Eram în
clasa a XI-a. Parcă a fost ieri. Parcă a fost azi-dimineață. Pare
că timpul s-a oprit undeva la un an-doi după aceste evenimente.
După ce am devenit neurolog, mulți mi-au declarat același lucru:
se simt ca și când viața s-ar fi oprit undeva după liceu și
nimic cu adevărat important nu se mai întâmplă după aceea. Poate
pentru că la scurt timp visele se opresc cu totul. Creierul
nostru e pentru totdeauna ceea ce a devenit atunci, ca și când
dreptul de vot s-ar fi reflectat în primul rând în alegerea a ceea
ce vrem să fim în viață. Cine vrem să fim.
Dar cine
vorbește de vot în perioada aia? Era comunism (ce cuvânt oribil!).
Votul nu exista cu adevărat, era doar butaforie. La alegeri se știa
dinainte cine va ieși cu mai mult de 90%. Listele erau făcute fără
dezbatere, fără alegeri interne. De fapt
era un singur partid, se spunea ”ești membru de partid”, nu se
preciza de ce partid era vorba, era ”partidul”. Nu
știu măcar dacă se numărau voturile sau ce se făcea cu ele. Se
aruncau pur și simplu?
Dar chiar dacă rațiunea ne spunea ceea ce era de spus, în acele puține momente de luciditate pe care și le permite un creier care nu vrea să înnebunească, nu puteai opri creierele să viseze, mai ales creierele unor adolescenți. Atunci visele nu aveau cum să se împlinească. Și poate tocmai de aceea oamenii visau mai mult, știind că visează, visau pur și simplu, de dragul de a visa, de dragul de a uita despre ce e viața. Se vede din câți cititori de science fiction erau, din cât de dezvoltat era fenomenul. Când nuț-ți permiți să trăiești, visezi. ȘI despre vise e vorba aici. Mai precis de unul.
În ziua aceea m-am dus la școală, la liceu, ca de obicei. Nimic nu făcea acea zi specială. Era primăvară, era frumos, păsările cântau și zburau peste tot, fără să știe de granițe. Norocul lor! Arborii înfloreau ca de obicei, fără să le pese aparent de mizeria și praful din jur, de cenușiul care învăluia tot, mai ales viitorul nostru, al copiilor și tinerilor. Dacă ar fi un cuvânt care să descrie viața de atunci, acela ar fi ”cenușiu”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu