Daca te uiti la societatea noastra (patriarhala) cu un pic de sinceritate, nu poti sa nu te minunezi de cat de ciudata e. E mai ciudata decat orice societate primitiva, cu obiceiuri si atitudini absolut incredibile pentru o persoana cu un pic de bun simt, daca incearca sa se detaseze. Pe oamenii din societatile traditionale, de vanatori-culegatori, ii socheaza lumea noastra, mai ales partea ei lipsita de empatie. Persoanele fara adapost sunt ceva ce o societate asa-zis primitiva nu ar accepta. Dar noi acceptam toata mizeria umana posibila in numele ierarhiilor sociale, pe care Darwin le considera semn al civilizatiei, in sensul unei societati mai dezvoltate. Nu conteaza mecanismul acelor ierarhii, adica violenta fizica si simbolica. Interesant ce li se parea ciudat nativilor din Tara de Foc atunci cand Beagle a ajuns la ei: in echipaj nu era nicio femeie. Nativii credeau chiar ca unii dintre membrii echipajului, care erau mai mici si mai fini, erau de fapt femei. Ce daca aveau barbi, ca toti ceilalti! Barba trecea drept un fel de caracter rasial.
De fapt asta e cel mai frapant in societatea noastra patriarhala: excluderea femeilor sau, mai recent, includerea lor doar de forma in structuri. Dar societatea ramane a barbatilor, pentru ei, prin ei. Cea mai buna gluma e ca traim in postfeminism.
De ce s-a ajuns aici? De ce nu se schimba nimic serios? Societatea patriarhala reprezinta, cum am mai spus, ocuparea unor comunitati umane de catre grupuri de infractori organizati. Chiar daca acele grupuri devin apoi locale, cultura infractiunii se perpetuaza. Cele mai multe societati patriarhale proveneau de fapt din straini care luau cu asalt localnici, si care trebuia sa se fereasca de ostilitatea mocnita a acestora. Fenomenul era evident in Sparta, unde militantismul excesiv era legat de teama lor continua de a fi inlaturati de ura autohtonilor. Situatia s-a repetat la infinit, in alte epoci, cu alti protagonisti.
Acesti infractori nu puteau avea acces normal la femei, care sa caute in ei implinirea fireasca a instinctelor sexuale si romantice. De aceea trebuia sa le rapeasca sau sa le cumpere, ceea ce s-a perpetuat la nivel cultural, prin religie, justitie etc, adica prin patriarhat. Sechestrarea femeilor, deprivarea lor de orice drepturi, inclusiv acela la educatie, masuri extrem de brutale, care denota agresivitatea acelei lumi (si a celei actuale), avea doar rostul de a preveni fuga lor. Era ca legara picioarelor chinezoaicelor, ca o handicapare sociala permanenta a femeilor.
De atunci nimic esential nu s-a schimbat. Femeile au obtinut ceva drepturi, dar societatea e a barbatilor, ceea ce e absolut anormal. Societatile animale sunt ale femelelor, create in jurul lor, masculii, daca vor in societatea, trebuie sa ofere ceva mai mult, inafara de sex si reproducere (aparare, cresterea puilor). Pentru ca acum femeile, de bine de rau, cu limitele de rigoare, pot umbla libere, pot lucra, pot citi,( dar nu au acces la putere sociala reala, iar societatea se bazeaza in continuare pe exploatarea femeilor), o alta mistica s-a creat. Acum e nevoie de barbati, care au niste calitati extraordinare, inaccesibile femeilor. Ei sunt complementari femeilor (de fapt invers, ca barbatul e baza societatii), si mai mult, esentiali pentru cresterea copiilor. Nu conteaza ca familia nucleara e ceva foarte recent la scara istorica, dar copiii au nevoie de o figura masculina, tatal. In familiile matriarhale, unchiul juca acest rol, iar in familiile extinse intotdeauna exista un model masculin. Tatal e un construct patriarhal, de fapt un stapan al copiilor. Nu vad cine are nevoie de asa ceva ca sa devina o persoana completa, daca prin plenitudine nu includem si traume, umilinte.
Dar in ultima instanta, de ce ar avea cineva nevoie de un model masculin? Ce fac barbatii si femeile nu fac, dincolo de rolul fiziologic pur? Cum spunea o feminista radicala, lesbiana pe viata, de ce ar vrea o femeie sa fie barbat? Era vorba de barbatii trans. Ce vrea sa faca in calitate de barbat? Sa ucida, sa tortureze, sa violeze? Ca ei asta fac deosebit fata de femei. Intr-adevar, pe asta se bazeaza patriarhatul. Numai ca toate aceste orori au o mare valoare simbolica.
Adevarul pe care sociobiologia, neurosexismul (acele studii neurologice trase de par care scot barbatii cu calitati extraordinare innascute, iar femeile empatice si supuse, proaste si dornice de a ingriji) este ca femeile pot face orice, inafara de ceea ce zicea acea feminista. Barbatii nu au calitati superioare femeilor afara de muschi si agresivitate, aparute in sprijinul concurentei intre ei, din cauza damnarii lor, a excluderii de pe teritoriile femelelor, din societatea lor. Lupta era intre ei, pentru teritorii mai bune, eventual intrarea in societate. Masculii animalelor sociale, de turma, ca oamenii, cum bine se vede cu ochiul liber, nu prea sunt apti pentru societate, pentru relatii profunde. Nu prea au rost, nu prea au nimic de oferit. Toata mistica moderna, pe langa cea veche ascunde de fapt goliciunea imparatului. Femeile nu au nevoie de ei, se pot descurca singure inca mai bine. Sexul e important, si intr-adevar, placerea sexuala exista. Dar dincolo de asta, femeile pot fi, asa cum barbatii sunt, considerand in continuare femeile suboameni, homoerotice.
Homoerotismul e esential in patriarhat, si de fapt e norma. Grecii antici, in perioada clasica, adica patriarhala puternica, nu aveau treaba cu erotismul heterosexual, care nu exista in cantece, arta etc. Casatoria era ceva religios, in scopul nasterii de copii, adica de baieti, cu rol in transmiterea averii si rangului, dar atat. Dar cuvantul eros desemna sentimentele dintre doi barbati, unul in varsta, "erastes", obiect al admiratiei intelectuale, si altul tanar si frumos, "eromonas". Homoerotismul exista si la femei, cel putin pe timpul lui Sapho, inainte de epoca lui Pericle. Dupa aceea, situatia femeilor s-a degreadat si mai mult, sie era greu sa se intalneasca macar.
Erotismul clasic e, cu alte cuvinte, numai homo. Si homoerotismul ar putea suda relatiile dintre femei acum, chiar daca unele vor ramane heterosexuale, in sens pur sexual. E mult de luptat cu mistica patriarhala, cu toate legendele, unele asa-zis stiintifice, din jurul rolurilor de gen, care incearca sa prezerve locul barbatilor in societate, dominatia lor, cand ei de fapt ar trebui exclusi. Tocmai pentru ca acesta nu exista.
Femeile au toate calitatile, dar cine are ochi pentru a le vedea, cand femeilor le e frica sa recunoasca, iar barbatilor inca si mai frica? Femeile se tem de saracie, mizerie, excluziune, cand barbatii au resursele pe mana, iar barbatii stim de ce se tem. Unii poate realizeaza cat de fragila e situatia lor. Putem specula, cum specula Valerie Solanas, ca barbatii gay vad inferioritatea barbatilor, ca barbatii trans stiu ei de ce vor sa fie femei si de ce vor sa defineasca feminitatea la alt nivel decat biologic.
Femeile nu au nevoie de mistica, ele au nevoie doar sa deschida ochii si sa vada adevarul. Senatorul Cato spunea ca daca femeile ne vor fi egale, ele ne vor fi deja superioare. Dar o spiritualitate feminina, bazata pe plenitudinea umanitatii care exista in femei, e necesara.
Bibliografie
Charles Darwin :Beagle's Voyage
Valerie Solanas: The scum manifesto
De fapt asta e cel mai frapant in societatea noastra patriarhala: excluderea femeilor sau, mai recent, includerea lor doar de forma in structuri. Dar societatea ramane a barbatilor, pentru ei, prin ei. Cea mai buna gluma e ca traim in postfeminism.
De ce s-a ajuns aici? De ce nu se schimba nimic serios? Societatea patriarhala reprezinta, cum am mai spus, ocuparea unor comunitati umane de catre grupuri de infractori organizati. Chiar daca acele grupuri devin apoi locale, cultura infractiunii se perpetuaza. Cele mai multe societati patriarhale proveneau de fapt din straini care luau cu asalt localnici, si care trebuia sa se fereasca de ostilitatea mocnita a acestora. Fenomenul era evident in Sparta, unde militantismul excesiv era legat de teama lor continua de a fi inlaturati de ura autohtonilor. Situatia s-a repetat la infinit, in alte epoci, cu alti protagonisti.
Acesti infractori nu puteau avea acces normal la femei, care sa caute in ei implinirea fireasca a instinctelor sexuale si romantice. De aceea trebuia sa le rapeasca sau sa le cumpere, ceea ce s-a perpetuat la nivel cultural, prin religie, justitie etc, adica prin patriarhat. Sechestrarea femeilor, deprivarea lor de orice drepturi, inclusiv acela la educatie, masuri extrem de brutale, care denota agresivitatea acelei lumi (si a celei actuale), avea doar rostul de a preveni fuga lor. Era ca legara picioarelor chinezoaicelor, ca o handicapare sociala permanenta a femeilor.
De atunci nimic esential nu s-a schimbat. Femeile au obtinut ceva drepturi, dar societatea e a barbatilor, ceea ce e absolut anormal. Societatile animale sunt ale femelelor, create in jurul lor, masculii, daca vor in societatea, trebuie sa ofere ceva mai mult, inafara de sex si reproducere (aparare, cresterea puilor). Pentru ca acum femeile, de bine de rau, cu limitele de rigoare, pot umbla libere, pot lucra, pot citi,( dar nu au acces la putere sociala reala, iar societatea se bazeaza in continuare pe exploatarea femeilor), o alta mistica s-a creat. Acum e nevoie de barbati, care au niste calitati extraordinare, inaccesibile femeilor. Ei sunt complementari femeilor (de fapt invers, ca barbatul e baza societatii), si mai mult, esentiali pentru cresterea copiilor. Nu conteaza ca familia nucleara e ceva foarte recent la scara istorica, dar copiii au nevoie de o figura masculina, tatal. In familiile matriarhale, unchiul juca acest rol, iar in familiile extinse intotdeauna exista un model masculin. Tatal e un construct patriarhal, de fapt un stapan al copiilor. Nu vad cine are nevoie de asa ceva ca sa devina o persoana completa, daca prin plenitudine nu includem si traume, umilinte.
Dar in ultima instanta, de ce ar avea cineva nevoie de un model masculin? Ce fac barbatii si femeile nu fac, dincolo de rolul fiziologic pur? Cum spunea o feminista radicala, lesbiana pe viata, de ce ar vrea o femeie sa fie barbat? Era vorba de barbatii trans. Ce vrea sa faca in calitate de barbat? Sa ucida, sa tortureze, sa violeze? Ca ei asta fac deosebit fata de femei. Intr-adevar, pe asta se bazeaza patriarhatul. Numai ca toate aceste orori au o mare valoare simbolica.
Adevarul pe care sociobiologia, neurosexismul (acele studii neurologice trase de par care scot barbatii cu calitati extraordinare innascute, iar femeile empatice si supuse, proaste si dornice de a ingriji) este ca femeile pot face orice, inafara de ceea ce zicea acea feminista. Barbatii nu au calitati superioare femeilor afara de muschi si agresivitate, aparute in sprijinul concurentei intre ei, din cauza damnarii lor, a excluderii de pe teritoriile femelelor, din societatea lor. Lupta era intre ei, pentru teritorii mai bune, eventual intrarea in societate. Masculii animalelor sociale, de turma, ca oamenii, cum bine se vede cu ochiul liber, nu prea sunt apti pentru societate, pentru relatii profunde. Nu prea au rost, nu prea au nimic de oferit. Toata mistica moderna, pe langa cea veche ascunde de fapt goliciunea imparatului. Femeile nu au nevoie de ei, se pot descurca singure inca mai bine. Sexul e important, si intr-adevar, placerea sexuala exista. Dar dincolo de asta, femeile pot fi, asa cum barbatii sunt, considerand in continuare femeile suboameni, homoerotice.
Homoerotismul e esential in patriarhat, si de fapt e norma. Grecii antici, in perioada clasica, adica patriarhala puternica, nu aveau treaba cu erotismul heterosexual, care nu exista in cantece, arta etc. Casatoria era ceva religios, in scopul nasterii de copii, adica de baieti, cu rol in transmiterea averii si rangului, dar atat. Dar cuvantul eros desemna sentimentele dintre doi barbati, unul in varsta, "erastes", obiect al admiratiei intelectuale, si altul tanar si frumos, "eromonas". Homoerotismul exista si la femei, cel putin pe timpul lui Sapho, inainte de epoca lui Pericle. Dupa aceea, situatia femeilor s-a degreadat si mai mult, sie era greu sa se intalneasca macar.
Erotismul clasic e, cu alte cuvinte, numai homo. Si homoerotismul ar putea suda relatiile dintre femei acum, chiar daca unele vor ramane heterosexuale, in sens pur sexual. E mult de luptat cu mistica patriarhala, cu toate legendele, unele asa-zis stiintifice, din jurul rolurilor de gen, care incearca sa prezerve locul barbatilor in societate, dominatia lor, cand ei de fapt ar trebui exclusi. Tocmai pentru ca acesta nu exista.
Femeile au toate calitatile, dar cine are ochi pentru a le vedea, cand femeilor le e frica sa recunoasca, iar barbatilor inca si mai frica? Femeile se tem de saracie, mizerie, excluziune, cand barbatii au resursele pe mana, iar barbatii stim de ce se tem. Unii poate realizeaza cat de fragila e situatia lor. Putem specula, cum specula Valerie Solanas, ca barbatii gay vad inferioritatea barbatilor, ca barbatii trans stiu ei de ce vor sa fie femei si de ce vor sa defineasca feminitatea la alt nivel decat biologic.
Femeile nu au nevoie de mistica, ele au nevoie doar sa deschida ochii si sa vada adevarul. Senatorul Cato spunea ca daca femeile ne vor fi egale, ele ne vor fi deja superioare. Dar o spiritualitate feminina, bazata pe plenitudinea umanitatii care exista in femei, e necesara.
Bibliografie
Charles Darwin :Beagle's Voyage
Valerie Solanas: The scum manifesto