In cele mai multe culturi, sexul masculin e considerat etalon din start. Femeia e o stare particulara a umanitatii, cand e considerata umana in deplinatatea functiilor. Se spune despre oameni "barbati si femei", nu "femei si barbati", desi intotdeauna aproape, in orice grup, cand nu se apeleaza la tehnici de avort selectiv sau pruncucidere selectiva, sunt mai multe femei. Nu pentru ca in mod normal s-ar naste mai multe, in realitate se nasc un pic mai putine si fara acele interventii criminale, ci pentru ca femeile traiesc mai mult. Sunt sexul de baza la om, mai bine facute biologic, mai fiabile pe termen lung. Femelele traiesc mai mult si la alte mamifere, femela de sobolan, de soarece, de alte primate, unde se pare ca diferenta de longevitate intre sexe, exprimata in procente, e chiar mai mare. In grupurile de primate, cu cat inaintezi in varsta, gasesti aproape numai femele.
Cum sexul de baza la om e considerat sexul feminin (dezvoltarea femela e constitutiva, pentru cea mascula e nevoie de factori aditionali) de ce ne raportam la barbati? Din cauza patriarhatului, in care numai barbatii exista, femeile exista doar prin prisma utilitatii lor in lumea barbatilor. Femeile sunt ce vor, ce simt ei, nu ce simt ele ca sunt. Aceasta aberatie culturala se vede foarte bine in hidosenia cultului trans. Aceasta este de fapt e o adaptare moderna a patriarhatului. Genul e acolo, sexul nu mai conteaza. Femeile sunt ceva rusinos, trebuie sterse. Dar rolul de gen femin poate fi adoptat de oricine. Nu am nimic cu transsexualii, pot sa se manifeste liber ca transsexuali, sa se bucure de viata, sa aiba relatii, sex cu cine vor, consensual, dar ei nu pot fi femei. Pentru ca a fi femeie inseamna mai mult decat rolul de gen feminin in patriarhat. Si femeile nu sunt ce cred si ce vor barbatii.
De data asta, voi face o exceptie culturala, voi descrie barbatii din punctul de vedere al unei femei, raportandu-ma la femei, la ce simt ele, ce vor ele. Cum vede o femeie faptul de a fi barbat? Cum e sa fii barbat in ochii unei femei? Sper ca aceste exceptii sa fie din ce in ce mai dese, iar un model cultural feminin (sau mai multe) sa se impuna in societate (diverse societati).
Intai, ce e sexul? Cum apare el in evolutie? Bacteriile, cum se stie sunt asexuate. Dar notiunea de "bacterie mascula" exista. E vorba de bacteria care doneaza alteia un fragment de ADN. Ce doneaza e considerat "mascul", ce primeste e considerat "femel". Bacteriile fac asta tot timpul, ele "doneaza" bucati mici de ADN in mediu, care confera rezistenta la antibiotice, capacitatea de a metaboliza anumite substrate etc. Foarte generos! Dar daca doua bacterii se apropie si una ii doneaza alteia un fragment mare de cromozom bacaterian, donatoarea se numeste "mascula". La parameci, protozoare, e un fenomen similar. Prin conjugare se doneaza de la unul la altul material genetic. Donatorul e si aici "mascul". Daca asimilam acest fenomen cu sexul sau cu stramosul lui, putem spune ca sexul ar proveni din transmiterea de material genetic pe orizontala. Cine e bacteria "mascula"? O bacterie care a fost ea insasi expusa la anumiti factori de mediu. O bacterie experimentata, aventuroasa, generoasa, care are cheia pentru rezolvarea unor probleme si ofera si altora raspunsuri. Atunci aia ar trebui sa fie femela, iar cealalta masculul. Cel putin din punctul de vedere al mamiferelor. Femelele au mai mult material genetic. Cromozomul Y, extrem de mic, are foarte putine gene, active doar in perioada embrionara. E drept ca si la femele, un cromozom X dintre cei doi este inactivat, dar se pare ca nu acelasi in orice celula. Daca pe unul e o gena defectiva, celalalt functioneaza, de aceea bolile genetice date de gene de pe cromozomul X nu sunt asa de grave la femele. A fi femela inseamna mai mult, in sensul de mai multa informatie. A fi mascul, la mamifere cel putin, inseamna, mai mult din acelasi fel. Mai multa energie de moment, mai multa forta, mai mare. Mai mult si mai simplu. Mai mult poate pentru ca e mai putina informatie.
Dar revenind la istoria evolutiei sexului, ajungem la animale simple, care in majoritatea timpului sunt asexuate, se inmultesc asexuat. In conditii mai speciale, precare, se inmultesc sexuat. Sigur, indivizii sunt hermafroditi. Sa luam hidra de apa dulce, o fiinta pe cat de primitiva pe atat de regenerabila si longeviva. E acea creatura aproape microscopica posesoare a mult amuzantului orificiu buco-anal. Cand hidra e in criza de resurse, se inmulteste sexuat. Cand e "fericita", asexuat. Asta ar arata ce e de fapt sexul, cum a aparut. Sexualizarea, ca si specializarea celulara, vine biochimic din lipsa de resurse celulare, nu din prea multe. Pe de alta parte, sexualizarea si schimbul de material genetic descris la bacterii si parameci, fiinte unicelulare, dar clasate ca animale, au ceva in comun. Schimbul de informatii e de fapt acelasi raspuns la criza, prin care fiintele mai experimentate isi dau altora execesul de "intelepciune" biochimica. Pana la urma, acelasi exces de material genetic, care codifica ceva legat de criza de mediu, sau excesul de proteine codificat cumva de acest material genetic, cum apare in celulele specializate, ar fi cam acelasi raspuns. Sexul e schimb de material genetic si specializare celulara care se transmite si altora, nu doar tie. E ceva generos. Cine spune ca natura e egoista cand bacteriile ne dau atata de cap cu "generozitatea" lor?
Dar ce sunt masculii in aceasta ecuatie? Mergem mai departe la viermele Cenorhabditis elegans, cobaiul actual al geneticii. Acest vierme microscopic (lucrurile interesante nu se vad adesea cu ochiul liber), e ca mai toata lumea la nivelul lui, hermafrodit. Numai ca la aceasta specie sunt doua sexe: hermafroditii (XX) si masculii (XO). Acest tip de sexualizare se numeste androdioic, si e raspandit la plante si animale. La animale este cu un ordin de marime mai raspandit decat cel ginodioic, in care exista femele si hermafroditi. La plante lucrurile stau diferit. Tranzitia de la hermafroditism (si invers) la dioicitate (sexe diferite pe indivizi diferite la aceeasi specie) se face de multe ori in seria animala. Numai ca tranzitia spre androdiocitate e mai frecventa la animale decat la plante. Si mai adesea, cand are loc tranzitia la de la dioiciate la hermafroditism, e vorba de androdioicitate, adica hermafroditii inlocuiesc femelele si coexista cu masculii. La fel, cand are loc tranzitia spre dioicitate de la specii hermafrodite, e vorba tot de androdioicitate.
Cu alte cuvinte, la animale sexul masculin e mult mai adesea numai masculin, pe cand hermafroditismul e de legat de sexul feminin. Cum se vede, masculii si la vierme au mai putin material genetic. Chiar la om, ceea ce numim hermafroditi sunt de fapt genetic femele. Masculii sunt o lipsa, o exagerare a unor functii in detrmimentul altora. La specii ca Cenorhabditis, masculii sunt foarte rari, majoritatea indivizilor sunt hermafroditi. Probabil o parte dintre indivizi pierd mult material genetic. Sunt niste mutanti rari.
Un studiu aparut in 2015 in Nature parea sa cofirme prejudecatile actuale (foarte simpliste si primitive) despre sex. La Cenorhabditis, viermii masculi ar prefera sexul hranei. Intr-un mediu cu salinitate, ceea ce indica lipsa de hrana, viermii masculi ar ramane, pe cand hermafroditii l-ar parasi, daca ar exista posibilitatea sexului. Sexul bate hrana la masculi, dar nu si la hermafroditi.
Nu stium cat de placut e sexul la viermi, nici prea multe despre viata lor "sociala". Dar ni se vorbeste adesea despre amigdala uriasa a masculilor de mamifere (om), ceea ce ar indica marea lor aplecare spre sex. Dar amigdala are in primul rand functii legate de emotii (frica). O amigdala mare ar indica o teroare permanenta, vigilenta mare la factori de mediu. Si asta pare sa fie vizibila cu ochiul liber. Barbatii par mereu mai interesati de mediu, de eventualele pericole. Un studiu arata ca barbatii instinctiv evalueaza chiar pe strada evetualele pericole venite in mare din partea altor barbati, isi masoara rapid forta cu a lor. Sunt atenti la barbatii mai inalti si mai puternici. Cum ar arata asta la femei? Cum ar fi ca femeile sa se masoare instinctiv pe strada cu femeile inalte, corpolente, puternice? Nu cred ca o face cineva, iar acele femei nu sunt cele temute in conditii normale. De ce se intampla acest lucru?
Cum se vede la albine, dar apoi si la alte specii, inclusiv la majoritatea mamiferelor, masculii sunt izgoniti din grup. SI la albin, masculii au material genetic mai putin (XO). De ce se intampla asta? Probabil pentru ei nu au alt rol decat cel de reproducere, si prin alungare se evita consumul resurselor. Societatea este a femelelor, a lor si a puilor lor, daca exista grija parentala. Alungati, probabil si in zone cu putine resurse, ei se bat intre ei pentru resurse, si pentru imperechere, care inseamna adesea biletul pentru intrarea lor in societate, chiar daca pentru scurt timp, sau singura ratiune de a exista. Obsesia sociobilogiei cu genele, cu supravietuirea lor, transmiterea lor, e de fapt obsesia unor barbati patriarhali nu numai de a avea copii, adica a poseda copii, ceea ce inainte le conferea un status inalt, dar si obsesia reproducerii ca singura ratiune de a exista. Probabil in trecut reproducerea insemna apropierea femelelor, a membrilor deplini ai speciei, care de fapt le puteau oferi solutii de adaptare, de hrana si aparare.
Cum trebuie sa se simta barbatii in orice moment? O metafora biologica ar fi ca ei ar suferi de un sindrom premenstrual continuu, care nu ar trece niciodata. In cel mai bun caz.
A fi barbat, mereu vigilent, mereu masurandu-te cu altii, mereu in pericol, ar putea echivala cu o stare de teroare permanenta, in care nu ai de ales, in care dilemele morale sunt la ordinea zilei. Daca ai un pic de simt moral, daca nu inghiti perfect si pe nemestecae hapurile patriarhale care sa te absoalva de culpabilitate, traiesti impovarat de pasiuni ilicite, dorinte murdare, ganduri criminale. Nu ai niciun rost, dar poti face rau la fiecare pas. Ca barbat, e adesea o crima sa faci sex, cand mai ales e interzis, iar daca nu e, stii ca femeile nu te vor. Linistea si relaxarea sunt rare, ti-e frica de alti barbati, sau ca vei fi refuzat de femei. Alegerile tale sunt precare, uneori nu exista fara a incalca legi morale. In cazul femeilor, e nevoie de patriarhat, de discriminare crunta, ca sa le faca sa se simta vinovate. Ele au mai putine sanse de a face rau prin simpla lor existenta, prin simpla lor natura. Crisparea barbatilor se vede cel mai adesea pe fetele lor.
Prin contrast, femeile sunt exact invers, daca nu iau in serios patriarhatul sau daca inca nu ii cunosc limitarile dureroase. A fi femeie e ceva superior, e ceva lipsit de efortul adaptarii la frica, la mizerie morala, la instincte puternice animalice. A fi femeie e libertatea si umanitatea suprema. Libertatea de a fi fiinta umana care sa isi exercite functiile tipic umane. A fi femeie e intelepciunea suprema, e puritate, ratiune si simtire. Nu intamplator, in societatile traditionale femeile erau considerate ca avand puteri oculte, paranormale, spirituale. Femeile sunt mai aproape de ceea ce constiinta antica si-a imaginat a fi zeii. Nu doar procreerea, probabil nu in primul rand ea, a creat aura de fiinte divine a femeilor, ci preocuparile, gandurile, sentimentele lor. De fapt, barbatul e aproape de natura, de animalitate, e mundan si se simte mizerabil. La inceputul patriarhatului se stia asta, mai bine decat ne putem noi imagina azi, si propaganda patriarhala a muncit mult ca sa inverseze valorile. Dar nu a pacalit niciodata pe toata lumea, nici atunci, nici acum. Epopeea lui Ghilgamesh e plina de metafore care prezinta viziunea antica asupra barbatilor si femeilor. Femeile erau agenti civilizatori sau "atotstiutoare".
Cum zicea Valerie Solanas, in Scum Manifesto, barbatii vor sa fie femei. Viata lor e scarboasa. Probail vor seninatatea feminia, vor sa viseze, sa se simta liberi, relaxati. Poate nu intamplator mult mai multi barbati decat femei se sinucid, desi femeile au de infruntat nedreptatile patriarhatului. E greu sa te suporti daca esti barbat.
E extraordinar cu ce calitati ii inzestreaza patriarhatul, cate femei sunt innebunite dupa calitatile partenerilor lor, in ce lumina ii vad. De ce se intampla asta? De frica, de cele mai multe ori! Puterea fizica, apoi puterea pe care le-o confera patriarhatul ii face stralucitori. Femeile vor protectia lor, si vor sa fie o protectie de calitate. In realitate ei sunt niste fiinte nesigure, cu o mare presiune asupra lor, ceea ce ii face corupti. Si in primul rand sunt niste impostori. Tot ce ii elibereaza e pasiunea pentru femei, sensibilitatea la farmecul feminin. M-am intrebat de multe ori de ce mai exista femei heterosexuale, daca au idee despre ce sunt barbatii, nu vor bani, protectie, sau simplitatea unei relatii, fara mari implicatii afective. Probabil viseaza marea atractie si pasiune pe care unii dintre ei o pot simti. Dar asta e rara, cei mai multi nu sunt in stare de asa ceva.
Eliberarea barbatilor e transformarea lor in femei, macar la modul comportamental si ca aspect. In societatile avansate apare efemiarea barbatilor, masculii arata ca femelele si ofera grija parentala la speciile monogame. Si la om in societatile monogame (cat pot fi la om) dimorfismul sexual se reduce. si a masculilor in societatile bune, dar si la animalele.
Dar nu asta inseamna sa fii femeie, e inca mult mai mult. Numai ca a invata limba femeilor e singura modalitate de a comunica cu ele, de a trai in lumea lor.
In lumea noastra in care egalitatea e o valoare, si asta e pe bune, nu putem sa negam ca exista o mare inegalitate biologica: femeile sunt superioare barbatilor. Nu e un secret, e ceva extraordinar de usor de vazut de catre oricine. Numai ca societatea primitiva in care traim face ca violenta (patriarhatul) sa fie o valoare. Barbatii au violenta/frica de partea lor, si asta le confera toate calitatile. Femeile nu au sustinerea sociala prin violenta, si de aceea nu conteaza. E greu sa recunosti ca societatea se bazeaza pe frica, ca oamenii, mai ales barbatii, se tem in primul rand, sunt dominati de frica. Dar frica le paralizeaza si pe femeile patriarhale. Cultul falusului e cultul fricii, al violentei.
Dar acum avem nevoie de o alta cultura. Timpul crimei, al jafului, al terorii a trecut, daca vrem sa mergem inainte. O alta cultura ar porni de la deconstruirea masculinitatii, de la caderea idolilor masculini si la ridicarea celor feminini. Nu e deloc greu, trebuie doar sa nu ne mai fie frica, sa nu mai ridicam violenta la rangul de virtute, iar lipsa la rangul de dar. Sexul masculin e o lipsa in cel mai pur grad, zbaterile lipsei si ale recunoasterii creaza masculinitatea. Feminitatea e libertatea, deplinatatea, seninatatea, durabilitatea.
Bibliografie
Cum sexul de baza la om e considerat sexul feminin (dezvoltarea femela e constitutiva, pentru cea mascula e nevoie de factori aditionali) de ce ne raportam la barbati? Din cauza patriarhatului, in care numai barbatii exista, femeile exista doar prin prisma utilitatii lor in lumea barbatilor. Femeile sunt ce vor, ce simt ei, nu ce simt ele ca sunt. Aceasta aberatie culturala se vede foarte bine in hidosenia cultului trans. Aceasta este de fapt e o adaptare moderna a patriarhatului. Genul e acolo, sexul nu mai conteaza. Femeile sunt ceva rusinos, trebuie sterse. Dar rolul de gen femin poate fi adoptat de oricine. Nu am nimic cu transsexualii, pot sa se manifeste liber ca transsexuali, sa se bucure de viata, sa aiba relatii, sex cu cine vor, consensual, dar ei nu pot fi femei. Pentru ca a fi femeie inseamna mai mult decat rolul de gen feminin in patriarhat. Si femeile nu sunt ce cred si ce vor barbatii.
De data asta, voi face o exceptie culturala, voi descrie barbatii din punctul de vedere al unei femei, raportandu-ma la femei, la ce simt ele, ce vor ele. Cum vede o femeie faptul de a fi barbat? Cum e sa fii barbat in ochii unei femei? Sper ca aceste exceptii sa fie din ce in ce mai dese, iar un model cultural feminin (sau mai multe) sa se impuna in societate (diverse societati).
Intai, ce e sexul? Cum apare el in evolutie? Bacteriile, cum se stie sunt asexuate. Dar notiunea de "bacterie mascula" exista. E vorba de bacteria care doneaza alteia un fragment de ADN. Ce doneaza e considerat "mascul", ce primeste e considerat "femel". Bacteriile fac asta tot timpul, ele "doneaza" bucati mici de ADN in mediu, care confera rezistenta la antibiotice, capacitatea de a metaboliza anumite substrate etc. Foarte generos! Dar daca doua bacterii se apropie si una ii doneaza alteia un fragment mare de cromozom bacaterian, donatoarea se numeste "mascula". La parameci, protozoare, e un fenomen similar. Prin conjugare se doneaza de la unul la altul material genetic. Donatorul e si aici "mascul". Daca asimilam acest fenomen cu sexul sau cu stramosul lui, putem spune ca sexul ar proveni din transmiterea de material genetic pe orizontala. Cine e bacteria "mascula"? O bacterie care a fost ea insasi expusa la anumiti factori de mediu. O bacterie experimentata, aventuroasa, generoasa, care are cheia pentru rezolvarea unor probleme si ofera si altora raspunsuri. Atunci aia ar trebui sa fie femela, iar cealalta masculul. Cel putin din punctul de vedere al mamiferelor. Femelele au mai mult material genetic. Cromozomul Y, extrem de mic, are foarte putine gene, active doar in perioada embrionara. E drept ca si la femele, un cromozom X dintre cei doi este inactivat, dar se pare ca nu acelasi in orice celula. Daca pe unul e o gena defectiva, celalalt functioneaza, de aceea bolile genetice date de gene de pe cromozomul X nu sunt asa de grave la femele. A fi femela inseamna mai mult, in sensul de mai multa informatie. A fi mascul, la mamifere cel putin, inseamna, mai mult din acelasi fel. Mai multa energie de moment, mai multa forta, mai mare. Mai mult si mai simplu. Mai mult poate pentru ca e mai putina informatie.
Dar revenind la istoria evolutiei sexului, ajungem la animale simple, care in majoritatea timpului sunt asexuate, se inmultesc asexuat. In conditii mai speciale, precare, se inmultesc sexuat. Sigur, indivizii sunt hermafroditi. Sa luam hidra de apa dulce, o fiinta pe cat de primitiva pe atat de regenerabila si longeviva. E acea creatura aproape microscopica posesoare a mult amuzantului orificiu buco-anal. Cand hidra e in criza de resurse, se inmulteste sexuat. Cand e "fericita", asexuat. Asta ar arata ce e de fapt sexul, cum a aparut. Sexualizarea, ca si specializarea celulara, vine biochimic din lipsa de resurse celulare, nu din prea multe. Pe de alta parte, sexualizarea si schimbul de material genetic descris la bacterii si parameci, fiinte unicelulare, dar clasate ca animale, au ceva in comun. Schimbul de informatii e de fapt acelasi raspuns la criza, prin care fiintele mai experimentate isi dau altora execesul de "intelepciune" biochimica. Pana la urma, acelasi exces de material genetic, care codifica ceva legat de criza de mediu, sau excesul de proteine codificat cumva de acest material genetic, cum apare in celulele specializate, ar fi cam acelasi raspuns. Sexul e schimb de material genetic si specializare celulara care se transmite si altora, nu doar tie. E ceva generos. Cine spune ca natura e egoista cand bacteriile ne dau atata de cap cu "generozitatea" lor?
Dar ce sunt masculii in aceasta ecuatie? Mergem mai departe la viermele Cenorhabditis elegans, cobaiul actual al geneticii. Acest vierme microscopic (lucrurile interesante nu se vad adesea cu ochiul liber), e ca mai toata lumea la nivelul lui, hermafrodit. Numai ca la aceasta specie sunt doua sexe: hermafroditii (XX) si masculii (XO). Acest tip de sexualizare se numeste androdioic, si e raspandit la plante si animale. La animale este cu un ordin de marime mai raspandit decat cel ginodioic, in care exista femele si hermafroditi. La plante lucrurile stau diferit. Tranzitia de la hermafroditism (si invers) la dioicitate (sexe diferite pe indivizi diferite la aceeasi specie) se face de multe ori in seria animala. Numai ca tranzitia spre androdiocitate e mai frecventa la animale decat la plante. Si mai adesea, cand are loc tranzitia la de la dioiciate la hermafroditism, e vorba de androdioicitate, adica hermafroditii inlocuiesc femelele si coexista cu masculii. La fel, cand are loc tranzitia spre dioicitate de la specii hermafrodite, e vorba tot de androdioicitate.
Cu alte cuvinte, la animale sexul masculin e mult mai adesea numai masculin, pe cand hermafroditismul e de legat de sexul feminin. Cum se vede, masculii si la vierme au mai putin material genetic. Chiar la om, ceea ce numim hermafroditi sunt de fapt genetic femele. Masculii sunt o lipsa, o exagerare a unor functii in detrmimentul altora. La specii ca Cenorhabditis, masculii sunt foarte rari, majoritatea indivizilor sunt hermafroditi. Probabil o parte dintre indivizi pierd mult material genetic. Sunt niste mutanti rari.
Un studiu aparut in 2015 in Nature parea sa cofirme prejudecatile actuale (foarte simpliste si primitive) despre sex. La Cenorhabditis, viermii masculi ar prefera sexul hranei. Intr-un mediu cu salinitate, ceea ce indica lipsa de hrana, viermii masculi ar ramane, pe cand hermafroditii l-ar parasi, daca ar exista posibilitatea sexului. Sexul bate hrana la masculi, dar nu si la hermafroditi.
Nu stium cat de placut e sexul la viermi, nici prea multe despre viata lor "sociala". Dar ni se vorbeste adesea despre amigdala uriasa a masculilor de mamifere (om), ceea ce ar indica marea lor aplecare spre sex. Dar amigdala are in primul rand functii legate de emotii (frica). O amigdala mare ar indica o teroare permanenta, vigilenta mare la factori de mediu. Si asta pare sa fie vizibila cu ochiul liber. Barbatii par mereu mai interesati de mediu, de eventualele pericole. Un studiu arata ca barbatii instinctiv evalueaza chiar pe strada evetualele pericole venite in mare din partea altor barbati, isi masoara rapid forta cu a lor. Sunt atenti la barbatii mai inalti si mai puternici. Cum ar arata asta la femei? Cum ar fi ca femeile sa se masoare instinctiv pe strada cu femeile inalte, corpolente, puternice? Nu cred ca o face cineva, iar acele femei nu sunt cele temute in conditii normale. De ce se intampla acest lucru?
Cum se vede la albine, dar apoi si la alte specii, inclusiv la majoritatea mamiferelor, masculii sunt izgoniti din grup. SI la albin, masculii au material genetic mai putin (XO). De ce se intampla asta? Probabil pentru ei nu au alt rol decat cel de reproducere, si prin alungare se evita consumul resurselor. Societatea este a femelelor, a lor si a puilor lor, daca exista grija parentala. Alungati, probabil si in zone cu putine resurse, ei se bat intre ei pentru resurse, si pentru imperechere, care inseamna adesea biletul pentru intrarea lor in societate, chiar daca pentru scurt timp, sau singura ratiune de a exista. Obsesia sociobilogiei cu genele, cu supravietuirea lor, transmiterea lor, e de fapt obsesia unor barbati patriarhali nu numai de a avea copii, adica a poseda copii, ceea ce inainte le conferea un status inalt, dar si obsesia reproducerii ca singura ratiune de a exista. Probabil in trecut reproducerea insemna apropierea femelelor, a membrilor deplini ai speciei, care de fapt le puteau oferi solutii de adaptare, de hrana si aparare.
Cum trebuie sa se simta barbatii in orice moment? O metafora biologica ar fi ca ei ar suferi de un sindrom premenstrual continuu, care nu ar trece niciodata. In cel mai bun caz.
A fi barbat, mereu vigilent, mereu masurandu-te cu altii, mereu in pericol, ar putea echivala cu o stare de teroare permanenta, in care nu ai de ales, in care dilemele morale sunt la ordinea zilei. Daca ai un pic de simt moral, daca nu inghiti perfect si pe nemestecae hapurile patriarhale care sa te absoalva de culpabilitate, traiesti impovarat de pasiuni ilicite, dorinte murdare, ganduri criminale. Nu ai niciun rost, dar poti face rau la fiecare pas. Ca barbat, e adesea o crima sa faci sex, cand mai ales e interzis, iar daca nu e, stii ca femeile nu te vor. Linistea si relaxarea sunt rare, ti-e frica de alti barbati, sau ca vei fi refuzat de femei. Alegerile tale sunt precare, uneori nu exista fara a incalca legi morale. In cazul femeilor, e nevoie de patriarhat, de discriminare crunta, ca sa le faca sa se simta vinovate. Ele au mai putine sanse de a face rau prin simpla lor existenta, prin simpla lor natura. Crisparea barbatilor se vede cel mai adesea pe fetele lor.
Prin contrast, femeile sunt exact invers, daca nu iau in serios patriarhatul sau daca inca nu ii cunosc limitarile dureroase. A fi femeie e ceva superior, e ceva lipsit de efortul adaptarii la frica, la mizerie morala, la instincte puternice animalice. A fi femeie e libertatea si umanitatea suprema. Libertatea de a fi fiinta umana care sa isi exercite functiile tipic umane. A fi femeie e intelepciunea suprema, e puritate, ratiune si simtire. Nu intamplator, in societatile traditionale femeile erau considerate ca avand puteri oculte, paranormale, spirituale. Femeile sunt mai aproape de ceea ce constiinta antica si-a imaginat a fi zeii. Nu doar procreerea, probabil nu in primul rand ea, a creat aura de fiinte divine a femeilor, ci preocuparile, gandurile, sentimentele lor. De fapt, barbatul e aproape de natura, de animalitate, e mundan si se simte mizerabil. La inceputul patriarhatului se stia asta, mai bine decat ne putem noi imagina azi, si propaganda patriarhala a muncit mult ca sa inverseze valorile. Dar nu a pacalit niciodata pe toata lumea, nici atunci, nici acum. Epopeea lui Ghilgamesh e plina de metafore care prezinta viziunea antica asupra barbatilor si femeilor. Femeile erau agenti civilizatori sau "atotstiutoare".
Cum zicea Valerie Solanas, in Scum Manifesto, barbatii vor sa fie femei. Viata lor e scarboasa. Probail vor seninatatea feminia, vor sa viseze, sa se simta liberi, relaxati. Poate nu intamplator mult mai multi barbati decat femei se sinucid, desi femeile au de infruntat nedreptatile patriarhatului. E greu sa te suporti daca esti barbat.
E extraordinar cu ce calitati ii inzestreaza patriarhatul, cate femei sunt innebunite dupa calitatile partenerilor lor, in ce lumina ii vad. De ce se intampla asta? De frica, de cele mai multe ori! Puterea fizica, apoi puterea pe care le-o confera patriarhatul ii face stralucitori. Femeile vor protectia lor, si vor sa fie o protectie de calitate. In realitate ei sunt niste fiinte nesigure, cu o mare presiune asupra lor, ceea ce ii face corupti. Si in primul rand sunt niste impostori. Tot ce ii elibereaza e pasiunea pentru femei, sensibilitatea la farmecul feminin. M-am intrebat de multe ori de ce mai exista femei heterosexuale, daca au idee despre ce sunt barbatii, nu vor bani, protectie, sau simplitatea unei relatii, fara mari implicatii afective. Probabil viseaza marea atractie si pasiune pe care unii dintre ei o pot simti. Dar asta e rara, cei mai multi nu sunt in stare de asa ceva.
Eliberarea barbatilor e transformarea lor in femei, macar la modul comportamental si ca aspect. In societatile avansate apare efemiarea barbatilor, masculii arata ca femelele si ofera grija parentala la speciile monogame. Si la om in societatile monogame (cat pot fi la om) dimorfismul sexual se reduce. si a masculilor in societatile bune, dar si la animalele.
Dar nu asta inseamna sa fii femeie, e inca mult mai mult. Numai ca a invata limba femeilor e singura modalitate de a comunica cu ele, de a trai in lumea lor.
In lumea noastra in care egalitatea e o valoare, si asta e pe bune, nu putem sa negam ca exista o mare inegalitate biologica: femeile sunt superioare barbatilor. Nu e un secret, e ceva extraordinar de usor de vazut de catre oricine. Numai ca societatea primitiva in care traim face ca violenta (patriarhatul) sa fie o valoare. Barbatii au violenta/frica de partea lor, si asta le confera toate calitatile. Femeile nu au sustinerea sociala prin violenta, si de aceea nu conteaza. E greu sa recunosti ca societatea se bazeaza pe frica, ca oamenii, mai ales barbatii, se tem in primul rand, sunt dominati de frica. Dar frica le paralizeaza si pe femeile patriarhale. Cultul falusului e cultul fricii, al violentei.
Dar acum avem nevoie de o alta cultura. Timpul crimei, al jafului, al terorii a trecut, daca vrem sa mergem inainte. O alta cultura ar porni de la deconstruirea masculinitatii, de la caderea idolilor masculini si la ridicarea celor feminini. Nu e deloc greu, trebuie doar sa nu ne mai fie frica, sa nu mai ridicam violenta la rangul de virtute, iar lipsa la rangul de dar. Sexul masculin e o lipsa in cel mai pur grad, zbaterile lipsei si ale recunoasterii creaza masculinitatea. Feminitatea e libertatea, deplinatatea, seninatatea, durabilitatea.
Bibliografie
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/2961605
http://kimura.univ-montp2.fr/trans-sys-repro/wp-content/uploads/2012/04/DufayetalAnnalsBot2014.pdf
lO4oV6H9UNserql8Yo-qOAkN9UsykMpQW4m90zKifpfHRODbHntvGwMSRHSvkj1UbUIZcIqPRJu3aDgSHTIsWugcrX8s4iq4bZ1mgILppkrx3-HIJav4wR0gcW2ZqpOY1L9Wuzer7Z&tracking_referrer=www.telegraph.co.uk
https://gendertrender.wordpress.com/2016/01/26/olympic-committee-eliminates-medical-gender-change-requirement-for-male-athletes-who-want-to-compete-in-womens-sports/