Sa separi stiinta de politica e imposibil. Sa separi stiinta de istorie, la fel. Cat de filosofie, care se amesteca si cu istoria, si cu stiinta, si cu politica, ce sa mai spunem? De fapt totul e istorie, adica studiul societatii omenesti. Deci societatea omeneasca, cu toate caracteristicile ei, mai bine sau mai putin cunoscute, constientizate, joaca mereu rolul principal, desi uneori nu i se vede fata. Asta in stiinta, in ce numim stiinta, in ce numim filosofie. Si iata ca si in ce numim feminism, care e in acelasi timp filosofie si politica. E de fapt societate umana, un anumit tip de societate, o bucata de societate umana, dupa mine, intr-adevar cea mai progresista.
Feminismul are niste radacini filosofice. Mie aceste radacini, cum am precizat si cu alte ocazii, mi se pare ca sunt cele ale justitiei umane. Feminismul in sine este un act de justitie, e un act de a recunoaste o nedreptate, o discriminare crunta. Si a incerca apoi s-o indrepti, a cauta intai masurile cu care s-o indrepti.
Sigur, pentru a ajunge la aceasta recunoastere a acestei nedreptati, trebuie sa ajungi la umanism, la a recunoaste egalitatea oaomenilor la nastere, dincolo de privilegiile pe care aceasta nastere le acorda unora, cum a fost in sclavagism, apoi in feudalism, daca discutam despre istoria Europei. In alte societati erau caste, care de asemenea implicau privilegii la nastere pentru unii, condamnare pentru altii.
Cum bine argumenteaza Sheela Jeffreys in linkul de mai jos, feminismul radical, cel care in anii '70 a dus la miscari extraordinare, la activism, recunoasterea patriarahatului, a violentei domestice, a pornografiei, la legi in acest sens, unele exportate pe meleaguri indepartate, cum ar fi ale noastre, acum e intr-un mare declin. A mai rezistat un pic pana prin anii '80, dupa care s-a diluat foarte mult, pana s-a denaturat. De fapt nu mai e feminism, ci un fel de amestec de politici de stanga, care abia de mai pastreaza o dominanta pe problema femeilor. Oare chiar o face?
Acum se merge pe feminismul intersectional, care sa includa problemele rasiale, ale claselor, coloniale, ale minoritatilor sexuale etc. Exista o intreaga taxonomie a opresiei, cu tot felul de denumiri fanteziste (cis, trans, parca am fi la chimie) despre a caror acoperire fizica nu stim mare lucru. Feminismul a fost sacrificat pe altarul politicilor minoriatilor sexuale (altele decat lesbiene, bine reprezentate in feminismul radical, deci marginalizate), al minoritatilor rasiale, fostelor colonii etc. Sufragetelor li s-a reprosat elitismul, faptul ca nu au inclus mai mult femei de culoare in lupta lor. Feminismului i se reproseaza de catre femeile de culoare (unele) ca este o emanatie a femeilor albe din clasa mijlocie (sic!).
Identitatea a devenit ceva extraordinar de imporant la ora actuala, nu numai in politici. Feminismul islamic e o consecinta a acestei viziuni. Identitatea a patruns si in stiinta, de exemplu in psihanaliza. De curand a fost un congres de psihanaliza in Romania, iar programul sau, prezentat partial pe un post de radio, cuprindea aproape numai teme despre identitate.
Eu personal admir feminismul negru. Femeile cele mai oprimate cunosc patriarhatul cel mai bine. Femeile singure de culoare, eventual prostituate, stiu cel mai bine ce poate patriarhatul, ce pot barbatii sprijiniti de patriarhat. La fel lesbienele, eventual tot de culoare. Nu intreba de opresie, de mizeria unui sistem oamenii care traiesc undeva feriti de aceasta mizerie. Sigur ca daca esti si neagra, si lesbiana sau prostituata, poti avea experiente plenare cu patriarhatul, dar asta nu inseamna ca patriarhatul are ceva cu negrii, ca exista o cauzalitte a oprimarii. In orice problema, trebuie sa mergem la radacina, nu sa descriem fenomenele, sa inventam termeni, si gata, aia e stiinta sau filosfie, cum se face acum in postmodernism,.
Iar pe de alta parte, nu putem reprosa feminsmului ca nu e inclusiv. Minoritatile rasiale, culturale, sexuale (ma refer in special la cele nefeministe) au propriile organisme care sa le reprezinte, iar feministele nu le reproseaza ca nu sunt inclusive. La fel, feminismul a aparut tocmai pentru ca miscarile de stanga, socialiste, al caror obiect de activitate era eliberarea claselor oprimate, nu era inclusiv cu problemele lor. Socialismul nu a fost si nu este feminist. Si aici nu ma refer doar la partidele de stanga, socialiste, din lumea libera, care contin doar membre care apara drepturile femeilor, dar barbatii socialisti nu au si nu au avut o agenda feminista. Putem acuza partidele comuniste de orice, dar nu de feminism. Stalin considera feminismul ceva burghez, si a repus in drepturi modelul traditional,al femeii care inafara de a fi mama mai si muncea din greu in fabrici si pe ogoare. Ce a facut comunismul cu drepturile, ,mai ales reproductiv, ale femeilor din Romania se stie bine.
Tocmai de aceea femeile au fost nevoite sa se lupte singure pentru ele insele, sa se reprezinte singure. Atunci cum poti sa le ceri sa se lutpe si pentru altii? Cum poti sa-i ceri unui partid, oricare ar fi acesta, sa nu fie parte, ci intreg din societate? Atunci nu mai e partid. Cum poti cere oricui are o cauza umanitara, sa le aiba pe toate? Feminismul nu e Moise, nu e totalitarism, dar ei ne obliga sa-l facem.
Nu poti face asta cu altii, dar o poti face cu femeile. Si ele pot accepta si numesc asta feminism. Ca si cand femeile ar trebui sa se rusineze sa se reprezinte singure, sa-si spuna problemele, sa lupte pentru drepturile lor, sa faca politica PENTRU ELE. Sa fie fiinte sociale, adica. In cazul lor, mereu se face apel la decenta, la modestie. Ele trebuie sa-si puna mereu un val pe fata, pe interesele si dorintele lor.
Sigur, miscarea feminista a fost subminata prin aceste strategii pentru ca devenea periculoasa,amennta status quo-ul. Dar cred si sper ca a fost doar o amanare a problemei, cum s-a intamplat in cazul ultimei crize economice mondiale, care putea sa aiba loc cu ceva timp inainte.
Problema rasiala (etnica) este discutata in State, dar in Europa doar in ce priveste imigratia, nu si romii, care sunt discriminati peste tot, Nu sunt placute bilingve in limba lor nicaieri, desi ei sunt bine reprezentati ca populatie in multe locuri. Cu imigratia e diferit, si intr-adevar, in Europa, imigratia e de cele mai multe ori urmarea colonialismului.
Colonialismul a fost cumplit, un genodic economic, cultural, chiar uman, cel putin in unele cazuri,. Efectele lui se vad si acum. Problemele imenese ale unor tari in curs de dezvoltare, in special din Africa, provin din colonialism. Colonialismul a fost si este o crima impotriva umanitatii. Dar aici mi se pare ca popoarele din partea de Est a Europei, care au fost colonizate de Armata rosie dupa cel de-al doilea razboi monidial, ar avea si ele un cuvant de spus. NU as indrazni sa compar suferinta europenilor de sub comunism, desi rezulatele ei au fost devastatoare la nivel individual (generatii distruse), iar cele economice, sociale, culturale se vad si azi si se vor vedea mult timp de acum inante, cu cea a africanilor, de exemplu. Dar conceptual, acest eveniment istoric poate ajuta la intelegerea colonialismului ca atare.
E absolut adevarat ca miza colonialismului este exploatarea economica. Statele foste comuniste, multe fiind sub ocupatie pana la caderea comunismului, au fost in primul rand jefuite economic. URSS a facut in continuare colonii, cum au fost cele din Asia (Vietnam), America (Cuba). Unele costau (Cuba, dar si Viernamul) dar costurile erau platite pe seama altor colonii. Raporturile de forte dintre tarile comuniste erau ca intre colonii si metropola. Guvernele din colonii nu contau, erau mai mult sau mai putin marionete ale Moscovei. S-a vazut ce s-a intamplat cu incercarile de secesiune ideologica ale Ungariei, apoi ale Cehoslovaciei. Ar fi avut indrazneala sa faca asta Franta, de exemplu? Sa ne gandim ce scandal a fost cu razboiul din Algeria, cate carti s-au scris. Daca s-au facut, si abuzuri se fac in continuare, in special in Africa, lucrurile nu sunt pe fata, cum au fost in comunism. Armata rosie care a invadat Cehoslovacia si Ungaria.
Problema rasiala, religioasa, etnica, nu exista in cazul acestor colonii comuniste. Multe tari colonizate vorbeau limbi slave, ca rusa. Multi oameni din colonii erau blonzi cu ochii albastri, apartinand rasei nordice "privilegiate". Unii, ca romanii, cubanezii, cei din Angola, fosta colonie portugheza, vorbeau dialecte latine actuale. Puteai sa vorbesti de inferioritate culturala in cazul lor? Ca sa nu mai vorbim ca in Imperiul sovietic erau urmasii unor vechi civilzatii, ca georgienii.
Colonialismul are drept scop exploatarea. Si exploatarea are pretexte, nu cauze. Pe cei pe care vrei sa-i exploatezi ori ii inferiorizezi, ori pretinzi ca ii salvezi, ceea ce inseamna cumva acelasi lucru. E vorba de jaf, nu de ideologie. La fel, se stie ca sclavii africani au fost preferati, nu numai pentru forta lor fizica, dar si pentru cunostintele lor de agricultura plantelor tropicale. Talentul, deci nu inferioritaea, ii recomanda ca sclavi.
Colonialismul nu numai ca a stat in calea dezvoltarii. a cultivat subdezvoltarea. Comunismul era subdezvoltare, saracie generalizata, sub masca progresului. Pentru a se adapta in acel sistem, oamenii aproape renuntau la umanitatea care i-ar fi pus in pericol. Probabil in coloniile de pe alte continente lucrurile stateau si mai grav.
Ca bogatia unor natiuni se explica doar prin lispa colonizarii lor externe si interne, adica prin posibilitatea unora de a aduce bogatie, de a face bogatie in interiorul acestor societati, e ceva real. Dar colonialismul care a tintit alte meleaguri, indepartate, a aparut cand societatea nu se mai putea coloniza intern, adica oamenii se emancipau, aveau drepturi, si cand/ sau oricum colonializarea interna nu aducea suficiente resurse. Coloniile aduc bogatie, dar nu e suficient. Rusia, dar si Spania, Portugalia sunt exemple in acest sens. Bogatia e foarte complicata, exploatarea la distanta ajuta, dar nu intotdeauna. Un pic de justitie, un pic de initiativa, un pic de inovatie reala, macar la nivelul metropolei, e necesara. Altfel totul degenereaza in jaf generalizat, nu dezvoltare.
Pentru ca oamenii din Europa sunt adesea blonzi sau fac parte din culturi vechi nu trebuie sa fie exclusi din fenomenul colonizarii. Europa a fost mereu sub imperii. Tariel care s-ai dezvoltat au fost intr-adevar libere, cel putin pentru o perioada. Inainte de a fi colonizata de comunisti, Romania, de exemplu, a stat secole sub Imperiul Otoman, alte zone din Europa au fost in Imperiile locale, cum ar fi cel Habsburgic sau Rusia. Sigur ca aceste zone au fost si atunci franate in dezvoltare.
Imigratia din zonele care au fost colonizate, de provenienta europeana, se vede in continuare. Si e interesant cum imigrantii, chiar daca vin acum din Polonia (adica sunt blonzi) sunt discriminati si temuti in tarile unde oamenii arata la fel ca ei. La fel cu imigrantii care vin acum din Romania, dar inainte veneau din Portugalia, Italia sau Grecia. Asemanarea fizica si lingvistica nu e importanta cand e vorba de discriminare, care e in primul rand economica. Cum poate un italian sa spuna ca un roman e inferior cand candva erau acelasi popor, iar strainii ii denumeau (si inca o fac) cu acelasi nume? Devii imediat inferior daca atentezi la ceva sau ai ceva ce altii pot lua, Evreii dominau stiinta, arta, filosofia inceputului de secol XX. Erau inferiori. Prin ce? Religie? Rasa? Era greu sa-i deosebesti de locuitorii din sudul Europei. Si totusi, stim ce au patit. De ce? Aveau bani si nimeni nu le lua apararea. Comunismul a venit cu inferiorizarea intelectualilor si a oamenilor de afaceri, a celor cu initiativa. Da, acesti oameni erau inferiori. Exact pe dos decat in capitalismul care e de vina pentru toate relele din lume (ce simplu ar fi!). Ceea ce altii numesc meritocratie (si ce criticata e), altii numesc inferioritate, dusman al poporului etc. Asta nu inseamna totusi ca aspectul etnic nu conteaza. Africanii poarta mereu un fel de stea a lui David a opresiei, ei nu pot sa se ascunda. La fel si alti oameni cu pielea inchisa sau aspect diferit.
Mecanismul opresiei ar trebui sa fie studiat, cu cauzele lui psihologice, etologice, sociale. Istoria ar ajuta enorm, cu bogatia ei de date in acest sens. Poti fi oricum, poti avea orice calitati, daca poti fi jefuita, iar altii nu te apara, poti fi oprimata, inferiorizata etc. In societatile corupte, daca nu ai bani sau pile, poti fi oricum, tot exploatata si discriminata vei fi. Asta e natura umana, bine descrisa de jocul de sah. Daca esti pion, si daca nu te apara o piesa mai puternica, te mananca oricine. Oricum risti sa fii mancata cand miza e mare, dar fara aparare nu ai nicio sansa. Nu ai cum sa devii regina.
Cu femeile se intampla acelasi lucru. Cum pot unii sa discrimineze femeile, pana la urma pe propriile mame? Nu conteaza ce faci pentru cineva, daca miza e mare, te distruge. Si pentru barbati miza e mare, inferiorizand si exploatand femeile se salveaza material si afectiv pe ei insisi. Patriarhatul a aparut cand femeile nu s-au mai putut apara, au devenit pioni. Atunci au putut fi facute sclave, inferiorizate, depersonalizate, despiritualizate, in scopul exploatarii, in primul rand materiale (sexuale, reproductive ca parte din prima). Si ca femeie, nimeni nu-ti ia apararea. Femeile sunt terorizate, si oricum, nu au forta economica si politica. Iar barbatii de ce ar face-o? Ma intrebam mereu si inca ma intreb de ce patriarhatul inca exista, de ce feminismul e in declin. Sigur, sunt forte care il ajuta. Dar dificultatea independentei economice a femeilor e cauza principala. E greu sa mostenesti bani, iar ca sa-i faci, gradele de libertate sunt foarte reduse. ceea ce inseamna foarte multe constrangeri pentru femei, care duc la tot atatea compromisuri in ce priveste drepturile lor. Nu neaparat compromisuri personale, desi sunt si astea importante, dar lipsa de timp pentru analize, incapacitate de a actiune politica etc. Si totusi, nici independenta economica nu i-a ajutat pe evrei, sa nu uitam. Constientizarea e esentiala in cazul femeilor.
Identitatea, care a aparut ca raspuns la desnationalizarea, deculturalizarea date de colonialism, nu e o solutie. Sigur ca orice limba trebuie pastrata, ca pierderea ei e iremediabila, sigur ca orice cultura are lucruri de valoare, dar asta nu inseamna ca orice cultura trebuie pastrata integral, ca tot ce e cultura e bun. Cand exista o cultura a opresiei, a discriminarii, de indata ce au aparut diferente sociale si economice intre oameni.
Daca vrem cu adevarat sa luptam contra colonialismului, trebuie sa ne luptam cu colonizarea mintii, in primul rand. Si acest lucru se intampla nu numai cu femeile care isi constuiesc identitatea din opresie si simbolul ei, valul islamic, ci si la occidentalii iesiti de curand din foste colonii comuniste. Atata timp cat se uita numai la ce se face in actualele metropole neoliberale (de unde a venit de fapt criza economica), cand copiaza nediscriminatoriu cam tot ce e acolo, ca si cand ar fi o Mecca a progresului, vom fi tot colonii. Solutia e sa dezvolti idei local, sa inventezi, sa creezi valori care sa devina universale. Valabil pentru toate fostele colonii. A nu se intelege prin asta ca as compara suferinta europenilor cu a africanilor, ca as spune ca sansele lor, in lumea actuala, sunt similare cu ale fostelor colonii albe. Ei au nevoie de mai mult suport, dar tot pentru a fi ei insisi, a se descoperi pe ei insisi, cu propria lor creativitate, forta, sensibilitate.
http://www.feministcurrent.com/2016/10/18/podcast-sheila-jeffreys-impact-neoliberalism-identity-politics-womens-movement/