Sa nu se inteleaga gresit! Sunt cel mai mare aparator al drepturilor
de autor! Nu sunt pentru descarcarea gratuita, online a acestui film din
2012 cu nume tari de la Hollywood ca Nicole Kidman si Clive Owen.
Dar acest film, dincolo de aspectele istorice (Revolutia din Spania, razboiul Ruso-Finlandez, Revolutia comunista din China etc), biografice, vorbeste despre relatii. Poate nu pune insa accentul pe alegerile dificile pe care le implica astfel de relatii, dar mai ales pe emotiile pe care le presupun astfel de alegeri. Hemingway, scriitor de succes, are de ales intre sotia traditionalista, catolica si Martha Gellhorn, o scriitoare de succes, pe care intalnirea cu el o ajuta sa devina un corespondent de razboi celebru timp de decenii. La prima vedere pare simplu: alegi ceva stralucitor, inteligent, fermecator, cu care poti imparti lucruri interesante, cu care crezi ca poti avea o viata frumoasa, o alegi pe Gellhorn. Asta face si Hemingway, numai ca pentru scurt timp. Razboiul orgoliilor il face sa se desparta de Gellhorn, apoi sa se cupleze cu acelasi stil de femeie ca fosta lui sotie, una care "sa faca barbatul sa se simta bine".
Cand am vazut acest film, recent, am interpretat totul in cheie feminista, adica un barbat nu rezista tentatiei patriarhale, de a avea o femeie-sclava, o femeie care il sustine, il ajuta, il accepta in orice situatie, care are pretentii reduse, dar care nu e incitanta si stralucitoare. Femeile sofisticate sunt obositoare, epuizante chiar, afectiv in special. Pana la urma pentru barbati exista alternativa in patriarhat.
Dar ce faci cand descoperi ca acum, cel putin pentru unele femei, din anumite paturi sociale, exista posibilitatea de a fi un fel de Hemingway, dar cu parteneri la fel de loiali, de devotati, dar mai sofisticati, cu studii universitare, eventual si situatie materiala buna ei insisi. Adica mai mult decat avea Hemingway, daca e sa ne gandim la rece. Cunosc nu una, ci mai multe situatii de acest gen. Aceste femei, ele insele educate si sofisticate, mai mult decat partenerii lor, desi se bucura de grija, atentia, devotamentul partenerilor lor, tind mereu dupa ceva incitant, interesant, fermecator. Cu alte cuvinte, dupa pasiunea pe care partenerii lor nu le-o pot oferi.
Aceste femei Hemingway o vor pe Gellhorn masculina, numai ca Gellhorn e greu de tinut aproape, e epuizanta, stresanta, plina de toane, ea insasi plina de angoase si probleme afective. Ce faci in situatia asta? Candva as fi zis ca banii sunt solutia, ai bani, iti poti permite sa stai cu Gellhorn. Dar lucrurile nu sunt chiar asa de simple. Oricati bani ai avea, oricat de mult succes ai avea, ai in continuare nevoie de siguranta afectiva, de grija, de cineva in care sa ai incredere totala, de cineva care stii ca nu te lasa la greu, care incearca sa-ti implineasca orice dorinta. La naiba, chiar asa e, exista situatii de acest gen, barbati care chiar fac asta!
Dar pe de alta parte, tentatia fata de Gellhorn e foarte mare! E chiar irezistibila. Uneori Gellhorn a facut candva parte din viata ta, si s-a intors cumva, acum iti e doar amica, va intalniti in oras periodic, dar acele intalniri iti hranesc toate fanteziile, iti tin creierul afectiv si creativ in viata. Sau Gellhorn era deja printre cunostintele tale, aveai cu ea discutii foarte interesante pe net de ceva timp, la un moment dat s-a produs declicul: ea e! Dar e complicata, traumatizata, te refuza, continui sa vorbesti cu ea ca si inainte sperand in tacere, in timp ce-ti continui o relatie cu "sotia devotata". Si mai exista cazul cel mai dur: ai "o sotie" foarte devotata, frumoasa si morala, dar o intalnesti pe Gellhorn, mai sensibila si cu un discurs mai frumos si mai compatibil cu al tau decat in toate visele tale. Mai mult, ea te vrea cu totul, imediat, cu pasiune, cu forta, fara niciun compromis. Ce poate fi mai simplu si mai frumos? Altadata ai fi zis: "Las totul, vreau sa fiu cu ea, e sansa vietii mele!" Numai ca Gellhorn e ca tine, imprevizibila, independenta, si tu stii asta. Ti-e frica de ea, cum realizezi ca trebuie sa-ti fie frica de tine. Gellhorn iti face fiecare zi o sarbatoare, fiecare moment viu, dar te poate lovi mai rau decat oricine. Ce alegi intre liniste, relaxare si pasiune? Intre liniste pe termen lung si fericire pentru un timp necunoscut, sigur limitat?
Lui Hemingway i s-a dat un timp de alegere, si a ales. Macar sa ai acel timp! Ce a ales se stie. Sa fie lucrurile diferit acum, sa fie lucrurile diferite pentru o femeie? Pana la urma si situatia de acasa e mai buna pentru femeile despre care vorbesc decat cea a lui Hemingway. Dar femeile au intotdeauna pretentii mai mari, iar piata masculina arata, din unele puncte de vedere si mai rau decat cea feminina. Poti castiga totul, dar poti pierde totul.
Exista in literatura, in istorie, un raspuns pentru femeile Hemingway? Filmul Iris, despre Iris Murdoch, ofera un raspuns. Iris Murdoch, filosoafa celebra in secolul XX, care a murit relativ recent de maladia Alzheimer, se pare ca a ramas cu un sot devotat, care ii accepta toate aventurile extraconjugale, lipsa de interes si de atentie. A avut aventuri, dar a ramas cu el. Oare asta e solutia pentru o femeie? Sau poate ca nu...e solutia pentru ea.
Orice ar fi insa, important e sa invatam din greselile lui Hemingway: niciodata, dar niciodata, sa nu-i spunem lui Gellhorn ca noi am creat-o! Mai ales daca in propozitia asta exista un sambure de adevar.
http://www.movie2k.to/Hemingway-Gellhorn-watch-movie-1409310.html
http://www.imdb.com/title/tt0280778/
Dar acest film, dincolo de aspectele istorice (Revolutia din Spania, razboiul Ruso-Finlandez, Revolutia comunista din China etc), biografice, vorbeste despre relatii. Poate nu pune insa accentul pe alegerile dificile pe care le implica astfel de relatii, dar mai ales pe emotiile pe care le presupun astfel de alegeri. Hemingway, scriitor de succes, are de ales intre sotia traditionalista, catolica si Martha Gellhorn, o scriitoare de succes, pe care intalnirea cu el o ajuta sa devina un corespondent de razboi celebru timp de decenii. La prima vedere pare simplu: alegi ceva stralucitor, inteligent, fermecator, cu care poti imparti lucruri interesante, cu care crezi ca poti avea o viata frumoasa, o alegi pe Gellhorn. Asta face si Hemingway, numai ca pentru scurt timp. Razboiul orgoliilor il face sa se desparta de Gellhorn, apoi sa se cupleze cu acelasi stil de femeie ca fosta lui sotie, una care "sa faca barbatul sa se simta bine".
Cand am vazut acest film, recent, am interpretat totul in cheie feminista, adica un barbat nu rezista tentatiei patriarhale, de a avea o femeie-sclava, o femeie care il sustine, il ajuta, il accepta in orice situatie, care are pretentii reduse, dar care nu e incitanta si stralucitoare. Femeile sofisticate sunt obositoare, epuizante chiar, afectiv in special. Pana la urma pentru barbati exista alternativa in patriarhat.
Dar ce faci cand descoperi ca acum, cel putin pentru unele femei, din anumite paturi sociale, exista posibilitatea de a fi un fel de Hemingway, dar cu parteneri la fel de loiali, de devotati, dar mai sofisticati, cu studii universitare, eventual si situatie materiala buna ei insisi. Adica mai mult decat avea Hemingway, daca e sa ne gandim la rece. Cunosc nu una, ci mai multe situatii de acest gen. Aceste femei, ele insele educate si sofisticate, mai mult decat partenerii lor, desi se bucura de grija, atentia, devotamentul partenerilor lor, tind mereu dupa ceva incitant, interesant, fermecator. Cu alte cuvinte, dupa pasiunea pe care partenerii lor nu le-o pot oferi.
Aceste femei Hemingway o vor pe Gellhorn masculina, numai ca Gellhorn e greu de tinut aproape, e epuizanta, stresanta, plina de toane, ea insasi plina de angoase si probleme afective. Ce faci in situatia asta? Candva as fi zis ca banii sunt solutia, ai bani, iti poti permite sa stai cu Gellhorn. Dar lucrurile nu sunt chiar asa de simple. Oricati bani ai avea, oricat de mult succes ai avea, ai in continuare nevoie de siguranta afectiva, de grija, de cineva in care sa ai incredere totala, de cineva care stii ca nu te lasa la greu, care incearca sa-ti implineasca orice dorinta. La naiba, chiar asa e, exista situatii de acest gen, barbati care chiar fac asta!
Dar pe de alta parte, tentatia fata de Gellhorn e foarte mare! E chiar irezistibila. Uneori Gellhorn a facut candva parte din viata ta, si s-a intors cumva, acum iti e doar amica, va intalniti in oras periodic, dar acele intalniri iti hranesc toate fanteziile, iti tin creierul afectiv si creativ in viata. Sau Gellhorn era deja printre cunostintele tale, aveai cu ea discutii foarte interesante pe net de ceva timp, la un moment dat s-a produs declicul: ea e! Dar e complicata, traumatizata, te refuza, continui sa vorbesti cu ea ca si inainte sperand in tacere, in timp ce-ti continui o relatie cu "sotia devotata". Si mai exista cazul cel mai dur: ai "o sotie" foarte devotata, frumoasa si morala, dar o intalnesti pe Gellhorn, mai sensibila si cu un discurs mai frumos si mai compatibil cu al tau decat in toate visele tale. Mai mult, ea te vrea cu totul, imediat, cu pasiune, cu forta, fara niciun compromis. Ce poate fi mai simplu si mai frumos? Altadata ai fi zis: "Las totul, vreau sa fiu cu ea, e sansa vietii mele!" Numai ca Gellhorn e ca tine, imprevizibila, independenta, si tu stii asta. Ti-e frica de ea, cum realizezi ca trebuie sa-ti fie frica de tine. Gellhorn iti face fiecare zi o sarbatoare, fiecare moment viu, dar te poate lovi mai rau decat oricine. Ce alegi intre liniste, relaxare si pasiune? Intre liniste pe termen lung si fericire pentru un timp necunoscut, sigur limitat?
Lui Hemingway i s-a dat un timp de alegere, si a ales. Macar sa ai acel timp! Ce a ales se stie. Sa fie lucrurile diferit acum, sa fie lucrurile diferite pentru o femeie? Pana la urma si situatia de acasa e mai buna pentru femeile despre care vorbesc decat cea a lui Hemingway. Dar femeile au intotdeauna pretentii mai mari, iar piata masculina arata, din unele puncte de vedere si mai rau decat cea feminina. Poti castiga totul, dar poti pierde totul.
Exista in literatura, in istorie, un raspuns pentru femeile Hemingway? Filmul Iris, despre Iris Murdoch, ofera un raspuns. Iris Murdoch, filosoafa celebra in secolul XX, care a murit relativ recent de maladia Alzheimer, se pare ca a ramas cu un sot devotat, care ii accepta toate aventurile extraconjugale, lipsa de interes si de atentie. A avut aventuri, dar a ramas cu el. Oare asta e solutia pentru o femeie? Sau poate ca nu...e solutia pentru ea.
Orice ar fi insa, important e sa invatam din greselile lui Hemingway: niciodata, dar niciodata, sa nu-i spunem lui Gellhorn ca noi am creat-o! Mai ales daca in propozitia asta exista un sambure de adevar.
http://www.movie2k.to/Hemingway-Gellhorn-watch-movie-1409310.html
http://www.imdb.com/title/tt0280778/