In feminismul de acum a aparut o noua moda, tendinta, ca sa-i spunem asa; aceea a pronumelor neutre care sa desemneze orice persoana. Moda a inceput prin Suedia, din cate se pare, dar patrunde si in tarile vorbitoare de engleza. Acum la persoana a III-a singular, unii, dar si unele, au inceput sa foloseasca pronumele "they", adica "'ei/ele", asa cum "you" a fost initial la persoana a II-a plural, dar s-a transferat, via pronume de politete, la persooana a II-a singular. .Nimeni nu mai foloeste azi in engleza pronuele personal de la persoana a II-a singular, adica "tu" (thou).
Asta pentru ca oamenilor sa nu le pese de genul cuiva, pentru ca nu se face diferenta dintre femei, care sunt discriminate imediat ce afli ca sunt femei. Adica pur si simplu de a camufla feminitatea (biologica), a o ascunde. Cu asta facem ce se face in fiecare zi, reconstruirea femeilor, a tot ce tine de ele, ca sa nu mai arate atat de....femei. Pentru ca ce e femeiesc (incerc sa evit feminin care se refera la constructul patriarhal) e rau, rusinos, si de-aia e discriminat. Deci cosmetizam, camuflam, reconstruim femeiescul, ca natural e trivial, murdar, cum vreti sa ziceti.
Dar nimic nou sub soare! Nu-i zicem unei femei "femeie", ci "doamna", punem accentul pe altceva, nu pe sexul ei. Inainte asa se proceda, nu era frumos sa zici "a sunat o femeie, desi, la dracu, auzeai o voce de femeie in telefon, ci "'o doamna". Ai vazut o doamna, nu o femeie, A trebuit ca feministele sa impuna termenul de femeie pentru orice persoana adulta de sex feminin, dar inca si acum, in mediile in care nu se stie nimic despre feminism unii sunt reticenti sa spuna "femeie" unei tinere de 18 ani. Pai aia e adulta, are buletin, voteaza, e o femeie, Pentru ca femeile au obtinut dreptul de vot. Femeile, nu doamnele,
Dar daca vrem sa ascundem femeile nu e deloc greu, Ce e greu e sa le facem vizibile. Iar orice incercare de a le ascunde e o mare capcana. Femininul ar trebui mai mult subliniat, ceea ce fac unele feministe cu ceea ce se numeste "comunicare genizata", adica vorbesc despre "doctorita, ministra"" etc, pentru ca inainte meseriile femeiesti erau acelea de menajera, servitoare, bucatareasa, spalatoreasa. Femeile educate erau dna profesor, dna doctor, dna ministru, eventual, desi greu in epoca. Femeia (fata in casa- "maid") inseamna adesea chiar menajera, ca asta faceau femeile, erau menajere de la nastere. E un noroc ca in unele limbi exista aceasta posibilitate, ca exista profesoare si doctorite.
Si sa ne gandim la precedentele lingvistice. De exemplu, in limbile in care animalele in general sunt de genul neutru, daca o persoana vede un animal, il desemneaza cu "he" (el). Asta in engleza, ceea ce m-a uimit cand am aflat. Animalul nu e "it", ci are un gen, cand te apropii de el. Si acela e asumat masculin. La noi, in limbile in care animalele au tot felul de genuri, soparla, vulpea, vidra, vipera, musca, chiar scorpia, sunt de genul feminin, cand vezi o soparla admiti ca e femela, in special in cazul copiilor, apoi varietatea e mascul. La fel, la o vulpe. Imi aduc aminte de un clip cu o vulpe care a aparut unor pescari rusi, care pescuiau la copca. "Crasabita", au spus pescarii, adica "frumoasa", desi foarte posibil ca vulpea sa fi fost mascul. Vulpea e considerata un animal frumos in multe culturi, si in engleza "foxy" e ceva frumos, Dar nu stiu daca niste pescari englezi ar fi asumat feminitatea unei vulpi necunoscute.
Ar fi interesant cum au aparut genurile gramaticale, daca aparitia lor reflecta societatea. In multe limbi nu exista gen, de exemplu in chineza, maghiara etc.. Nu stiu cum abordeaza chineii alte limbi cu gen, dar e proverbial cum o fac maghiarii. Glumele despre acordurile de gen pe care le fac in romana sunt celebre.. Cand e vorba de un substantiv feminin, maghiarii il inlocuiesc si il acorda cu pronume si adjective masculine. "Nu-l mai scoateti afra", asta despre o colega de camin."E bun" la fel, despre o alta femeie. Sigur ca e greu sa inveti o notiune complexa ca genul cand in limba ta nu exista. Nu transform in misoginism un aspect de psiholingvistica. Dar efectele asurpa perceperii femeilor, femininului, sunt reale. Femininul e usor de sters, indiferent din ce motive. Femininul in patriarhat e sters oricum.
Repet, nu stiu cum a aparut genul in gramatica. Dar mi-ar placea sa studiez asta. Dar emit ipoteza ca genul a aparut in matriarhat. Limbile foarte vechi, cum sunt unele africane, au multe alte categorii, da nu stiu sa aiba gen. Chineza, cum am spus, dar si limbile finougrice, nu au gen. De fapt se pare ca o minoritate de limbi au gen. Ca in limbile indo-europene in general exista gen, asta ne face pe noi, occidentalii, sa credem ca genul e des intalnit. Se pare ca nu e;. Alte limbi care au gen si care sunt foarte pretentioase in ce priveste acordul de gen, inclusiv in cazul verbelor, acelea sunt limbile hamito-semitice (araba, ebraica etc). Si daca indo-europenii, cel putin in perioadele istorice, de cand avem o bruma de documente, se pare ca erau (deja) in patriarhat, stim cu mult mai multa siguranta ca arabii si evreii au fost in matriarhat. Da, patriarhatul biblic dur, dar si islamul apoi, culminand cu wahabismul din Arabia Saudita, au aparut pe ruinele unor societati matriarhale, ale caror fosile vii inca mai exista (kabilii). Biblia e o epopee a trecerii la patriarhat din motve in principal militare. Cand vecinii au trecut si te ameninta, nu prea ai de ales.
In societatile matriarhale lumea e impartita de fapt in femei is barbati, in sfera masculina si feminina, in ocupatii feminine si masculine. Asta spun cercetatorii acelor societati. De fapt rolurile de gen sunt matriarhale? Probabil da, tocmai pentru a securiza resursele la care au acces femeile, la care au acces barbatii. Ocupatiiile feminine si masculine sunt diferite in divese societati matriarhale (matrilineare), uneori exact invers, dar ele exista. In patriarhat, totul, inafara de munca domestica, nasterea si putine altele, neremunerate, devalorizate, sunt masculine.
Limba reflecta psihologie, reflecta filosofie, reflecta spiritualitate. Ne ajunge ca in romana, dar si alte limbi latine, cand intr-un grup sunt femei si barbati, pronumele care desemneaza acesti oameni este masculin, Adica masculinul prevaleaza asupra feminimului. Asta in patriarhat.
In concluzie, neutralitatea e o capcana, sterge femeile, la fel transsexualitatea, deci cel mai bine e ca femeile sa fie explicate, calitatile lor sa fie scoase in evidenta,, Femininul nu e lipsa masculinului, ci altceva, ceva mai complet, as adauga. Noile teorii feministe trebuie sa redefineasca femininul si masculinul, cu recuperarea reala a spiritualitatii feminine.
I