Recent am citit în original ”The subjection of women” de John Stuart Mill. Întâmplarea face să scriu despre ea pe 24 februarie 2022, în ziua în care Rusia a atacat Ucraina. Această lectură, alături de evenimentele recente, te face să te gândești la cele două perioade apropiate, raportat la scară istorică: a lui Mill și a lui Putin. Dar dacă pui în antiteză societatea lui Mill cu cea a Rusiei actuale, afară, sigur, de situația femeilor, deși și aici sunt nuanțe, te gândești la ce e de fapt Occidentul modern. Dacă Occidentul e spațiul creștin (cândva), societatea modernă occidentală se bazează pe câteva idei și evenimente care aparțin unor zone restrânse. Anglia e una dintre ele. Alta sunt Țările de Jos. Unele valori dezvoltate în acele societăți s-au extins în toată Europa și apoi dincolo de granițele ei. Au creat o anumită identitate prin aceste valori. Dar această identitate se diluează din ce în ce, din păcate.
Acum în Rusia serviciul militar este obligatoriu. Mill critică la un moment dat, legat de statusul femeilor, că, de fapt ar fi util pentru societate (zic unii) ca ele să fie obligate să se mărite și să fie mame. De-aia ar fi excluse de la alte activități și nu li s-ar da drepturi. Dar argumentul, punctează Mill, nu aduce nicio justificare morală, e ca și cum am recruta forțat oameni în armată, pentru că avem nevoie de soldați, cum se invocase deja în trecut. În timpul lui Mill serviciul miliar în Imperiul Britanic nu era obligatoriu. Câte nu decurg din înlăturarea acestei forme de sclavie legală! Oamenii au o altă viziune asupra lumii când armata nu e obligatorie. Interesant unii liberali acceptă ideea asta, dar nu acceptă avortul. Și mai ales unele state care declară valori liberale, cum ar fi chiar...Statele Unite!
Într-o altă ordine de idei, cum ar putea cineva să-l compare pe Mill cu Marx? Și mai ales să se vorbească atât de puțin despre el când e vorba de emanciparea femeilor, iar părinții socialismului așa-zis științific să fie ridicați în slăvi! Dacă ne gândim și la CV-ul fiecăruia dintre ei...Gradul în care au profitat de neveste și cum le-au recunoscut meritele! Mill a recunoscut contribuția soției, Harriet Taylor, apoi a fiicei acesteia, la operele lui, pe când Marx nu doar că a pus sub tăcere aportul lui Jenny, dar nici pe fiicele lui nu le-a încurajat prea mult să lupte cu patriarhatul. Sau cel puțin să aibă educație.
O altă observație asupra lucrării ca întreg e nivelul mult mai ridicat decât ale altora, contemporane sau ulterioare. Însuși limbajul politic folosit e complex, cu mulți termeni și multe nuanțe. Multe discuții seamănă cu cele actuale, dar nivelul e altul. Multe lucruri se știau deja, multe încă se mai discută, iar despre altele nici măcar nu se mai vorbește acum. Din cauza ”corectitudinii politice” de fapt a ”cancel culture”. Azi nu ți se mai permite să pui măcar unele probleme feministe care vin în contradicție cu delirul politic oficial. Da, discursul feminist e mai cenzurat acum decât atunci, când era ridiculizat (ceea i s-a întâmplat lui Mill în parlament).
Asta dacă nu luăm în considerare inepțiile de tipul celor emise de Jordan Petersen sau de sociobiologi celebri actuali. Ce le-ar fi zis John Stuart Mill ? Cum ar fi reacționat la ideea că femeile ar avea vocația supunerii și o lipsă a dorinței de a avea o profesie? Iată ce spune Mill despre interdicția femeilor de a exercita o profesie: vorbind despre necesități și suferințe, face trimitere la suferința femeilor care nu iși exercită o profesie, nu își manifestă talentele. Dupa boală, sărăcie, vinovăție, această frustrare de a nu avea sens și un loc în lume ocupă unul din primele locuri pe scara suferințelor umane. Foarte bine punctat!
De ce erau excluse femeile de la exercitarea profesiilor? Mill amintește că înainte nu nu aducea nimeni argumentul că femeile sunt inferioare, nimeni nu ar fi crezut așa ceva. Dar când libertatea și egalitatea erau discutate, atunci a apărut nevoia unui motiv puternic, nu conta dacă era real. De fapt e bine că femeile sa fie excluse pur și simplu ca să servească bărbații, inclusiv prin nașterea și creșterea copiilor, arată Mill. Deci nu există o justificare morală și rațională. ci doar una utilitară, adică interesul bărbaților. Dacă nu sunt talentate, concurența le va elimina ea însăși, nu trebuie să le iei șansa a priori. Apoi dacă va fi în funcție o femeie mai netalentată decât mulți bărbați, acest lucru se întâmplă deja cu bărbații, dar nu se revoltă nimeni din cauza asta, arată Mill.
Înainte ca Macarenco să spună că familia e o formă de prostituție, Mill o descrie ca pe ” o școală de despotism”. Având în vedere statusul legal al femeilor de atunci, revoltător întro perioadă în care se vorbea atât despre libertatea individuală. Mai mult decât se vorbește acum în Rusia, aș adăuga. Femeile nu aveau drept de vot, iar averea aparținea soților. Aici Mill face o observație interesantă, dar evidentă pentru cine a trăit în comunism: aceea că nu ar fi avantajos pentru femei să lucreze în aceste condiții. Bărbații le-ar exploata, asta fac peștii de fapt. Asta a făcut și comunismul, tot un fel de pește. Dacă muncești, dar nu ai putere politică. socială, nu obții decât o altfel de sclavie. Se vede și acum cu domeniile feminizate, mai prost plătite în țările comuniste și foste comuniste. Munca fără putere politică e sclavie. Munca nu eliberează în niciun caz, când nu e asociată cu putere socială și politică.
O altă observație a lui Mill, bine cunoscută din practică, dar pe care socialiștii au cenzurat-o, e faptul că în păturile înalte dominația bărbaților asupra femeilor, dacă e, e foarte subtilă. Dar e scandalos că legea o acceptă. Și având în vedere ce fel de bărbați există, legea susține abuzuri. Dar în păturile inferioare statusul femeilor e cel mai jos, ele acolo sunt cel mai exploatate. Adică în clasa muncitoare a lui Marx și Engels, care trebuia să schimbe lumea, să ne elibereze pe toți. Mill și explică de ce. Un om slab încearcă să se impună în fața celor cu status inferior lui. Un om fără prea multă conștiință și empatie, aș adăuga. Dar Mill punctează diferența dintre libertate și putere, antagonismul lor. Dacă nu ai libertate, umbli dupa putere. Cu alta ocazie dă exemplul sclavelor din harem, care aveau supuși asupra cărora își exercitau puterea, dar libertatea lor de mișcare și decizie era limitată. Într-adevăr, Sultana Gosem, dar și altele, au avut o mare influență nu doar asupra apropiaților, dar și a politicii Imperiului Otoman. Și dacă în cazul lui Gosem a fost vorba de sultani slabi, Hurem (originară din ce e acum Ucraina) a avut influență puternică asupra unui sultan puternic, Suleiman Magnificul.
Aici am găsi un răspuns despre ce se întâmplă acum în Rusia, de ce mulți ruși încă îl susțin pe Putin, încă vor ca Rusia să fie o mare putere. Tocmai pentru că nu sunt liberi. Un sondaj de acum câțiva ani printre britanici arăta că majoritatea dintre ei nu mai vor ca țara lor să fie mare putere. Ei vor ca interesele lor individuale să fie satisfăcute. Pentru că sunt mai liberi.
E de înțeles de ce John Stuart Mill e mai puțin cunoscut și are mai puțini adepți decât Marx. DIn toate motivele de mai sus. Ideile sofisticate, analizele logice și profunde sunt greu de înțeles și adoptat de majoriatea. Oamenii au nevoie de răspunsuri simple, care nu trebuie să fie neapărat și bune. Altfel, influența lui Mill asupra luprei pentru drepturile femeilor ar fi fost mai mare. Și poate azi am fi ajuns mai departe cu eliberarea femeilor. Și într-o lume în care femeile ar fi fost mai libere cu adevărat, în care politica ar fi arătat altfel, nu cu mijloace patriarhale cât se poate de clasice, cu forță și amenințtare cu forța, poate războiul de azi nu ar fi existat. Dar în primul rând milioane de femei ar fi avut o altă viață, de faptul dreptul real la viață.