Am auzit asta nu din gura unei femei, ci a unui barbat! Barbatii stiu cel mai bine cine sunt ei, cat de malefici, de ingrozitori pot fi. Si adesea isi ating potentialul. Vezi orice carte de istorie. Ce e mai greu e sa recunoasa asta in prumul rand fata de ei insisi, apoi fata de altii. Dar ei au inventat tot felul de notiuni despre raul din ei. Pacatul e o notiune inventata de barbati. NU cred ca vreo religie feminina a continut aceasta idee. Daca ai macar izbucniri de constiinta, pe care ti-o creaza societatea, adica femeile din ea, nu poti sa nu te ingrozesti de conditia ta masculina. Pacatul, refularea, umbra, dar si o gramada de alte notiuni, poate altele in alte culturi (patrairahale), ascund de fapt durerea devenirii masculine, frustrarea, durerea umanizarii masculine, lepadarea pieii de porc, de lup sau de orice alta fiara de care legendele mai vechi sau mai noi ascund fata reala a barbatului. \
Barbatul are nevoie de salvare (mantuire), nu femeia, el are nevoie sa se salveze de el insusi, de natura lui. Si in realitate femeia e cea pe un cal alb care il salveaza, incepand cu mama, apoi cu orice contributie umana la valorile sociale. Femeile sunt oameni. Supraomul lui Nietzsche era femeie, ele nu au nevoie de toate astea. Pentru ca ele asa sunt. Ele nu au nevoie de calatorii initiatice, de eliberare sau salvare, ele au nevoie doar sa fie ele insele, sa se descopere, ca umbrele masculine sa nu planeze asupra lor si a vietii si integritatii lor fizice si psihice.
Barbatii au nevoie de educatie, de atentie mai multa pentru a deveni oameni. Ei sunt cronofagi si energofagi pentru a fi apti, cat de cat, pentru a trai in societate. Pentru ca ei nu sunt facuti pentru societate. Parintii acorda mai multa atentie baietilor de cand sunt mici, pentru simplul motiv ca totul merge mai greu cu ei, de la invatare la disciplinare. Pentru ca ei sunt licantropi carora li se smulge blana fir cu fir, pe parcursul multor ani. Si asta se numeste educatie.
Femeile, inclusiv mamele de baieti, nu stiu asta. Cum spune Louann Brizendine in cartea ei, ""Creierul barbatului", cu baietii e mai greu pentru parinti. Pentru ca creierul lor ar fi altfel. Mai putin uman, as spune acceptand interpretarile si datele din aceasta carte, considerata, pe buna dreptate, ca sustine stereotipurile de gen, ca sustine neurosexismul. Daca am da crezare acestor studii, clar sexiste, cum spune Cordelia Fine in "Capcana sexelor", care vor ajunge la lada de gunoi a stiintelor ca si altele mai vechi despre creier. am putea concluziona ca barbatii sunt mai putin umani, ca asa se nasc. Agresivitatea, violenta, lipsa de empatie, necrofilia, lupta pentru ierarhie, obsesiile sexuale, toate astea, acceptate ca masculine, nu sunt decat inumane, toxice pentru alti indivizi si pentru societate, defecte de comportament si caracter groaznice, iar la scara sociala, premisele unor crime, ale coruptiei puternice si ale inapoierii sociale, ale stoparii progresului. De ce ar mai vrea femeile sa produca si sa ingrijeasca barbati, daca asta le aduc ele? Daca asta sunt ei? Simplu. Ei au niste calitati absolut extraordinare, ei au abilitati spatiale (pentru ca urmaresc obiecte ca sa arunce cu ele sau sa le distruga), ei au imaginatie, abilitati logice, care le lipsesc bietelor femei si cu care ei (sic!) pot salva lumea! Adica trebuie sa-i acceptam asa cum sunt, sa-i crestem, sa ne sacrificiam vietile pentru ei, ca fara ei, vedem bine, nu se poate.
De fapt asta e problema in logica neurosexismului, caruia ii voi acorda un articol separat. Daca ei sunt asa de ingrozitori in mod natural, atunci de ce sa-i mai nastem, crestem, acceptam intre noi? Pentru ca au si calitati incontestabile. Adica pentru ca asa cum sunt, ne sunt superiori. Cum??? Superioritaea lor e inventata, cum am mai zis. Ne sunt superiori la forta si la capaciatatea de a forma bande cu care sa ne terorizeze, cu care sa ne fure ce producem. Si de aici isi atribuie ei toate calitatile. E cunoscut faptul ca potentialul lor mai crescut de a invata matematica e o problema a culturii anglosaxone, unde se vede cea mai mare discrepanta intre femei si barbati in ce priveste abilitatile matematice. E normal, acolo femeile si barbatii cred in asta. Eu de la ei, citind pe net, am auzit aceasta aberatie. De cand eram mica, in clasa mea, fetele erau mai bune la orice, inclusiv la matematica. Cunosc nu stiu cate profesoare de matematica (eu am avut aproape numai profesoare), iar cele mai multe femei pe care le cunosc sunt inginere. Majoritatea femeilor licentiate din familia mea sunt inginere. Pentru ca la noi, in cultura mea, aceasta prejudecata nu exista sau e slaba. Comunismul a ajutat un pic. Sau un pic mai mult? E altceva cu femeile si matematica, cu orice repetitiv. Femeile (oamenii cu imaginatie de fapt, oamenii cu personalitate complexa) prefera sa faca lucruri creative, nu repetitive. Sigur ca arta e mai interesanta, ca orice e creativ, decat matematematica si orice repetitiv. Matematica de la un punct te plictiseste, nu ca e grea, ci ca nu aduce ceva nou. Dar asta nu inseamna ca nu o poti invata, ca nu poti obtine performante in ea, daca e nevoie. Dar preferi, daca iti permiti, ceva mai creativ, care e adesea mai riscant material. Oamenilor creativi le plac ocupatiile creative, oricat de dificile ar fi. Si poate uneori, femeile din clasa mijlocie, alba etc, isi permit sa faca asta. Ele isi permit, dar atentie, numai in anumite conditii, acest risc. Daca nu, inseamna ca sunt mai multe femei creative, curajoase, care isi asuma riscuri. Si cred asta,. Femeile sunt mai creative, suporta mai greu constrangerile, indiferent de ce fel, inclusiv de a invata ceva doar de dtagul performantei, adica al acceptarii sociale, Barbatii o fac pentru ca nu au de ales, sau ca nu au cu ce. E si asta o posibilitate.
Si nu cred ca e cazul sa mentimem barbatii, sa-i cream in continuare, doar pentru matematica si rotit obiecte mental, chiar daca ar face asta de 10 ori mai bine decat femeile. Cum s-a vazut, femeile fac orice, si decat sa fie raul social, suferinta pe care ne-o aduc ei, preferam o inginerie mai redusa (daca ar fi cazul). Nu vorbim de razboaie, de inechitate, ci doar de stressul casatorieie care imbolnaveste si scurteaza viata femeilor cu 1.4, cum citeaza chiar Brizendine un studiu.
Barbatii sunt de vina pentru tot raul din lume. Conflictele lor interioare, frustrarile lor, se vad la nivelul societatii. In orice rau, totul a inceput de la un barbat, de la o frustrare de-a lui, de la o nedreptate de-a lui, de la incercarea lui de a face alti oameni sclavi, in speical femeile. Sigur ca lumea nu ar fi numai lapte si miere daca femeile ar fi la putere, dar nu ar fi atat de rea, atat de simpla, atat de brutala. Nu stim cat e socializare si cat e natura in comportamentul masculin, probabil foarte mult e socializare. Dar stim rezultatele, vedem la stiri, citim in cartile de istorie. Durerea pe care o provoaca femeilor dezamagite de comportamentul lot, daca nu ucise si torturate, capacitatea lor de a face sclavi, nedreptatile, razboaiele, coruptia pe care o imprastie, patriaratul, care promoveaza pe baza agrresivitatii, nu a talentului real, a capacitatii de a face progres real se vad in fiecare zi. Da, nu putem vorbi de democratie in patriarhat, care e marginalizare si sclavia femeilor, coruptie. Unde ar fi fost lumea daca patriarhatul nu ar fi aparut? S-ar fi gasit multe solutii alternative la cele violente, progresul ar fi fost inimaginabil.
Prima criza a globalizarii
Prima criza a globalizarii a fost patriarhatul. Societatile matriarhale, cel putin in aceasta parte a lumii, au fost obligate sa fie dominate de partea militara doar pentru a supravietui. Patriarhatul a franat lumea enorm. Aici nu merge, noi nu facem patriarhat, pentru ca altii sunt mereu aproape si te distrug. vezi Libanul, care a fost distrus pentru ca nu s-a vrut investirea in armata. O societate, daca era expusa era patriarhala sau nu era deloc, adica era obligata sa devina patriarhala. Patriarhatul e injustitie, e coruptie. Jumatate din populatie e sclava, munceste din greu. creaza bunuri, dar nu se poate bucura de nimic. Nu se poate spune ca patriarhatul a adus bine pentru indivizi, cei mai multi, si societate. Intr-o discutie virulenta, un misogin mi-a spus ca patriarhatul a aparat femeile de pe aici de mongoli. Asa e. Dar daca nu era patriarhat la mongoli, deci in alta societate, in care erau femei, femeile de pe aici si de acolo nu aveau de suferit.
Dar ca si in Monsun, o societate matriarhale foarte bine studiata, norocul a fost ca clasele medii, de oameni liberi, sa fie oarecum putin patriarhale, mai matriarhale. Pentru ca ei nu au avut ce sa imparta. Patriarhatul era al elitelor, cum se vede usor in Atena antica. A fost mereu al elitelor. Asa ca oamenii liberi, dar dinafara lor, au mentinut unele caracteristici ale modului de viata ancestral. Unele dintre s-au perpetuat pana acum.
Ce a facut patrirhatul bun, daca se spune asa? Pai a facut explozia populatiei, femeile au fost obligate sa nasca fara voia lor, a adus sclavia, a obligat oamenii, in special femeile, sa produca mult mai mult decat aveau nevoie. In rest, presiunea militara, ierarhii, desconsiderare a fiintei umane, teroare.
Se poate spune nu ca patriarhatul a adus progres, ci ca progresul s-a facut in ciuda patriarhatului. Dar de fapt progresul s-a facut cand societatea a devenit din ce in ce mai buna, mai putin violenta. Sau in paturile cu relatii mai putin patriarhale, adica de banda, de sclavie, foarte ierarhizate. Ce progrese face mafia? Progresul, cum am mai spus, e legat de ceea ce misoginii ar numi efeminare.
Progresul l-au facut tot timpul unii si unele, unele au produs tot timpul hrana si tot ce era important, mai ales oameni, dar numai cand oamenii au putut sa se bucure de ceea ce au produs au produs mai mult si mai nou, mai inteligent si creativ, ca sa se bucure mai mult. Recompensa meritelor care sa nu aiba legatura cu vioelnta si supunerea a condus la progres. Nu intamplator in Occident e cea mai mare rata a progresului, iar statusul femeilor e cel mai bun. Nonviolenta, recompensa mai aproape de realitate, recunoasterea meritelor, conduce la progres. Patriarhatul a impiedicat toate astea, doar cand el s-a mai linistit, cel putin din unele puncte de vedere, progresul a avut loc. Dar sa nu uitam, sclavia are mereu noi si noi forme,
De milenii suntem conduse de organizatii criminale, de milenii structura societatii noastre e criminala. Iar aceste organizatii criminale sunt formate din barbati, chiar daca includ unele femei, nucleul e masculin, iar relatiile dintre membrii lor se bazeaza pe ierarhii, cooperare de tip agresiv, ca jocul baietilor de gradinita. Filosofii umanisti au incercat sa reduca acest tip de relatii si valori, dar fara sa puna punctul pe i. Barbatii, bandele create de ei, dar si ei insisi comportandu-se in spiritul bandelor, al ierarhiilor masculine, sunt vinovati de tot raul din lume. Barbatii au un rau inerent, innascut, nu stim cat de mult, nu dispunem de studii netendentioase. In unele culturi masculinitatea, acest rau inerent, este recompensat mai mult sau mai putin, crescand mai mult sau mai putin. Numai intelegerea acestui aspect ar putea schimba starea de fapt, inhibarea a ceea ce pseudostiinta de acum numeste creier masculin.