M-am intrebat mereu ce cauta Romania in UE, ce merite ascunse trebuie sa fi avut pentru a fi acceptata, cand tarele ei economice, dar mai ales sociale, sunt atat de vizibile. Sigur, politica e in primul rand compromis. Uneori a arata ca aderi formal la niste valori e suficient ca sa intri intr-un grup. Dar dupa ce am vazut ce probleme au alte tari din superba familie Europeana, realizez ca locul Romaniei chiar e printre ele. Chiar merita sa fie in UE, acest club freak, cu un statut de 1000 pagini care poarta numele pompos de "constitutie".
Un membru de onoare al acestui club este...Irlanda. Irlanda e o tara catolica. Cica. Am vazut un film Irlandez dragut, in care la un moment dat un personaj spunea "Facem asta ca sa aratam ca suntem crestini, dar nu suntem". Poate ca obsesia catolicismului vine din complexul paganismului in patria lui Merlin. Sau poate ca foametea cumplita din secolulul al XIX-lea, ca si saracia care facea emigrarea singura solutie viabila, au traumatizat locuitorii acestei tari pentru totdeauna. Altfel nu vad cum s-ar putea explica aberatiile pe care le imbraca crestinismul in aceasta tara. Una dintre ele este interzicerea avortului in orice alta situatie decat aceea in care viata mamei este pusa in pericol. Din acest motiv, situatiile aberante sunt la tot pasul. Copiii cu sindromul Down sunt considerati o binecuvantare, cand lista de boli genetice de care sufera un copil din aceasta tara poate fi mult mai lunga.
Recent, unei bolnave de cancer, a carei boala intrase in remisie, i-a fost refuzat dreptul la avort, desi exista riscul agravarii bolii. Femeia, emigranta din Lituania, a reusit sa avorteze in UK, dar a si intentat proces tarii de adoptie, pe care l-a castigat la CEDO. Pentru cine nu stie, o sarcina poate fi foarte riscanta in cazul acestei boli. Nivelul ridicat de hormoni (estrogeni, progesteron, dar nu numai) favorizeaza proliferarea unor tipuri de celule maligne. In treacat fie spus, sarcina in general prezinta asemenea riscuri, chiar in cazul persoanelor sanatoase. Beneficiile sarcinii sunt adesea exagerate, despre problemele pe care le aduce se vorbeste foarte putin. Viata si sanatatea firava a acestei femei erau puse in pericol. Cu toate astea, dogma religioasa era mai importanta. Oare au fost medici cei care au dat verdictul de inacceptare a avortului?
Situatia acestei femei e insa varful ice-berg-ului. De fapt viata unei femei, dreptul ei la fericire, sunt total ignorate. Chiar daca femeia era o mostenitoare bogata si o parazita care nu voia sa faca altceva decat sex si plaja, era dreptul ei sa dispuna cum vrea de corpul si de viata ei. Femeia nu e nascuta ca uter si instrument de satisfacere a nevoilor sexuale si sociale ale barbatilor. Atata timp cat femeile nu vor vorbi deschis despre ele, despre problemele lor, atata timp cat nu vor incerca macar sa le identifice, situatia nu se va schimba. Gratie educatiei pe care am primit-o, nu sunt in masura sa vorbesc despre felul cum se simte si cum gandeste o femeie nascuta intr-o familie mai mult sau mai putin traditionala.
Dar cred ca lumea ar fi altfel daca femeile ar invata ca sunt libere, ca nasterea nu e datorie, ci doar un act de mare curaj si un mare risc pe care si-l pot asuma in cunostinta de cauz.
Ca pasiunea sexuala e foarte rara, ca e un bilet la loterie, ci nu o realizare.
Ca e mult mai simplu si mai sanatos sa investeasca in cariera si in devenirea personala decat in visul unei casnicii fericite, care depinde de enorm de multi factori incontrolabili. Femeia e in primul rand ea insasi, nu sotie. Femeile din societatile matriarhale nu stiu ce e casatoria monogama.
Ca prostitutia indiferent de forma (chiar in cadrul unei casnicii) e sclavie tolerata. Daca o femeie se decide sa faca sex, trebuie sa faca in primul rand pentru propria placere.
Simpla autovalorizare a unei femei ar conduce la schimbarea mentalitatii in societate. Din micile compromisuri patriarhale, din micile concesii pe care o femeie le face in viata ei se ajunge la marile aberatii precum interzicerea avortului. Oare in Irlanada femeile au drept de vot? Dar in Romania?
http://www.evz.ro/detalii/stiri/cedo-condamna-irlanda-pentru-ca-a-interzis-avortul-unei-femei-cu-cancer-915945.html
Un membru de onoare al acestui club este...Irlanda. Irlanda e o tara catolica. Cica. Am vazut un film Irlandez dragut, in care la un moment dat un personaj spunea "Facem asta ca sa aratam ca suntem crestini, dar nu suntem". Poate ca obsesia catolicismului vine din complexul paganismului in patria lui Merlin. Sau poate ca foametea cumplita din secolulul al XIX-lea, ca si saracia care facea emigrarea singura solutie viabila, au traumatizat locuitorii acestei tari pentru totdeauna. Altfel nu vad cum s-ar putea explica aberatiile pe care le imbraca crestinismul in aceasta tara. Una dintre ele este interzicerea avortului in orice alta situatie decat aceea in care viata mamei este pusa in pericol. Din acest motiv, situatiile aberante sunt la tot pasul. Copiii cu sindromul Down sunt considerati o binecuvantare, cand lista de boli genetice de care sufera un copil din aceasta tara poate fi mult mai lunga.
Recent, unei bolnave de cancer, a carei boala intrase in remisie, i-a fost refuzat dreptul la avort, desi exista riscul agravarii bolii. Femeia, emigranta din Lituania, a reusit sa avorteze in UK, dar a si intentat proces tarii de adoptie, pe care l-a castigat la CEDO. Pentru cine nu stie, o sarcina poate fi foarte riscanta in cazul acestei boli. Nivelul ridicat de hormoni (estrogeni, progesteron, dar nu numai) favorizeaza proliferarea unor tipuri de celule maligne. In treacat fie spus, sarcina in general prezinta asemenea riscuri, chiar in cazul persoanelor sanatoase. Beneficiile sarcinii sunt adesea exagerate, despre problemele pe care le aduce se vorbeste foarte putin. Viata si sanatatea firava a acestei femei erau puse in pericol. Cu toate astea, dogma religioasa era mai importanta. Oare au fost medici cei care au dat verdictul de inacceptare a avortului?
Situatia acestei femei e insa varful ice-berg-ului. De fapt viata unei femei, dreptul ei la fericire, sunt total ignorate. Chiar daca femeia era o mostenitoare bogata si o parazita care nu voia sa faca altceva decat sex si plaja, era dreptul ei sa dispuna cum vrea de corpul si de viata ei. Femeia nu e nascuta ca uter si instrument de satisfacere a nevoilor sexuale si sociale ale barbatilor. Atata timp cat femeile nu vor vorbi deschis despre ele, despre problemele lor, atata timp cat nu vor incerca macar sa le identifice, situatia nu se va schimba. Gratie educatiei pe care am primit-o, nu sunt in masura sa vorbesc despre felul cum se simte si cum gandeste o femeie nascuta intr-o familie mai mult sau mai putin traditionala.
Dar cred ca lumea ar fi altfel daca femeile ar invata ca sunt libere, ca nasterea nu e datorie, ci doar un act de mare curaj si un mare risc pe care si-l pot asuma in cunostinta de cauz.
Ca pasiunea sexuala e foarte rara, ca e un bilet la loterie, ci nu o realizare.
Ca e mult mai simplu si mai sanatos sa investeasca in cariera si in devenirea personala decat in visul unei casnicii fericite, care depinde de enorm de multi factori incontrolabili. Femeia e in primul rand ea insasi, nu sotie. Femeile din societatile matriarhale nu stiu ce e casatoria monogama.
Ca prostitutia indiferent de forma (chiar in cadrul unei casnicii) e sclavie tolerata. Daca o femeie se decide sa faca sex, trebuie sa faca in primul rand pentru propria placere.
Simpla autovalorizare a unei femei ar conduce la schimbarea mentalitatii in societate. Din micile compromisuri patriarhale, din micile concesii pe care o femeie le face in viata ei se ajunge la marile aberatii precum interzicerea avortului. Oare in Irlanada femeile au drept de vot? Dar in Romania?
http://www.evz.ro/detalii/stiri/cedo-condamna-irlanda-pentru-ca-a-interzis-avortul-unei-femei-cu-cancer-915945.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu