Recent, o televiziune prin cablu a difuzat la ore tarzii un film cutremurator despre conditia feminina, despre limitele alegerilor feminine, chiar in cazul femeilor talentate si inteligente, despre discriminarea femeilor in prima jumatate a secolului XX, despre crima numita pay gap, despre educatia diferita a femeilor care cad usor in plata propriei culpabilitati si a recunostintei pentru putin. Poate unii au vazut altceva in acest film, dar mie mi s-a parut o tragedie a conditiei feminine in care patriarhatul si corolarul sau, vulnerabilitatea economica si sociala, dar si spirituala, a femeilor, era personajul principal, chiar daca nu aparea pe generic.
O femeie talentata (o romanciera feminista publicata, admiratoare a Virginiei Wolf), frumoasa si maritata cu un barbat bogat si influent (nu spun "bogata", se va vedea mai jos de ce), isi dorea mult un copil, dar sotul ei, vizibil mai in varsta decat ea, era steril. In acest scop, sotul, care ii oferea foarte multa libertate, cel putin asta se lasa sa se inteleaga din film, din discutiile cu altii, angajeaza un stralucit absolvent de la Harvard (erau mai multi candidati pentru acest post) pentru a ii oferi material genetic pentru conceptie. Aceasta decizie este discutata ca un act foarte liberal si curajos din partea sotului, mai mult, ca un gest periculos care ii confera sotiei extrem de multa libertate. Mie mi se pare o crima, introducerea unui nou obiect de lux in colivie. Femeia nici macar nu si-a ales singura genitorul copilului. Daca proxenetul ii ofera libertate prostituatei cand ii aduce si ii impune clienti, atunci ceva similar s-a produs.
Numai ca tanarul se indragosteste de frumoasa scriitoare, care desi feminista, il utilizeaza in scopul pur al insamantarii, refuzandu-i acelui tanar chiar si manifestarea pasiunii sexuale, avand in vedere ca iubitul ei era sotul ei. Mintea ei, cum ar spune feministele, era colonizata. Ea e controlata din umbra de prietena din copilarie a sotului ei, un fel de sora adoptiva, care nu ii permite sa rezolve problema cu donatorul de sperma (daca actiunea era plasta mai tarziu, toata drama nu ar fi existat, relatia ar fi fost cu o eprubeta), dar si de sotul ei. Pana la urma, tanarul e ucis, ea afla intamplator, dar relatia cu sotul ei, pe care ea il banuie ca fiind autorul crimei, se deterioreaza. Ii declara unui prieten ca a crezut ca se va multumi cu puterea sotului, dar acum acest lucru nu ii mai e suficient. Si atentie, este vorba despre o feminista, o scriitoare preocupata de situatia femeilor.
Dar cel mai dureros moment din film mi se pare acela in care ea isi ameninta sotul ca il va parasi pentru ca nu mai stie cine este, atata timp cat suspiciunea de crima planeaza asupra lui. Argumentele lui sunt absolut sinistre. Toate sunt de natura economica. Daca il paraseste, va trebui sa traiasca in saracie, nu va mai avea acces la calatorii si la o viata de lux. Ea riposteaza, spunand ca va scrie. El o descurjeaza vorbindu-i despre felul cum sunt platite femeilor pentru scris, mai ales cele care se ocupa de conditia femeilor. Va trebui sa spele rufe ca sa supravietuiasca. Cu toate aceste argumente reuseste s-o imbuneze. Dar el, ca sot iubitor, in cazul unui divort (considera ca nu i-l acorda) sau al separarii, cum putea, fiind foarte bogat, sa o lase sa traiasca in saracie? Cum accepta discriminarea femeilor, saracia lor impusa, dependenta lor impusa, pe care i-o si flutura pe la ochi? Jefuirea sistematica de resurse, de putere, de demnitate, de sanse, de fericire, a femeilor? E vorba de un om respectabil in acea societate...Si totusi sunt femei care spun ca nu au nevoie de feminism. Asta era lumea in care traiau femeile inainte de unele, putinele schimbari feministe.
Femeia reuseste sa ramana gravida dupa o noapte de amor, singura, cu un amant, nu cu succesorul tanarului ucis, angajat de sotului ei in acest scop. Apoi in mod miraculos se intoarce la sotul ei, se reindragosteste de el, cum ii spune amantul, un preot care se intampla sa fie nepotul sotului. E interesant cum o feminista vizita adesea biserica, participa la actiuni caritabile patronate de ea. Se observa cum biserica era patronata de donatori, oameni bogati si puternici, pe care oamenii acestei institutii trebuiau sa-i linguseasca. Nu e de mirare mentinerea statusquo-ului prin intermediul bisericii. Mai mult, feminista recunoaste ca dumnezeul ei e femeie. Dar cade, cum povesteste apoi amantul, in acelasi pacat al tuturor femeilor, autoculpabilizarea pentru ceea ce s-a intamplat. Ia vina asupra ei, iar dumnezeul ei inceteaza sa mai fie femeie. Dumnezeul care iarta pacatele, in special pacatele barbatilor. E extraordinar cat de perversa e religia patriarhala! Nu doar libertatea exterioara, privilegii peste privilegii in lumea exterioara, dar si in cea interioara, le ofera barbatilor. Pentru o atee e greu sa inteleaga aceste lucruri, dar e usor sa inteleaga, chiar si pentru ea, ce putin le ofera barbatii femeilor in patriarhat. Daca vor sa nu sufere continuu, femeile au de ales intre foarte putin si deloc sau intre foarte putin si ceva ingrozitor, sa planga, sa se lupte, sa faca alegeri cumplite intre foarte putin si deloc, foarte putin si ceva oribil. Asta e alta fata a patriarhatului. Si cum se mai poate vorbi de egalitate?
Filmul mai are un frumos recital feminist cand femeia incearca sa-l indeparteze pe tatal biologic de copiii care urmeaza sa se nasca. "Femeile nu au nimic, nu poseda nimic. Atunci cand apar cu un copil, lumea le intreaba al cui e." O analiza superba! Aceasta replica te face sa te gandesti la gandirea lui Napoleon, al carui cod a influentat si legislatia in Tarile Romane. Conform acestuia, femeile sunt un fel de posesiuni, ele ofera barbatilor copii. Dar acestia ce le ofera lor, se intreba corsicanul?
E minunat sa traiesti intr-o lume in care femeile pot creste singure copii, in care nu e nevoie de tata pentru asta, in care nu sunt privite ciudat daca aduc pe lume copii singure, in care acestia la divort le revin lor.
Cat de cumplita era o lume fara feminism! O lume fara feminism e o lume in care femeile sunt sclave (obiecte) si nimic mai mult, in care dorintele, visele, meritele, eforturile lor nu conteaza. In care sunt jefuite si violate in mod legal si fara ca nimeni sa-si pune problema. Personajul feminin principal din "Propunerea" e o femeie impresionanta, de la care preotul marturiseste ca a invatat credinta. Din punctul de vedere al unei feministe de acum, dar cred ca si de atunci, e o victima a patriarhatului, una gratioasa, care ramane o doamna, asa cum le place barbatilor patriarhali, atunci cand e lovita. Nu devine brutala, disperata, nu tipa, nu uraste, nu loveste, nu face crize de nervi, incearca sa se poarte decent, sa apartina si acelei societati. Din punctul meu de vedere, un exemplu ingrozitor pentru femei, dar un exemplu despre ce face societatea din noi, chiar daca avem atat de multe atu-uri, daca nu exista feminism sau exista prea putin. Feministele au facut pentru femei mai multa decat orice ruda de sex masculin.
http://www.imdb.com/title/tt0120108/plotsummary?ref_=tt_ov_pl