Am mai spus ca feministele nu inteleg femeile patriarhale. adica acele femei care s-au opus intotdeauna emanciparii femeilor, acele femei care au protejat si protejeaza cultura patriarhala inca mai bine decat barbatii. Se stie ca femeile sunt pastratoarele traditiilor. Turcii otomani stiau asta, si cand voiau sa deznationalizeze un popor, asteptau femeile batrane sa moara. Occidentalii erau mai de actiune, le ajutau sa ajunga acolo prin numeroasele vanatori de vrajitoare.
Andrea Dworkin a mai scris despre aceste femei, pe care le numeste "femei de dreapta" (right-winged women). Eu le numesc frumos si simplu, "femei patriarhale", pentru ca asta sunt, mentin patriarhatul, il sprijina, il salveaza de fiecare data cand e in pericol. Tot ele sunt cele mai mari adeversare ale feministelor, ele le urasc aproape mai mult decat barbatii misogini. Am spus deja, ele nu o fac numai din frica, asa cum zice Dworkin, ci din interes economic. Ele sunt atat de bine adaptate acestui sistem, in care isi vand unele calitati, cum ar fi lipsa de demnitate, lipsa idealurilor inalte, a moralitatii, a necesitatii afective de a avea relatii profunde, a sexualitatii libere, incat libertatea le-ar pune in incurcatura. Ele ar trebui sa se descurce fara a se comporta ca niste rame. Meritocratia reala le-ar arunca in haos. O lume in care mizeria lor morala nu ar mai fi o calitate le sperie ingrozitor, de-aia urasc feministele, la fel cum incompententii urasc oamenii cu talent, care arata ca se poate si altfel decat prin coruptie.
Dar ce e mai interesant e cum gandesc aceste femei (?). Sunt femei genetic, dar ele nu se identifica drept femei, dispretuiesc femile si ideea de femeie. O discutie recenta, cumulata cu date de istorie, ma face sa patrund in mintea lor. Hillary Clinton vorbea de femei albe, din clasa mijlocie, care au votat cu Trump, nefiind incantate de plata egala la munca egala pentru ambele sexe. Normal! Acea plata egala insemna ca alte femei vor atenta la veniturile care le reveneau sotilor lor, ceea ce le-ar fi afectat economic. Aceste femei, care au acces la mai multe resurse prin intermediul sotilor, se identitifica cu acestia. Da, pare ciudat, dar e real!
Recent, am avut o discutie cu o femeie care spunea ca aceasta campanie #metoo scoate la iveala femei de proasta calitate care acuza pe nedrept barbatii de viol. Ea e femeie, dar si mama de baiat, deci se gandeste si la cealalta parte. Nu am auzit pana acum ca o femeie, afara de mama unuia dintre violatorii din Vaslui, sa spuna asa ceva. Nu-mi imaginez ca mama mea sa vorbeasca in felul asta despre alte femei, gandindu-se la fiul, fratele, sotul ei. Mizeria morala a acestor femei e greu de imaginat. Dar nu si daca ne gandim la istorie, la literatura, unde ele au fost bine descrise.
Aceste femei, precum cainii dresati de mici sa pazeasca oile, care ajung sa se creada oi, se identifica cu barbatii, in special cu fiii lor. Ele vor sa aiba fii, prin ei avand acces la o putere care le e refuzata ca femei. E mai usor sa produci fii decat sa devii o femeie demna, sa devii o persoana demna, care e mandra ca e femeie. Ele nu pot scapa de stigma lor de femei, dar fiii le purifica, asa cum zic si religiile patriarhale. Nasterea de fii le ridica social in patriarhat.
In minte imi vin dialoguri din "Vand de rasarit, vant de la apus" a lui Pearl Buck. O femeie chinezoaica, mai in varsta, prima sotie a unui bogatas de la inceputul secolului XX, neaga orice pasiune intre oamenii de sexe diferite, din partea barbatului fiind dorinta fata de femeie, iar din cea a femeii, dorinta fata de fii. Deci fiii, departe de orice religie abrahamica, elibereaza si innobileaza femeile, la fel cum fiii erau doriti de grecii antici.
In "Pasarea spin", o fiica era, pentru o mama abuzata, o amintire a propriei situatii mizere, de aceea neglijarea ei aproape totala era ceva de inteles. Cui ii pasa de femei, de fiice, cand ele sunt doar oglinda mizeriei mamei, cand nu au nicio sansa in patriarhat? Interlocutoarea mea de ieri a fost insa mai optimista. Factul ca are nepoate o face sa tina in continuare cu femeile, intr-o oarecare masura.
Femeile patriarhale renunta nu numai la identitatea lor, dar si la individualitatea lor. Ele sunt anexe ale familiei, sunt familia lor, nu ele inseele, ca persoane. Sunt cu adevarat sclave ale familiei. Pentru ca ele, pentru ele, in societate, pot obtine putin, asa ca se identifica cu grupul din care patriarhatul le-a impus sa faca parte: familia. Ele nu exista ca individualitati, nu doar ca nu au un nume. ele nu au nici macar o constiinta ca femei. Asa se explica multe din comportamentele acestora.
Aceste femei frecventeaza institutii patriarhale, precum biserica. Dar mai nou, si grupurile ateiste, in care mocneste un misoginism gretos, sunt frecventate adesea de femei care se pretind atee, dar pentru care feminismul e ceva demn de ignorat, daca nu chiar de negat. E acelasi fenomen al adorarii unui zeu misogin, dar de data aceasta zeul e pe pamant, adica barbatul liber, fara ingradiri date de religie.
Atitudinea feministelor radicale, in special a lesbienelor din grupuri radicale, mi se pare cea corecta. Aceste femei patriarhale nu pot fi salvate cu forta, nu trebuie risipita energie pe ele. Energia trebuie concentrata pentru femeile care vor sa se elibereze, care au o constiinta a propriei apartenente la o categorie marginalizata, supusa unor nedreptati flagrante. Numai ca aceste femei se folosesc de drepturile obtinute de feministe, intarindu-si pozitiile patriarhale, adica avand si mai mult acces la resurse pentru ele si familia lor.
Din nefericire pentru ele, aceasta strategie poate fi foarte riscanta. Sotia lui Albert Einstein, Mileva Maric, care l-a ajutat sa-si scrie teoria, daca nu a avut un rol si mai important, cand rudele si prietenii ei o avertizau asupra faptului ca el nu avea de gand s-o treaca pe articole, iar munca ei ramanea necunoscuta, ea declara ca nu are de ce sa-si faca griji. "Wir sind ein Stein", spunea ea. Adica amandoi suntem o piatra. Numai ca actiunile lui arata ca piatra asta s-a spart, ca el a ramas o piatra singura (Einstein), iar ea a avut o viata oribila, zbatandu-se singura in saracie, avand mari probleme cu copiii comuni. Nu te poti baza pe barbati in patriarhat. Esti la mana lor. Dar e greu sa te gandesti departe, e dureros. E mai usor sa crezi in patriarhat, sa crezi in ceea ce face toata lumea, decat sa faci analize care te pot duce la nebunie.
Femeile patriarhale urasc feministele, ele le arata ce sunt, sunt o oglida in care se reflecta fata sordida a patriarhatului si a femeilor care il sustin. E si mai rau cand aceste femei incearca sa ajunga la resurse prin intermediul feminismului, pretinzandu-se feministe.