Povestea cameristei (a servitoarei)
Romanul "Povestea servitoarei" (cameristei, depinde de traducere), in ooriginal "The Handmaid's Tale" al scriitoarei Canadiene Margaret Atwood descrie o distopie patriarhala dura, care, ca orice distopie plasata intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat, vorbeste de fapt despre prezent. Sursele de inspiratie ale romanului sunt extrem de transparente pentru cineva care a trait in Romania lui Ceausescu, dar si care stie cate ceva despre Iran. Atwood le dezvaluie ea insasi la finalul cartii, conceputa in jurul unui congres de istorie plasat peste cateva secole (dar care seamana cu un congres de acum izbitor de bine). O descoperire a unui jurnal al unei femei care a trait intr-o teocratie patriarhala aparuta pe teritoriul actual al Statelor Unite le da de lucru unor istorici care incearca sa interpreteze datele comparandu-le cu alte date istorice, inclusiv cu epoca Ceausescu si cu Revolutia Islamica din Iran. Cartea a fost scrisa in 1985 la 6 ani de la Revolutia Islamica, in plin scandal legat de abuzurile lui Ceausescu, in primul rand legat de celebrul decret care transforma femeile in vaci de prasila fara niciun drept la propriului corp. Si nu in ultimul rand in timpul lui Reagan, cu conservatorismul bine cunoscut, reflectat, ca de obicei, in State, si in controversele legate de dreptul la avort.
Margaret Atwood nu se declara feminista. Chiar a fost criticata, ca si alte autoare si alti autori, pentru ca prezinta femei torturate, abuzate, in aceasta distopie. Dar pentru o feminista, lucrurile nu stau chiar asa. Sigur, poate utopiile feministe ar fi mai utile femeilor si feminismului, dar nu putem spune ca "Povestea cameristei" nu contine elemente de originalitate. Si nu prezinta femeile ca niste fiinte ideale, ci ca niste fiinte umane, cu bune si rele, cu coruptie, rautate, capacitate de razbunare. Cartea este diferita de filmul cu acelasi nume, dar la care autoarea a fost consultata, si chiar apare intr-o scena.
Pe scurt, teocratia patriarhala in care barbatii cu functii in armata sunt privilegiati (cum altfel cand e vorba de patriarhat si deci de ideal razboinic?), da femeilor care nu sunt maritate cu barbati cu putere sociala functiile cunoscute din istorie, dar mult mai conturate: sclavie in taberele de munca, in conditii inumane, cum ar fi medii radioactive (e inainte de Cernobal), iar putinelor care sunt fertile (din cauza poluarii majoritatea femeilor si barbatilor sufera de sterilitate) pot sa opteze pentru a deveni "cameriste", adica a da nastere unor copii ai barbatilor cu ierarhie inalta in acea societate, fara a avea niciun drept asupra acestor copii. Mai mult, se pot elibera cu totul dupa ce nasc doi sau trei copii.
Pare cunoscut? Esenta patriarhatului e ca femeile nu au drept asupra copiilor lor, nu le dau rangul si averea (pentru ca nici ele nu mai au asa ceva decatin functie de stapan, sot sau nu). Femeile sunt vasele in care barbatul isi pune samanta, pe care apoi femeia o reda stapanului ei, cum spuneau vechii Greci. Nu e de mirare ca aceste femei nu mai au numele lor, numele folosite sunt cele derivate din numele stapanului, cum ar fi Offred, adica a lui Fred. Ce e ciudat? Nu asta fac femeile? Nu renunta la identitatea lor in patriarhat? Nu-si schimba numele dupa casatorie?
Sotiile sunt altceva, de fapt niste partenere legale, reprezentate sociale. Asta pentru teorcratia e crestina, iar crestinismul face aceasta diferenta. Ele astfel au acces la copii. De fapt ritualul imperecherii e foarte interesant, creand impresia ca sotul face sex cu sotia, nu cu obiectul care e camerista. La fel, facand apel la un pasaj din Biblie in care o femeie ia copilul altei femei care naste pe genuchii ei, ideea e ca de fapt sotia e mama, nu camerista. La crestini conteaza si rangul mamei. Nasterea e de asemenea ritualizata in acest sens. Sa fie alegorie la mamele surogat, fenomen destul de redus atunci, dar comun acum?
Ideile care socau in epoca sunt de asemenea prezente. Sociobiologia, darwinismul aplicat la societate, care a starnit multe controverse, dar care azi e atat de integrata social, e si ea prezenta. Femeile si-ar implini menirea biologica prin acest viol ritualizat. Pentru ca asta e scopul femeilor, dar si al barbarilot, sa procreeze. Numai ca barbatii mai pot face si altceva, dar femeile la asta sunt reduse. Sa-si imprastie genele! Patriarhat plus genetica!
Dar Atwood are si idei care nu sunt in acord cu unele curente feministe, mai ales cu feminismul radical. In teocratia descrisa in roman numita Galaad, ca in Biblie, revistele asa-zise pentru femei, glossy, sunt istorie. Cam asa era si in comunism, asemenea reviste nu existau, erau aduse de afara si erau extrem de cautate, femeile se uitau la ele ca la ceva din alta lume, care le facea sa viseze. Atwood da de inteles ca acele reviste de fapt vindeau....nemurire. Femeile mereu frumoase si stralucitoare, erau invincibile chiar si in fata timpului. Ideea e interesanta daca privesti prin prisma dorintelor mult mai mari ale femeilor de conservare si mentinere a sanatatii, dar si a tineretii, ceea ce nu e doar pentru ochii barbatilor. La fel, dorinta de a seduce nu e doar pentru a se face utile in patriarhat, de a servi barbatii. Industria frumusetii feminine ar fi si industria sexului pentru femei, care sa trezeasca pontenta precara a barbatilor, dar si dorinta femeilor spre perfectiune fizica, biologica. Recenta aparitie aparitie a Shakirei si a lui Jennifer Lopez in ipostaze provocatoare, desi ele nu mai sunt foarte tiner,e nu a fost bine primita de feministe, care considera ca astfel contribuie la obiectificarea sexuala a femeilor si la cresterea violentei asupra acestora. Faptul ca acest lucru nu se intampla numai la tinerete ar fi tot un semn de conformism patriarhal.
Patriarhatul are multe curente, se pare, iar cel din Galaad, ca si cel din Romania Ceausista si din Iran reduc femeile la munca si nastere, sex fara seductie si placere. De unde vin pericolele? Manifestatiile feministe din ultimii ani fac din ce in ce mai mult apel la The Handmaid's Tale. Femei imbracate ca in film (mai sexy oricum decat in societatile islamiste), protesteaza adesea contra restrictionarii dreptului la avort. Sa speram doar ca Republica Islamica Iran cu executiile ei, cel putin candva publice, ca si Romania lui Ceausescu, va deveni de domeniul istoriei curand, iar un nou Galaad tine doar de domeniul fictiunii.
https://www.google.com/search?q=povestea+cameristei&rlz=1C1CHBD_roRO869RO869&sxsrf=ALeKk00rW3Ycq_6hXcYHE-co0n3x88TF-w:1582215199011&tbm=isch&source=iu&ictx=1&fir=QyYIreycsnUUYM%253A%252CmiZQZh7Z7rY7LM%252C%252Fm%252F015zpq&vet=1&usg=AI4_-kTy3AnE8XZIXB7Zt_Q9yhf42P5dVA&sa=X&ved=2ahUKEwiHtJT3wuDnAhXkoosKHSxtCoAQ_B0wCnoECAcQAw#imgrc=QyYIreycsnUUYM:
Romanul "Povestea servitoarei" (cameristei, depinde de traducere), in ooriginal "The Handmaid's Tale" al scriitoarei Canadiene Margaret Atwood descrie o distopie patriarhala dura, care, ca orice distopie plasata intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat, vorbeste de fapt despre prezent. Sursele de inspiratie ale romanului sunt extrem de transparente pentru cineva care a trait in Romania lui Ceausescu, dar si care stie cate ceva despre Iran. Atwood le dezvaluie ea insasi la finalul cartii, conceputa in jurul unui congres de istorie plasat peste cateva secole (dar care seamana cu un congres de acum izbitor de bine). O descoperire a unui jurnal al unei femei care a trait intr-o teocratie patriarhala aparuta pe teritoriul actual al Statelor Unite le da de lucru unor istorici care incearca sa interpreteze datele comparandu-le cu alte date istorice, inclusiv cu epoca Ceausescu si cu Revolutia Islamica din Iran. Cartea a fost scrisa in 1985 la 6 ani de la Revolutia Islamica, in plin scandal legat de abuzurile lui Ceausescu, in primul rand legat de celebrul decret care transforma femeile in vaci de prasila fara niciun drept la propriului corp. Si nu in ultimul rand in timpul lui Reagan, cu conservatorismul bine cunoscut, reflectat, ca de obicei, in State, si in controversele legate de dreptul la avort.
Margaret Atwood nu se declara feminista. Chiar a fost criticata, ca si alte autoare si alti autori, pentru ca prezinta femei torturate, abuzate, in aceasta distopie. Dar pentru o feminista, lucrurile nu stau chiar asa. Sigur, poate utopiile feministe ar fi mai utile femeilor si feminismului, dar nu putem spune ca "Povestea cameristei" nu contine elemente de originalitate. Si nu prezinta femeile ca niste fiinte ideale, ci ca niste fiinte umane, cu bune si rele, cu coruptie, rautate, capacitate de razbunare. Cartea este diferita de filmul cu acelasi nume, dar la care autoarea a fost consultata, si chiar apare intr-o scena.
Pe scurt, teocratia patriarhala in care barbatii cu functii in armata sunt privilegiati (cum altfel cand e vorba de patriarhat si deci de ideal razboinic?), da femeilor care nu sunt maritate cu barbati cu putere sociala functiile cunoscute din istorie, dar mult mai conturate: sclavie in taberele de munca, in conditii inumane, cum ar fi medii radioactive (e inainte de Cernobal), iar putinelor care sunt fertile (din cauza poluarii majoritatea femeilor si barbatilor sufera de sterilitate) pot sa opteze pentru a deveni "cameriste", adica a da nastere unor copii ai barbatilor cu ierarhie inalta in acea societate, fara a avea niciun drept asupra acestor copii. Mai mult, se pot elibera cu totul dupa ce nasc doi sau trei copii.
Pare cunoscut? Esenta patriarhatului e ca femeile nu au drept asupra copiilor lor, nu le dau rangul si averea (pentru ca nici ele nu mai au asa ceva decatin functie de stapan, sot sau nu). Femeile sunt vasele in care barbatul isi pune samanta, pe care apoi femeia o reda stapanului ei, cum spuneau vechii Greci. Nu e de mirare ca aceste femei nu mai au numele lor, numele folosite sunt cele derivate din numele stapanului, cum ar fi Offred, adica a lui Fred. Ce e ciudat? Nu asta fac femeile? Nu renunta la identitatea lor in patriarhat? Nu-si schimba numele dupa casatorie?
Sotiile sunt altceva, de fapt niste partenere legale, reprezentate sociale. Asta pentru teorcratia e crestina, iar crestinismul face aceasta diferenta. Ele astfel au acces la copii. De fapt ritualul imperecherii e foarte interesant, creand impresia ca sotul face sex cu sotia, nu cu obiectul care e camerista. La fel, facand apel la un pasaj din Biblie in care o femeie ia copilul altei femei care naste pe genuchii ei, ideea e ca de fapt sotia e mama, nu camerista. La crestini conteaza si rangul mamei. Nasterea e de asemenea ritualizata in acest sens. Sa fie alegorie la mamele surogat, fenomen destul de redus atunci, dar comun acum?
Ideile care socau in epoca sunt de asemenea prezente. Sociobiologia, darwinismul aplicat la societate, care a starnit multe controverse, dar care azi e atat de integrata social, e si ea prezenta. Femeile si-ar implini menirea biologica prin acest viol ritualizat. Pentru ca asta e scopul femeilor, dar si al barbarilot, sa procreeze. Numai ca barbatii mai pot face si altceva, dar femeile la asta sunt reduse. Sa-si imprastie genele! Patriarhat plus genetica!
Dar Atwood are si idei care nu sunt in acord cu unele curente feministe, mai ales cu feminismul radical. In teocratia descrisa in roman numita Galaad, ca in Biblie, revistele asa-zise pentru femei, glossy, sunt istorie. Cam asa era si in comunism, asemenea reviste nu existau, erau aduse de afara si erau extrem de cautate, femeile se uitau la ele ca la ceva din alta lume, care le facea sa viseze. Atwood da de inteles ca acele reviste de fapt vindeau....nemurire. Femeile mereu frumoase si stralucitoare, erau invincibile chiar si in fata timpului. Ideea e interesanta daca privesti prin prisma dorintelor mult mai mari ale femeilor de conservare si mentinere a sanatatii, dar si a tineretii, ceea ce nu e doar pentru ochii barbatilor. La fel, dorinta de a seduce nu e doar pentru a se face utile in patriarhat, de a servi barbatii. Industria frumusetii feminine ar fi si industria sexului pentru femei, care sa trezeasca pontenta precara a barbatilor, dar si dorinta femeilor spre perfectiune fizica, biologica. Recenta aparitie aparitie a Shakirei si a lui Jennifer Lopez in ipostaze provocatoare, desi ele nu mai sunt foarte tiner,e nu a fost bine primita de feministe, care considera ca astfel contribuie la obiectificarea sexuala a femeilor si la cresterea violentei asupra acestora. Faptul ca acest lucru nu se intampla numai la tinerete ar fi tot un semn de conformism patriarhal.
Patriarhatul are multe curente, se pare, iar cel din Galaad, ca si cel din Romania Ceausista si din Iran reduc femeile la munca si nastere, sex fara seductie si placere. De unde vin pericolele? Manifestatiile feministe din ultimii ani fac din ce in ce mai mult apel la The Handmaid's Tale. Femei imbracate ca in film (mai sexy oricum decat in societatile islamiste), protesteaza adesea contra restrictionarii dreptului la avort. Sa speram doar ca Republica Islamica Iran cu executiile ei, cel putin candva publice, ca si Romania lui Ceausescu, va deveni de domeniul istoriei curand, iar un nou Galaad tine doar de domeniul fictiunii.
https://www.google.com/search?q=povestea+cameristei&rlz=1C1CHBD_roRO869RO869&sxsrf=ALeKk00rW3Ycq_6hXcYHE-co0n3x88TF-w:1582215199011&tbm=isch&source=iu&ictx=1&fir=QyYIreycsnUUYM%253A%252CmiZQZh7Z7rY7LM%252C%252Fm%252F015zpq&vet=1&usg=AI4_-kTy3AnE8XZIXB7Zt_Q9yhf42P5dVA&sa=X&ved=2ahUKEwiHtJT3wuDnAhXkoosKHSxtCoAQ_B0wCnoECAcQAw#imgrc=QyYIreycsnUUYM: