Legile pietii ar putea functiona in multe domenii, dar nu in cultura. La targul de carte Kilipirim am achizitionat o gramada de carti foarte bune (unele dintre cele mai inteligente si valoroase) la preturi derizorii. Printre altele am cumparat "Dominatia masculina" de Pierre Bourdieu, aparuta in 2003 la editura Meridiane la pretul de...2 RON.
O recomand tuturor, atat femei, cat si barbati. Bourdieu, un filosof francez devenit sociolog, despre care s-a vorbit la Bestfest in cadrul salonului Francez (Franta a fost tara invitata anul acesta), a scris mai multe carti pe teme de actualitate cum ar fi "Despre televiziune", un mare succes. "Dominatia masculina" a aparut in Franta in 1998, a fost criticata de feministe, "pentru intarziere si neadecvare" (cum scrie in prefata de Bogdan Chiu), dar pentru noi, unde cartile pe subiecte feministe sunt o raritate, aceasta carte subtire, intr-o lume in care oamenii nu se inghesuie sa citeasca, e foarte binevenita. Mai ales la pretul asta...
In putine pagini si cuvinte, desi destul de academice, autorul explica aproape tot ce e de explicat despre dominatia masculina, despre mecanismele prin care se perpetueaza si se regenereaza din generatie in generatie. Mai mult, raspunde la toate intrebarile intens vehiculate de catre misogini si nu numai de tipul "de ce acum, cand femeile nu mai sunt discriminate, nu fac anumite meserii, ci se indreapta spre cele traditionale feminine?", "de ce nu ocupa functii de conducere, de ce nu fac opere extraordinare?". Cine le opreste acum? De ce nu voteaza femeile, care sunt majoritatea, presedinte femei? Raspunsul e simplu: pentru ca mecanismele de dominare functioneaza, sunt perverse, adesea inconstiente, inculcate in multe aspecte comportamentale. Invatam de mici sa raspundem intr-un anumit fel la factorii de mediu astfel incat mentinem dominatia masculina. Familia, dar mai ales scoala, biserica, statul, ne ajuta din greu. Bourdieu zice ca discriminarea din familie vine din discriminarea din scoala, din biserica, din stat. Si inclin sa cred ca asa functioneaza bucla de feedback pozitiv a discriminarii femeilor.
De asemenea Bourdieu desfiinteaza multe din cele ce se spun despre femei, despre modul cum ele insele isi perpetueaza situatia (ceea ce e adevarat). Nu o fac pentru ca "asa le place", ca ar fi ceva in natura lor sa fie dominate, ci pentru ca respecta niste legi ale dominarii, aplica toate comportamentele subscrise dominarii, pentru ca nu au altceva in loc, societatea nu le ofera un alt stil de comportament, in plus uneori ajunge ca acesta sa le ofere recompense. E un cerc vicios din care e extrem de greu sa fugi, din multe puncte de vedere. Dincolo de aspectele cognitive, dar mai importante, sunt cele afective. Travaliul de eliberare, atunci cand se cunosc solutiile, e cumplit de greu.
Dar in general, cele mai multe femei nu sunt in situatia privilegiata de a fi inteles, a fi realizat ca ceva nu e in regula cu situatia lor, cu viata lor. Mai ales in Romania, unde nici nu se vorbeste de feminism, care e mai degraba demonizat. Zilele trecute am primit niste link-uri cu imaginea Bisericii ortodoxe despre feminism. Pare de necrezut!
Daca ar fi sa ma refer in continuare la jurnalul personal, al unei feministe deci, marturisesc ca am dat primele idei feministe pe la 4 ani pe baza observatiilor din literatura pentru copii. Istoria din scoala a fost o alta sursa de apropiere de feminism. Poate ca in acest timp m-am gandit uneori ca alte femei, care acceptau tacit dominarea, ba inca o mai si propovaduiau, cum am avut unele colege in liceu sau chiar in facultate, aveau o inteligenta modesta. Acum imi dau seama cat de modesta era intelegerea mea. Am venit cu astfel de idei pentru ca am venit dintr-un anumit mediu, pentru ca am crescut intr-o familie in care nu se facea diferenta intre sexe, ba unde femeile dominau de generatii. Mi-era frica de mama, ca face scandal, dar nu-mi imaginam frica de tata, autoritatea paterna mi se pare si acum stranie, contra naturii. Apoi am avut noroc cu scoala, unde nu se facea aceasta diferenta, din contra, sefa clasei era fata, am avut apoi profesoare feministe. Am facut o facultate tehnica, dar populata de femei, marea majoritate a studentelor si aproape toate profesoarele. Sunt recunoscatoare pentru toate astea, pot spune ca am avut noroc. Nu-mi imaginez cat de frustrata si descurajata as fi fost in alt mediu. Dar cred ca n-as fi acceptat resemntata dominatia.
Sunt unele aspecte cu care nici eu nu sunt de acord cu Bourdieu. De exemplu el da exemplul femeilor care si-au insusit dominarea si prin faptul ca multe femei din Franta vor barbati mai inalti decat ele. Si mai in varsta. Inaltimea si varsta tin de dominare. Eu inclin sa cred ca varsta, da, dar nu inaltimea. Cel putin in unele cazuri, inaltimea ar tine de frumusete. Unii barbati de succes vor fotomodele mai inalte decat ei. Cu varsta sunt de acord. Imi plac barbatii mai inalti, dar nu mai in varsta decat mine. De asemenea, nu sunt de acord cu unele aspecte legate de sex propriuzis, de dominarea sexuala propriu-zisa a femeilor prin anumite pozitii, atitudini. In sensul ca lucrurile sunt mai complicate...
Oricum, o lectura placuta pe care o recomand.