Tot ce fac femeile e rau, tot ce spun ele e ieftin, banal, irational si in cel mai bun caz, lipsit de importanta. Cand nu e o prostie, o trivialitate si banalitate, ce spun si ce fac femeile e periculos. Femeile sunt dusmanul, monstrul. Pentru ca sunt vulnerabile, nu le ia nimeni apararea. Tapul ispasitor ideal.
Printre obiceiurile femeiesti care enerveaza este acela al lamentarii. Femeile se vaieta, se victimizeaza, chipurile, in loc sa actioneze. Actionezi daca ai cu ce, daca ai unde, daca ai conditii. Cum ii aud pe unii vorbind cu sila de "asistati", niste fiinte periculoase care nu fac altceva decat mananca resursele celor care produc cu adevarat. Da? Dar sa-mi spuna ei mie, teribilii oameni care produc, ce ar face ei intr-o tara unde nu ai cum vinde marile lor abilitati, unde nu e mediu de afaceri, unde nu exista locuri de munca, unde nu se pot face afaceri, ca nu exista piata, nu exista resurse, nu ai cu ce sa produci sau sa vinzi. Nu ai unde te angaja, nu ai ce afaceri sa faci, oricata initiativa ai avea. Nu zic, e bine ca oriunde oamenii sa incerce sa se ridice din mizerie, iar a mentine oamenii in starea de mizerie morala si materiala, umilinta nesfarsita, e o crima. Dar majoritatea oamenilor nu ar vrea sa fie saraci, asistati, ci ar vrea sa aiba cate ceva, sa fie si utili, sa aiba demnitate. Numai ca sa iesi din starea de dependenta, de vulnerabilitate exrema e foarte greu. Aici oamenii trebuie sa fie ajutati, incurajati, chiar daca asta cere din partea celorlalti mai multe eforturi si mai multe resurse decat pare la prima vedere.
Femeile sunt cel mai adesea in starea asta. Adica saracia e peste tot feminizata, desi femeile muncesc peste tot, produc peste tot, dar li se ia, munca lor e devalorizata si neplatita peste tot. Mai mult sau mai putin. Accesul la recompensele care aduc intr-adevar emotii puternice, ca prestigiul social si sexul sunt minime. Daca esti obiect sexual, cum sunt considerate femeile mai peste tot, nu ai acces la sex cu adevarat, la gratificatii sexuale, pentru ca un vibrator nu are asa ceva. El nu alege, nu are fantezii, dorinte, vise. Tot ce poate primi el e curent de la priza.
Si in situatia cumplita in care sunt, care din nefericire nu se recunoaste, femeile se lamenteaza. Se vaieta, se plang. Si asta e gresit. Da? De ce? Ce ar vrea domnii sa faca? Sa nu zica nimic, sa treaca cu stoicism si demnitate peste mizeria vietii, asteptand moartea, cum recomanda Nicolae Filimon in "Ciocoii vechi si noi" femeilor neglijate si privite cu suspiciune de soti. Da, stiu, asta doresc barbatii femeilor, sa taca, sa nu se exprime, sa nu spuna ce le doare. Ca ii deranjeaza. Si ca ei oricum nu vor sa schimbe nimic, pentru ca orice schimbare ar fi sfarsitul privilegiilor lor. Cum zicea Andrea Dworkin, femeile visurilor barbatilor sunt catatonice sau moarte, femeile vii sunt ingrozitoare.
Si a te lamenta inseamna a cere, a constientiza ce-ti lipseste, a incepe macar un demers in acest sens, a vorbi despre situatia ta. Lamentarea e un pas important spre eliberare. A te lamenta inseamna a cere mai mult, mai mult de la viata, de la situatia ta. Si barbatii nu vor ca femeile sa ceara, ele trebuie doar sa primeasca ce le arunca ei si sa fie multumite cu situatia lor, care e de la Dumnezeu sau mai nou, de la evolutie.
Si daca au dreptate cu ceva barbatii, atunci da, femeile ar trebui sa actioneze. Ce se intampla cand o fac? Pai se stie: ajung pe rug, apoi histerectomizate, in spitalele de psihiatrie, cu lobotomie, iar acum ridiculizate si amenintate. Actiiunea femeilor e ingrozitoare. Femeile sunt facute sa taca si sa indure, nu sa isi schimbe situatia, nu sa revendice dreptul la viata si la demnitate. Dreptul la fericire.
Orice v-ar spune barbatii, oricat v-ar ridiculiza ei, lamentati-va, vaietati-va, identificati-va problemele! E primul pas, unul important, viata voastra nu e normala, nu e de la Dumnezeu si nici de la evolutie, e de la patriarhat. De acolo vine calvarul vostru! Si sigur, e bine sa actionati! Dar inati sa stiti cum, in ce fel, sa va faceti planuri, strategii, care nu se pot face daca nu stiti si nu vorbiti despre ce va apasa, ce va doare! Adica nu va lamentati, in fata altor femei, in fata barbatilor care nu va asculte si carora in cel mai bun caz nu le pasa de voi! Dar in niciun caz, nu va resemnati, oricat de dureroasa ar fi alternativa!