Sunt multe curente feministe, unele de orientare marxista, altele de orientare liberala, unele de-a dreptul inclinate spre naturalism (feminism al gospodinelor traditionaliste nerabdatoare sa nasca si sa ingrijeasca prunci). Se vorbeste mult si despre feminismul diferentei, al minoritatilor sexuale, etnice. Si e foarte bine ca e asa. In mare, in feminism sunt reprezentate femeile (si nu numai) apartinand minoritatilor sexuale, etnice, din clasele defavorizate, fara educatie, sarace, lucratoarele sexuale, femeile tolerante la patriarhat (unele forme de feminism liberal), femeile neatragatoare sexual, grase, cu fizic respingator (e corect politic) etc. Dar feminismul vorbeste prea putin despre femeile inteligente, sclipitoare, puternice, educate, frumoase, carismatice, educate, capabile sa se descuce singure in aceasta jungla patriarhala si capitalista, care trezesc pasiuni sexuale, care pot simti pasiuni sexuale, care nu sunt frigide, ci multiorgasmice, care pot avea vieti stralucitoare, mai ales daca sunt albe si occidentale. Dar aceste femei sufera si ele din cauza patriarhatului, oricat de ingrozitor de minoritare ar fi. Femeile superbe pe care le vedem in reclame, mai ales daca atunci cand au facut acele reclame erau studente, sunt si ele femei. Ele sunt putine, cu adevarat minoritare, chiar daca ele reprezinta idealul, cel putin din unele puncte de vedere. La ele ne raportam, dar le intalnim foarte rar. Ca ele vrem sa fim, dar daca avem ocazia sa le intalnim, cel mai frecvent sentiment pe care il simtim fata de ele e invidia. Si totusi sunt femei. Poate ca mai mult decat oricare altele, stiu ce e patriarhatul, care e de fapt una dintre cele mai mari probleme pe care le au, de fapt principala problema. Citeam de curand un articol despre faptul ca femeile minoritare, de culoare sau din clasele sociale defavorizate, chiar in mediul academic, prefera sa fie identificate nu ca femei discriminate, ci ca minoritati de alta factura discriminate. "Doar" femei sunt femeile albe, rasfatate, irationale. E rusinos sa te identifici cu femeile, in special cu femeile albe, ale caror probleme, neinnbilate de probleme masculine, chiar daca apartin unor minoritati etnice sau clase defavorizate, sunt triviale.
"7000 ani" este despre problemele reale ale unei femei educate, inteligente, puternice, stralucitoare. Este o analiza a patriarhatului in forma pura, a capitalismului in forma pura, a esentei Occidentului. Aceste femei ar putea promova un feminism al performantei, ar arata ca femeile pot face nu doar ce fac barbatii, ci mai mult, ci altceva. Ele nu vor egalitate, nu se raporteaza la barbati, ci la propriile performante. Si aici nu vorbim de "performanta" de a completa barbatii, de acel sexism benevolent, ci de altceva, inca neexplorat, neinventat. Daca sexualizarea umana reprezinta un continuum, cum o arata de fapt stiinta, daca intersexualitatea (ceea ce inainte se numea hermafroditism) e destul de frecventa (variind in diverse populatii, dar pana la 1-2 procente), ne putem gandi ca sexualizarea femeilor si a barbatilor e destul de nuantata, graduala. Iar unele femei sunt mai femei decat altele, cum unii barbati sunt mai barbati decat altii. Strict hormonal, strict biologic. Romanii vorbeau de "feminitatea de prisos" a femeilor din Grecia, care ar fi determinat statusul inferior al acestora. Femeile din Grecia era mai femei decat cele Romane, care s-ar fi bucurat de mai multa libertate. Dar realitate nu ar arata conform traditiei. Cele mai feminine femei ar fi de fapt altceva. Ar putea fi din unele puncte de vedere cele mai performante femei. Si nu ma refer la aspecte sexuale, ci la performante intelectuale, emotionale etc. In prezent competitiile sportive se refera la abilitati masculine, dar in viitor ar putea exista altfel de competitii, bazate pe abilitati feminine. Femininul este neexplorat, e un mister, dar in altfel decat la modul in care se crede in prezent. Femeile nu au avut posibilitatea de a se manifesta, nu stiu cine sunt. Singura lor sansa este sa incerce sa o faca. Si sa ajunga la performante.
"7000 ani" este despre problemele reale ale unei femei educate, inteligente, puternice, stralucitoare. Este o analiza a patriarhatului in forma pura, a capitalismului in forma pura, a esentei Occidentului. Aceste femei ar putea promova un feminism al performantei, ar arata ca femeile pot face nu doar ce fac barbatii, ci mai mult, ci altceva. Ele nu vor egalitate, nu se raporteaza la barbati, ci la propriile performante. Si aici nu vorbim de "performanta" de a completa barbatii, de acel sexism benevolent, ci de altceva, inca neexplorat, neinventat. Daca sexualizarea umana reprezinta un continuum, cum o arata de fapt stiinta, daca intersexualitatea (ceea ce inainte se numea hermafroditism) e destul de frecventa (variind in diverse populatii, dar pana la 1-2 procente), ne putem gandi ca sexualizarea femeilor si a barbatilor e destul de nuantata, graduala. Iar unele femei sunt mai femei decat altele, cum unii barbati sunt mai barbati decat altii. Strict hormonal, strict biologic. Romanii vorbeau de "feminitatea de prisos" a femeilor din Grecia, care ar fi determinat statusul inferior al acestora. Femeile din Grecia era mai femei decat cele Romane, care s-ar fi bucurat de mai multa libertate. Dar realitate nu ar arata conform traditiei. Cele mai feminine femei ar fi de fapt altceva. Ar putea fi din unele puncte de vedere cele mai performante femei. Si nu ma refer la aspecte sexuale, ci la performante intelectuale, emotionale etc. In prezent competitiile sportive se refera la abilitati masculine, dar in viitor ar putea exista altfel de competitii, bazate pe abilitati feminine. Femininul este neexplorat, e un mister, dar in altfel decat la modul in care se crede in prezent. Femeile nu au avut posibilitatea de a se manifesta, nu stiu cine sunt. Singura lor sansa este sa incerce sa o faca. Si sa ajunga la performante.