Despre asa-zisele privilegii ale femeilor cis si drumul spre o noua politete

Despre confuzia care se creaza in jurul termenilor cis, trans, dar si despre atitudinea feministelor, in special a celor radicale, fata de transsexualitate, s-a vorbit mult. Dar nu la noi, din nefericire...
Pe scurt, ideea e ca persoanele trans, adica acele persoane care nu se simt bine cu sexul lor natural, si care vor si sunt gata sa isi schimbe sexul ca sa fie in acord cu sentimentele lor legate de propria identitate, considera ca sunt oprimate de persoanele cis, adica de heterosexuali. Bineinteles ca aici sunt niste probleme.
Care persoane cis? In niciun caz femeile, pentru care rolul care li se da nu e deloc placut, nici ales, nici interesant. Se poate spune si despre feministe ca sunt trans? Sau cuvantul trans are conotatii diferite in diferite culturi. O femeie care conduce si care lucreaza, castiga bani, are succes social, poate fi considerata trans in culturile cele mai oprimante, cum sunt societatile islamiste.
Simone de Beauvoir spunea ca devii femeie cum devii inginer, iar Ilinca Bernea a explicat magistral stereotipurile de gen in ”Legende androgine”. Se pare ca Bernea este si singurul filosof cu adevarat secular din cultura romana, dar asta e alta poveste. Norocul unei femei cis este doar acela de a nu-si cunoaste prea bine ”meseria” de femeie, de a nu sti ce trebuie sa faca, sa simta ca femeie cis. Altfel faptul de a fi cis este o nenorocire care ii distruge viata, cariera si care o condamna sa nu aiba viata persoanala. Sigur, exista riscuri si daca nu devine o femeie ”adevarata”, dar macar in acest caz are sanse macar sa se realizeze pe plan personal. Dar patriarhatul reuseste de cele mai multe ori sa-i ia dreptul la viata personala. Si nimeni nu iese in strada, nu plange, nu da foc, nu distruge pentru ca patriarhatul ne condamna in cel mai bun la caz la absenta vietii personale sau la traume de nedescris.
Pentru persoanele trans care inca mai cred in privilegiile femeilor cis, linkurile urmatoare arata cateva dintre ele. Femeile mor inca pentru ca patriarhatul nu le da dreptul de a dispune de propriul corp. O femeie a murit intr-o tara catolica pentru ca nu i s-a facut un avort cand viata ei era pusa in pericol. Altora vietile le sunt distruse de avorturile care li s-au refuzat.
Maninfestarile patriarhale ar trebui pedepsite la fel ca manifestarile rasiste, xenofobe, antisemite. Ar trebui chiar sa aiba circumstante agravante, cand sunt asociate cu o fapta antisociala. Iar politetea ar trebui sa se schimbe, in sensul ca respectul datorat unei femei sa nu mai fie legat de fragilitatea si rolul ei de sotie si mama, ci de rolul ei de femeie, de fiinta oprimata care vrea si trebuie sa se elibereze. Renuntarea la ”domnisoare” e doar primul pas.
http://revolutionarycombustion.wordpress.com/2012/05/18/cis-is-a-politically-incomprehensible-concept/
http://revolutionarycombustion.wordpress.com/2012/04/23/cis-privilege-does-not-exist-male-privilege-does/
http://io9.com/5958187/what-happens-to-women-denied-abortions-this-is-the-first-scientific-study-to-find-out
http://www.bbc.co.uk/news/uk-northern-ireland-20321741

Continue Reading

Democratia nu exista nicaieri- drepturile femeilor sunt dovada

Democratia e un vis frumos, asimptotic. Ne apropiem de el, dar niciodata nu-l atingem. In unele epoci ne apropiem mai mult, in altele mai putin. Toata lumea s-a contaminat in ultimii 200 de ani de acest vis, dar chiar in locul unde a aparut, in cultura in care a aparut, cea Occidentala, s-a spulberat adesea, mai ales in ultimul secol.
Dar dincolo de toate aceste sincope, cea mai mare hiba a democratiei o reprezinta drepturile femeilor. In Constitutia Statelor Unite, cea mai democratica in epoca, femeilor nu li se acorda drept de vot. In conditiile in care negrii eliberati aveau acest drept, chiar daca nu si-l exercitau din motive lesne de inteles. Situatia femeilor a fost intotdeauna si este inca luata ca atare, ca si cand ele s-ar fi nascut doar ca utere ambulante si servitoare. Cea mai mare realizare a lor era doar sa-si inchirieze uterul cat mai bine, in cele mai bune conditii. E uimitor ca si parintii le educau in acest fel, fara sa se revolte, fara sa se gandeasca la demnitatea lor umana. Atunci cand se murea pentru libertate, la libertatea propriilor fiice, mame, surori nu se gandea nimeni. A trebuit sa vina miscarea feminista ca sa constientizeze la inceput timid aceasta problema.
Reminiscente ale acestei viziuni exista si acum din belsug, mai mult decat am vrea sa auzim. Problema avortului este una dintre ele. Conform traditiei, corpul femeilor, in special uterul, nu le apartine. E ceva de inchiriat. Daca in trecut apartinea sotului dupa ce familia de origine il tranzactiona, acum societatea isi cere si ea impozitul pe acest organ.La timpuri noi, reglementari noi! Dupa ce am cunoscut societati totalitare, in care libertatea individului era mai suntata decat in monarhiile absolutiste (nimic nu e mai despotic decat puterea multimilor) exploatarea femeilor trebuia sa tina pasul cu timpul. De aici punerea in discutie a dreptului la avort. Daca stiinta moderna va face in asa fel ca un embrion sa fie implantat in organismul oricui, chiar si al unui barbat, oare asociatiile pro-life se vor opune avortului in acest caz? Sa zicem ca unui barbat i se implanteaza un embrion in abdomen, fara sa stie, fara sa vrea, doar pentru ca pedeapsa pentru ca a facut sex cu o femeie. Cand ar descoperi aceasta problema, si ar vrea sa avorteze, cum ar reactiona oare partizanii pro-life? Ar fi interesant sa-i intrebam.   
Dar atata timp cat femeile nu au dreptul la a dispune de propriul corp, garantat de constitutiile din toata lumea (ce prostie, nici constitutia Europeana de 1000 pagini nu-l garanteaza, altfel avortul nu ar fi ilegal in Polonia si Irlanda), nu se poate vorbi de democratie. Jumatate din populatie e sclava, corpul ei e in proprietatea altora, inclusiv a statului.
O etapa importanta pe calea democratiei ar fi constientizarea acestui fenomen, constientizarea gravelor incalcari ale drepturilor femeilor. Prin educatia in scoala, in familie, dar si prin mass-media, orice manifestare sexista ar trebui sanctionata. Cum in ziua de azi in multe familii se inregistreaza o educatie de o mare corectitudine politica atunci cand e vorba de rasism, acelasi lucru ar trebui sa apara si cand e vorba de sexism. Catalogarea unei femei drept "curva", minimalizarea femeilor si a performantelor lor, blamarea feminismului, dar mai ales orice negare a dreptului la avort ar trebui ridiculizate si sanctionate.Dar cand la noi oameni de succes, lideri de opinie afiseaza fara probleme idei sexiste...
Unele statistici arata ca femeile se considera mai eliberate de contraceptie chiar decat de dreptul de vot. Diferenta dintre contraceptie si dreptul de vot e acea dintre libertatea fizica si drepturile civile. Fara contraceptie o femeie e sclava, nu dispune de propriul corp. Ca sa te bucuri de drepturi civile, trebuie sa fii libera.

 http://www.salon.com/2009/04/10/means_reproduction/

Continue Reading

Ce cauta Irlanda in UE?

M-am intrebat mereu ce cauta Romania in UE, ce merite ascunse trebuie sa fi avut pentru a fi acceptata, cand tarele ei economice, dar mai ales sociale, sunt atat de vizibile. Sigur, politica e in primul rand compromis. Uneori a arata ca aderi formal la niste valori e suficient ca sa intri intr-un grup. Dar dupa ce am vazut ce probleme au alte tari din superba familie Europeana, realizez ca locul Romaniei chiar e printre ele. Chiar merita sa fie in UE, acest club freak, cu un statut de 1000 pagini care poarta numele pompos de "constitutie".
Un membru de onoare al acestui club este...Irlanda. Irlanda e o tara catolica. Cica. Am vazut un film Irlandez dragut, in care la un moment dat un personaj spunea "Facem asta ca sa aratam ca suntem crestini, dar nu suntem". Poate ca obsesia catolicismului vine din complexul paganismului in patria lui Merlin. Sau poate ca foametea cumplita din secolulul al XIX-lea, ca si saracia care facea emigrarea singura solutie viabila, au traumatizat locuitorii acestei tari pentru totdeauna. Altfel nu vad cum s-ar putea explica aberatiile pe care le imbraca crestinismul in aceasta tara. Una dintre ele este interzicerea avortului in orice alta situatie decat aceea in care viata mamei este pusa in pericol. Din acest motiv, situatiile aberante sunt la tot pasul. Copiii cu sindromul Down sunt considerati o binecuvantare, cand lista de boli genetice de care sufera un copil din aceasta tara poate fi mult mai lunga.
Recent, unei bolnave de cancer, a carei boala intrase in remisie, i-a fost refuzat dreptul la avort, desi exista riscul agravarii bolii. Femeia, emigranta din Lituania, a reusit sa avorteze in UK, dar a si intentat proces tarii de adoptie, pe care l-a castigat la CEDO. Pentru cine nu stie, o sarcina poate fi foarte riscanta in cazul acestei boli. Nivelul ridicat de hormoni (estrogeni, progesteron, dar nu numai) favorizeaza proliferarea unor tipuri de celule maligne. In treacat fie spus, sarcina in general prezinta asemenea riscuri, chiar in cazul persoanelor sanatoase. Beneficiile sarcinii sunt adesea exagerate, despre problemele pe care le aduce se vorbeste foarte putin. Viata si sanatatea firava a acestei femei erau puse in pericol. Cu toate astea, dogma religioasa era mai importanta. Oare au fost medici cei care au dat verdictul de inacceptare a avortului?
Situatia acestei femei e insa varful ice-berg-ului. De fapt viata unei femei, dreptul ei la fericire, sunt total ignorate. Chiar daca femeia era o mostenitoare bogata si o parazita care nu voia sa faca altceva decat sex si plaja, era dreptul ei sa dispuna cum vrea de corpul si de viata ei. Femeia nu e nascuta ca uter si instrument de satisfacere a nevoilor sexuale si sociale ale barbatilor. Atata timp cat femeile nu vor vorbi deschis despre ele, despre problemele lor, atata timp cat nu vor incerca macar sa le identifice, situatia nu se va schimba. Gratie educatiei pe care am primit-o, nu sunt in masura sa vorbesc despre felul cum se simte si cum gandeste o femeie nascuta intr-o familie mai mult sau mai putin traditionala.
Dar cred ca lumea ar fi altfel daca femeile ar invata ca sunt libere, ca nasterea nu e datorie, ci doar un act de mare curaj si un mare risc pe care si-l pot asuma in cunostinta de cauz.
Ca pasiunea sexuala e foarte rara, ca e un bilet la loterie, ci nu o realizare.
Ca e mult mai simplu si mai sanatos sa investeasca in cariera si in devenirea personala decat in visul unei casnicii fericite, care depinde de enorm de multi factori incontrolabili. Femeia e in primul rand ea insasi, nu sotie. Femeile din societatile matriarhale nu stiu ce e casatoria monogama.
Ca prostitutia indiferent de forma (chiar in cadrul unei casnicii) e sclavie tolerata. Daca o femeie se decide sa faca sex, trebuie sa faca in primul rand pentru propria placere.
Simpla autovalorizare a unei femei ar conduce la schimbarea mentalitatii in societate. Din micile compromisuri patriarhale, din micile concesii pe care o femeie le face in viata ei se ajunge la marile aberatii precum interzicerea avortului. Oare in Irlanada femeile au drept de vot? Dar in Romania?
http://www.evz.ro/detalii/stiri/cedo-condamna-irlanda-pentru-ca-a-interzis-avortul-unei-femei-cu-cancer-915945.html

Continue Reading

Crima de a te declara apolitic

Aud multe persoane educate "Eu nu fac politica, eu sunt apolitic..." Da? Atunci nu te intereseaza drepturile tale, ceea ce e grav, dar si mai grav e ca nu te intereseaza nici drepturile celorlalti. In felul asta poti fi un anonim linistit, dar poti avea pe constiinta mai multe victime decat Jack Spintecatorul.
"Lasa politica! Vezi-ti de viata ta", am auzit si asta. Pai cine ne face viata? Crezi ca mult poti influenta in cele cateva decenii in care respiri? Trebuie sa uzezi de lucruri facute de altii, ai nevoie de lucruri care exista si care de cele mai multe ori nu exista. Atunci ce faci? Le inventezi sau le creezi tu. Daca poti. In rest, lucrezi cu ceea ce primesti. Cu economia, drumurile, legile, obiceiurile facute de altii. Traiesti in libertate sau nu, daca inaintasii tai nu au avut grija sa ti-o ofere. Te supui unor legi bune sau nu. Si asta e viata ta, facuta in cea mai mare parte de altii, politicieni, oameni de afaceri, artisti, oameni de stiinta, inventatori, dar si avand orice alte meserii de la contabili la muncitori si gunoieri. Cei care ne influenteaza viata in cea mai mare masura sunt insa politicienii. Curios lucru e ca in democratii ei sunt de fapt uneltele noastre. Adica sunt cei pe care noi ii platim sa faca...ce vrem NOI. Ignorand politica ignoram faptul de a ne schimba viata, de a ne face viata cu mainile noastre, atat cat e posibil.
Zilele acestea se desfasoara alegeri in Brazilia. Prima runda a avut loc pe 3 octombrie, a doua va avea loc pe 31 octombrie. Ceea ce nu se stie despre Brazilia e ca acolo avortul e interzis inca. Desi 3 dintre candidatii la presedintie sunt femei, iar 2 barbati, legalizarea avortului nu pare o certitudine, ci doar o moneda de schimb electorala. Femeile candidati se intrec in a-si face cruci la fel ca si barbatii. Trecand peste aceasta ineptie intr-un stat laic, ne gandim la cauzele faptului ca un genocid este inca legal din motive religioase.
Si cauza pe care o vad eu e lipsa vizibilitatii miscarii feministe, lipsa intelegerii problemelor femeilor si importanta redusa care li se da acestora. Sunt putine politiciene (iata ca in Brazilia numarul candidatelor il depaseste pe al candidatilor la presidentie, dar degeaba), iar cele care sunt, se preocupa mai mult de a reusi intr-o lume a barbatilor decat de problematica feminista. Cred ca eradicarea legilor care interzic avortul, eradicarea discriminarii femeilor in lume ar trebui sa se afle pe agenda oricarui politician decent. Si orice intelectual ar trebui sa ridice aceasta problema.

http://brazilportal.wordpress.com/2009/09/11/paulo-sotero-on-election-possibilities-in-brazil/
http://literelibere.wordpress.com/2010/10/17/alegeri-preziden%C8%9Biale/#comment-2207
http://www.mediafax.ro/politic/pdl-doreste-ca-biserica-sa-aiba-un-rol-social-mai-activ-in-relatia-cu-statul-7491171

Continue Reading