Traim in patriarhat, desi multi oameni, si mai ales multe femei, ceea ce e si mai dureros, nu realizeaza asta. Cum am spus si alta data, legile, valorile, ierarhiile sunt create in spiritul barbatului razboinic, al bandelor masculine primitive care prada alte comunitati umane. Patriarhatul e un joc mai mult sau mai subtil al puterii. E vorba de putere fizica, bruta. Subtilitatea lui se risipeste repede, iar fata lui apare in toata splendoarea la cea mai mica provocare.
Patriarhatul e peste tot, ca aerul, ca o molima despre care oamenii nu stiu ca exista, nu stiu cum se transmite. Dar care imbolnaveste creierele din copilarie. Creierele femeilor si ale barbatilor. Dar cand intra in creierul unei femei, patriarhatul o distruge ca om. Pe barbat il face o bruta primitiva, dar cu sanse de supravietuire, pe femeie o anihileaza ca om, ca fiinta de sine statoare. Singurele ei alegeri reale devin cele total neutre, cum ar fi hainele, machiajul, distractiile inofensive. Pentru ca atata tine mandatul ei. Dincolo de asta e periculos sa actioneze. Am mai spus si altadata ca nu am realizat, si inca nu realizez cat de frica le e femeilor de barbati, de patriarhat de fapt. Probabil frica de viol e o frica de patriarhat interiorizata. Orice act de libertate al unei femei este sanctionat in patriarhat. Tot ce isi poate dori o femeie cu adevarat e sanctionat. SI ce ne dorim mai mult? Care sunt fructele cele mai gustoase, care misca lumea din loc? Nu hainele, nu restaurantele, nu casele si gradinile. Acelea pot fi placute, relaxante, necesare, dar atat. Cele mai gustoase fructe sunt puterea si sexul. In primul rand puterea. Femeile vor puterea politica, influenta asupra altor oameni, asa cum o arata istoria, incepand cu faraonii egipteni ca Hatsepsut, mama lui Alexandru Macedon, Olimpia, si terminand cu Thatcher si Hillary Clinton. Dar pe langa ele sunt extrem de multe alte femei care nici macar nu au ajuns in apropierea puterii. Milioane de femei ambitioase care nu se pot apropia de putere doar pentru ca sunt femei.
Puterea in patriarhat nu se obtine pe merit, pe talent, inteligenta, posibilitatea reala de a rezolva probleme. Puterea se obtine ca in bandele de hoti si ucigasi, asemenea Daesh. Se obtine pe modul in care se fac aliante infractionale, Pe sustinere si demonstratie de forta. Acele aliante sunt masculine, arareori includ femei, si de foarte recent. Iar femeile pornesc in aceste bande de pe rolul de servitoare sau amante, ceea ce inseamna cam acelasi lucru. Sau pot avea sustinere familiala, prin tati, unchi, rude de sex masculin cu pozitie buna in haita. Patriarhatul e inerent corupt. Coruptie la nivel inalt si nu numai nu e in Africa, in America Latina, in tarile foste comuniste din Europa Centrala si de Est. E in SUA si in toate tarile dezvoltate. Coruptie incredibila la nivel inalt, coruptie subtila la nivel mediu si jos. Daca nu orice angajat iti cere mita, ca in tarile considerate foarte corupte, nu inseamna ca nu e coruptie. Cand putine femei sunt CEO, directori de scoli, de spitale, desi majoritatea angajatilor din invatamant si sanatate sunt femei, atunci e coruptie.
Femeilor le e luat dreptul la putere, Meritele lor nu conteaza, ele sunt fortate sa dea mai mult si sa primeasca mai putin. Deci sunt furate. Sunt furate in primul rand femeile foarte sarace si vulnerabile, fortate sa devina prostituate, sa presteze munci prost platite, bone, mame surogat. Dar toate femeile, la orice nivel, sunt furate. Le sunt furate vietile. La propriu. Cand tu muncesti ca sa obtii ceva ce stii ca se obtine daca faci un anumit lucru, dar nu obtii recompensa, desi ai meritele, ai facut tot ce e necesar pentru recompensa, esti furata. VIata ta e distrusa.
Si mai e ceva ce le e furat femeilor doar pentru ca sunt femei: dreptul la sex, la placere sexuala. In lumea psihologica a lui Freud, totul se invarte in jurul libidoului, al sexului, al placerii sexuale, Eu zic ca puterea e mai dulce decat sexul, si sunt destul de multe date in acest sens. Iar sexul insusi inseamna putere. Cum am mai spus, nu putem vorbi de mult-trambita egalitate intre femei si barbati. Nu doar din cauza legilor, valorilor, accesului la resurse, care se atribuie barbatilor. Acea egalitate pretinsa nu include sexul, include doar iluzioriul acces la bani si eventual la putere sociala. Iluzoriu. Dar nimeni nu vorbeste, nu are cinismul sau nici macar nu isi pune aceasta problema, ca femeile ar putea avea dreptul la placere si implinire sexuala.
Acest drept nici macar nu e iluzoriu, nu e macar formulat. Femeile, cele mai multe, nici nu isi propun asa ceva, nici nu viseaza si nu conceptualizeaza asa ceva. Ele vor cel mult cariera, succes profesional, bani. Dar nu implinire sexuala reala.
Pentru ca de cele mai multe ori ele intuiesc (fara ca acest fapt sa ajunga in constiinta lor) ca in patriarhat e imposibil asa ceva. In patriarhat sexul e pentru barbati, egalitatea sexuala e contradictie in termeni in conditiile in care femeile sunt crescute in scopul satisfacerii sexuale a barbatilor. Femeile sunt recompensa pentru meritele (atentie, patriarhale) masculine, ci nu invers. Un barbat curajos si puternic ia drept recompensa jumatate din imparatie si printesa de sotie. Femeia curajoasa nu ia nimic. Pentru ca femeile sa aiba acces la egalitate sexuala ar trebui sa nu existe patriarhat, Nici nu se poate imagina o posibila egalitate de sanse sexuale. Femeile sunt din start de vanzare, din start obiecte sexuale. Barbatii nu sunt asa ceva, ei nu pot fi utilizati in acest sens pentru ca nu exista structuri care sa faciliteze aceasta posibilitate. Singura posibilitate de a mima experimental o egalitate sexuala ar fi ca femeile bogate, din tari dezvoltate, sa profite cumva sexual de barbatii din tari foarte sarace. SI acest lucru chiar se intampla pe o scara foarte mica. Si culmea, in aceste situatii, barbatii se comporta similar cu femeile din tarile dezvoltate. "Indragostita de un masai"de Corinne Hoffmann vorbeste subtil despre acest gen de situatii, ceea ce arata ca in niciun caz comportamentul sexual feminin din patriarhat nu e innascut, cum pretind unii sociobiologi. Aceasta e o alta problema sociala, extrem de interesanta.
Ce e innascut in femei e frica de cei puternici, care e in toti oamenii. Dar femeile sunt mai putin puternice, ele din aceasta cauza, dar si din cauza educatiei, nu fac bande. Cu cat esti mai slab si primesti mai putina sustinere, cu atat iti e mai frica. Si asa ajungi sa iti fie frica sa te ridici contra patriarhatului.
Feminismul ar trebui sa faca femeile macar sa constientizeze ca alegerile lor nu sunt reale. Femeile nu vor cu adevarat sa poarte burqa, fie macar simbolica. Daca ar avea multi bani si multa putere ar fi altceva, si-ar dori altceva. Daca nu ar fi patriarhatul care sa le terorizeze, ar dori altceva.
Iar ca femeile sa se elibereze, au nevoie de feminism, de ceva care sa le deschida ochii despre cum ar arata libertatea lor deplina, care sa includa vise de putere reala si sexualitate libera, recompensanta cu adevarat.
Femeile au nevoie de modele feminine feministe. Suna ca naiba, modele femei, mai precis, femininitatea e opresiva, patriarhala. E ingrozitor ca in patriarhat, femeile care au succes servesc cumva patriarhatul si pe privilegiatii lui, adica barbatii cu putere. Am mentionat deja modul lor de ascensiune. Aceste femei, care au obtinut deja ceva, care nu au prea multa demnitate si viziune, ca altfel nu ar fi rezistat sa faca asemenea compromisuri, sunt cele care se opun adesea emanciparii reale a altor femei. Ele nu sunt feministe. Thatcher nu era, dna Merckel, la fel. Nu ne incanta succesul lor decat pana la un punct, acela de a ne imagina femei in functii importante.
Feministele eventual radicale, sunt modele cu adevarat eliberatoare pentru femei. Succesul unei feministe ofera solutii reale pentru reusita, ofera si speranta pentru femeile tinere. Ele arata ca femeile pot fi ceva mai mult decat servitoare, pozitia lor poate fi mai buna decat cea din spatele tronului. Meritele lor constau in ceva mai mult decat loialitate, harnicie sau tinerete si frumusete.
E absolut incredibil cum unii barbati care vorbesc de eliberare, inclusiv despre feminism, au partenere mai tinere cu mult si atragatoare. Acest fapt ar trebui sa-i invalideze din start ca barbati de partea femeilor, feministi cum se autointuleaza adesea. Un exemplu este Noam Chonsky, un guru al socialistilor, casatorit cu o femeie mult mai tanara. In Romania, un exemplu ar fi Remus Cernea, un politician oarecum atipic, dar numai aparent. Cernea se pretinde feminist, isi face reclama electorala pe motive feministe, incercand sa-si promoveze partenera mult mai tanara, pe care o prezinta ca militanta feminista, desi nimeni nu a auzit din gura ei o vorba feminista pana la relatia cu el.
Eliberarea femeilor nu poate fi proclamata de barbati care profita de confiscarea sexualitatii feminine. Nici drepturile omului nu pot fi promovate de asemenea barbati. E ca si cand ai avea sclavi si vorbesti de drepturile omului, asa cum au facut parintii Americii. Cred ca acest tip de barbati ar trebui sanctionati de feministe mai mult decat barbatii care se pretind femei,a dica transsexualii. Ei sunt patriarhali care se pretind feministi. Iar victimele lor nu pot fi feministe decat cel mult ca ideal. Faptele lor nu sunt feministe. Cand un barbat are audienta si succes pentru ca e barbat, atunci nu poate vorbi de feminism, si nici de drepturile omului, de dreptate sau democratie. Din pacate, femeile, chiar si cele care se pretind feministe, au o mare toleranta la situatii de acest gen.