Blestemul heterosexualitatii sau ghidul de cautare a fericirii pentru o feminista heterosexuala

Sunt intru totul de acord ca heterosexualitatea e principala piedica in calea eliberarii femeilor. Cum zice Ilinca Bernea, patriarhatul persista mai bine decat alte sisteme opresive precum rasismul pentru ca negrul nu are nevoie de alb, muncitorul nu are nevoie de patron, dar femeile au nevoie de barbati. Ele au de luptat cu un instinct puternic, care in plus, la om, e asociat cu o mare sursa de placere pentru sexul feminin. Cu siguranta, nu o heterosexuala ar spune ca femeile au nevoie de barbati ca pestele de bicicleta. Femeile au de ales intre a-si nega natura si a-si nega demnitatea. Au de ales intre a-si cauta fericirea, pentru ca studiile arata ca sexul are o mare legatura cu fericirea, si a-si cauta libertatea, care e departe de orice dependenta de sexul opus.
Ce e mai bine? Sau ce e mai putin dramatic? Care e strategia de supravietuire a unei femei heterosexuale intr-o lume in care nu exista decat modele de succes patriarhale? Pana si pentru lesbiene exista mai multe optiuni, oricat de putine ar fi lesbienele declarate si oricat de discriminate ar fi. In plus, o mare parte din literatura feminista este scrisa si adresata lesbienelor.
Cred ca modelele pentru femeile heterosexuale sunt imperios necesare.
Dar unde le gasim? Nicaieri, as spune, ca si pe alte reguli de supravietuire si reusita pentru feministe si de politete intr-o lume in care femeile conteaza.
Pentru a stabili niste reguli de cautare a fericirii conjugale a unei feministe heterosexuale trebuie sa stim mai intai ce e aceasta, ce vrea o femeie de la sex, de la o relatie romantica. Studiile sunt putine, recent a fost descrisa structura anatomica amanuntita a clitorisului, organul placerii sexuale feminine. Apoi numeroasele studii legate de numarul de parteneri, de atractie, de satisfactii sexuale, sunt, din cauza patriarhatului, viciate. Probabil nici studiile lui Kinsey nu sunt concludente in acest sens in conditiile in care alegerile femeilor nu sunt libere, nici macar optiunile si fanteziile femeilor nu sunt libere de prejudecati.
Ce e de facut? Singurul lucru e o minte cat mai libera si cat mai multe experimente cu scopul declarat de cautare a placerii sexuale. Explorarea propriei sexualitati prin orice alte mijloace e si aceasta o necesitate.
Daca sa zicem ca inarmata cu experimente, cunostinte anatomice si rabdare, o femeie ajunge sa stie ce-si doreste din punctul de vedere al placerii sexuale, mai raman si alte necunoscute. Ce este pasiunea romantica? Ce reprezinta ea pentru o femeie, cum o poate obtine si mai ales cat de constructiva e?
Feministele sunt contra pasiunii romantice, pe care o considera o forma de manipulare a femeilor. Femeile sunt manipulate sa viseze si sa accepte dragostea romantica, trezita adesea de calitati erotice, nu de calitati asociate cu evolutia personala. In acest sens, relatiile parteneriale ar fi idealul. Dar sa fim seriosi, cine a vazut cum arata toate astea, nu stiu ce ar alege. Parteneriatul, un fel de prietenie intre persoane de sexe diferite, oricat ar fi ea de bine asezonata cu ajutor reciproc, conduce la orice, numai la fericire, nu. Pe cand romantismul e cu totul altceva. Si nu e neaparata nevoie sa fie declansat de calitati pur erotice. Oamenii sunt perversi, pe unii ii excita pur si simplu inteligenta. Din punctul asta de vedere, cred ca unele autoare feministe neaga natura umana. Neaga tendinta omului, a unor oameni, oricum, de a avea sentimente cat mai elaborate, mai elevate, mai complexe.
In viziunea feminista, in patriarhat, femeile invata comportamente sexuale ritualizate in care joaca un rol submisiv, intregul joc erotic fiind sado-maso. Femeile invata sa obtina placerea din rolul lor masochist.
Ca femei heterosexuala si feminista ma intreb daca e intotdeauna real. Daca nu cumva jocul erotic in general e sado-maso, iar dorinta femeilor de a trezi pasiuni romantice nu e cumva ceva dominant, daca nu cumva ele ar juca, in unele cazuri, rolul "sadic". Si oricum ar fi, oamenii cu pozitii inalte in societate, de obicei prefera rolurile masochiste in jocurile erotice. E sexy sa simti pasiune, probabil cel mai sexy, dar e sexy sa o trezesti. Exista multe motive pentru care femeile vor sa fie inconjurate cu pasiune. Unul ar fi ca in acest caz ele ocupa pozitii daca nu dominante, macar egale in relatie. Bourdieu vorbeste in "Dominatia masculina" despre faptul ca intr-o relatie romantica femeile au multe drepturi, relatia romantica rupe cercul dominatiei.
Probabil pentru unele femei chiar asa este, dar unele vor mai mult de atat, adica dominanta. Pentru cine trait asemenea sentiment, pare banal ca e forma suprema de putere, e drept, asupra unui singur om. Puterea imbata, iar poate de aceea apare gelozia, de aceea femeile isi parasesc adesea partenerii atunci cand pasiunea dispare.
Oricum, nu am acces la studii care sa arate cate femei au acces la pasiune, dar dupa nivelul devalorizarii femeilor, probabil foarte putine. Putini barbati sunt capabili de asa ceva, putine femei reusesc sa fie cu cateva trepte deasupra lor pentru a le trezi acest sentiment. Oricat ar parea de prozaic, ea apare dintr-o inegalitate intr-un sens sau altul sau in ambele. Ideal ar fi ca inegalitatile sa se distribuie in ambele directii, adica la ambii parteneri.
Dar repet, nu exista studii sau nu am cunostinta de ele pentru a cuantifica toate aceste aspecte. Oricare ar fi situatia, femeile care nu au calitati extraordinare, nu arata extraordinar, nu sunt macar celebre, ar trebui, in lumea aceasta, sa se gandeasca serios sa devina lesbiene, daca vor sa cunoasca fericire conjugala. Pentru putinele dintre celelalte, pot primi pasiune de la barbati, dar cel mai adesea, nu de la unii cu la fel de multe calitati. Viata e dura in patriarhat. Daca ai sansa de a fi lesbiana, oricate calitati ai avea, e cel mai bine pentru tine.
Daca relatiile heterosexuale sunt sursa de nefericire si nu ofera gratificatii sexuale reale femeile, atunci de ce mai exista feministe heterosexuale? Sa fie feministele heterosexuale niste fiinte dominante atrase de jocul sado-maso in care barbatii joaca rolul submisiv? Deloc magulitor...Dar lucrurile sunt poate mai complexe. Atractia sexuala exista. De ce ne atrag barbatii? Pentru ca simtim forta atractiei lor? Sau invers? Oare in relatiile homosexuale exista atata atractie? Complicat...Natura e complicata, dar atat de savuroasa.