Biblia si epopeea lui Ghilgamesh. Sau invers

Candva cea mai mare capodopera literara mi se parea "Faust" al lui Goethe. E atata durere, atata tragedie, atata suflet in soarta tragica a unui om care alearga dupa fericire, dupa implinire, isi vinde suflet pentru ea, dar finalul nu e de partea lui. Soarta lui e sfasietoare, concluzia e ca orice drum ai apuca, pasiunile sunt ucigatoare, si te duc oriunde, dar nu la fericire. Totul, cele mai mari pasiuni, cele mai mari dorinte, cele mai mari sacrificii, nu sunt decat vanare de vant, cum ar spune un cantec. Era logic sa imi placa Faust, pentru ca apartenenta culturala, mai ales cand suntem foarte tineri, se impune adesea. Faust reprezinta despre drama omului modern, ceea ce e bine cunoscut de catre filosofi si chiar psihologi. Se pare ca postmodernismul a rezolvat aceasta drama renuntand la orice pasiune, orice valoare puternica, orice vis puternic, chiar orice idee clara. Plutim, subzistam afectiv si mental, evitam astfel tragedia lui Faust.

Dar de ceva timp, opera mea preferata este Epopeea lui Ghilgamesh. Are tot, istorie, sociologie, vise, chiar stiinta. Si nu e despre omul modern, ci despre om. Cum stim, evreii au trait in apropierea marilor civilizatii ale Orientului mijlociu, unele vorbind limbi semitice, ca si ei, sau  limbi de origine necunoscuta, ca sumerienii. Marginalii, cei de la periferie, de la mahala adica, ajung uneori singurii care povestesc despre maretia unor timpuri apuse. Asta s-a intamplat, se pare cu evreii, asa cum lumea noastra occidentala se datoreaza cresterii si descresterii Imperiului persan, pe langa care traiau ca ciobani si piratii grecii. Multe din povestile din Biblie isi au originea in povesti mai vechi din zona care acum apartine Irakului- Mesopotamia, teritoriul dintre Tigru si Eufrat, leaganul civilizatiei occidentale.

Descoperirea tablitelor de la Uruk pe care era scrisa epopeea lui Ghilgamesh a fost un eveniment arheologic.A existat cel putin un rege in Uruk cu acest nume. Dar povestea spune multe despre lumea de atunci, despre ce va urma, si mai ales despre natura umana. Desi s-au scris biblioteci despre interpretarea povestilor din Biblie, mai ales despre mitul genezei, paralela cu epopeea lui Ghilgamesh este putin valorificata. In aceasta poveste, poaste si ea inspirata din altele si mai vechi, s-ar putea gasi sursele de inspiratie ale genezei Biblice si nu numai.

Pe scurt, povestea incepe cu un rege tanar rasfatat, ale caror abuzuri au contrariat zeii, care au vrut sa-l imblanzeasca. Prietenia li s-a parut cea mai buna solutie. Se pare ca zeii erau buni psihologi, si stiau exact esentialul. De ce are cea mai mare nevoie un om? De recunoastere, de intelegere si apropiere umana. Frustrarile care vin din lipsa acestei necesitati umane, bine descrisa de Tzvetan Todorov in ""Viata comuna" conduc la comportamente aberante. De-ar afla asta si expertii anti-terorism care gasesc radicalizare in orice problema personala, care poate fi inscrisa in aceasta categorie, adica a lipsei de recunoaste, a imigrantilor si urmasilor lor!

Pentru imblanzirea lui Ghilgamesh, zeii au facut un urias din lut (!) care a ajuns sa traiasca in padure, fara sa vorbeasca si sa se comporte ca un om. Biblia a fost criticata pentru multe inadvertente. In primul rand, desi pe lume nu erau decat Adam si Eva, la un moment dat au aparut alti oameni cu care copiii lor s-au cuplat. Probabil erau si alti oameni in lume, dar Adam si Eva erau un experiment divin, asa cum uriasul Enkidu era un experiment al zeilor. Numai ca uriasul necioplit, total salbatic, nu a avut parte de o femeie din coasta lui, ci de o femeie aleasa, care l-a adus in civilizatie. Aceasta femeie nu a fost ademenita de niciun sarpe, ci de un sarpe social, adica un negustor. Pentru ca uriasul provoca pagube, negustorul s-a dus la templu si acolo a gasit o curtezana (locul unde erau atunci curtezanele) pe care a platit-o ca sa-l imblanzeasca. Atunci sexul era ceva sacru, iar curtezanele faceau sexul sacru, prin intermediul templelor, avand un status privilegiat. Curtezanele erau femei frumoase, culte, descrise apoi in Grecia Antica, femei care isi permiteau independenta sociala si materiala in perioada de inceput a patriarhatului, cand femeile nu pierdusera dimensiunea spirituala, cand nu ajunsesera total devalorizate.

Fiica placerii, cum ii spune negustorul, ajunge in padure, are parte de partide de sex de neimaginat pentru femeile obisnuite (doar era vorba de un urias de lut, nu de un barbat obisnuit), iar dupa ce acesta se epuizeaza sexual, chiar daca maratonul dureaza 6 zile, uriasul este transformat in om capabil de a trai in civilizatie de catre curtezana. Aceasta il smulge din salbaticie, ceea ce el ajunge, dupa multe peripetii, in pragul mortii, sa regrete.

Nu am cunostinta daca nimeni nu a mai gasit in Eva biblica figura curtezanei din Ghilgamesh. Dincolo de povestea potopului, prezenta de asemenea in Epopeea lui Ghilgamesh, ar putea exista povestea marului, mai precis originalul ei. Curtezana, culta si inteligenta, il invata pe Enkidu sa vorbeasca, sa bea bere cu paiul, sa manance ca un om. Ea il civilizeaza, il rupe din salbaticie, ii ucide inocenta, odata cu intierea sexuala. Desi feministele vorbesc mult despre teama femeilor de viol, afara de Andrea Dworkin, la putine am gasit vorbindu-se despre teama barbatilor de femei. Desi de la picturi rupestre pana la ritualuri in variate culturi, teama barbatilor de femeile care i-ar epuiza sexual, uneori care se transforma in feline (sau invers), aceasta este o constanta.

Povestea Evei ar fi povestea civilizatiei, create de femei, care i-au smuls pe barbati din inocenta si libertate, din salbaticie. Femeile, care au descoperit agricultura (in mod clar intamplator, asa cum descrie Jared Diamond in "Germs, guns and steeel", pentru ca ele erau culegatoare), au inventat probabil, cu mult inainte, si limbajul. Ele ii educa, ii instruiesc pe barbati, ele ii rup de fiecare data, ca mame, dar nu numai, din salbaticie. Ele poarta exigentele civilizatiei, ale traiului in societate. Nu sunt suficiente motive pentru misoginism? Femeile sunt oribile pentru ca au facut civilizatia, au luat barbatii din natura, o fac mereu, in fiecare zi, orice barbat e smuls din natura de mama lui, apoi de alte femei. Educatia e smulgere din natura.

E interesant cum de la Jung, dar si inainte, si apoi si alti filosofi si psihologi vorbesc de partea intunecata din noi insine, de umbra, de lucrurile pe care le-am face, dar societatea, civilizatia, ne opreste.  Cand am citit prima data despre viziunea grecilor despre legi, ca despre ceva ce ar opri oamenii sa faca lucruri rele, ca in lipsa lor ar fi numai abuzuri, m-am simtit foarte revoltata. Pentru ca eu nu simt ca am nevoie de legi, eventual de reglementari care sa ma invete ce sa fac in situatii speciale, cum ar fi condusul, plata impozitelor, dar nu as face niciun rau cu sau fara legi. Poate asa gandesc femeile. Oare femeile au o umbra? Au ele nevoie de a invata diferenta dintre bine si rau sau o au in sange? Cum spunea un proverb indian citat de Amita Bosh in cartea ei despre proverbe indiene, barbatii au nevoie sa invete, de scoala, femeile sunt inteligente de la natura. Femeile stiu ce e bine si ce e rau, au in sange, ele nu au o umbra, ele nu trebuie sa fie oprite de legi sau de frica, ci de propria constiinta. Ele nu sunt salbatice, ele poarta germenii civilizatiei in ele, ca potentia.

Femeile au constiinta, ele nu si-o dezvolta, ele o dezvolta eventual in barbati.

Daca in Epopeea lui Ghilgamesh, femeia civilizatoare, curtezana, este culta si inteligenta, ea educa, in mitul genezei, Eva e de fapt sedusa de sarpe, actul ei e de coruptie. Misoginismul adancirii patriarhatului, mai ales la niste pastori inculti, ceea ce pregatea ruptura spirituala a femeilor prin religia monoteista patriarhala, ofera o descriere deja devalorizanta a femeilor. Actul lor civilizator e insa rasplatit prin acelasi blestem. Numai ca blestemul curtezanei de catre Enkidu difera, cum se spune, ca de la cer la pamant, de blestemul Evei de catre divinitatea patriarhala, monoteista. In acord cu viziunea despre femei in locuri si epoci diferite.

Eva e o fiinta cazuta, corupta, mizerabila, iar blestemul ei e fizic, se refera la rolul ei unic, nu de educatoare, nu de femeie cu viata sexuala si dorinte proprii, ci de mama. Ea va naste in dureri pruncii, va alerga dupa barbat, fiind atrasa de el, iar el o va stapani. Ti se face rau numai cand te gandesti cam cum sunt vazute femeile in patriarhat, cat de jos, cat de lipsite de umanitate, de optiuni! Blestemul Evei arata statusul femeii in pariarhat, adevarata ei decadere umana, pe care a suferit-o femeia civilizatoare. Pe cand blestemul curtezanei arata cu totul altfel. Ea e blestemata sa piarda, in mod cat se poate de dureros, ca femeie cu sexualitate libera, cu agentie, cu vise, cu sentimente. Si pierderea ei sa fie cu atat mai dureroasa, cu cat ea nu e degradata, e frumoasa, inteligenta, e o femeie care poate trezi pasiuni, sentimente, dar mai ales care le poate simti. Dar care e refuzata si nu are acces la barbatii pe care ea ii doreste. Curtezana e blestemata sa fie nefericita in dragoste, barbatii pe care ea ii doreste sa nu-i raspunda. E cel mai mare chin, desi unul de lux, mai dur decat durerile nasterii. De data asta Enkidu s-a dovedit bun psiholog. Curtezana e lovita in recunoasterea ei umana, in individualitaea ei. Pentru ca e o fiinta umana, libera, care alege, care viseaza, care are sentimente. Nu o femeie care naste, care trebuie sa plateasca pentru sexualitatea ei cu supunere, ca Eva. E o femeie care teoretic are de ales, dar norocul trebuie sa-i lipseasca. Cand zeii il cearta pe Enkidu cu blestemul lui, amintindu-i cate l-a invatat curtezana, el isi schimba blestemul in favoarea ei. Ii doreste ca barbatii sa-si paraseasca sotiile pentru ea, chair daca au devenit de sapte ori mame.

Sexualitatea umana, mai ales feminina, in epopeea lui Ghilgamesh, e cat se poate de libera, nu as spune actuala,. pentru ca acum femeile nu sunt atat de libere. Ghilgamesh refuza o zeita de teama ca se va purta cu el asa cum s-a purtat cu alti amanti, inaintea lui, pe care i-a abandonat sau chiar mai rau. Epopeea nu descrie o relatie romantica, ci doar visele pe care le au toti, mai ales femeile. Rosalind Miles, in "CIne a pregatit cina cea de taina? O istorie universala a femeilor" vorbeste de sofisticarile sexuale ale femeilor din epoca, care beneficiau de sex oral. Oamenii atunci stiau si intelegeau mai multe despre sexualitatea umana, despre femei, decat majoritatea sociobiologilor actuali. Adica spuneau adevarul, nu povesti patriarhale.

Inteligenta femeilor era foarte apreciata. Apare  o hangita (femeie de afaceri), care umbla acoperita cu un val (obicei vechi in zona, preluat de islam) care furnizeaza niste informatii importante, Mama lui Ghilgamesh era numita "atoatestiutoare". Sa ne gandim ca si la greci, zeita intelepciunii era Atena, care a aparut din capul lui Zeus. Inteligenta era feminina, e bine ca in limbile latine, inteligenta e reprezentata de cuvinte de gen feminin.

E interesant de asemenea ca in Egiptul Antic, in epoca veche, apar reprezentari ale genezei cu zeita-cer si zeul-pamant (in cartea lui Leo Frobenius, Cultura Africii), ceea ce sugereaza superioritatea inelectuala si morala a femeilor vazute de Antici, pana cand patriarhatul a pus stapanire pe tot, Imaginea mundana, telurica, a femeilor, legata de natural, e de data mai recenta, impusa de patriarhat. Avem mult de muncit pentru a recupera cultura feminina, spiritualitatea, transcendenta feminina.

Epopeea lui Ghilgamesh e o capodopera antica. Ea ne vorbeste despre patriarhatul de inceput, cand urmele matriarhatului inca se vedeau. Barbatii au putere militara si curaj, doar atat, in rest sunt niste salbatici pe care femeile i-au civiliziat, pe care zeii incearca sa-i imbuneze. Pe cand femeile sunt inteligente, cunoscatoare, cu vise si dorinte, libere sexual. Sofisticarea matriarhala, ca si spiritualitatea matriarhala, se vad inca in societate. Cum a fost sa traiesti intr-o lume in care exista zeite, in care sexul de placere e sacru, chiar in cadrul templului, in care nasterea si supunerea nu sunt singurele virtuti ale unei femei? Virtute, la naiba, vine de "barbat" in latina! Cat de rau am ajuns!

Civilizatia occidentala vine dintr-un loc in care oamenii visau la nemurire, la sentimente de pasiune libera, aveau nevoie de prietenie si de aventura. La fel ca acum, doar ca atunci nu le era rusine s-o spuna.

Continue Reading

Ce inseamna sa fii barbat

In cele mai multe culturi, sexul masculin e considerat etalon din start. Femeia e o stare particulara a umanitatii, cand e considerata umana in deplinatatea functiilor. Se spune despre oameni "barbati si femei", nu "femei si barbati", desi intotdeauna aproape, in orice grup, cand nu se apeleaza la tehnici de avort selectiv sau pruncucidere selectiva, sunt mai multe femei. Nu pentru ca in mod normal s-ar naste mai multe, in realitate se nasc un pic mai putine si fara acele interventii criminale, ci pentru ca femeile traiesc mai mult. Sunt sexul de baza la om, mai bine facute biologic, mai fiabile pe termen lung. Femelele traiesc mai mult si la alte mamifere, femela de sobolan, de soarece, de alte primate, unde se pare ca diferenta de longevitate intre sexe, exprimata in procente, e chiar mai mare. In grupurile de primate, cu cat inaintezi in varsta, gasesti aproape numai femele.
Cum sexul de baza la om e considerat sexul feminin (dezvoltarea femela e constitutiva, pentru cea mascula e nevoie de factori aditionali) de ce ne raportam la barbati? Din cauza patriarhatului, in care numai barbatii exista, femeile exista doar prin prisma utilitatii lor in lumea barbatilor. Femeile sunt ce vor, ce simt ei, nu ce simt ele ca sunt. Aceasta aberatie culturala se vede foarte bine in hidosenia cultului trans. Aceasta este de fapt e o adaptare moderna a patriarhatului. Genul e acolo, sexul nu mai conteaza. Femeile sunt ceva rusinos, trebuie sterse. Dar rolul de gen femin poate fi adoptat de oricine. Nu am nimic cu transsexualii, pot sa se manifeste liber ca transsexuali, sa se bucure de viata, sa aiba relatii, sex cu cine vor, consensual, dar ei nu pot fi femei. Pentru ca a fi femeie inseamna mai mult decat rolul de gen feminin in patriarhat. Si femeile nu sunt ce cred si ce vor barbatii.
De data asta, voi face o exceptie culturala, voi descrie barbatii din punctul de vedere al unei femei, raportandu-ma la femei, la ce simt ele, ce vor ele. Cum vede o femeie faptul de a fi barbat? Cum e sa fii barbat in ochii unei femei? Sper ca aceste exceptii sa fie din ce in ce mai dese, iar un model cultural feminin (sau mai multe) sa se impuna in societate (diverse societati).
Intai, ce e sexul? Cum apare el in evolutie? Bacteriile, cum se stie sunt asexuate. Dar notiunea de "bacterie mascula" exista. E vorba de bacteria care doneaza alteia un fragment de ADN. Ce doneaza e considerat "mascul", ce primeste e considerat "femel". Bacteriile fac asta tot timpul, ele "doneaza" bucati mici de ADN in mediu, care confera rezistenta la antibiotice, capacitatea de a metaboliza anumite substrate etc. Foarte generos! Dar daca doua bacterii se apropie si una ii doneaza alteia un fragment mare de cromozom bacaterian, donatoarea se numeste "mascula". La parameci, protozoare, e un fenomen similar. Prin conjugare se doneaza de la unul la altul material genetic. Donatorul e si aici "mascul". Daca asimilam acest fenomen cu sexul sau cu stramosul lui, putem spune ca sexul ar proveni din transmiterea de material genetic pe orizontala. Cine e bacteria "mascula"? O bacterie care a fost ea insasi expusa la anumiti factori de mediu. O bacterie experimentata, aventuroasa, generoasa, care are cheia pentru rezolvarea unor probleme si ofera si altora raspunsuri. Atunci aia ar trebui sa fie femela, iar cealalta masculul. Cel putin din punctul de vedere al mamiferelor. Femelele au mai mult material genetic. Cromozomul Y, extrem de mic, are foarte putine gene, active doar in perioada embrionara. E drept ca si la femele, un cromozom X dintre cei doi este inactivat, dar se pare ca nu acelasi in orice celula. Daca pe unul e o gena defectiva, celalalt functioneaza, de aceea bolile genetice date de gene de pe cromozomul X nu sunt asa de grave la femele. A fi femela inseamna mai mult, in sensul de mai multa informatie. A fi mascul, la mamifere cel putin, inseamna, mai mult din acelasi fel. Mai multa energie de moment, mai multa forta, mai mare. Mai mult si mai simplu. Mai mult poate pentru ca e mai putina informatie.
Dar revenind la istoria evolutiei sexului, ajungem la animale simple, care in majoritatea timpului sunt asexuate, se inmultesc asexuat. In conditii mai speciale, precare, se inmultesc sexuat. Sigur, indivizii sunt hermafroditi. Sa luam hidra de apa dulce, o fiinta pe cat de primitiva pe atat de regenerabila si longeviva. E acea creatura aproape microscopica posesoare a mult amuzantului orificiu buco-anal. Cand hidra e in criza de resurse, se inmulteste sexuat. Cand e "fericita", asexuat. Asta ar arata ce e de fapt sexul, cum a aparut. Sexualizarea, ca si specializarea celulara, vine biochimic din lipsa de resurse celulare, nu din prea multe. Pe de alta parte, sexualizarea si schimbul de material genetic descris la bacterii si parameci, fiinte unicelulare, dar clasate ca animale, au ceva in comun. Schimbul de informatii e de fapt acelasi raspuns la criza, prin care fiintele mai experimentate isi dau altora execesul de "intelepciune" biochimica. Pana la urma, acelasi exces de material genetic, care codifica ceva legat de criza de mediu, sau excesul de proteine codificat cumva de acest material genetic, cum apare in celulele specializate, ar fi cam acelasi raspuns. Sexul e schimb de material genetic si specializare celulara care se transmite si altora, nu doar tie. E ceva generos. Cine spune ca natura e egoista cand bacteriile ne dau atata de cap cu "generozitatea" lor?
Dar ce sunt masculii in aceasta ecuatie? Mergem mai departe la viermele Cenorhabditis elegans, cobaiul actual al geneticii. Acest vierme microscopic (lucrurile interesante nu se vad adesea cu ochiul liber), e ca mai toata lumea la nivelul lui, hermafrodit. Numai ca la aceasta specie sunt doua sexe: hermafroditii (XX) si masculii (XO). Acest tip de sexualizare se numeste androdioic, si e raspandit la plante si animale. La animale este cu un ordin de marime mai raspandit decat cel ginodioic, in care exista femele si hermafroditi. La plante lucrurile stau diferit. Tranzitia de la hermafroditism (si invers) la dioicitate (sexe diferite pe indivizi diferite la aceeasi specie) se face de multe ori in seria animala. Numai ca tranzitia spre androdiocitate e mai frecventa la animale decat la plante. Si mai adesea, cand are loc tranzitia la de la dioiciate la hermafroditism, e vorba de androdioicitate, adica hermafroditii inlocuiesc femelele si coexista cu masculii. La fel, cand are loc tranzitia spre dioicitate de la specii hermafrodite, e vorba tot de androdioicitate.
Cu alte cuvinte, la animale sexul masculin e mult mai adesea numai masculin, pe cand hermafroditismul e de legat de sexul feminin. Cum se vede, masculii si la vierme au mai putin material genetic. Chiar la om, ceea ce numim hermafroditi sunt de fapt genetic femele. Masculii sunt o lipsa, o exagerare a unor functii in detrmimentul altora. La specii ca Cenorhabditis, masculii sunt foarte rari, majoritatea indivizilor sunt hermafroditi. Probabil o parte dintre indivizi pierd mult material genetic. Sunt niste mutanti rari.
Un studiu aparut in 2015 in Nature parea sa cofirme prejudecatile actuale (foarte simpliste si primitive) despre sex. La Cenorhabditis, viermii masculi ar prefera sexul hranei. Intr-un mediu cu salinitate, ceea ce indica lipsa de hrana, viermii masculi ar ramane, pe cand hermafroditii l-ar parasi, daca ar exista posibilitatea sexului. Sexul bate hrana la masculi, dar nu si la hermafroditi.
Nu stium cat de placut e sexul la viermi, nici prea multe despre viata lor "sociala". Dar ni se vorbeste adesea despre amigdala uriasa a masculilor de mamifere (om), ceea ce ar indica marea lor aplecare spre sex. Dar amigdala are in primul rand functii legate de emotii (frica). O amigdala mare ar indica o teroare permanenta, vigilenta mare la factori de mediu. Si asta pare sa fie vizibila cu ochiul liber. Barbatii par mereu mai interesati de mediu, de eventualele pericole. Un studiu arata ca barbatii instinctiv evalueaza chiar pe strada evetualele pericole venite in mare din partea altor barbati, isi masoara rapid forta cu a lor. Sunt atenti la barbatii mai inalti si mai puternici. Cum ar arata asta la femei? Cum ar fi ca femeile sa se masoare instinctiv pe strada cu femeile inalte, corpolente, puternice? Nu cred ca o face cineva, iar acele femei nu sunt cele temute in conditii normale. De ce se intampla acest lucru?
Cum se vede la albine, dar apoi si la alte specii, inclusiv la majoritatea mamiferelor, masculii sunt izgoniti din grup. SI la albin, masculii au material genetic mai putin (XO). De ce se intampla asta? Probabil pentru ei nu au alt rol decat cel de reproducere, si prin alungare se evita consumul resurselor. Societatea este a femelelor, a lor si a puilor lor, daca exista grija parentala. Alungati, probabil si in zone cu putine resurse, ei se bat intre ei pentru resurse, si pentru imperechere, care inseamna adesea biletul pentru intrarea lor in societate, chiar daca pentru scurt timp, sau singura ratiune de a exista. Obsesia sociobilogiei cu genele, cu supravietuirea lor, transmiterea lor, e de fapt obsesia unor barbati patriarhali nu numai de a avea copii, adica a poseda copii, ceea ce inainte le conferea un status inalt, dar si obsesia reproducerii ca singura ratiune de a exista. Probabil in trecut reproducerea insemna apropierea femelelor, a membrilor deplini ai speciei, care de fapt le puteau oferi solutii de adaptare, de hrana si aparare.
Cum trebuie sa se simta barbatii in orice moment? O metafora biologica ar fi ca ei ar suferi de un sindrom premenstrual continuu, care nu ar trece niciodata. In cel mai bun caz.
A fi barbat, mereu vigilent, mereu masurandu-te cu altii, mereu in pericol, ar putea echivala cu o stare de teroare permanenta, in care nu ai de ales, in care dilemele morale sunt la ordinea zilei. Daca ai un pic de simt moral, daca nu inghiti perfect si pe nemestecae hapurile patriarhale care sa te absoalva de culpabilitate, traiesti impovarat de pasiuni ilicite, dorinte murdare, ganduri criminale. Nu ai niciun rost, dar poti face rau la fiecare pas. Ca barbat, e adesea o crima sa faci sex, cand mai ales e interzis, iar daca nu e, stii ca femeile nu te vor. Linistea si relaxarea sunt rare,  ti-e frica de alti barbati, sau ca vei fi refuzat de femei. Alegerile tale sunt precare, uneori nu exista fara a incalca legi morale. In cazul femeilor, e nevoie de patriarhat, de discriminare crunta, ca sa le faca sa se simta vinovate. Ele au mai putine sanse de a face rau prin simpla lor existenta, prin simpla lor natura. Crisparea barbatilor se vede cel mai adesea pe fetele lor.
Prin contrast, femeile sunt exact invers, daca nu iau in serios patriarhatul sau daca inca nu ii cunosc limitarile dureroase. A fi femeie e ceva superior, e ceva lipsit de efortul adaptarii la frica, la mizerie morala, la instincte puternice animalice. A fi femeie e libertatea si umanitatea suprema. Libertatea de a fi fiinta umana care sa isi exercite functiile tipic umane. A fi femeie e intelepciunea suprema, e puritate, ratiune si simtire. Nu intamplator, in societatile traditionale femeile erau considerate ca avand puteri oculte, paranormale, spirituale. Femeile sunt mai aproape de ceea ce constiinta antica si-a imaginat a fi zeii. Nu doar procreerea, probabil nu in primul rand ea, a creat aura de fiinte divine a femeilor, ci preocuparile, gandurile, sentimentele lor. De fapt, barbatul e aproape de natura, de animalitate, e mundan si se simte mizerabil. La inceputul patriarhatului se stia asta, mai bine decat ne putem noi imagina azi, si propaganda patriarhala a muncit mult ca sa inverseze valorile. Dar nu a pacalit niciodata pe toata lumea, nici atunci, nici acum. Epopeea lui Ghilgamesh e plina de metafore care prezinta viziunea antica asupra barbatilor si femeilor. Femeile erau agenti civilizatori sau "atotstiutoare".
Cum zicea Valerie Solanas, in Scum Manifesto, barbatii vor sa fie femei. Viata lor e scarboasa. Probail vor seninatatea feminia, vor sa viseze, sa se simta liberi, relaxati. Poate nu intamplator mult mai multi barbati decat femei se sinucid, desi femeile au de infruntat nedreptatile patriarhatului. E greu sa te suporti daca esti barbat.
E extraordinar cu ce calitati ii inzestreaza patriarhatul, cate femei sunt innebunite dupa calitatile partenerilor lor, in ce lumina ii vad. De ce se intampla asta? De frica, de cele mai multe ori! Puterea fizica, apoi puterea pe care le-o confera patriarhatul ii face stralucitori. Femeile vor protectia lor, si vor sa fie o protectie de calitate. In realitate ei sunt niste fiinte nesigure, cu o mare presiune asupra lor, ceea ce ii face corupti. Si in primul rand sunt niste impostori. Tot ce ii elibereaza e pasiunea pentru femei, sensibilitatea la farmecul feminin. M-am intrebat de multe ori de ce mai exista femei heterosexuale, daca au idee despre ce sunt barbatii, nu vor bani, protectie, sau simplitatea unei relatii, fara mari implicatii afective. Probabil viseaza marea atractie si pasiune pe care unii dintre ei o pot simti. Dar asta e rara, cei mai multi nu sunt in stare de asa ceva.
Eliberarea barbatilor e transformarea lor in femei, macar la modul comportamental si ca aspect. In societatile avansate apare efemiarea barbatilor, masculii arata ca femelele si ofera grija parentala la speciile monogame. Si la om in societatile monogame (cat pot fi la om) dimorfismul sexual se reduce.  si a masculilor in societatile bune, dar si la animalele.
Dar nu asta inseamna sa fii femeie, e inca mult mai mult. Numai ca a invata limba femeilor e singura modalitate de a comunica cu ele, de a trai in lumea lor.
In lumea noastra in care egalitatea e o valoare, si asta e pe bune, nu putem sa negam ca exista o mare inegalitate biologica: femeile sunt superioare barbatilor. Nu e un secret, e ceva extraordinar de usor de vazut de catre oricine. Numai ca societatea primitiva in care traim face ca violenta (patriarhatul) sa fie o valoare. Barbatii au violenta/frica de partea lor, si asta le confera toate calitatile. Femeile nu au sustinerea sociala prin violenta, si de aceea nu conteaza. E greu sa recunosti ca societatea se bazeaza pe frica, ca oamenii, mai ales barbatii, se tem in primul rand, sunt dominati de frica. Dar frica le paralizeaza si pe femeile patriarhale. Cultul falusului e cultul fricii, al violentei. 
Dar acum avem nevoie de o alta cultura. Timpul crimei, al jafului, al terorii a trecut, daca vrem sa mergem inainte. O alta cultura ar porni de la deconstruirea masculinitatii, de la caderea idolilor masculini si la ridicarea celor feminini. Nu e deloc greu, trebuie doar sa nu ne mai fie frica, sa nu mai ridicam violenta la rangul de virtute, iar lipsa la rangul de dar. Sexul masculin e o lipsa in cel mai pur grad, zbaterile lipsei si ale recunoasterii creaza masculinitatea. Feminitatea e libertatea, deplinatatea, seninatatea, durabilitatea.

Bibliografie

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/22526872

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/2961605

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/27619698

http://kimura.univ-montp2.fr/trans-sys-repro/wp-content/uploads/2012/04/DufayetalAnnalsBot2014.pdf

lO4oV6H9UNserql8Yo-qOAkN9UsykMpQW4m90zKifpfHRODbHntvGwMSRHSvkj1UbUIZcIqPRJu3aDgSHTIsWugcrX8s4iq4bZ1mgILppkrx3-HIJav4wR0gcW2ZqpOY1L9Wuzer7Z&tracking_referrer=www.telegraph.co.uk

 https://gendertrender.wordpress.com/2016/01/26/olympic-committee-eliminates-medical-gender-change-requirement-for-male-athletes-who-want-to-compete-in-womens-sports/

Continue Reading

Despre femei si feminism- piedici puse de noi insene

Se stie bine ca femeile au fost adesea principalul dusman al propriei emancipari. Da, ele s-au opus adesea masurilor de emancipare. Mustafa Kemal, in incercarea de a moderniza Turcia, un bastion al secularismului pana in zilele noastre, a desfiintat haremurile si a interzis valul islamic, masura valabila in continuare in institutiile publice. Numai ca unele femei s-au intors in haremuri, pentru ca nu stiau sa traiasca altfel. La fel cum aborigenii din Africa de Sud regreta Apartheidul.
Dar nu e numai atat, nu e numai incapacitatea unei persoane care a fost educata si a trait in puscarie de a se descurca in libertate. E mai mult. E un raport dur costuri/beneficii pe care unii dintre noi, contrar credintei idealistilor si umanistilor, o minoritate intotdeauna, dar candva bine reprezentati intre cei cu acces la educatie si capacitatea de a se exprima, ni-l facem. Idealistii si umanistii pornesc de la premiza ca oamenii au vise, vor ce e mai bun si frumos pentru ei. Norocul a fost ca ideile lor s-au impus pentru ca altii, mai putin onesti si cu o viziune mai putina larga, dar si mai putin onesta, ori nu stiau sa scrie, ori se ocupau cu alte lucruri, cum ar fi banii, si nu aveau timp sa scrie filosofie care sa le apere interesele.
In realitate nu e asa, oamenii nu sunt cum ii vad umanistii. Cei mai multi vor sa traiasca in matrix, vor sa nu aiba probleme, sa supravietuiasca, sa nu-si bata capul cu idealuri. Femeile nu fac exceptie, mai ales ca pentru ele eforturile sunt si mai mari, avand in vedere existenta patriarhatului, cand e vorba sa-si implineasca visele. Dorintele unor femei de a se emancipa, de a ocupa functii importante, de a munci inafara casei, de a schimba lucrurile in societate, de a fi apreciate pentru creierul lor, nu pentru castitate si aspect fizic, le impieteaza altor femei sansa de a supravietui, nu de a fi fericite.
Imaginati-va ca sunteti o femeie fara niciun talent deosebit, care nu poate obtine succes profesional real, care arata insa bine. Va dori ea ca frumusetea sa fie mai putin apreciata decat inteligenta? NU. Imaginati-va ca sunteti o femeie fara talent, dar pe care nu o intereseaza sexul in mod deosebit. Va dori ea ca lumea sa nu mai puna niciun pret pe castitate? Castitatea e ceea ce ea poate vinde, e asigurarea ei pentru o viata mai buna. Pentru  ea barbatii, sentimentele pe care un partener le poate avea pentru ea, nu sunt atat de importante cum sunt pentru altele.
Feminismul in forma clasica, aceea care a inceput lupta sufragetelor, dorinta de succes social, politic, material, se adreseaza unei minoritati feminine, asa cum si  dorinta succesului social obtinut pe baza meritului se adreseaza unei minoritati din societate, feminine si masculine. Feministele "originale" sunt surorile, mamele, fiicele liberalilor adepti ai unei meritocratii ipotetice, oameni care voiau o societate cu sanse egale pentru toti in care oamenii sa poata lupta pentru a schimba lucrurile, iar succesul sa fie obtinut exclusiv pe baza meritelor. O astfel de societate ar fi frumoasa, desi e foarte greu de realizat, dar oare ar multumi pe toata lumea?
Credem, si pe buna dreptate, ca opresiunea e rea. Si e. Dar daca nu e foarte dureroasa, unii gasesc avantaje in situatia lor. Uitam ca inafara de suferinta adusa de privarea de libertate, de posibilitatea de a ne satisface necesitatile, oricare ar fi acelea, fie bazale, fie nu, exista suferinta data de lupta pentru a le satisface. Cand unele necesitati, pentru a fi satisfacute, necesita mult consum energetic, mult stress, pentru unii e mai usor sa renunte la ele. Nu vorbim de societatea care oprima, care face lucrurile imposibile sau greu de realizat. Aici e vorba de patriarhat, dar lucrurile se pot transfera si la alte situatii. Dar uneori e mai greu sa schimbi situatia sau sa lupti pentru ceva mai bun decat sa te adaptezi, sa gasesti mici portite de indulcire a ei.
Asta se intampla cu multe femei in patriarhat. Raportat la situatia lor actuala, multe femei considera (sau doar simt?) ca a lupta pentru a schimba situatia, mai mult chiar daca ar reusi, rezultatul nu le-ar fi favorabil. Recompensele nu ar fi pe masura eforturilor. Asa ca e mai bine sa ramana unde sunt sau sa isi creeze sisteme prin care sa obtina avantaje in situatia actuala.
Daca iei in considerare numarul mare de femei din culturile musulmane, fie ca sunt in tarile de origine sau imigrante in Europa, de exemplu, care poarta haine care sa le ateste apartenenta religioasa. Vezi femei tinere cu basma frumos impaturita, rochii sau paltoane lungi pana in pamant, fara a lua in considerare si femeile complet acoperite, carora li se vad doar ochii, de multe ori intens machiati. Numarul lor e mult mai mare decat acum 20 ani, de exemplu.
Ce semnalizeaza aceste femei? Modestie? Modestia e mai evidenta la femeile imbracate simplu, fara machiaj, care denota activitate, prietenie, naturalete. Contrar a celor care se cred, in Coran nu scrie nici macar un cuvant despre "valul islamic". Dar scrie despre modestie, se pare. O feminista e mai corecta religios decat o femeie intens machiata acoperita. Interesant e ca valul e ceva foarte vechi, mult inainte de Islam. Epopeea lui Ghilgames vorbeste despre o femeie, hangita, care umbla acoperita cu un val. Valul era purtat de nobile, dar nu de sclave si de femeile din popor. Era un semn de distinctie. Si in Occident, femeile, pana recent, purtau valuri transparente, elegante. Inclusiv imparateasa Sissi purta asa ceva cand a fost ucisa. Femeile bogate se ascundea in spatele valurilor, nu numai pentru a nu fi recunoscute, dar si pentru a parea altceva, a-si masca defecte, de exemplu.
Femeile care poarta semnele religiei semnalizeaza, as putea sa cred, disponibilitatea de a furniza castitate. Departe de a fi modeste, ele sunt mai sexualizate decat femeile lejer imbracate. Ele atrag atentia asupra lor, asupra sexualitatii lor, pe care o subliniaza si o valorifica mai mult decat alte femei, poate chiar mai mult decat cele care poarta haine sumare, sexy. Senzatia e ca ele vor sa spun cat de pretioasa e sexualitatea lor pentru ele, cat de scumpa e, si prin urmare, cat de dur o negociaza. Castitatea unei femei mature sexual e o forma de obsesia fata de propriul sex, fata de propria sexualitate, care nu e naturala. Castitatea e obsesie de sine si obsesie sexuala. Nu are nimic de-a face cu modestia. Imi aduc aminte de un dialog din "Gervaise" al lui Emile Zola. O femeie din clasa muncitoare spune cu modestie ca nu e cucoana care pretinde ca nu vrea sa faca dragoste. Pentru acea femeie din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, in care oamenii din clasa muncitoare avea o sexualitate libera, spre deosebire de burghezie, afisarea castitatii era o forma de infatuare. Si asta era probabil si pentru femeile bogate din Mesopotamia care purtau val. Sexualitatea lor greu de atins era ceva rar si scump, neaccesibil tuturor barbatilor.
Personal m-as simti jenata de a face caz de propria sexualitate, aici intrand si obsesia violului. Mi s-ar parea ciudat sa cred ca barbatii ma doresc atat de mult, fie si in mod agresiv. Femeile care vor sa vanda altceva, care vor sa atraga cu altceva, in speta cu inteligenta, moralitatea si sensibilitatea lor, nu isi subliniaza sexualitatea ascunzand-o, facand-o deci scumpa, pretioasa. Asa sunt unele feministe, multe dintre ele. Am spus si cu alte ocazii, ca multe femei nu sunt suficient reprezentate de feminismul actual, si aici ma refer la cel radical, singurul feminism real, care ia in seama patriarhatul. Era vorba de cele heterosexuale. Dar femeile care fac caz de castitate, frumusete etc, sunt si ele tot femei. Si ele trebuie cumva intelese si reprezentate.
Intorcandu-ne la femeile din culturile islamice, am putea vorbi de un fel de emancipare. Femeile acestea isi exprima de fapt sexualitatea. Ele se pun in valoare in felul lor. Nu putem cere ca toate femeile sa se poarte in acelasi fel. Poate aceste societati nu sunt atat de uniformizate precum cea occidentala. Poate oamenii nu sunt adusi la acelasi numitor fortat. Poate castele se exprima si in acest fel. Poate castele au ceva bun in ele, atunci cand nu sunt verticale, ci orizontale. Oamenii sunt diferiti, se identifica in mod diferit, au interese diferite, ofera lucruri diferite.
Am putea crede ca inmultirea valurilor este o forma de emancipare feminina in unele culturi? Pare uimitor ca exista feministe musulmane, ca unele feministe occidentale se convertesc la Islam. Sigur, daca e vorba de ceva liber, alegere cat de cat personala, putem sa ne gandim la posibilele avantaje.
Poate aceste femei au o strategie de reusita sociala. Sigur, nu putem vorbi de reusita sexuala, cand sexualittea nu e libera si exploratoare. Dar unele femei au interes redus fata de sex cu barbati. Si nu e de mirare de ce. Valoarea sexuala a celor mai multi barbati e infima, ca sa nu mai vorbim de pericole psihologice, dar chiar si fizice.
E in acest fel sexualitatea libera un avantaj pentru toate femeile? Intr-o societatea patriarhala, chiar blanda, nu. Sinceritatea Antichitatii ne ofera iarasi indicii. Daca nu esti o curtezana, adica o femeie inteligenta si fermecatoare, cu o sexualitate accentuata si recompensanta, nu prea ai avantaje. Frustrarea, propria devalorizare, cand nu sunt chiar traume psihologice si chiar fizice, sunt garantate femeilor din societatile care incurajeaza libertatea sexuala. O incurajeaza sau o impun in interesul barbatilor? Probabil a doua varianta. Sunt curioasa daca in societatile islamice sunt atatea femei tinere care sufera de anorexie sau obeze, adica obsedate cu propria aparitie, capacitate de a fi atragatoare fizic, de a crea erectii rapide. Probabil, nu.
Libertatea sexuala e pentru curtezane, celalte femei trebuie sa aiba alternative. Diferite, variate, care pot fi semnalizate in diverse feluri. Sanse si retete pentru toata lumea. Dar cu o conditie: libertatea femeilor. Occidentalizarea fortata din Iran, de pe timpul sahului, care a produs atata suferinta, a fost tot opresiune. Sa fie opresiune si obligativitatea tuturor femeilor de a fi sexy, de a fi apte pentru sex pentru toti barbatii? Sigur ca e.
Pana la urma, pe timpul lui Ghilgames, societatea era mai complexa, cel putin din punct de vedere sexual.

Continue Reading

De ce exista atat de putine femei de succes

Sunt unii care tot vorbesc despre faptul ca acum,dupa ce miscarea feminista a eliberat femeile, ele continua sa fie putin reprezentate la varful carierelor de om de stiinta, filosof, nu numai politician si om de afaceri. Dincolo de faptul ca femeile sunt putin promovate dupa un anumit nivel, promovarea depinzand de factori sociali, adica de apartanenta la unele gasti masculine care au cumva monopolul asupra posturilor de la nivel inalt din aceste domenii, mai sunt si alti factori foarte importanti.
Unul este acela ca barbatii, daca au succes profesional, devin mai sexy implicit. Aici ar fi niste nuante, oare pentru toate femeile? La mine nu se verifica. De fapt succesul social al unui barbat mi se pare ceva care il trage in jos. Arata ce preocupari are, destul de superficiale, dar si un posibil grad de coruptie. Pe scurt, nu-mi plac barbatii care alearga foarte mult dupa succes social si profesional. Performanta profesionala, da.
La o femeie lucrurile stau diferit. Zilele trecute vorbeam cu cineva care mi-a spus ca majoritatea femeilor nu inteleg stirile la tv. Mie mi se pare normal, citisem undeva ca abia 10-15% din populatie inteleg stirile. Deci e normal ca 90% din femei sa fie in situatia asta, din simplul motiv ca sunt oameni. Sa fie oare o mica diferenta intre numarul de barbati si cel de femei care inteleg politica? Poate ca da. Din simplul motiv ca in cultura noastra o femeie e inca mai prost cotata daca nu stie sa spele vasele sau sa faca lucruri elementare in gospodarie decat daca nu stie politica si lucruri despre lume. Incredibil, dar se pare ca asta e situatia! Adica in educatia unei femei faptul de a fi cultivata ramane pe plan secund in fata faptului de a fi gospodina si a arata bine.
Ce se intampla daca o femeie totusi sfideaza aceasta regula si devine in primul rand intelectuala, neglijand toate acele mici indatoriri feminine, incepand de la cochetarie pana la gospodarie? Simplu, oricat de bine ar arata natural, oricat de inteligenta si de cultivata ar fi, e sanctionata. Sansele ei de a gasi un partener asa cum vrea ea scad. Chiar daca sigur, gaseste parteneri, faptul de a fi respinsa, fie si macar o data, de a i se reprosa faptul de a nu fi "femeie" e suficient de traumatizant si de dureros, fie ca e vorba de felul cum arata si se ingrijeste, fie ca e vorba de grija pentru gospodarie.
In "7000 ani" apar astfel de probleme la tot pasul, acolo unde e mai putin de asteptat. Nonconformismul, curajul,  gandirea libera, faptul de a-si trai viata dupa propriile principii, neglijenta si naturaletea, lipsa de preocupare pentru aspectele marunte ale vietii sunt luate ca acte irationale. Chiar si barbatii care apreciaza foarte mult inteligenta si imaginatia unei femei au anumite asteptari de la comportamentul feminin. Chiar atunci cand apreciaza naturaletea in felul cum arata si se imbraca o femeie, nu apreciaza neglijenta pentru lucrurile marunte. Orice ar fi, o femeie libera e greu de acceptat fie si de cei mai liberali barbati. Ori o accepta pe bucati, unii un aspect, altii, altul. Unii accepta naturaletea in aspect, altii libertatea sexuala si de toate felurile, altii gandirea nonconformista, dar pentru o femeie exista mereu limite. Ceea ce e insuportabil daca ea nu este foarte puternica.
Nu putem nega faptul ca fericirea depinde de viata personala poate mai mult decat de orice altceva. Suntem animale sociale, iar forma de comunicare extrema este aceea din viata personala, cu partenerul ales. Cariera, succesul social sunt importante, foarte importante pentru definirea unei personalitati, dar nu aduc, cel putin singure, fericirea.
Cu alte cuvinte, nonconformismul o costa mult pe o femeie heterosexuala, ea trebuie mai mult sau mai putin sa-si sacrifice fericirea pentru libertate. Dar poti fi oare fericita daca nu esti libera? NU.
Imi aduca aminte de un film foarte frumos pe tema asta, "Frigurile galbene", cu Bete Davis. O femeie nonconformista, libera, feminista are soarta personajului principal din "Frigurile galbene".
O problema mare este si prejudecata patriarhala conform careia femeile trebuie sa fie mai tinere decat partenerii lor. Pentru a avea succes, a dezvolta proiecte, o femeie are nevoie de timp. Cand atinge, dupa multe sacrificii, succsul, spera sa obtina recompensele pe care le au de obicei barbatii in aceasta situatie, adica recunoastere sociala, dar si succes in viata personala, eventual cu barbati mai tineri si atragatori. Numai ca si acest lucru este foarte complicat in cultura patriarhala. Invingatorul nu ia totul, mai ales daca este femeie.
Iata doar cateva motive pentru care o femeie nu s-ar inghesui sa investeasca in succesul real, care implica numeroase sacrificii si eforturi. O astfel de femeie e urmarita de blestemul curtezanei din "Epopeea lui Ghilgames". Adica sa nu aiba sentimente reciproce de la partenerii ei, desi sa aiba mult succes.
E greu sa fii altceva decat o femeie conformista, cu picioarele pe pamant, in patriarhat, dar nu ai de ales daca ai demnitate. Miscarea feminista e speranta pentru aceste femei.

Continue Reading

Burqa in Europa

Belgia e interzis de curand burqa, acel val care acopera intreaga fata, iar guvernul francez pregateste o amenda de 150 euro pentru femeile care poarta acest val in public. De asemenea, pentru partenerii lor, sotii sau concubinii (exista asa ceva in Islam??) care le obliga sa o poarte, pedeapsa care se preconizeaza ar fi un an de inchisoare sau 15000 euro amenda.

Numai atat? ne intrebam noi. Adica abuzezi in asa masura o persoana si stai doar un an la inchisoare, cu televizor, dieta calculata si toate acele beneficii pe care le are un prizonier intr-o tara democratica? Sau renunti la o masina medie? Ia sa-si lege la ochi o femeie occidentala sotul sau concubinul, sa ii impuna sa mearga asa pe strada, oare ce s-ar intampla? Sa-i interzica sa faca aproape orice, inafara de a-i creste copii?

Dincolo de aspectele legate de securitate (un terorist se poate imbraca in haine traditionale, neputand fi identificat), exista in primul rand aspectele legate de drepturile omului. Din nefericire, se pare ca masura nu a fost luata pana cand nu s-au ascutit problemele de securitate. Salut aceste initiative!

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/International/151856/Franta-vrea-sa-amendeze-burqa.html

In Romania insa aceasta dezbatere care a aprins Europa nu exista. Pentru ca orice subiect care necesita dezbatere publica intr-o tara normala la noi trece neobservat. Nivelul nostru de cunostinte legate de drepturile omului e foarte redus. Ceea ce e interesant e ca unele femei din presa au considerat ca interzicerea burqa este ceva rau, tocmai un fel de atingere a drepturilor omului. Da, ai voie sa porti ce vrei, dar daca am vedea pe cineva in lanturi sau cu sacul de condamnat la moarte in cap, care ar fi reactia noastra? E dreptul lui, e alegerea lui? Alege cineva sa fie sclav? E drept, cei nascuti sclavi isi accepta situatia.

Iata reactiile presei din tara noastra:

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/International/150220/Burqa-in-Europa-si-provincialismul-presei-romanesti.html

Burqa nu este impusa de Coran, nu scrie nimic despre ea in aceasta carte, este un obiect de vestimentatie preislamic. In Epopeea lui Ghilgamesh, originara din Sumer, care a folosit probabil ca sursa de inspiratie pentru Biblie, personajele feminine sunt bine conturate. Unele asociate cu inteligenta, cultura (mama lui Ghilgamesh), altele cu erotismul rafinat, ceeea ce le ajuta sa educe barbatii salbatici etc. Acolo apare insa o femeie acoperita cu un val, hangita. Nu se precizeaza de ce il purta. Se pare ca in Mesopotamia Antica, valul avea un rol social, arata apartenenta la o anumita clasa sociala. Dar cum a fost folosit mai tarziu si cum este si in prezent, se stie....

Continue Reading