Cum se scrie istoria. Patriarhatului

 

Cum se scrie istoria. Patriarhatului

Chiar dacă acum nu realizăm, ca de fiecare dată, trăim timpuri istorice. E prima dată când o femeie din România a fost atât de aproape de a deveni președinte. Chiar dacă în realitate nu avea șanse reale de a fi votată, dacă primul tur al alegerilor prezidențiale din 2024 nu ar fi fost anulat, tot ar fi făcut, de fapt a făcut, istorie. Elena Lasconi, candidata USR, s-a calificat în turul II, devansând candidații partidelor de la guvernare, PSD și PNL. Ea a obținut acest scor contrar tuturor sondajelor, care o creditau cu mult mai puțin (a obținut aproape 20%). A fost minunat. Știu ce emoții am avut în noaptea aia, cât așteptam voturile din diaspora, care au propulsat-o la mică distanță în fața candidatului PSD, premierul de atunci (dar și de acum), Marcel Ciolacu. Între timp, premierul a demisionat. Peste 6 luni, ieri, adică, scenariul s-a repetat. Dar cu alte personaje. Elena Lasconi, candidata USR și femeia care a fost cel mai aproape în istoria României de a fi devenit președinte, a obținut un scor foarte modest, de nici 3%. Cum s-a ajuns aici? Pe lângă încrengătura de servicii, jocuri politice complicate, a mai intervenit cineva: patriarhatul.

Atunci, în noiembrie 2024, a doua zi dimineața, am aflat de victoria ei. Numai că orice minune nu ține decât trei zile. Primul tur al alegerilor s-a amânat la scurt timp din cauza nerespectării unor reguli din partea celuilalt candidat, Câlin Georgescu, care ar fi fost și pro-rus. S-a invocat amestecul altei țări (Rusia) în procesul electoral.

Lasconi a fost foarte frustrată. Cine nu ar fi fost? Când mă gândesc la câte eforturi, câte nopți nedormite, câtă tenacitate pentru a ajunge acolo! Și fără prea mare susținere. Atunci i-a scris o scrisoare furioasă lui Trump, în care se identifica cu el și cu problemele lui electorale, pe care el le-a surmontat.
Alegerile s-au reprogramat peste 6 luni, adică pe 4 mai 2025. Dar acum găștile politice numite partide s-au regrupat. Au căutat candidați care să aibă mai mari șanse. Coaliția PSD-PNL a scos de la naftalină un fost candidat la președinție, un liberal, Crin Antonescu. Un fost alt candidat, fost membru PSD și personaj foarte controversat, Victor Ponta, a scos și el capul. El îl susținuse până atunci pe Ciolacu, candidatul PSD. Dar cel mai ciudat lucru a fost că și-a anunțat candidatura un independent, actualul primar al Capitalei, fost membru și fondator al partidului dnei Lasconi, USR. Nicușor Dan s-a prezentat ca independent. El refuzase înainte să candideze, rugat fiind chiar de Lasconi. Deși rezultatele lui la primărie sunt slabe, iar disfuncții ca acelea ale administrației lui, cum ar fi lipsa apei calde, nu am mai văzut niciodată (deși nu de disfuncții și probleme duce lipsă Bucureștiul), Dan a început să urce în sondaje vertiginos. Lasconi nu voia să creadă, probabil și pentru că data trecută sondajele se înșelaseră atât de rău. Totul fusese o surpriză greu de descris în cuvinte. Și în cazul ei, dar în primul rând al contracandidatului ei, clasat pe primul loc, Călin Georgescu. Eu nici nu știam cine e el. Am aflat abia în ziua alegerilor. Campania lui de succes fusese făcută ă pe tiltok, nu la televizor.

Lasconi pierdea, Dan urca. Lasconi rămânea candidatul USR și șefa partidului. La un moment dat, Dan i-a cerut lui Lasconi să se retragă. Ea a refuzat. Dar surprizele nu se opreau aici. Partidul ei, USR; care tot încerca s-o convingă să se retragă, prin intermediul unor puciști din partidul ei, i-a retras sprjinul pentru candidatură, și i-a tăiat și accesul la fonduri. Vă dați seeama prin ce a trecut femeia asta? Și pentru ce? E interesat că unele feministe își oferiseră serviciile de consultanță pentru campania ei adresându-se exact unor femei din staff-ul ei, cum e Oana Țoiu. Numai că aceste femei, inclusiv Țoiu, erau printre puciste. O mizerie morală! Pentru că Lasconi se situa la 4%, ceea ce nu era în acord cu obiectivul lor.
Totul e de noaptea minții. Dar nu și dacă ești feministă radicală și cunoști ceva istorie și resorturile patriarhatului. Din ce știu, dacă un partid alege un candidat, o face pentru că vrea ca acel candidat să=l reprezinte. Și dacă are scor scăzut, face ceva să remedieze situația. Nu renunță la el în timpul jocului ca să aducă un altul. Nu și în patriarhat.

Deși USR e cotat ca un partid progresist, adoptând probabil din mimetism snob aceste idei considerate de bon ton, fără a le aplica pe bune, e departe de a fi altceva decât o bandă patriarhală. Care fiuncționeazî după reguli patriarhale (descrise în 7000 Years of Patriarchy, dar și în articole). USR nu o sprijinea cu adevărat și nu a făcut-o niciodată. Nici nu avea de gând s-o facă. Lasconi a venit la șefia partidului într-o perioadă de criză, anul trecut. Ea a fost pusă prima pe lista europarlamentarelor, ca apoi să fie scoasă din cauza unor declarații controversate. Lasconi, membra unui partid considerat progresist (considerat, atenție) a declarat că a votat DA la referendurumul pentru familie de acum câțiva ani (numit de noi ”referendumul rușinii”). Era vorba despre definirea familiei ca o uniune între persoane de sexe diferite. Lasconi se declară creștină ortodoxă și adesea e criticată pentru afișarea în spațiul public a unor simboluri religioase. La scandal a contribuit și fiica ei, lesbiană. S-a dezis de mama ei din cauza acestei declarații.

Dar astrele se aliniază după acest incident (Lasconi, foarte populară, recăștigă primăria orașului Câmpulung), iar conducerea USR e forțată, din cauza eșecului electoral la alegerile locale să-și dea demisia. Lasconi devine președintele partidului, apoi candidatul la președinție. Partidul urcă în sondaje la parlamentare. Naiva Lasconi, care declară că nu e feministă, ci e pentru meritocrație (ce glumă bună, parcă patriarhatul despre meritocrație ar fi), probabil a luat sprijinul de bun. Numai că nu era așa. Cum bine punctează o jurnalistă, totul a fost provizoriu. Postul era pentru un alt membru al partidului, un alt primar, al unui oraș mare, Timișoara, Dominic Fritz. Pentru că nu avea încă cetățenie, nu putea candida la președinție, nici la șefia partidului, se pare. Dar după ce el e obținut cetățenia, iar ea a avut succesul nesperat la alegeri, totul a explodat. Cum spune jurnalista Rodica Culcer din clipul de mai jos, oamenii USR au intrat în panică: ”cum scăpăm de ea?”.

Pentru că asta e situația. Patriarhatul e despre găști masculine care împart bani și resurse. Nu despre meritocrație (ce glumă bună!), că altfel nu s-ar exclude jumătate din populație de la împărțirea plăcintelor. . E de fapt un sistem de alianțe și ierarhii, totul bazat pe competiție personală, nu pe valoare adusă societății ca întreg. Nefeminista Lasconi a căzut în plasă. Nu vreau să-mi imaginez prin ce suferințe a trecut. Dar asta sunt femeile în patriarhat. Trebuie să încaseze lovituri și să nu se plângă. Pentru că rostul lor e să susțină patriarhatul, să se sacrifice, nu să reușească ele însele. Se pare că femeile patriarhale, asemenea celor care au trădat-o pe Lasconi, știu bine acest adevăr. Femeile nu pot avea decât firimituri, și asta doar dacă se poartă foarte bine cu cei care fac jocurile, Nu au voie să ceară, nu au voie să riposteze. Dacă o fac, sunt țoape, țațe, mahalagioaice, precupețe. Adică nu ceea ce se înțelege prin doamne, adică femei dresate de patriarhat ca să nu se exprime, să nu ceară, să nu-și arate sentimentele. Pentru că deranjează. Filmul ”Neveste perfecte” sau mai nou ”Companion” arată ce trebuie să fie o femeie agreată de patriarhat. Ea nu trebuie să deranjeze cu nevoile ei, cu dreptatea ei, cu suferința ei.

Ce e interesant e că și femeile i-au reproșat lui Lasconi, când s-a plâns de trădare și minciună, că e țoapă, mahalagioaică, precupeață. Vai, nu e ca doamnele adevărate, precum Thatcher, care a strălucit prin măsuri psihopate, plăcute patriarhatului, pe care l-a servit cu credință, ca și doamna Merkel. În general femeile din politica mare, de care auzim, asta sunt. Merkel a fost un fel de secretară personală a lui Kohl. Era ”fata asta” care învățase secrete și meserie. Când a fost cazul, cum ne aștepta nimeni, i-a luat locul. Dar a servit patriarhatul în continuare, ceea ce era clar pentru germani.

De obicei, când e o situație de criză se apelează la femei, se scot castanele din foc cu mâna lor, apoi sunt îndepărtate. Ne mai aducem aminte de Theresa May și de Brexit? E clasică schema. Dacă am spune că se cunoaște de 4000 de ani ar fi ceva șocant? În cartea ”Când femeile conduceau lumea”, autoarea Kara Kooney ne explică existența femeilor faraon, a regentelor care conduceau ca regi precum celebra Hatșepsut. Au fost mai multe astfel de regine, dar ea pare să fi fost cea mai puternică. Egiptenii vechi vedeau conducerea feminină altfel. De fapt erau doar mai profunzi. Considerau că femeile au conduceri mai pașnice, cu mai puțină competiție, mai multă liniște și o prosperitate mai mare pentru elite. Ele tind să mențină ordinea de drept mai bine. Ele pot apăra patriarhatul și familia dinastică mai bine decât bărbații. Dacă femeia, regenta e mama sau fiica regelui, interesul ei e să mențină dinastia. Cum subliniază autoarea, sora sau soția faraonului (sau a președintelui) sunt mai puțin legitime. Ele pot crea competiție și pot să nu fie atât de loiale. Una e Hillary Clinton, alta e Ivanka Trump. Historia magistra vitae. Brr!

Deși Egiptul, unde femeile aveau drepturi mai mari decât în alte locuri, era totuși foarte patriarhal și foarte ierarhizat la vârf. Dar era de asemenea foarte pașnic. Se încerca evitarea competiției. Geografia, cu granițe naturale, îl ajuta mult în menținerea păcii și a status quo-ului. Despre societatea egipteană ar fi multe de spus, dar vom discuta cu altă ocazie. Oricum, relicve matriarhale se pot vedea și azi în comunitățile copte, care vorbesc limba vechilor egipteni.

Oricum ar fi, Lasconi a pierdut cu brio. A fost trădată cum niciun bărbat nu-și imaginează că ar putea păți. Nu doar partidul ei a trădat-o, dar întregul sistem a făcut-o. Lasconi declară că după primul tur i s-a propus, în cazul în care câștigă președinția, că ar trebui să numească o anumită persoană în fruntea serviciilor, iar ea a refuzat. Ce se aștepta? Astea sunt jocurile patriarhale. Dacă vrea să fie o femeie în funcție, trebuie să fie o marionetă. Nimic altceva. Am uitat de Dăncilă? Dar și dacă ești sclavă, tot ești vinovată. Ideea e că trebuie să fii exclusă și atât. Nu ai ce căuta acolo.

Sigur, nu e nimic nou aici. Patriarhatul e despre dominația masculină, despre împărțirea resurselor între bărbați Metodele nu contează. Că bărbații nu au niciun pic de milă, de empatie, înțeleg. Deși acum am văzut mai multă empatie din partea unor bărbați. Dar ce m-a șocat a fost ura femeilor, care atacau sălbatic nu doar pe Lasconic, dar și pe susținătoarele ei, inclusiv eu? Poate ar trebui să postez, tot de dragul istoriei, toate jignirile pe care le-am primit. I s-a reproșat orgoliul, obsesia pentru putere. Adică nu asta vor politicienii, putere? Nu trebuie să guverneze? Sau nu, dacă sunt femei. Sigur, a fost făcută Ț

țoapă, țață, precupeață de multe ori, mai ales de către femei. Am primit un mesaj privat de la o femeie cu care mă împrietenisem exact pe feminism că îmi dă unfriend dacă o mai atac pentru Lasconi. Eu doar îi demontam misoginismele, pe care a fost uneori obligată să le șteargă. Numai că a făcut-o, cum se zice, albie de porci, pe Lasconi, deși fuseseră colege în același partid. Sau poate din cauza asta.

Mă întreb de multe ori de unde vine ura asta a femeilor față de alte femei. Vine probabil din concurența între femele care există și la animale. Se stabilește o ierarhie între ele, pe care uneori o contestă. Cum îndrăznește asta să treacă înaintea mea, când eu sunt mai bună? Femeia care o ataca pe Lasconi a plecat din USR din cauza misoginismului oribil al colegilor bărbați. În loc să arate solidaritate, ea își exprima ura în mod penibil.

”Hai, mah, ca ai luat în brațe o tzatza patriarhala folosita cu acordul ei de barbati și tot încerci sa o faci icon feminist, ceea ce spune multe și despre inteligenta ta, pana la urma.” Asta e reacția ei la ceea ce am scris eu despre Lasconi.

Iată o mostră de mesaj legat de Lasconi de la o altă femei.

"Precupeața p*zd!! dacă era cu 2 minute mai deșteaptă azi putea fii eroină și rămânea în fruntea USR care USR intra la guvernare cu Nicușor Dan ca președinte.

Dar ea a fost și rămâne o tută limitată condusă de orgolii personale.

O precupeață habarnistă...

A! Și încă ceva,am un mesaj și pentru susținătorii ei...

Sunteți mulțumiți acum ?"

Cam ășa stau lucrurile și istoria trebuie să le consemneze. Prima femeie care a fost aproape de a deveni președinte a fost linșată nu doar de colegi, de servicii, dar și de alte femei. Mircea Badea vorbește despre trauma anulării alegerilor asupra noastră, a tuturor. Lumea nu va mai fi la fel, nu doar România, crede ea. De traumele altora se vorbește, dar nu de ale Elenei Lasconi. A spus de multe ori că dacă Ciolacu ar fi ajuns în turul II, poate nu ar fi fost anulat. Dar de Lasconi au vrut toți să scape. Mircea Badea spune că vechea formulă era mai acceptabilă. Da, ea ar fi avut mai multe șanse să fie votată. Rezultatul de acum e mai rău. Forțele izolaționiste au obținut mai mult decât la alegerile din noiembrie anul trecut.. Iar ea era mai palatabilă pentru mai mulți oameni. Mă întreb dacă la alegeri nu s-a întâmplat ceva ciudat cu voturile ei. Admit că la final, după ce a postat niște fotografii (probabil false) de la o presupusă întâlnire secretă a lui Nicușor Dan, Viorel Ponta și un fost șef al serviciilor, Coldea, Lasconi a coborât în picaji, Caracterul ei era considerat oribil. Totuși, chiar dacă unii au renunțat să o voteze cu ea pentru că au fost dezamăgiți sau au considerat că nu are nicio șansă, totuși parcă diferența față de sondaje și ce a obținut la alegerile trecute e prea mare. Dar ea nu a avut probabil observatori în secțiile de votare. Ea a fost cel mai sărăc candidat, după ce a ridicat partidul aflat în prăpastie. E absolut sinistru. Dar asta e problema femeilor în patriarhat. Sunt folosite și aruncate la gunoi, când nu sunt și arse pe rug.
Ce e dureros că nimeni nu vorbește despre asta. Nici despre succesul și insuccesul istoric al Elenei Lasconi. Ea a fost ținta unui șinșaj mediatic, care continuă și acum.

Ce e și mai interesant e că numele grupurilor de susținere a Elenei Lasconi de pe facebook își schimbă numele. Acum votanții ei sunt îndemnați să voteze cu Dan, trădătorul care s-a urcat pe rezultatele ei și a ajuns în turul II al ultimelor alegeri.
Concluzia: dacă patriarhatul se menține, nimic nu se schimbă cu adevărat pentru femei. E de înțeles de ce unele feministe radicale nu vor să accepte jocul electoral. În patriarhat nu prea exisră echitate pentru femei. Nu exstă dreptate, tot ce li se întâmplă ei nu contează. Și cauza-efect se suspendă când e vorba de femei. Oare femeile știu cum le văd bărbații? Despre Lasconi s-a spus mereu că e proastă. Asta o discreditează extraordinar. O dezumanizează. Deși e singurul candidat care a vorbit de drepturile femeilor. Dar se pare că nu e important pentru ele. Femeile sunt discreditate, devalorizate, ca astfel să se poată profita de munca lor, de rezultatele lor, gratis. Rolul lor e la cratiță, ele trebuie să fie sclave, să servească și atât. Ce e mai șocant e că majoritatea dintre ele nu știu cum le văd bărbații, ele doar atacă alte femei care încearcă să scoată puțin capul.

De Lasconi în curând nu se va mai vorbi. Nu știu ce vor spune istoricii despre ce s-a întâmplat acum. De aceea am simțit nevoia să consemnez.

Bing Videos

.