Abordarea stiintifica a relatiilor e rara, mai ales in articolele din
presa, dar si in literatura. Uneori vrem altceva, nu doar povesti, ca
mai intotdeauna in viata. Mereu ni se spun povesti, miniciuni, despre
viata, despre societate, despre cele mai importante lucruri. Mai ales
literatura romana sufera de lipsa de idei, de lipsa de solutii, de
analize reci. Ilinca Bernea e o exceptie, dar autorii foarte cunoscuti
si consacrati se inscriu foarte bine in aceasta tendinta. Daca citesti
"De ce iubim femeile" a lui Mircea Cartarescu, se vede clar ca autorul
nu are o pregatire stiintifica, fie si modesta.
Adevarul despre relatii e foarte dur. In primul rand, daca esti o persoana cu vise, cu sentimente profunde, daca vrei implinirea intr-o relatie, afla, daca nu ai aflat deja, ca poate iti doresti cel mai complicat si greu de obtinut lucru din lume. Poate de-aia si cel mai frumos...E mai usor sa ai bani, succes social si alte asemenea. Pentru astea exista solutii.
Daca vrei o relatie pur si simplu, e destul de simplu. Dar relatiile reale nu sunt ce se vede la Hollywood, sunt ceva trist si patetic, bazate pe interese meschine, supravietuire, calcule, sentimente obscure ca teama de singuratate, dorinta de copii etc, un fel de mlastini in care toata mizeria umana iese la suprafata.
Daca vrei altceva, cantecele sentimentale descriu despre ce e vorba. Si cele mai multe astfel de cantece sunt triste. Oare de ce? Daca oamenii ar fi altfel, daca natura umana nu ar fi atat de sordida, nu ar fi atat de multe cantece triste. Tristetea lor vine din tradari si dezamagiri ingrozitoare.
Sa presupunem ca intr-o relatie sunt implicate doua persoane morale, responsabile. Daca o relatie e bazata pe incredere, moralitate, nu se ajunge la neintelegeri, totul se spune de la inceput, apoi daca esti de calitate nu-ti trece cu una cu doua, stii de la inceput la ce sa te astepti. Nu suferi mult, orice s-ar intampla. Neintelegerile apar din inconstienta, promisiuni desarte. Da, acele promisiuni desarte, bazate pe o constiinta precara, sunt cel mai adesea subiectul acestor cantece triste.
Cantecele triste arata cati oameni imorali, de proasta calitate, sunt pe lume. Nimic mai mult. Solutia? Sigur, sa cauti oameni de calitate, dar daca e ceva prea constient, nu mai e si ceva foarte frumos. Devine ceva programat, care ucide pasiunea, visele. Trebuie sa te lasi prada sentimentelor, viselor, proiectiilor, daca vrei frumusete, daca vrei sa simti fluturi in stomac si ca traiesti in alta lume. Ca sa atingi fericirea. Cunosc oameni care au incercat abordarea asta, eu insami am facut-o. Si pot spune sigur ca nu ajungi la pasiune in felul asta, cel mult la un tip de prietenie profunda. E ceva simplu in psihologie, cand te concentrezi sentimente si le analizezi, dispar. Dar cand te concentrezi pe partea logica intr-o relatie, nu mai e loc si de sentimente.
Suntem oameni pentru a simti, nu pentru a gandi, gandirea e o sursa de placere ea insasi, unora dintre noi ne place sa gandim pur si simplu, dar traim ca sa consumam sentimente. Cultura ne ofera o sursa de sentimente, traim sa consumam cultura.
Sunt paradoxuri ale relatiilor, unii simt, altii creaza sentimente, si de obicei nu sunt aceiasi. Oamenii fermecatori nu sunt de cele mai multe ori profunzi. Si oamenii care investesc in stiinta, in logica, nu sunt de asemenea fermecatori, par reci si previzibili, desi au capacitatea de a fi profunzi adesea. In cazul asta dezamagirea e garantata. Solutia? Sex cu persoane tinere, neexperimentate, care simt pasiune usor pentru ca oamenii profunzi sa se bucure de sentimentele pe care le trezesc? Sau sex pe bani... Glumeam, sigur ca niciuna dintre acestea. Ar trebui poate create comunitati pentru anumiti oameni, cu un anumit nivel al moralitatii, al disponibilitatilor afective si intelectuale, pentru ca acolo sa se poata intalni. Comunitatile virtuale, bazate pe subiecte de discutie, ar fi oarecum o solutie, dar partiala si precara. Ideea ar fi sa apara medii sigure afectiv, in care oamenii sa se intalneasca, pastrand insa si misterul, surpriza.
Daca ne inchipuim ca numai asta e problema, mai sunt si altele. Relatiile in care nu exista o persoana feminista sunt imposibile, barbatii nefeministi sunt oribili. Nu e nevoie sa fie misogini, e de ajuns sa nu fie feministi. Daca nu se apleaca asupra necesitatilor feminine, asupra problemelor specific feminine in patriarhat, nu poate fi nimic frumos, fericit, cel mult, neutru. In schimb, barbatii misogini pe fata sunt absolut imposibili.
Daca vrei ca masculul respectiv sa te si atraga, si e absolut necesar sa te atraga, lucrurile se complica si mai mult....Ma intrebam mereu ce simt femeile care se culca cu barbati urati, pentru bani sau altceva? Sigur ca o sa le doara capul... Asa s-a inventat probabil sexul pe intuneric.
Intr-o lume in care femeile sunt violate, abuzate, exploatate, e greu de gandit la o campanie - barbati frumosi, femeile au dreptul la placere sexuala, la fericire, care sa faca barbatii sa investeasca mai mult in aspectul exterior si in valoarea lor sexuala. Dar e al naiba de necesara! Femeile sunt cele care agata barbatii in cluburi acum in multe parti ale lumii. Inteleg ca la noi aceasta se intampla destul de rar, desi eu am agatat intotdeauna.
Relatiile ar trebui sa fie altceva, nu ceea ce sunt. Ar trebui sa fie multe formule de relatii, care sa se potriveasca multora, nu sa ne imitam unii pe altii, ca maimutele, sa ne facem ca simtim ceea ce nu e cazul, sa folosim cuvinte al caror sens nu-l intelegem. Si in toate trebuie sa fie sinceritate. Oamenii trebuie sa semnalizeze de la inceput ce vor ca lucrurile sa fie clare, adica daca e vorba doar despre sex, asta sa fie, daca e vorba despre altceva, lucrurile iar sa fie transparente. Cuplurile reprezinta doar minimum de energie, e mai usor sa investesti intr-o persoana decat in mai multe, mai ales afectiv, dar exista oameni cu tot felul de preferinte care ar trebui sa beneficieze de spatii unde sa se poata intalni. Problema e ca societatea noastra e prea primitiva, ca e prea putina stiinta, logica, prea putina sensibilitate, dar prea multa minciuna, prostie si manipulare.
Adevarul despre relatii e foarte dur. In primul rand, daca esti o persoana cu vise, cu sentimente profunde, daca vrei implinirea intr-o relatie, afla, daca nu ai aflat deja, ca poate iti doresti cel mai complicat si greu de obtinut lucru din lume. Poate de-aia si cel mai frumos...E mai usor sa ai bani, succes social si alte asemenea. Pentru astea exista solutii.
Daca vrei o relatie pur si simplu, e destul de simplu. Dar relatiile reale nu sunt ce se vede la Hollywood, sunt ceva trist si patetic, bazate pe interese meschine, supravietuire, calcule, sentimente obscure ca teama de singuratate, dorinta de copii etc, un fel de mlastini in care toata mizeria umana iese la suprafata.
Daca vrei altceva, cantecele sentimentale descriu despre ce e vorba. Si cele mai multe astfel de cantece sunt triste. Oare de ce? Daca oamenii ar fi altfel, daca natura umana nu ar fi atat de sordida, nu ar fi atat de multe cantece triste. Tristetea lor vine din tradari si dezamagiri ingrozitoare.
Sa presupunem ca intr-o relatie sunt implicate doua persoane morale, responsabile. Daca o relatie e bazata pe incredere, moralitate, nu se ajunge la neintelegeri, totul se spune de la inceput, apoi daca esti de calitate nu-ti trece cu una cu doua, stii de la inceput la ce sa te astepti. Nu suferi mult, orice s-ar intampla. Neintelegerile apar din inconstienta, promisiuni desarte. Da, acele promisiuni desarte, bazate pe o constiinta precara, sunt cel mai adesea subiectul acestor cantece triste.
Cantecele triste arata cati oameni imorali, de proasta calitate, sunt pe lume. Nimic mai mult. Solutia? Sigur, sa cauti oameni de calitate, dar daca e ceva prea constient, nu mai e si ceva foarte frumos. Devine ceva programat, care ucide pasiunea, visele. Trebuie sa te lasi prada sentimentelor, viselor, proiectiilor, daca vrei frumusete, daca vrei sa simti fluturi in stomac si ca traiesti in alta lume. Ca sa atingi fericirea. Cunosc oameni care au incercat abordarea asta, eu insami am facut-o. Si pot spune sigur ca nu ajungi la pasiune in felul asta, cel mult la un tip de prietenie profunda. E ceva simplu in psihologie, cand te concentrezi sentimente si le analizezi, dispar. Dar cand te concentrezi pe partea logica intr-o relatie, nu mai e loc si de sentimente.
Suntem oameni pentru a simti, nu pentru a gandi, gandirea e o sursa de placere ea insasi, unora dintre noi ne place sa gandim pur si simplu, dar traim ca sa consumam sentimente. Cultura ne ofera o sursa de sentimente, traim sa consumam cultura.
Sunt paradoxuri ale relatiilor, unii simt, altii creaza sentimente, si de obicei nu sunt aceiasi. Oamenii fermecatori nu sunt de cele mai multe ori profunzi. Si oamenii care investesc in stiinta, in logica, nu sunt de asemenea fermecatori, par reci si previzibili, desi au capacitatea de a fi profunzi adesea. In cazul asta dezamagirea e garantata. Solutia? Sex cu persoane tinere, neexperimentate, care simt pasiune usor pentru ca oamenii profunzi sa se bucure de sentimentele pe care le trezesc? Sau sex pe bani... Glumeam, sigur ca niciuna dintre acestea. Ar trebui poate create comunitati pentru anumiti oameni, cu un anumit nivel al moralitatii, al disponibilitatilor afective si intelectuale, pentru ca acolo sa se poata intalni. Comunitatile virtuale, bazate pe subiecte de discutie, ar fi oarecum o solutie, dar partiala si precara. Ideea ar fi sa apara medii sigure afectiv, in care oamenii sa se intalneasca, pastrand insa si misterul, surpriza.
Daca ne inchipuim ca numai asta e problema, mai sunt si altele. Relatiile in care nu exista o persoana feminista sunt imposibile, barbatii nefeministi sunt oribili. Nu e nevoie sa fie misogini, e de ajuns sa nu fie feministi. Daca nu se apleaca asupra necesitatilor feminine, asupra problemelor specific feminine in patriarhat, nu poate fi nimic frumos, fericit, cel mult, neutru. In schimb, barbatii misogini pe fata sunt absolut imposibili.
Daca vrei ca masculul respectiv sa te si atraga, si e absolut necesar sa te atraga, lucrurile se complica si mai mult....Ma intrebam mereu ce simt femeile care se culca cu barbati urati, pentru bani sau altceva? Sigur ca o sa le doara capul... Asa s-a inventat probabil sexul pe intuneric.
Intr-o lume in care femeile sunt violate, abuzate, exploatate, e greu de gandit la o campanie - barbati frumosi, femeile au dreptul la placere sexuala, la fericire, care sa faca barbatii sa investeasca mai mult in aspectul exterior si in valoarea lor sexuala. Dar e al naiba de necesara! Femeile sunt cele care agata barbatii in cluburi acum in multe parti ale lumii. Inteleg ca la noi aceasta se intampla destul de rar, desi eu am agatat intotdeauna.
Relatiile ar trebui sa fie altceva, nu ceea ce sunt. Ar trebui sa fie multe formule de relatii, care sa se potriveasca multora, nu sa ne imitam unii pe altii, ca maimutele, sa ne facem ca simtim ceea ce nu e cazul, sa folosim cuvinte al caror sens nu-l intelegem. Si in toate trebuie sa fie sinceritate. Oamenii trebuie sa semnalizeze de la inceput ce vor ca lucrurile sa fie clare, adica daca e vorba doar despre sex, asta sa fie, daca e vorba despre altceva, lucrurile iar sa fie transparente. Cuplurile reprezinta doar minimum de energie, e mai usor sa investesti intr-o persoana decat in mai multe, mai ales afectiv, dar exista oameni cu tot felul de preferinte care ar trebui sa beneficieze de spatii unde sa se poata intalni. Problema e ca societatea noastra e prea primitiva, ca e prea putina stiinta, logica, prea putina sensibilitate, dar prea multa minciuna, prostie si manipulare.