S-au implinit 50 ani de la cartea "The feminine mystique" a lui Betty
Friedan, care vorbea despre nefericirea femeilor din clasa mijlocie
americana, care locuiau in suburbii, dar nu lucrau. Contrar a ce cred
cei ce vorbesc despre alienarea femeilor in capitalism, inrolarea lor in
campul muncii si negarea naturii lor de sotii si mame, transformarea
lor chipurile, intr-un fel de barbati, acele femei nu erau fericite
deloc cu acel mod de viata, in care ele se ingrijeau de casa, de
familie, nu aveau griji materiale, dar nici vreun rol in societate. Din
contra, erau foarte nefericite. Care era motivul? Tocmai negarea naturii
lor de fiinte sociale, de fiinte care au nevoie de a-si manifesta
personalitatea, de a explora, de a alege. Sigur, faptul ca multe dintre
aceste femei erau educate ingreuna si mai mult situatia. I se deschideau
ochii unei femei pentru ca apoi sa fie mai constienta de inchisoarea in
care era aruncata. La un alt nivel se face asta si acum, nu numai cu
femeile, ci cu tinerii educati care ajung sa lucreze pentru patroni fara
educatie, morala, inteligenta, noii imbogatiti ai epocii noastre.
Situatia e prezenta nu numai in tarile foste comuniste, patroni de acest
gen exista peste tot, sunt un efect secundar al capitalismului.
Dincolo de toate limitele cartii lui Betty Friedan, care nu ia in considerare situatia femeilor din alte clase sociale, femeilor de culoare si din alte minoritati, ea atinge cateva probleme: femeile se simt nefericite in lumea asta, chiar daca nu au griji materiale impovaratoare, cum se intampla de cele mai multe ori si in cele mai multe tari, chiar daca au o viata sexuala macar satisfacatoare, copii etc.
Femeile erau nefericite atunci, cum sunt si acum, dupa schimbarile pe care 50 ani de feminism le-a produs in Occident, inclusiv la noi prin ceea ce Mihaela Miroiu numeste "feminism room service".
In treacat fie vorba, in perioada descrisa de Betty Friedan, in tarile din Europa de Est, femeile educate, multe dintre ele cu meserii care dincolo de cortina de fier erau considerate masculine, lucrau cel mai adesea, nu numai ca nu-si permiteau sa stea acasa. E socant sa afli ca si acum, ingineria e considerata in Vestul "liber" inca o meserie masculina, pe cand la noi erau cohorte intregi de inginere, majoritatea femeilor din familia mea sunt inginere.
Incercand sa raspunda intrebarii de ce sunt femeile nefericite acum, intr-un articol pe blogul sau din Latinovoices, Viviana Hurtada da exemplul lui Beyonce, o femeie foarte bogata, de succes, dar care pare nefericita. De ce? Hurtada crede ca din cauza supraexpunerii, a comercializarii si obiectificarii femeilor, careia i se supune, de dragul succesului, si Beyonce. Daca femeile au acum mai multa libertate fata de soti, tati etc, ele trebuie sa faca fata obiectificarii sexuale, pornografiei, comercializarii etc. Ar fi trebuit sa spuna foarte simplu: din cauza patriarhatului. Pentru ca Beyonce nu e o femeie de succes, e doar agreata de patriarhat si societatea de consum falocentrica. La alt nivel, e ca femeile din "The feminine mystique"
Femeile sunt nefericite si acum pentru ca patriarhatul exista, pentru ca ele trebuie sa fie ceea ce li se dicteaza sa fie, inca nu sunt ele insele, nu stiu cine sunt.
Sunt autoare feministe de marca, iar la noi Ilinca Bernea, care considera ca feminismul a deschis doar cutia Pandorei, a aratat ca sunt probleme, dar nu a venit cu solutii. Atata timp cat femeile nu vor fi ele insele, ele vor fi nefericite. A fi ele insele, a invata sa-si cauta doleantele dincolo de dresajul patriarhal, e doar primul pas. Daca femeile ar incepe sa se gandeasca la ce ar vrea ele intr-o societate ideala de la viata, cum ar vrea sa fie societatea, cum ar vrea sa fie relatiile cu barbatii, cum ar vrea sa fie barbatii, sau ma rog, cu cine ar vrea sa faca sex (aici includ alte femei) si in ce conditii, ar fi un bun inceput. Dar asa femeile se descurca cum pot, cu sansele lor reduse de a ajunge la recompensa in viata, fie ca e materiala, sociala sau sexuala. Toate structurile sunt inca patriarhale, o revolutie feminista trebuie sa le schimbe, sa construiasca altele care sa fie in avantajul femeilor. Dar trebuie sa inceapa cu femeile, cu ce vor ele...Sa facem acest exercitiu de imaginatie, sa ne gandim ce vrem noi, fara limitele impuse de societate!
http://www.nytimes.com/2013/01/27/magazine/the-feminine-mystique-at-50.html?pagewanted=1&_r=1&
http://www.huffingtonpost.com/viviana-hurtado/feminine-mystique-beyonce_b_2744303.html
Dincolo de toate limitele cartii lui Betty Friedan, care nu ia in considerare situatia femeilor din alte clase sociale, femeilor de culoare si din alte minoritati, ea atinge cateva probleme: femeile se simt nefericite in lumea asta, chiar daca nu au griji materiale impovaratoare, cum se intampla de cele mai multe ori si in cele mai multe tari, chiar daca au o viata sexuala macar satisfacatoare, copii etc.
Femeile erau nefericite atunci, cum sunt si acum, dupa schimbarile pe care 50 ani de feminism le-a produs in Occident, inclusiv la noi prin ceea ce Mihaela Miroiu numeste "feminism room service".
In treacat fie vorba, in perioada descrisa de Betty Friedan, in tarile din Europa de Est, femeile educate, multe dintre ele cu meserii care dincolo de cortina de fier erau considerate masculine, lucrau cel mai adesea, nu numai ca nu-si permiteau sa stea acasa. E socant sa afli ca si acum, ingineria e considerata in Vestul "liber" inca o meserie masculina, pe cand la noi erau cohorte intregi de inginere, majoritatea femeilor din familia mea sunt inginere.
Incercand sa raspunda intrebarii de ce sunt femeile nefericite acum, intr-un articol pe blogul sau din Latinovoices, Viviana Hurtada da exemplul lui Beyonce, o femeie foarte bogata, de succes, dar care pare nefericita. De ce? Hurtada crede ca din cauza supraexpunerii, a comercializarii si obiectificarii femeilor, careia i se supune, de dragul succesului, si Beyonce. Daca femeile au acum mai multa libertate fata de soti, tati etc, ele trebuie sa faca fata obiectificarii sexuale, pornografiei, comercializarii etc. Ar fi trebuit sa spuna foarte simplu: din cauza patriarhatului. Pentru ca Beyonce nu e o femeie de succes, e doar agreata de patriarhat si societatea de consum falocentrica. La alt nivel, e ca femeile din "The feminine mystique"
Femeile sunt nefericite si acum pentru ca patriarhatul exista, pentru ca ele trebuie sa fie ceea ce li se dicteaza sa fie, inca nu sunt ele insele, nu stiu cine sunt.
Sunt autoare feministe de marca, iar la noi Ilinca Bernea, care considera ca feminismul a deschis doar cutia Pandorei, a aratat ca sunt probleme, dar nu a venit cu solutii. Atata timp cat femeile nu vor fi ele insele, ele vor fi nefericite. A fi ele insele, a invata sa-si cauta doleantele dincolo de dresajul patriarhal, e doar primul pas. Daca femeile ar incepe sa se gandeasca la ce ar vrea ele intr-o societate ideala de la viata, cum ar vrea sa fie societatea, cum ar vrea sa fie relatiile cu barbatii, cum ar vrea sa fie barbatii, sau ma rog, cu cine ar vrea sa faca sex (aici includ alte femei) si in ce conditii, ar fi un bun inceput. Dar asa femeile se descurca cum pot, cu sansele lor reduse de a ajunge la recompensa in viata, fie ca e materiala, sociala sau sexuala. Toate structurile sunt inca patriarhale, o revolutie feminista trebuie sa le schimbe, sa construiasca altele care sa fie in avantajul femeilor. Dar trebuie sa inceapa cu femeile, cu ce vor ele...Sa facem acest exercitiu de imaginatie, sa ne gandim ce vrem noi, fara limitele impuse de societate!
http://www.nytimes.com/2013/01/27/magazine/the-feminine-mystique-at-50.html?pagewanted=1&_r=1&
http://www.huffingtonpost.com/viviana-hurtado/feminine-mystique-beyonce_b_2744303.html