoi ceea ce li s-a luat prin nastere. Dar aceasta strategie mentine femeile in starea de dependenta.

Barbatii exploateaza femeile, sunt intretinuti de ele, dar nu e nicio problema, ele nu pot cere atatea drepturi asurpa lor, cum cer ei in situatia inversa. Pentru ca pe ei ii sprijina patriarhatul. Jenny Nordberg, in ""Fetele ascunse din Kabul" descrie cazul cumplit al Azitei, o politiciana afgana, parlamentara pentru o perioada, inteligenta si educata, feminista. Relatia ei cu sotul analfet, un var de la tara impus de tata, e relevanta pentru ceea ce sunt relatiile patriarhale, si seamana bine cu relatiile din Occident. El o lasa sa lucreze, ca ii aduce bani multi. Dar ii cerea bani pentru orice libertate a ei. Oricat de influenta, de educata, e tot nevasta lui, dreptul asta bate toate calitatile si functiile ei. Banii ei sunt banii lor, iar banii lui sunt banii lui. In situatia probabila in care ar fi ramas fara banii ei, nu era nicio problema, se intorceau la tara, iar el ar fi intretinut familia. Cum ar fi rezolvat problema asta, el care era analfabet? Simplu, ar fi vandut fetele spre casatorie.

Relatia Azitei reprezinta relatia femeii in patriarhat dusa la extrem. Despre asta e vorba, cum am mai spus, nu exista un alt rol al barbatului ca provider (ahahaha) decat acela de aparare, de hartuielile si mizeria patriarhala dinafara casei. Sotul Azitei avea proprii bani, din propria afacere cu alune, dar sotia nu stia de ei, nu avea niciun acces la ei. Femeile trebuie sa-si cumpere libertatea si securitatea in patriarhat. ele nu se nasc cu ea. La fel cum un peste ii spunea unei femei rapite si obligate sa se prostitueze, ca trebie sa-si castige libertatea. (marturia unei foste prostituate editata sub nuemele Arizona Market). Asta e patriarhatul, femeile isi negociaza nonstop viata si securitatea, ca de libertate nu poate fi vorba.

Diferneta dintre crestinism si islam este una singura: in crestinism, ca si in alte culturi partriahale, cum ar fi India, femeile nu sunt vandute, ci platesc ele un fel de taxa de protectie (zestrea) pentru ca sotul sa le ofere securitate. Daca nu pot plati, niciun barbat nu are grija de ele (cu sila si dispret), ci sunt obligate, cum se intampla adesea pe timpul reginei Victoria, dar si la noi, sa ajunga prostituate. Prostituata e o femeie fara zestre, fara prostectie cumparata. Ele sunt ucise daca aceasta taxa e prea mare. Fetele bogate erau ucise in India de milenii. Interpretarile aberante ale sociobiologilor (cchiar a tatalui lor, Edward Wilson) arata cat de intoxicata e gandirea lor patriarhala. Nu faptul ca ele nu puteau transmite multe gene, ci acela ca ele nu aducea bani, ci consumau, era cauza, La fel cum chinezii recunsoc azi simplu de ce isi ucid fiicele, pentru ca se marita si nu-i ajuta la batranete. In patriarhat, copiii sunt marfa, sclavi, iar femeile fabrici de sclavi, ele insele sclave.

Ciocnirea dintre Occident si Orient? Ciocnirea dintre doua fete ale patriarhatului, doua fete ale acelleasi lumi bazate pe putere, violenta, autoritate, in care oamenii slabi, in special femeile, sunt striviti. Doua solutii ale oprimarii femeilor. In Orient femeile sunt de vanzare, in Occident se pot vinde singure.

https://adonis49.wordpress.com/2010/07/09/part-two-pre-islam-arab-cultures-matriarchal/
http://www.worldette.com/make-a-difference/care/2012/minangkabau-matriarchal-society/
https://www.globalcitizen.org/en/content/islam-and-patriarchy-and-why-its-important-to-unde/

Continue Reading

50 shades of Grey sau 50 nuante ale unei relatii heterosexuale in patriarhat

In fine, am vazut si eu "50 shades of Grey", un film foarte criticat, in special de feministe. Mi s-a parut mult mai putin prost decat ma asteptam. Poate pentru ca i-am dat o cu totul alta interpretare. Pe scurt, o tanara filoloaga intalneste, cu ocazia unui interviu, un atragator tanar om de afaceri de succes. E ametita de prezenta lui, e si el oarecum impresionat de ingenuitatea ei si o cauta, incercand apoi, cu sincope, sa aiba o relatie ciudata cu ea, acoperita si de un contract juridic, de tipul dominanta-submisivitate, cu accente sado-maso. Literal.

Criticile feministe, din ce am citit eu, proveneau din faptul ca tanara studenta la literatura engleza ceda unei astfel de relatii, in care era urmarita, tratata cu autoritate, impresionata cu cadouri scumpe si plimbari cu elicopterul si planorul. Alte voci spun ca filmul a mai salvat din esecul care ar fi de fapt cartea.

Mie insa tanara nu mi s-a parut impresionata de bani, avere, succes social, conform cliseului. . Aceasta idee, imprumutata cu succes si de sociobiologie, e doar o reprezentare patriarhala a unui fenomen care exista. Femeile vor supravietuire, si siguranta in patriarhat, pentru ca astea sunt scumpe pentru ele, ca fiinte total defavorizate. Dar e vorba de supravietuire, nu de excitare. E vorba de serviciu, loc de munca, nu de fericire. O femeie inteligenta si sensibila nu cred ca se excita la contul din banca si functia unui barbat, cum nu se excita la propriul birou de manager sau la propriul cont. Or protagonista e o fiinta foarte sensibila si romantica, obligata sa fie asa si prin natura profesiei pe care si-a ales-o.

Ingenuitatea, naturaletea ei, care de fapt e forta, un anumit tip de forta, par sa-l impresioneze si pe tanarul capitalist de succes, cu ultimele ramasite de umanitate. Ce vrea sa faca el cu aceste calitati nu vorbim aici, unde doar despre sentimentele ei e vorba. Ea e atrasa de el pentru ca e un tip atragator (actorul din rolul principal seamana al naiba cu jucatorul de tenis Gregor Dimitrov, care este intr-adevar un playboy, care atrage ca un magnet femei din sport si muzica, desi Dimitrov e o idee mai atragator, atitudinea lui e mai placuta, as adauga). E o mare surpriza ca un barbat cu o functie ca a lui, cu un imperiu financiar, sa arate asa. Apoi e atitudinea care contrasta cu aspectul lui. Tipul e o enigma, o ciudatenie, ceva din alta lume, mai ales, cum se specifica, pentru o tanara romantica lipsita complet de exeperienta sexuala. Tot ce face ea e din curiozitate, din explorare a propriei sexualitati si a lumii. Si aceasta tanara descopera lumea, lumea relatiilor heterosexuale in patriarhat. Initierea ei sexuala e mai dura decat initierile masculine (dar si feminine) din unele triburi de razboinici. Desi pare o experienta dusa la extrem, transmite acelasi mesaj: relatiile heterosexuale in patriarhat nu sunt "normale", mai ales din punctul de vedere al unei tinere romantice, sincere si ingenue. Nu exista normalitate in aceste relatii. Totul este despre control, jocul puterii, al dominantei si submisivitatii, si despre durere, care eventual poate duce la placere. Si durerea e mai multa decat in acele jocuri erotice sado-maso. Realitatea e mai dura decat in acest film, unde jocurile erotice aveau loc intr-o camera sepcial, camera de joc. In rest, aceeasi distanta, aceleeasi limite afective, de apropiere fizica care pe ea o dureau si o deranjau mai mult decat jocurile erotice.

Conditiile pe care el i le punea ei pentru acea relatie, consfintita printr-un contract intocmit de un avocat, erau unele, de cele mai multe ori nescrise, care apar in relatiile heterosexuale. Manifestarea unor emotii, pronuntarea unor cuvinte "urate" de catre femeie trebuiau pedepsite fizic. Ea trebuia sa-l astepte in orice moment, cand el dorea, in camera de joc, in genunchi, si sa i se adreseze cu "'domnule". Nu avea voie sa-l atinga, trebuia sa doarma singura. Ea era submisiva lui. Si ea cu ce se alegea? Cu el. Adica numai in felul acesta putea sa obtina devotiunea lui. Prin contract?

Lucrurile seamana ca doua picaturi de cianura cu contractele de casatorie, cu  toate conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o femeie pentru a fi eligibila pentru o relatie, pentru a fi "submisiva" cuiva.

Aventura acestei tinere e aventura oricarei tinere femei care intra in viata visand la pasiune, sentimente nobile, o relatie profunda si infloritoare. In realitate e aruncata intr-o lume in care barbatii vor altceva de la ea, in care tot ce ofera ea, tot ce doreste ea nu numai ca nu conteaza, ci e nedorit. Doar ingenuitatea, naivitatea, tineretea sunt dorite, pentru ca dau senzatia unei submisivitati facile. Dar chiar daca nu consimte la submisivitate, tanara nu castiga. Visele, sansa unei seuxalitati normale, unei vieti afective normale nu exista in lumea reala. Chiar daca nu e violata fizic, o femeie in patriarhat se initiaza prin violul afectiv, prin moartea sexualitatii si pasiunii sexuale. Chiar daca nu e mutilata genital, femeia e mutilata afectiv. Sexualitatea ei e ucisa. Are o singura sansa: toate astea mintea ei sa le transforme in placare. Sa devina masochista, sa se bucure de submisivitate. Sa renunte la ea insasi, sa se abandoneze, si asta sa-i faca placere. Si multe femei au gasit solutia asta. Nu e vorba de masochism innascut, ci de singura solutie de a avea acces la placere intr-o relatie heterosexuala in patriarhat.

Continue Reading