Se spune ca nu esti niciodata suficient de bogata si de slaba. De unde vine obsesia, mai ales a femeilor, de a fi suple? E vreo femeie occidentala, cel putin, care sa nu o fi cunoscut? Si nu am cunostinta despre ce simt despre acest subiect femeile din alte culturi. Dar cred ca daca acele culturi sunt occidentalizate, obsesia asta devine virala si acolo. Exista insa culturi traditionale care apreciaza corpolenta, unde femeile se ingrasa fortat inainte de a se marita, pentru a fi eligibile.
Pana la urma, in orice fel am privi lucrurile, femeile trebuie sa lupte pentru a arata intr-un anumit fel, apreciat, pentru a se conforma idealului de frumusete. Dar e de notat ca idealul de frumusete feminin a variat in epoci diferite, variaza in functie de cultura, pe cand idealul masculin, cel putin in Europa, e similar de pe timpul grecilor antici si nu pare sa se schimbe prea curand.
Manechinele slabanoage sunt insa un ideal nou. Se stie, hainele cad mai bine pe un manechin (artificial) slab decat pe unul gras. Pe un umeras stau mai bine decat pe un corp. Dar...una e cum stau hainele si alta e sa fii sexy. Idealul de frumusete ar fi una, idealul de prezentare a hainelor e altceva. Fara a avea pretentii de studiu stiintific, am discutat cu mai multi barbati, care nu mai aveau 15 ani, trecusera deci de 25, care mi-au spus ca nu prefera femeile foarte slabe, ci femeile cu forme. Sigur, exista zicala populara: ësti prea slaba, barbatul nu are pe ce pune mana". Pe de alta parte, studiile stiintifice arata cu adevarat ca barbatii din multe culturi prefera femeile cu corpul in forma de clepsidra, ca in reclama coca-cola. Acesti respondenti spun si la fel interpreteaza si antropologii si alti biologi, ca preferinta aceasta ar avea o legatura cu fertilitatea. Asta e alta discutie, nu stim daca chiar e vorba de fertilitate sau de altceva, dar lucrurile asa par sa fie, indiferent de motiv. Barbatii vor clepsidre, sticle de coca-cola, nu intotdeauna, gusturile oamenilor sunt diferite, dar asta ar fi ceea ce prefera mai des, oricum mai des decat manechinele slabanoage care beau doar apa plata cu lamaie, cum se spune.
Dar...de ce oare exista aceasta obsesie cu slabiciunea? Explicatiile feministe ar fi legate de controlul asupra corpului femeilor, din aceeasi categorie cu dreptul la avort, interdictiile femeilor de a se plimba cu bicicleta si altele asemenea. Barbatii vor femeile slabe, lipsite de forta, imbracate in mod incomod, cu fuste prea lungi, prea scurte, prea descoperite, prea acoperite, cu haine care le impiedica miscarile si le aduc discomfort. Fustele scurte predispun la o vigilenta continua, cine a purtat stie de ce. Pierre Bourdieu, in "Dominatia masculina" explica aceste lucruri, iar feministele scriu articole si bloguri multiple despre asta.
Ca barbatii vor ca femeile sa fie niste servitoare continue pentru ei, sa le serveasca toate necesitatile mentale, cele mai intime, cel mai obscure, e adevarat, Asta inseamna patriarhatul. Dar totusi, "scandurile", daca le ofera slabiciunea care ii face pe ei sa se simta puternici, le taie din atractia sexuala. Dar lucrurile ar putea fi un pic mai complicate. Sa ne uitam de cine e dominata lumea modei: de barbatii gay. Si barbatii gay nu prefera femeile, nu sunt atrasi de corpul femeilor, ca aia inseamna sa fii gay, nu? Dar le place arta, cum le-a placut intotdeauna, din Antichitate.
In Antichitatea greaca, corpul masculin era considerat idealul de frumusete. A durat pana cand un corp feminin a fost sculptat, acela al curtezanei Phryne, amanta lui Praxiteles. Femeia era extrem de bogata si influenta, cum erau curtezanele in acea epoca, dar se bucurau si de alte privilegii, cum ar fi fost libertatea de a vorbi si a se comporta natural cu barbatii. Dar in general, tot ce era feminin, inclusiv corpul, era considerat urat, dezgustator, inapt de a fi reprezentat in arta. Poveste clasica din patriarhat, sigur. Si sustinuta de structuri patriarhale, cum era scoala, adica gimnaziile (cuvant care vine de la gymnos, gol). Acelea erau locuri unde se educau tinerii nobili, unde invatau, dar si faceau sport, pentru libertate si comoditate, in costumul lui Adam. Acolo insa, ca in orice structura patriarhala in care autoritatea conteaza, erau si initiati in tainele sexualitatii gay, chiar de catre profesorii lor. Intr-adevar, simplu si tipic. Autoritatea care educa asa cum vrea, cei dominati se supun si perpetueaza sistemul. Sa uitam oare ca valorile minunate ale culturii noastre se bazeaza pe abuzuri, cum ar fi misoginia si pedofilia? Pedofilia nu e de cele mai multe ori gay, nici atunci, nici acum. Pedofilia are loc in familii, si fetele sunt victimele. Si atunci fetele din clasa sociala a acelor elevi erau maritate foarte tinere, inca jucandu-se cu papusile, Erau inculte si neducate, cum sa nu le dispretuiasca? Erau bune doar de prasila si de crescut copii, ascunse in gineceuri, ca nu cumva sa murdareasca rasa (nimic nou in patriarhat, nu?). E vorba insa doar de femeile din clasele dominante, de exemplu in Atena. Cam asa stateau lucrurile in democratia ateniana.
Deci, femeile erau ingrozitoare, inclusiv ingroziror de urate. Numai curajul unor artisti ulteriori a facut ca femeile, chiar nudurile lor, sa aiba un loc in arta. Si curios, prin intermediul femeilor care nu erau nici inculte, nici supuse, nici caste. Femeile reale, vii, s-ar putea spune- curtezanele.
La romani, de asemenea, corpul feminin era considerat urat, Femeile, asemenea chinezoaicelor care isi legau picioarele, foloseau fese pentru a-si aplatiza bustul. Femeile androgine erau oarecum acceptate estetic. Se poate spune acelasi lucru despre femeile slabe de acum? Sunt niste androgine acceptate de gay-i din moda, de barbatii hetero care inca se tem de feminintate, pe care o considera foarte vulgara?
Fac oare femeile toate acele eforturi de a fi slabe pentru a-si ascunde celulita, care nu e altceva decat fiziologie feminina, adica grasime depusa de catre femei? Pentru a-si ascunde nimic altceva decat feminitatea, in sensul de fiziologie feminina, de a se ascunde ca femei, pentru ca le e rusine sa fie femei? Omul e o specie la care exista putin dimorfism sexual, mai putin decat la alte primate inrudite. Dar exista dimorfismul sexual al cantitatii, proportiei si dispozitiei grasimii de rezerva. Iar barbatii intr-adevar prefera femeile plinute, cu forme, dar imaginea lor sociala depinde de fmeia de alaturi, care e bine sa nu fie vulgara, adica prea feminina. Femeile prea feminine, la modul naturale, sunt vulgare, ele sunt prostituate, servitoare, dar nu femei de societate.
Intreband barbatii de ce vor femei slabe, desi ei prefera femeile plinute, cu forme, mi s-a raspuns, printre altele ca femeile plinute sunt ieftine. Adica mai putin valorizate social, ele "cedeaza" mai usor (pentru ca sunt mai putin valorizate?), iar o femeie supla e scumpa. Deci femeia e accesoriu social. Dar oare nu cumva femeile plinute "'cedeaza" mai usor din cauza fiziologiei lor si a libertatii lor, a faptului ca nu sunt de vanzare, nu se se considera trofee? Alte studii arata ca femeile cu forme, de fapt cu corpul in forma de clepsidra, sunt mai inteligente, copiii lor sunt mai inteligenti, mai sanatoase, in plus simt si mai multa placere sexuala. Deci...femeile astea sunt mai libere si mai hedoniste pentru ca sunt mai inteligente. Sunt si mai sanatoase, au sanse mai mici de a dezvolta diabet.
Dar barbatii isi doresc mai adesea mai mult respectul altor barbati decat respectul femeilor. Sigur, nu intotdeauna, Femeile ok, care vand imagini apreciate social, sunt cele mai valoroase.
"Feminitatea", constructul social a ceea ce inseamna a fi femeie e ceva foarte criticat de feministe de la Simone de Beauvoir incoace. Si chiar inainte. Numai ca acea feminitate, care sta la baza a ceea ce numim "genul" feminin, diferit in diverse culturi si epoci, e nu ceva natural, ceva poate bazat pe natura intr-o oarecare masura, dar in orice caz, contra naturii de foarte multe ori. "devii femeie cum devii inginer"zice Simone de Beauvoir. Feminitatea inteleasa de barbati e definita de ei, e un ideal masculin care se opune biologiei, dorintelor, idealurilor feminine, sanselor reale de adaptare a unei femei, a fericirii ei. De la institutiile sociale, familie, scoala, justitie, politica, afaceri, pana la cultura si stiinta (sociobiologia, psihologia evolutionista) femeilor le e negata adevarata identitate impunandu-li-se una straina, construita de barbati- feminitatea patriarhala, Faptul de a arata suple se inscrie in acelasi registru de a adera la o imagine feminina impusa, negandu-ne feminitatea naturala pe care nu avem insa voie sa ne-o descoperim macar, dar inca sa ne-o manifestam. Femeile nu au voie sa se descopere si sa existe cu adevarat in patriarhat. Patriarhatul ne neaga identitatea, impunandu-ne niste masti stramte si dureroase.
Despre calitatea de a fi supla, despre eforturile si cat ocupa ea in viata femeilor, in alte articole. Ar trebui sa ne intrebam cata fericire, cate reacompense reale, si mai ales cata sanatate aduce slabiciunea din standardele actuale de frumusete. Un raspuns e intr-unul linkurile de mai jos. In celalalt sunt exemple incurajatoare despre femei care au actionat fara sa le pese de patriarhat. Si au ramas in istorie. La fel ca si curtezana Phryne, care a pozat goala in secolul IV i Ch, aratand ca si femeile pot fi...frumoase.
http://everydayfeminism.com/2015/04/being-thin-didnt-make-me-happy/
http://www.upworthy.com/in-2-minutes-6-of-the-most-amazing-women-from-history-youve-never-heard-of?c=ufb2
http://www.washingtonpost.com/blogs/wonkblog/wp/2015/04/27/the-disturbing-differences-in-what-men-want-in-their-wives-and-their-daughters/