Societati matriliniare si patriarhale in curs de emancipare

Linkul urmator este preluat de pe Feminism Romania. Aici sunt prezentate cateva societati matriliniare traditionale, dar si unele in curs de emancipare. In cele in care se practica poliandria, din cate stiu, lucrurile stau diferit. Femeile nemaritate nu au status prea bun. In conditii de saracie si resurse limitate, se limiteaza si natalitatea. O femeie se casatoreste cu un barbat si fratele lui. Protectie sociala? Da, si in societatile patriarhale traditionale, poliginia era la inceput ceva similar, o vaduva se casatorea cu fratele sotului. Adesea nici nu era admisa in pat, dar i se oferea protectie, hrana, ei si copiilor ei. Unele dintre aceste societati l-au inspirat pe Engels atunci cand a scris "Originea familiei, a proprietatii private si a statului".
Sunt curioasa cat de fericite sunt aceste societati matriliniare. Cred ca sunt mai fericite decat cele patriarhale, dar e nevoie de studii. Oare daca femeile ar fi avut drept de vot si ar fi fost bine reprezentate politic ar fi fost doua razboaie mondiale si atatea genociduri cate au fost? Probabil, nu.
http://www.ziare.com/life-style/femei/top-10-regiuni-dominate-de-barbati-dar-conduse-de-femei-galerie-foto-1205609

Continue Reading

Feministe celebre- Ayan Hirsi Ali si mutilarea genitala

Cartea "Necredincioasa"a lui Ayan Hirsi Ali se gaseste prin librarii. Despre autoare am mai vorbit, este o feminista si militanta secularista bine cunoscuta in Europa. O prezentare a cartii apare pe elefant.ro. O carte care raspunde la intrebarea daca mai e nevoie de feminism. O poveste reala care s-ar incadra dincolo de genul "horror". Despre femei contemporane cu noi, care s-au nascut in aceasta lume care le limiteaza dreptul la orice, inclusiv la integritate corporala, la posibilitatea de a simti placere sexuala, cu care le-a inzestrat natura.
In aceasta ordine de idei, interesant este ca A. Hirsi Ali spune ca din acest punct de vedere, mutilarea genitala nu este atat de eficienta cum ar parea la prima vedere. Mutilarea genitala, care se aplica in unele tari la pana la 90% din populatia feminina, nu distruge (total?) nici libidoul, nici placerea sexuala. De ce? Pentru ca de fapt noile date de anatomie a clitorisului arata ca acesta de fapt inveleste cumva vaginul, asa ca taierea partii vizibile nu ii anuleaza cu totul functia. Aceste noi date, aparute cu decenii in urma detaliilor despre penis (falocentrism stiintific, barbatul fiind considerat factorul placerii in cuplu, responsabil si pentru placerea femeii), ridica probleme si teoriilor feministe care neaga orgasmul vaginal, actul sexual heterosexual fiind doar o forma de ocupare a corpului feminin fara ca femeia sa beneficieze de pe urma lui. Se spune ca vaginul este prea putin sensibil, nu este un organ pentru placere. Dar pentru orice biolog care stie ca orgasmul vaginal exista si la o specie inrudita cu omul (bonobo), iar originea orgasmului feminin cu contractii vaginale intriga inca biologii evolutionisti, teoriile respective par stranii. Probabil exista un sambure de adevar in ele, acela ca multe femei au o sensibilitate redusa din motive prezentate in articolul anterior, dar si din cauze genetice, etnice etc. Dar orgasmul vaginal pare sa existe, sa fie ceva pe care nici inlaturarea clitorisului nu-l previne cu totul. Cineva mi-a spus ca Dumnezeu e feminist. Pentru ca a inzestrat femeile cu atatea sanse de a simti placere sexuala si nu numai.Cu atat a le-o rapi e o crima si mai mare!


http://www.elefant.ro/bookmag/femeia-care-refuza-sa-taca/#.UKYdNk50dX0.facebook

Continue Reading

Viagra pentru femei

La om, testosteronul este responsabil pentru apetitul sexual la ambele sexe. Daca in cazul barbatilor, viagra creaza si mentine erectia prin mecanisme vasodilatatoare, in cazul femeilor, acest medicament sub forma de unui spray, contine testosteron, adica stimuleaza apetitul sexual pe o perioada limitata de timp, la fel ca viagra pentru barbati.
Numai ca lucrurile sunt mai complicate in cazul femeilor. Nu stiu ce scriu manualele de sexologie, dar stiu ce spun alte femei despre lipsa de apetit sexual la femei. Femeile nu au apetit sexual robust pentru ca barbatii sunt patetici din punct de vedere sexual.Barbatii nu sunt atragatori fizic pentru multe femei. Mai mult, cultura nu sprijina prea mult atractivitatea masculina. Barbatii eleganti, care se ingrijesc sunt considerati gay sau priviti cu neincredere. Si nu in ultimul rand, potenta masculina e total nesatisfacatoare pentru femei. Ca sa nu mai vorbim de creativitatea barbatilor in pat, de dorinta lor de a satisface femeile, ambele precare.
Ce facem cu aceasta viagra pentru femei? Adica ne facem ca rezolvam o problema medicalizand-o, cum facem cu toate problemele sociale complexe. Problema e cu patriarhatul, cu felul cum sunt tratati femeile si barbatii, cu rolurile de gen. O viagra reala pentru femei ar fi una contra patriarhatului. In patriarhat, femeile sunt castrate. In multe culturi patriarhale, femeile sunt mutilate sexual la propriu in sensul reducerii placerii si alegerii sexuale. Barbatii sunt circumcisi probabil tot pentru a reduce placerea sexuala a femeilor. Sexualitatea feminina, cu dispunerea de propriul corp, sunt inhibate. Femeile sunt doar sotii si mame, nu fiinte sexualizate. Sexualitatea feminina ajunge sa fie taboo.
In aceste conditii, nu inventarea unei noi viagra, ci atractivitatea sexuala a barbatilor ar fi solutia. Feminismul e mai eficient decat aerosolii cu testosteron. Dar pe termen lung....


http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Incredibil/234989/prima-forma-de-viagra-femei-spray-nazal.html

Continue Reading

Despre asa-zisele privilegii ale femeilor cis si drumul spre o noua politete

Despre confuzia care se creaza in jurul termenilor cis, trans, dar si despre atitudinea feministelor, in special a celor radicale, fata de transsexualitate, s-a vorbit mult. Dar nu la noi, din nefericire...
Pe scurt, ideea e ca persoanele trans, adica acele persoane care nu se simt bine cu sexul lor natural, si care vor si sunt gata sa isi schimbe sexul ca sa fie in acord cu sentimentele lor legate de propria identitate, considera ca sunt oprimate de persoanele cis, adica de heterosexuali. Bineinteles ca aici sunt niste probleme.
Care persoane cis? In niciun caz femeile, pentru care rolul care li se da nu e deloc placut, nici ales, nici interesant. Se poate spune si despre feministe ca sunt trans? Sau cuvantul trans are conotatii diferite in diferite culturi. O femeie care conduce si care lucreaza, castiga bani, are succes social, poate fi considerata trans in culturile cele mai oprimante, cum sunt societatile islamiste.
Simone de Beauvoir spunea ca devii femeie cum devii inginer, iar Ilinca Bernea a explicat magistral stereotipurile de gen in ”Legende androgine”. Se pare ca Bernea este si singurul filosof cu adevarat secular din cultura romana, dar asta e alta poveste. Norocul unei femei cis este doar acela de a nu-si cunoaste prea bine ”meseria” de femeie, de a nu sti ce trebuie sa faca, sa simta ca femeie cis. Altfel faptul de a fi cis este o nenorocire care ii distruge viata, cariera si care o condamna sa nu aiba viata persoanala. Sigur, exista riscuri si daca nu devine o femeie ”adevarata”, dar macar in acest caz are sanse macar sa se realizeze pe plan personal. Dar patriarhatul reuseste de cele mai multe ori sa-i ia dreptul la viata personala. Si nimeni nu iese in strada, nu plange, nu da foc, nu distruge pentru ca patriarhatul ne condamna in cel mai bun la caz la absenta vietii personale sau la traume de nedescris.
Pentru persoanele trans care inca mai cred in privilegiile femeilor cis, linkurile urmatoare arata cateva dintre ele. Femeile mor inca pentru ca patriarhatul nu le da dreptul de a dispune de propriul corp. O femeie a murit intr-o tara catolica pentru ca nu i s-a facut un avort cand viata ei era pusa in pericol. Altora vietile le sunt distruse de avorturile care li s-au refuzat.
Maninfestarile patriarhale ar trebui pedepsite la fel ca manifestarile rasiste, xenofobe, antisemite. Ar trebui chiar sa aiba circumstante agravante, cand sunt asociate cu o fapta antisociala. Iar politetea ar trebui sa se schimbe, in sensul ca respectul datorat unei femei sa nu mai fie legat de fragilitatea si rolul ei de sotie si mama, ci de rolul ei de femeie, de fiinta oprimata care vrea si trebuie sa se elibereze. Renuntarea la ”domnisoare” e doar primul pas.
http://revolutionarycombustion.wordpress.com/2012/05/18/cis-is-a-politically-incomprehensible-concept/
http://revolutionarycombustion.wordpress.com/2012/04/23/cis-privilege-does-not-exist-male-privilege-does/
http://io9.com/5958187/what-happens-to-women-denied-abortions-this-is-the-first-scientific-study-to-find-out
http://www.bbc.co.uk/news/uk-northern-ireland-20321741

Continue Reading

Stralucirea si suferintele curtezanelor

Daca exista oameni care inca mai cred ca a fi prostituata e o optiune (si sa alegi cum sa fii ucis, de glont sau de streang e o optiune), ca unora le face placere sa practice meseria asta, au aici cateva marturisiri. Cine ajunge sa practice meseria asta, daca nu e pur si simplu o sclava traficata, o face din disperare dincolo de limite. Imi aduc aminte cand eram saraca, in facultate, cand nu aveam la propriu bani de autobuz, ma gandeam la munci grele, umilitoare, dar nicio secunda nu m-am gandit macar la a avea o relatie cu un barbat care nu ma atrage pentru bani. Pentru ca asta e tot un fel de prostitutie, unde chiar daca nu risti sa fii ucisa, umilita, abuzata in orice moment, iti vinzi sufletul. Asa cum spunea Mary Wollstonecraft cu doua secole in urma, femeile ar trebui sa inteleaga ca a fi prostituata nu e o meserie, nu e o optiune in situatii disperate. La fel si a avea o relatie cu un barbat care nu-ti place pentru a-ti indulci starea meteriala sau a supravietui. In conditiile actuale, in care barbatii au educatie patriarhala, nu te poti astepta decat rar de la sprijin real de la un barbat. Barbatii acum sunt doar pentru placere, te intalnesti cu ei in oras, te distrezi, dar cand ai probleme fugi de ei. Pentru ca nu te accepta cu probleme, iar daca o fac nu o fac gratis. Ultimul lucru cand ai probleme e sa apelezi la barbati, la o relatie, la orice de genul asta. Sexul, daca nu il faci pentru placerea ta, nu-l faci deloc sau il faci singura, adica tot pentru placerea ta. Orice asociere a barbatilor cu problemele materiale ale unei femei e toxica. Sigur, exista acele exceptii de care am vorbit, dar in viata nu e bine sa te bazezi pe noroc. Nu ne construim viata jucand la loto.
http://www.cooperativaurbana.ro/povesti-prostituate-traficate/

Continue Reading

Jurnalul unei feministe. Cum sa-ti educi fiica sa nu ajunga o ratata

Cu ocazia decernarii oricarui premiu, ca e Oscar, ca e un premiu sportiv, laureatii aduc multumiri parintilor de cele mai multe ori. Parintilor cu care adesea au conflicte, pe care adesea ii dispretuiesc. Pana la urma o familie e o comunitate in care oamenii se aduna fara sa se cunoasca, in care oamenii nu se aleg. Adica unde se merge pe noroc. SI atunci posibilitatea ca intelegerea reala, afinitatile reale sa apara, sunt foarte mici. Sigur, in cazul meu nu e diferit. Daca as fi intr-o astfel de situatie, as avea un singur motiv sa le aduc multumiri parintilor, in primul rand mamei, cu care nu am si nu am avut niciodata o relatie macar aproape de perfectiune.
Ii multumesc mamei mele pentru ca nu m-am crescut ca pe o fetita, asa cum se presupune ca se creste o fetita, cu roluri de gen. Am aflat tarziu despre stereotipurile de gen, de la scoala. Si ii multumesc tatalui meu pentru ca mi-a oferit orice, numai figura paterna clasica, patriarhala, nu. Mi se pare putin, dar esential pentru educatia sanatoasa a unor copii, fie fete, fie baieti. Din nefericire suntem cultura, educatie, nu altceva. Sigur ca in asemenea mediu, fara sa mi se spuna un singur cuvant despre feminism, am inceput sa emit idei feministe din copilarie, revoltata de inegalitatile din cultura, de istorie. Dar nu stiu ce s-ar fi intamplat daca lucrurile ar fi stat altfel, daca as fi fost invatata de mica ce e de facut pentru o fetita, ce e de facut pentru un baiat. Tot ce era pentru un sex era si pentru altul, de la jucarii pana la complimente. Mama mea nu mi-a zis ca arat bine mai mult decat fratelui meu, si oricum am aflat mult mai mult despre darurile mele fizice (pe care orice om din orice populatie le are) de la prieteni decat de la familie. Era de la sine inteles ca doar realizarile profesionale conteaza cu adevarat. Si de la sine inteles ca oricine, daca are cu ce, trebuie sa nu cunoasca limite in dorinta de a realiza lucruri. Pe scurt, am fost educata conform indicatiilor din articolul din primul link.
Acum ma gandesc ca poate asta era singura influenta buna a comunismului. In comunism, cel putin teoretic, femeile puteau face orice. Mama mea a facut scoala si a muncit in cea mai mare parte in comunism. Dar si mama ei avea o parere similara. Dar ceea ce e curios e ca am aflat si aflu ca alte femei din generatia mea, dar si mai tinere, nu au fost si nu sunt crescute in acest fel. Nu inteleg cum in ziua de azi, in Occident, cineva mai poate sa isi educe fiica sa-l astepte pe Fat-frumos ca s-o salveze. Pai daca te uiti pe strada, cam vezi cum arata Fat-frumos. E mai bine sa nu ai de-a face cu el, dar inca sa mai astepti sa te salveze.
Mi se parea logic ca visul oricarei femei sa fie sa dispuna de atata independenta financiara incat sa nu aiba nevoie de niciun barbat pentru supravietuire. Apoi, daca are suficiente resurse, sa-si permita sa tina un barbat numai pentru calitatile lui individuale. Dar nu stiam ca exista atata coruptie a mintii incat sa crezi altceva in epoca asta. Iata ca inca exista femei care isi educa fiicele ca pe timpul lui Mary Wollstonecraft, care face o excelenta analiza a fenomenului in secolul al XVIII-lea.
Totusi, realitatea e dura pentru femeile educate in spirit feminist, n-o sa mint. Orice feminista a vazut o femeie fara nicio calitate, nici macar frumusete, care sa obtina cu vaginul mai mult decat ea cu creierul. E vorba de acele femei, cel mai adesea gospodine patetice, care prin intermediul partenerilor, obtin accces la resurse. Dar asta nu inseamna ca lipsa totala de demnitate si inteligenta precara care le dau sanse acestor femei sa obtina acele lucruri sunt calea spre succes, ca strategia lor ar fi ceva fezabil pentru toate femeile. Mai ales ar fi ceva imposibil pentru femeile care gandesc cu propriul creier. Sa-ti educi fiica in acest spirit ca sa isi gaseasca un partener cu resurse e ca si cand ai educa-o sa castige la loto. Pentru fiecare gospodina maritata cu un cocalar cu bani exista o mie care iau bataie de la unul fara bani. Chiar daca sunt constienta ca am utilizat termeni incorecti politic, ideea e ca nicio femeie, din orice mediu, si oricare ar fi nivelul ei intelectual, nu merita asa ceva. SI nu merita sa fie educata pentru a obtine asa ceva.


http://www.forbes.com/sites/learnvest/2012/06/28/7-ways-youre-hurting-your-daughters-future/
http://www.forbes.com/sites/jennagoudreau/2011/10/20/are-mothers-most-responsible-for-sexist-attitudes/

Continue Reading

Poveste din patriarhat de Simona Tache

Azi am primit un link interesant despre partea frumoasa a faptului de a fi femeie. Simona Tache, autoarea, care scrie pentru Catavencu, din cate stiu, a comis mai multe articole cu tenta misogina. E normal, avand in vedere mediul in care creaza. Se stie ca revista Catavencu, apoi urmasele ei Academia Catavenci si Catavencii, musteau de misoginism. Ultima, Catavencii a fost protagonista unui scandal dupa ce a gazduit un articol despe femeile care merita legate de calorifer.
Intr-o asemenea atmosfera, Simona, care probabil e singura sau una dintre putinele femei care scriu la astfel de reviste care contin numele personajului lui Caragiale, a trebuit sa se adapteze, sa se ridice la nivelul exigentelor. Trebuia sa fie ceva deosebit cu ea de la inceput, de a fost admisa acolo, pentru ca la inceput, aceste reviste nu aveau mana de femeie care sa scrie articole.
Iata ca nici de data asta dna Simona Tache nu ne-a dezamagit. SI asta pe bune, pentru ca a scris un articol despre corvoada heterosexuala, cum ar spune Andrea Dworkin, la care sunt supuse femeile in patriarhat. Cele care nu sunt feministe, sigur.
Doamna Tache povesteste ca tatal ei vrut-o baiat, familia a fost foarte dezamagita dupa ce s-a nascut o fetita. Deci s-a nascut intr-o familie patriarhala, cu valori pe masura. Si tot ce a facut dupa aceea a fost sa fie o femeie adevarata din patriarhat si nimic mai mult sau nimic mai spre feminism. In acest articol care iti spune la grea incercare capacitatea de a-ti controla reflexul de voma, autoarea descrie cu lux de amanunte ce are o femeie de facut in patriarhat, cat de mare e datoria ei de a fi frumoasa pentru sotul ei, care nu trebuie sa vada macar la ce se supune ea pentru a arata bine. Gomaj, coafor, epilat, castraveti pe fata, creme etc.
M-am nascut intr-o cu totul altfel de familie. Mama mea si-a dorit fetita, acum nu vrea altceva decat nepotele. Tatal meu e feminist declarat. Si fara sa mi se spuna toate astea, din adolescenta, fara sa stiu de Andrea Dworkin, am respins orice corvoada heterosexuala. Nu am fost niciodata la coafor pentru a-mi aranja parul (pentru ca oricum e plin de bucle), de tuns m-am tuns rar, ma pieptan rar, putini oameni m-au vazut machiata vreodata, si asta in scop de divertisment, nu am incercat gomaj niciodata. Cat despre epilat, mi se intampla rar, si niciodata cu ceara. Chiar ma gandesc ca consum mai putin timp pentru a ma aranja decat un barbat din rasa mea, care trebuie sa se rada des, pentru ca la albi parul creste repede. Si ultima chestie...pantofii cu toc. Ani de zile nu m-am atins de ei, tocmai pentru ca fac rau la coloana. Am cativa pentru divertisment si oricum sunt comozi. Dar nu m-as chinui cu ei pe strada, iar daca ma imbrac elegant, o fac pentru alte femei.
Sigur, asta nu inseamna ca vreau sa fiu urata, ca nu fac sport, desi nu apelez la diete. Dar nu as face nimic mai mult decat ar face un barbat pentru mine. Si imi plac barbatii sexy, spre deosebire de ceea ce declara Simona, ca la femei nu conteaza cum arata barbatul, sa fie destept, sa se poarte bine etc. Pentru femeile din patriarhat o fi asa, dar nu pentru feministe...Pentru unele, cel putin.
Articolul Simonei Tache contine si tot felul de marturisiri despre felul cum se poarta o femeie din patriarhat cu partenerul, cum practic isi ascunde umanitatea, sentimentele umane, dorintele, cum incearca sa fie mereu ca o icoana a feminitatii ideale (adica femeii in viziunea patriarhatului). Horror! Se spune despre femeile din Romania ca sunt frumoase. NU sunt mai frumoase decat alte femei din zona, inrudite genetic. NU sunt mai frumoase decat femeile din Italia, cele din sudul Romaniei, cel putin. Ce mai, sunt identice daca le scoti machiajul si toalele extravagante. Dar femeile care au mai auzit de feminism, petrec mai mult timp pentru ele, nu se machiaza in fiecare zi, nu se ingrijesc atata. Si nu se feresc sa isi arate umanitatea, nu sa fie doar niste papusi facute sa incante ochii si orgoliul unui barbat. In cazul asta frumusetea e egala cu prostia, desi prejudecata cu femeile frumoase care sunt si cu minte putina, e falsa. 


http://www.simonatache.ro/2011/06/16/ce-frumos-e-sa-fii-femeie/

Continue Reading

Pornografia si violul

Sunt multe legende urbane care leaga prostitutia de reducerea violurilor, de reducerea violentei. Studiile arata insa cu totul altceva. Pornografia dezumanizeaza femeile, ajuta la anihilarea unor inhibitii normale pe care toti le avem cand e vorba de a agresa un membru al aceleasi specii. Asta e interesant la om, fata de alte animale, faptul ca poate trece de aceste inhibitii. Etologii au venit cu mai multe explicatii, printre care stabilirea unei distante, care nu mai lasa sa se vada semnele durerii si suferintei prin arme, indoctrinarea (inamicii sunt niste fiinte care merita tot dezgustul si trebuie anihilate pentru ca sunt nocive), dar nu in ultimul rand si poate cel mai pervers, pseudospeciatia, adica dezumanizarea inamicului. Pai ultimele doua functioneaza perfect prin pornografie. Barbatii sunt indoctrinati ca femeile vor sa fie agresate, sunt obsedate sexual, asta zice si Freud, foarte bine citat si analizat in romanul Ilincai Bernea, Legende androgine. Dar ca sa mergi la sigur, apelezi la ceea ce zice biserica adica ”femeia nu e om”. Aici pornografia si religiile monoteiste abrahamice sunt intru totul de acord, femeia nu e om. De-aia o putem viola, violenta, ucide. Cine sa sufere pentru un animal?

Imi aduc aminte cand eram in facultate si cum se intampla periodic, se scotea de la naftalina propunerea legalizarii prostitutiei. Ca am facut scandal nu e nimic, dar reactia colegelor care erau de acord cu prostitutia ca atare m-a frapat cel mai tare. Cum sa nu realizeze ca daca au de-a face cu prostituate, barbatii invata sa dispretuiasca femeile, care sunt doar bucati de carne? Dincolo de nenorocirea unor fiinte umane, impinse de saracie sa isi vanda si ultima farama de demnitate umana, situatia lor le afecta pe toate celelalate.

Si cu surprindere aflu ca femeile incep sa fie deranjate de prostitutie, dar pornografia e acceptabila in continuare. Cel putin in Romania. Avem aici o excelenta analiza a legaturii dintre pornografie si viol de Diana Russell.

http://www.dianarussell.com/porn_as_a_cause_of_rape.html

Continue Reading

Despre lesbianismul politic

Ma gandeam zilele trecute la ce trebuie sa simta femeile care se lasa pacalite de patriarhat, care nu realizeaza de la varste tinere minciunile care li se servesc pentru a fi exploatate pe toate partile, pentru ca fi transformate in servitoare, lucratoare sexuale, infiermiere, bone, utere ambulante. Da, pentru ca asta e soarta care li se pregateste femeilor daca nu se opun. Daca tu crezi in tot ce ti se serveste de catre patriarhat inseamna ca esti in stare sa crezi in orice prostie, orice superstitie, in mos Craciun. Cam asta e credinta in feminitate, un fel de credinta intr-un mos Craciun cand esti jefuita pe strada. Nu e de mirare ca femeile care accepta patriarhatul sunt si credincioase adesea (nu am studii, desi cred ca exista). Dar pare logic ca atunci cand incepi sa gandesti, ai sanse sa o faci pana la capat. Si daca ai ceva logica si ceva cultura, intelegi singura ca ai nevoie de feminism, nu trebuie sa inveti la scoala, sa citesti articole. Dovada o reprezinta femeile care cu secole in urma au emis idei feministe, ca Wollstonecraft, Harriet Taylor, Flora Tristan etc. Si probabil sunt multe altele de care noi nu stim. Feminismul e doar bun-simt, logica, simt al dreptatii. Nu e nicio filosofie complicata. Daca aplici principiile justitiei ajungi la feminism automat. Dar femeile au fost tot timpul inafara legii...
Iata ca lucrurile se schimba, e drept, foarte incet. Cele mai multe femei au nevoie de feminism, au nevoie sa-l invete la scoala, sa citeasca despre el. Totusi, o mare problema este lipsa alternativelor, a modelelor. Degeaba afli ca esti discriminata daca te intorci in lumea asta patriarhala unde e greu sa te imbogatesti daca esti femeie, sa ai putere politica, iar familia patriarhala e singurul mod de convietuire pentru o femeie heteresoxuala.
In aceste conditii, lesbianismul politic ar furniza nu numai modele alternative, dar si sanse mai mari de eliberare pentru toate femeile, inclusiv cele heterosexuale. Lesbienele au facut mai mult pentru alte femei decat tatii si fratii lor, care le vand si ucid in numele onoarei. Multe feministe, teoreticiene si activiste, erau si sunt lesbiene. Ca lesbiana, lumea se vede mai limpede, nu mai esti sfasiata intre propria sexualitate si propria demnitate umana. Situatia lesbienelor e cea mai mare nedreptate istorica. Macar daca femeile le-ar fi cu adevarat recunoscatoare...
Iata cateva date despre lesbianismul politic.
http://sisterhoodispowerful.wordpress.com/2012/07/22/lesbian-feminism-or-political-lesbianism-in-2012/
http://bugbrennan.com/2012/09/06/when-i-grow-up-i-want-to-be-a-lesbian/

Continue Reading

Sa sarbatorim ziua fetei bucurandu-ne ca suntem femei

Azi e ziua fetei! La noi nu conteaza ca de obicei. Numai ca asta e o zi care ar trebui sa fie sarbatorita pretutindeni. Repet ca educatia feminista ar trebui sa fie tratata ca unul dintre cele mai importante aspecte ale educatiei unei femei, iar aceasta educatie ar trebui sa inceapa din copilarie.
Feminismul nu numai ca ne-a schimbat viata, dar educatia feminista cred ca ne poate salva de la multe situatii neplacute, de la abuzuri sau chiar ne poate salva viata.
Aflu cu surprindere ca lumea, chiar si femeile, datorita educatiei patriarhale, sunt pline de prejudecati. Mi se pare mai mult decat aiurea ca o femeie sa spuna despre o alta ca e curva, ca se imbraca intr-un anumit fel, ca face anumite lucruri in viata ei. Nu-mi imaginez cum e sa te gandesti la comportamentul tau sexual ca e gresit, ca risti sa faci ceva care sa te califice drept curva. Nicio secunda in viata mea nu m-am gandit la asta. Daca nu faci nimanui rau cu ceea ce faci, daca nu amagesti pe nimeni, daca nu promiti lucruri pe care nu le poti face, dar mai ales, daca nu abuzezi, atunci nu ai cu ce sa te rusinezi cu viata ta sexuala. Din pacate, inca mai exista femei care se cenzureaza, care cenzureaza libertatea altor femei, care se limiteaza pe ele insele, dar si pe altele, prin atitudinea lor.
Pentru ca educatia patriarhala, in special datorata religiei, le face sa gandeasca asa. Recunosc, lucrurile astea imi sunt straine. Intotdeauna am crezut ca a fi femeie e ceva extraordinar, ca in spatele conditiei biologice de femeie se ascund aspecte extraordinare. Imi aduc aminte de un reportaj despre performantele in sport ale atletilor de diferite sexe. Femeile, desi in aparenta aveau unele handicapuri (masa musculara mai mica, inima mai mica, o concentratie de apa mai mica in organism) compensau cu alte caracteristici, adesea misterioase. Femeile au multe avantaje, sa nu uitam ca traiesc mai mult. Inclin sa leg propriile performante de faptul de a fi femeie, si recunosc, tin la fiecare gram de estrogeni care ajunge in creierul meu. Probabil performantele femeilor ar fi superioare daca mai multe ar gandi asa.
Ceva despre misterele corpului feminin, recent studiate, in al doilea link. Femeile au o mare capacitate de a simti placerea, de aceea trebuie sa se bucure de ea! De ziua fetei, nu risipiti conditia de femeie biologica, e ceva minunat, extraordinar!


http://www.empowher.com/print/1010492

http://www.feminism-romania.ro/presa/stiri/970--clitorisul-istoria-nespusa.html

http://www.unwomen.org/news-events/in-focus/international-day-of-the-girl-child/

Continue Reading

Despre succesul heterosexual al unei femei in patriarhat

Faptul ca nimic nu spune mai putin despre noi decat viata personala cred ca am mai spus. Daca vrei sa arati ce te reprezinta, fa ceva, creaza ceva, acolo vorbesti cu adevarat despre ceea ce esti. Viata personala depinde de numerosi factori care in cea mai mare parte nu tin de tine. E ca si ceea ce mananci, poti evita trans-fat, glucide rafinate etc, dar pana la urma tot de la supermarket te alimentezi, tot cu haine la moda te imbraci si tot cu barbati care exista in mediul tau faci sex sau te cuplezi. Nu ai ce sa faci...Mai ales acum cand lumea e atat de amestecata, cand potentialii nostri parteneri provin din medii familiale diferite, cu mentalitati diferite, poate chiar din culturi diferite. Alegerea unui partener nu era usoara nici cand existau elite bine determinate. Acum e mai complicata decat o alimentatie cu adevarat sanatoasa. Eviti zaharuri rafinate si grasimi hidrogenate, dar nu poti evita nitritii din salata. Singura solutie e sa te linistesti, si eventual sa te focalizezi pe alte surse de recompensa. In acest caz relatiile low cost, in care nu te implici afectiv foarte mult, sunt o solutie.
Dar ce faci cand acest aspect al vietii tale e foarte important? Ce faci cand si o relatie low cost e un lux?
In Legende androgine Ilinca Bernea descrie  tipuri abuzive de relatii heterosexuale, cu alte cuvinte forme (oribile) de abuz emotional, dar si fizic, la care sunt supuse femeile heterosexuale intr-o societate patriarhala. Dar atentie, vorbeste de ceea ce i se poate intampla unei femei educate, independenta material atunci cand isi exercita heterosexualitatea. Adica nu spune nimic despre fetele putin educate, sarace, care convietuiesc cu barbati abuzivi pentru ca nu au unde sta, nici despre cele care aluneca pe panta prostitutiei pentru a-si plati drogurile. Si mai ales nu vorbeste de femeile care nu au avut norocul sa se nasca in Occident, fie si in Romania, chiar si in Albania sau Georgia. Cu alte cuvinte, lucrurile pot fi infinit mai rele decat atat. Dar si asa simti ca citesti un scenariu horror. Cum abuzurile emotionale, manipularea unei femei in sensul utilizarii ca obiect sexual, desconsiderarea sentimentelor si dorintelor ei, de fapt tratamentul ei ca un obiect definit de vagin, nu se pedepsesc prin lege? Oare astea nu sunt considerate crime? Decat sa mi se intample asa ceva, as prefera sa fiu jefuita, chiar prin agresiune, ceea ce de fapt mi s-a intamplat. Delictele acestea niciodata pedepsite sunt mult mai grave.
Fenomenele descrise in Legende sunt inspirate din fapte reale. Astea chiar se intampla in realitate, chiar si femeilor culte, inteligente, dar si atragatoare. De ce? Asta e tratamentul normal al femeilor in patriarhat, se intampla pentru ca e tolerat, chiar incurajat in anumite medii. Cand citesti acele pagini cutremuratoare, cand afli si marturiile unor femei pe care le consideri atat de inteligente si fermecatoare incat sa aiba acces la barbati de calitate, dar si sa stie sa aleaga, te intrebi de ce tie nu s-au intamplat astfel de lucruri? Ilinca Bernea da raspunsul. Patriarhatul pedepseste femeile recalcitrante, femeile rele, nu pe cele obediente, care se supun regulilor, adica pe acelea numite feminine. Cum scria Cordelia Fine intr-o carte de psihologie experimentala, Creierul pe cont propriu, femeile cooperante primesc morcovul, cele necooperante primesc batul. Asa ca prea multe optiuni nu exista...In Legende este vorba de femei care pun statusul masculin in dificultate, care submineaza autoritatea masculina, iar asta e batul pe care il primesc, sunt hartuite, umilite, inselate, chiar violate.
E logic in asemenea conditii sa crezi ca daca nu ai primit acest tratament e ceva suspect cu tine? Adica arati cumva cooperanta, ceea ce nu e deloc de lauda. Am motive sa cred ca barbatii miros partidele, adica femeile pe care le considera atat de fraiere incat pot fi utilizate pe termen lung in alte scopuri decat sex. Probabil fac parte din aceasta categorie. Dar probabil mai e un aspect. Orientarea catre feminism de la varste fragedea, abordarea feminista a oricarei relatii. In acest caz solutia e mult mai dureroasa poate decat abuzul insusi. Daca unele femei evita abuzurile jucand roluri feminine, o alta modalitate ar fi situatia de a fi permanent in razboi, tratand barbatii ca pe jucarii si experimente, luand cat mai multe senzatii, informatii, placere, dar pastrandu-ti luciditatea si o unda de agresivitate non-stop. Fara sa realizezi, de fapt sacrifici cel mai important lucru, anume ceea ce poti tu insati simti, cele mai frumoase sentimente. Fara sa realizezi joci dupa regulile patriarhatului aducand in lupta arme mai dure, mai perverse. Ilinca Bernea vorbeste intr-un alt context si despre asta, despre usurinta materialistilor de a-si sacrifica sentimentele, adica...sufletul. Femeile care fac asta nu prea afla ce e daruirea, ce e pasiunea, ca si barbatii patriarhali.
In concluzie, femeile nu se pot lauda cu succesul lor la barbati in patriarhat. Pentru ca daca acesta exista, atunci ele sunt ori ipocrite, ori spalate pe creier, ori perverse si reci. In toate cazurile, acest succes e inutil...

Continue Reading

Metode de combatere a discriminarii femeilor

Zilele trecute ma gandeam ce s-ar putea face, dincolo de toate teoriile feministe, pentru combaterea discriminarii, dar fara efecte puternice si foarte frustrante asupra femeilor. Pana la urma nu stiu daca s-a vorbit sau se vorbeste despre drama femeii heterosexuale, condamnata, chiar daca gaseste o modalitate sa eludeze discriminarea pe plan material, profesional, social, la esec pe plan personal. Nu stiu daca s-a scris despre groaza adolescentei feministe heterosexuale, care nu stie ce atitutinde sa adopte intr-o lume misogina.
Relatiile heterosexuale sunt, de cele mai multe ori, oribile. Nu vorbesc de cazurile cand femeile sunt batute, abuzate emotional sau traiesc cu barbati din motive materiale. Vorbesc de cazurile fericite, sau ma rog, cele mai fericite, de relatii parteneriale, de relatii in care partenerii sunt egali, se ajuta reciproc, femeile sunt respectate ca fiinte umane, bu tratate ca obiecte. Dar si in acele relatii, femeile au, cel putin la inceput, de luptat cu niste ramasite de mentalitati patriarhale. Chiar daca inving, si isi educa partenerii, nu e nicio placere o astfel de victorie, care iti lasa un gust amar. Partenerul meu crede ca as reusi sa educ orice barbat, din cea mai misogina cultura, unde oricum eu nu as avea probleme. Chiar si de ar fi asa, desi nu cred, tot ar fi o nenoricire, pentru ca e o tortura sa faci aceasta educatie, nu o placere. Mai ales cand iti pasa.
Imi place sa spun ca daca sexul masculin e cea mai frecventa boala genetica, heterosexualitatea feminina e cea mai frecventa boala mentala. Pentru ca e toxica, distruge viata. Atractia sexuala e cea mai grea problema pentru o femeie care vrea sa se emancipeze. Pentru discriminarea pe alte planuri gaseste solutii, cel putin in Occident, dar nu pentru asta. Pana la urma, orice ai face, dai de o relatie abuziva emotional, chiar daca te pricepi sa eviti misoginii, superficialii (cat iti limiteaza asta optiunile!). Din simplul motiv ca barbatii se cred grozavi numai pentru ca sunt barbati, si considera ca femeile trebuie sa le ofere foarte mult pentru a fi la nivelul lor.
Ca sa reduci aceasta problema, parerea mea e ca trebuie evitata valorizarea oricarei calitati masculine pe care patriarhatul o recompenseaza, orice calitate foarte apreciata in patriarhat. Ma intreb adesea de ce feministele declarate cauta totusi barbati mai in varsta decat ele si de succes, mai ales cand stiu de cele mai multe ori, cum se obtine succesul. Succesul unui barbat inseamna insuccesul unei femei, o femeie frustrata, data la o parte, discriminata. Dar si abilitatile sociale care conduc la succes nu sunt tocmai de apreciat pentru o feminista. Apreciind aceste calitati nu facem decat sa sustinem patriarhatul.
Dar cel mai important lucru cred ca e regandirea familiei, regandirea relatiilor, punerea accentului pe sex, ci nu pe alte implicatii, pe asteptarile mari pe care femeile le au de la barbati, diferite de ale barbatilor  de la femei (cel putin in multe cazuri si la inceputul relatiilor). Educatia ne face sa ne dorim de la parteneri lucruri irealiste, dar si care nu ne sunt de folos in realitate, sa ne alegem partenerii dupa criterii nocive. Daca vor suport emotional, intelegere etc, femeile ar trebui sa apeleze la altfel de relatii, fara legatura cu sexul si orientarea sexuala. Acoperirea dintre sex si prietenie e pana la urma specifica culturii Occidentale, de unde vine si dragostea ca pasiune. In Africa, dar si la Afro-americani, exista foarte multe femei care isi cresc copiii singure. Motivele, dincolo de cele sociale si/sau culturale, au poate legatura cu acceptarea diferentelor ireconciliabile dintre femei si barbati datorate mentalitatilor patriarhale. Femeile din populatia care a mers cel mai departe pe calea umanizarii recunosc o problema, si incearca sa o rezolve.
Dincolo de toate astea, femeile ar trebui sa-si manifeste dorintele, optiunile politice si sociale. Creand modele de organizare familiala si sociala feministe am reda indivizilor posibilitatea de a opta pentru un model sau altul. Cred ca daca ar avea de ales, cei mai multi barbati din patriarhat ar vrea sa traiasca intr-un mediu feminist. Numai ca ei nu stiu ce e, ce ofera. Pentru ca pana la urma e mai usor sa satisfaci o scorpie decat sa faci fata presiunii patriarhale in orice moment, ajungand pana la a umple campurile Europei si nu numai cu propriile oase.



http://www.feministe.us/blog/archives/2012/09/17/can-black-women-lead-on-rethinking-marriage/

Continue Reading

Societati matriliniare in trecut si acum

Visul femeilor, mai ales al feministelor, este matriarhatul. Dar matriarhatul, ca echivalent al patriarhatului, forma de dictatura a sexului masculin asociata cu dezumanizarea, reducerea la obiecte sexuale si de reproducere a sexului feminin, nu a existat niciodata. Au existat in multe parti ale lumii, foarte probabil si la noi, forme de organizare matriliniara, adica societati in care rangul si averea sunt transmise exclusiv pe linie feminina. Puterea politica, militara o au insa tot barbatii, dar femeile au capacitatea de a alege. Sigur, femeile nu lupta, iar politica in societatile traditionale se referea in mare parte la razboi.
Nu am verificat informatia, trebuie sa ma documentez mai bine despre societatile matriliniare de acum, dar si din trecut, dar cred ca majoritatea, daca nu toate, erau de agricultori. De ce? E simplu! Femeile s-au ocupat intotdeauna cu culesul plantelor, ele au inventat in mod sigur agricultura. In aceste conditii, dezvoltarea acestei functii ar trebui sa conduca la mostenirea terenului si a acestei activitati altor femei. Nu e de mirare insa ca societatile de crescatori de animale, inclusiv cea a evreilor din Vechiul Testament, sunt patriarhale. Sigur, cresterea animalelor si agricultura apar in aceleasi societati, dar ponderea acestor activitati e diferita. In jurul unor activitati masculine, ca vanatoarea, se dezvolta cresterea animalelor, ceea ce conduce la mostenirea pe linie masculina a animalelor mai intai, apoi a din ce in ce mai multe lucuri. Nu numai ca barbatii au inceput sa cumpere animale, animalelor au devenit mijloc de schimb, dar femeile au ajuns si ele astfel de mijloc. Relatiile dintre barbati, legate de aceasta activitate, erau mai puternice. La fel in societatile matriliniare, relatie de rudenie pe linie feminina, dar si cu alte clanuri feminine, trebuie sa fi fost mai puternice. Ceva important, societatile patriarhale sunt mai razboinice, mai bune la razboi, asa se explica disparitia celor mai multe societati matriliniare.
Aceste analize sunt utile pentru demontarea a din ce in ce mai multe retele de interactiuni patriarhale, care mentin femeile in sclavie. Legile, reglementarile, cum o arata istoria in alte domenii, nu sunt suficiente. Trebuie create alte interactiuni, alte necesitati. Iar stabilirea altor relatii intre femei, dar si intre femei si barbati, precum si intre barbati, ar putea schimba situatia. Educatia, castigurile materiale, sunt determinante pentru modificarea statusului femeilor, dar nu e suficient. O mai mare solidaritate intre femei, legata si de producerea de bunuri materiale si spirituale e un aspect. Altul este modificarea relatiilor de familie. Desprinderea reproducerii feminine de necesitatea unui partener ca "provider" e un alt aspect important.
Un altul poate si mai important este eliberarea sexuala a femeilor. Ce s-a facut pana acum este foarte putin. Atata timp cat majoritatea femeilor nu au o viata sexuala libera, conform propriilor aspiratii si dorinte reprimate de milenii, nu se poate vorbi de libertatea sexuala in cazul femeilor. Femeile trebuie sa-si aleaga partenerii, sa investeasca mental in stabilirea calitatilor lor nu ca provideri si protectori, ci ca parteneri de sex, de placere. Atata timp cat femeile isi desfasoara viata sexuala dupa canoanele patriarhale, cat vor sa fie frumoase pentru parteneri, nu alearga ele dupa barbati frumosi, dupa propriile fantezii sexuale, pana cand nu se creaza o piata a sexului in beneficiul femeilor, nu al barbatilor (nu ma refer la industrie porno sau prostitutie, ci la persoane agreabile ca parteneri de sex) emanciparea femeilor e o vorba goala.
 http://www.mentalfloss.com/blogs/archives/132885

Continue Reading

Democratia nu exista nicaieri- drepturile femeilor sunt dovada

Democratia e un vis frumos, asimptotic. Ne apropiem de el, dar niciodata nu-l atingem. In unele epoci ne apropiem mai mult, in altele mai putin. Toata lumea s-a contaminat in ultimii 200 de ani de acest vis, dar chiar in locul unde a aparut, in cultura in care a aparut, cea Occidentala, s-a spulberat adesea, mai ales in ultimul secol.
Dar dincolo de toate aceste sincope, cea mai mare hiba a democratiei o reprezinta drepturile femeilor. In Constitutia Statelor Unite, cea mai democratica in epoca, femeilor nu li se acorda drept de vot. In conditiile in care negrii eliberati aveau acest drept, chiar daca nu si-l exercitau din motive lesne de inteles. Situatia femeilor a fost intotdeauna si este inca luata ca atare, ca si cand ele s-ar fi nascut doar ca utere ambulante si servitoare. Cea mai mare realizare a lor era doar sa-si inchirieze uterul cat mai bine, in cele mai bune conditii. E uimitor ca si parintii le educau in acest fel, fara sa se revolte, fara sa se gandeasca la demnitatea lor umana. Atunci cand se murea pentru libertate, la libertatea propriilor fiice, mame, surori nu se gandea nimeni. A trebuit sa vina miscarea feminista ca sa constientizeze la inceput timid aceasta problema.
Reminiscente ale acestei viziuni exista si acum din belsug, mai mult decat am vrea sa auzim. Problema avortului este una dintre ele. Conform traditiei, corpul femeilor, in special uterul, nu le apartine. E ceva de inchiriat. Daca in trecut apartinea sotului dupa ce familia de origine il tranzactiona, acum societatea isi cere si ea impozitul pe acest organ.La timpuri noi, reglementari noi! Dupa ce am cunoscut societati totalitare, in care libertatea individului era mai suntata decat in monarhiile absolutiste (nimic nu e mai despotic decat puterea multimilor) exploatarea femeilor trebuia sa tina pasul cu timpul. De aici punerea in discutie a dreptului la avort. Daca stiinta moderna va face in asa fel ca un embrion sa fie implantat in organismul oricui, chiar si al unui barbat, oare asociatiile pro-life se vor opune avortului in acest caz? Sa zicem ca unui barbat i se implanteaza un embrion in abdomen, fara sa stie, fara sa vrea, doar pentru ca pedeapsa pentru ca a facut sex cu o femeie. Cand ar descoperi aceasta problema, si ar vrea sa avorteze, cum ar reactiona oare partizanii pro-life? Ar fi interesant sa-i intrebam.   
Dar atata timp cat femeile nu au dreptul la a dispune de propriul corp, garantat de constitutiile din toata lumea (ce prostie, nici constitutia Europeana de 1000 pagini nu-l garanteaza, altfel avortul nu ar fi ilegal in Polonia si Irlanda), nu se poate vorbi de democratie. Jumatate din populatie e sclava, corpul ei e in proprietatea altora, inclusiv a statului.
O etapa importanta pe calea democratiei ar fi constientizarea acestui fenomen, constientizarea gravelor incalcari ale drepturilor femeilor. Prin educatia in scoala, in familie, dar si prin mass-media, orice manifestare sexista ar trebui sanctionata. Cum in ziua de azi in multe familii se inregistreaza o educatie de o mare corectitudine politica atunci cand e vorba de rasism, acelasi lucru ar trebui sa apara si cand e vorba de sexism. Catalogarea unei femei drept "curva", minimalizarea femeilor si a performantelor lor, blamarea feminismului, dar mai ales orice negare a dreptului la avort ar trebui ridiculizate si sanctionate.Dar cand la noi oameni de succes, lideri de opinie afiseaza fara probleme idei sexiste...
Unele statistici arata ca femeile se considera mai eliberate de contraceptie chiar decat de dreptul de vot. Diferenta dintre contraceptie si dreptul de vot e acea dintre libertatea fizica si drepturile civile. Fara contraceptie o femeie e sclava, nu dispune de propriul corp. Ca sa te bucuri de drepturi civile, trebuie sa fii libera.

 http://www.salon.com/2009/04/10/means_reproduction/

Continue Reading

Pierre Bourdieu, un filosof de doi lei. Dar numai la propriu

Legile pietii ar putea functiona in multe domenii, dar nu in cultura. La targul de carte Kilipirim am achizitionat o gramada de carti foarte bune (unele dintre cele mai inteligente si valoroase) la preturi derizorii. Printre altele am cumparat "Dominatia masculina" de Pierre Bourdieu, aparuta in 2003 la editura Meridiane la pretul de...2 RON.

O recomand tuturor, atat femei, cat si barbati. Bourdieu, un filosof francez devenit sociolog, despre care s-a vorbit la Bestfest in cadrul salonului Francez (Franta a fost tara invitata anul acesta), a scris mai multe carti pe teme de actualitate cum ar fi "Despre televiziune", un mare succes. "Dominatia masculina" a aparut in Franta in 1998, a fost criticata de feministe, "pentru intarziere si neadecvare" (cum scrie in prefata de Bogdan Chiu), dar pentru noi, unde cartile pe subiecte feministe sunt o raritate, aceasta carte subtire, intr-o lume in care oamenii nu se inghesuie sa citeasca, e foarte binevenita. Mai ales la pretul asta...

In putine pagini si cuvinte, desi destul de academice, autorul explica aproape tot ce e de explicat despre dominatia masculina, despre mecanismele prin care se perpetueaza si se regenereaza din generatie in generatie. Mai mult, raspunde la toate intrebarile intens vehiculate de catre misogini si nu numai de tipul "de ce acum, cand femeile nu mai sunt discriminate, nu fac anumite meserii, ci se indreapta spre cele traditionale feminine?", "de ce nu ocupa functii de conducere, de ce nu fac opere extraordinare?". Cine le opreste acum? De ce nu voteaza femeile, care sunt majoritatea, presedinte femei?  Raspunsul e simplu: pentru ca mecanismele de dominare functioneaza, sunt perverse, adesea inconstiente, inculcate in multe aspecte comportamentale. Invatam de mici sa raspundem intr-un anumit fel la factorii de mediu astfel incat mentinem dominatia masculina. Familia, dar mai ales scoala, biserica, statul, ne ajuta din greu. Bourdieu zice ca discriminarea din familie vine din discriminarea din scoala, din biserica, din stat. Si inclin sa cred ca asa functioneaza bucla de feedback pozitiv a discriminarii femeilor.
De asemenea Bourdieu desfiinteaza multe din cele ce se spun despre femei, despre modul cum ele insele isi perpetueaza situatia (ceea ce e adevarat). Nu o fac pentru ca "asa le place", ca ar fi ceva in natura lor sa fie dominate, ci pentru ca respecta niste legi ale dominarii, aplica toate comportamentele subscrise dominarii, pentru ca nu au altceva in loc, societatea nu le ofera un alt stil de comportament, in plus uneori ajunge ca acesta sa le ofere recompense. E un cerc vicios din care e extrem de greu sa fugi, din multe puncte de vedere. Dincolo de aspectele cognitive, dar mai importante, sunt cele afective. Travaliul de eliberare, atunci cand se cunosc solutiile, e cumplit de greu.
Dar in general, cele mai multe femei nu sunt in situatia privilegiata de a fi inteles, a fi realizat ca ceva nu e in regula cu situatia lor, cu viata lor. Mai ales in Romania, unde nici nu se vorbeste de feminism, care e mai degraba demonizat. Zilele trecute am primit niste link-uri cu imaginea Bisericii ortodoxe despre feminism. Pare de necrezut!
Daca ar fi sa ma refer in continuare la jurnalul personal, al unei feministe deci, marturisesc ca am dat primele idei feministe pe la 4 ani pe baza observatiilor din literatura pentru copii. Istoria din scoala a fost o alta sursa de apropiere de feminism. Poate ca in acest timp m-am gandit uneori ca alte femei, care acceptau tacit dominarea, ba inca o mai si propovaduiau, cum am avut unele colege in liceu sau chiar in facultate, aveau o inteligenta modesta. Acum imi dau seama cat de modesta era intelegerea mea. Am venit cu astfel de idei pentru ca am venit dintr-un anumit mediu, pentru ca am crescut intr-o familie in care nu se facea diferenta intre sexe, ba unde femeile dominau de generatii. Mi-era frica de mama, ca face scandal, dar nu-mi imaginam frica de tata, autoritatea paterna mi se pare si acum stranie, contra naturii. Apoi am avut noroc cu scoala, unde nu se facea aceasta diferenta, din contra, sefa clasei era fata, am avut apoi profesoare feministe. Am facut o facultate tehnica, dar populata de femei, marea majoritate a studentelor si aproape toate profesoarele. Sunt recunoscatoare pentru toate astea, pot spune ca am avut noroc. Nu-mi imaginez cat de frustrata si descurajata as fi fost in alt mediu. Dar cred ca n-as fi acceptat resemntata dominatia.
Sunt unele aspecte cu care nici eu nu sunt de acord cu Bourdieu. De exemplu el da exemplul femeilor care si-au insusit dominarea si prin faptul ca multe femei din Franta vor barbati mai inalti decat ele. Si mai in varsta. Inaltimea si varsta tin de dominare. Eu inclin sa cred ca varsta, da, dar nu inaltimea. Cel putin in unele cazuri, inaltimea ar tine de frumusete. Unii barbati de succes vor fotomodele mai inalte decat ei. Cu varsta sunt de acord. Imi plac barbatii mai inalti, dar nu mai in varsta decat mine. De asemenea, nu sunt de acord cu unele aspecte legate de sex propriuzis, de dominarea sexuala propriu-zisa a femeilor prin anumite pozitii, atitudini. In sensul ca lucrurile sunt mai complicate...
Oricum, o lectura placuta pe care o recomand.

Continue Reading

Cand strainii, ci nu mamele, te pot salva

"Un tramvai numit dorinta" nu poate sa nu te impresioneze mai ales atunci cand Vivien Leigh joaca rolul principal. Dar mai ales daca ai trecut printr-o experienta similara, cand simti ca nimeni nu te intelege si nu e de partea ta, ca toata lumea iti e ostila, ca nu ai nicio sansa. Poate replica cea mai memorabila din aceasta celebra piesa (ecranizata) este aceea legata de situatia oribila de "dependenta de bunavointa strainilor". Toata lumea te-a parasit, nu ai nimic si pe nimeni, nu-ti mai ramane decat speranta dureroasa a bunavointei oamenilor carora nu le pasa de tine pentru ca nu au de ce sa le pese. Cum se stie, autorul acestei piese, Tennessee Williams, era de stanga.
Eram in facultate, intr-o situatie financiara, sociala (ce poate fi mai rau decat sa fii student/a?), sentimentala (normala la varsta aia) extrem de proasta, dar total nerecunoscuta fata de oricine altcineva dintr-o mandrie data tocmai de ideea ca nimanui nu are de ce sa-i pese, tot ce pot obtine e dispretul, jena sau iritarea oricui ar afla de maruntele mele probleme. Si replica aceasta m-a impresionat profund.
Anii au trecut, lucrurile s-au schimbat. Am vazut ca mie imi pasa de altii in situatii disperate, ca nu ma simt nici jenata, nici iritata, nici dispretuitoare cand imi vorbesc de problemele lor. Uneori nu le inteleg, dar intotdeauna incerc sa-i ajut. Si replica aceea, care altadata ar fi fost aproape sa-mi smulga lacrimi (dar ce femeie tanara si "curajoasa", adica lipsita de incredere in ceea ce e ea, cu toate sentimentele ei, ar recunoaste asta?) a inceput sa mi se para plina de dispret fata de... conditia umana. Pentru ca intotdeauna, mai mult sau mai putin, poti spera in cea mai mare si mai frumoasa minune: bunavointa strainilor pe care nu-i cunosti, nu te cunosc, care nu vor nimic de la tine, dar care te ajuta pentru ca le pasa de tine sau care te ajuta pur si simplu din intamplare. Exista asemenea straini tot timpul, dar nu stii unde sunt, nu stii ce pot face pentru tine, nu stii cum sa te folosesti de roadele "bunavointei lor" impersonale. Dar ei lucreaza tot timpul, asta e cert. Problema e cum sa faci sa ii ajuti sa te salveze.
Se spune ca nimeni nu-ti vrea mai bine decat parintii. Vazand mai multe despre lume, mai ales despre alte culturi (desi si cea Occidentala imi ajunge), asta mi se pare o gluma proasta. Chiar foarte proasta. Parintii ti-ar vrea binele cum il inteleg ei, cum il vad ei, la nivelul lor. Daca ai noroc, cel mai mult poti spera de la parinti la o educatie buna. Dar ei nu te pot apara de foame, de boala, de saracie, de cutremure, de inundatii, dar mai ales de umilinte. Aici intervin...strainii. Niste straini, nu parintii nostri, ne-au salvat de comunism, niste straini ne pot salva de accidente, cutremure, boli si de umilinte. Iar bunavointa unor straine ne-a adus niste legi dragute, feministe, pentru care noi nu am luptat, dar de care ne bucuram. Acele legei venite pe filiera UE pe care Mihaela Miroiu le numeste "feminism room service" ne schimba viata in fiecare zi. Si nu e numai atat, strainele numite feministe daruiesc in fiecare zi demnitate umana, sperante unor femei carora mamele lor nu au reusit sa le dea asa ceva.
In acest week-end am fost intr-o mica excursie unde am cunoscut o femeie educata, sexy, supla, fermecatoare, eleganta. Am vazut insa ce inseamna cunostintele, capacitatea de a invata fara...filosofie. Femeia aceasta, un model din multe puncte de vedere pentru femeile de varsta ei, avea o mare problema. Fiica ei, fara serviciu si fara studii terminate (desi mama era absolventa de cateva facultati) voia sa-si paraseasca sotul pentru un alt barbat, motociclist si nonconformist. Era ca in reclama aceea proasta la o "ziua barbatului". Mama cerea toturor sfaturi in legatura cu posibila deturnare a fiicei de la aceasta hotarare nebuneasca.
Pentru o feminista ca mine, situatia asta parea aproape ireala. Mama isi indemna fiica sa se prostitueze, in conditiile in care isi arata toate empatia pentru prostituatele de la marginea drumului. Pai ce altceva inseamna sa stai cu un barbat care nu-ti place pentru siguranta materiala, mai ales cand vrei sa fii cu altul? De ce s-a ajuns aici? Pentru ca in Romania o femeie divortata nu obtine la divort siguranta materiala pe care o obtin femeile din alte tari Occidentale, dar dezvoltate. Mama nu vedea unde e buba, nu vedea cat de dureroasa era situatia propriei fiice, nu vedea ca toata situatia e o falsa problema. Numai politicienii si mediul de afaceri sunt de vina pentru asta, nu fiica ei, care ii reprosa ca nu "vrea s-o vada fericita". Poate ca mama nici nu-si punea problema. Fericirea e un moft in situatia asta. Femeile in Romania nu sunt fericite, ele supravietuiesc. Ca prostituate cu contracte mai bune sau mai proaste. Totul vine si de la faptul ca in mediul de afaceri corupt, femeile castiga mai prost decat barbatii. In Romania femeile educate care lucreaza nu-si permit sa se intretina singure din cauza salariilor foarte mici.
Repet, standardul de dezvoltare al unei societati ar trebui sa fie legat si de posibilitatea unei femei de a avea o viata sexuala libera, nu pentru supravietuire. Ce poate spera tanara femeie care vrea sa traiasca asa cum ii place? In bunavointa strainelor, nu a mamei ei. Adica in succesul mai mare al miscarii feministe, in influenta ei economica si sociala. Dar poate ca si mama ar fi altfel daca ar fi auzit de feminism, daca despre demnitatea femeilor s-ar vorbi mai mult in mass-media, daca in locul cartilor de antroposofie ar fi citit cate ceva din niste autoare feministe...Asa e cand strainele nu sunt lasate sa ajute...

Continue Reading

Cand educatia sau lipsa ei ucide

Cazul unei fetite de 13 ani din SUA care s-a sinucis pentru ca era hartuita de colegii ei arata ca educatia patriarhala, sexista, ucide in continuare. Fetita era numita "slut" de catre agresori anonimi. N-a mai rezistat si s-a spanzurat. Ceea ce e dureros e ca parintii ei nu sunt revoltati, spun ca agresarea copilului lor e doar opera unor copii care nu stiu ce fac. Oare? Mai mult, parintii ei tineau sa spuna ca fetita lor nu a sarutat macar niciun baiat.
Ceea ce e si mai dureros e ca acest copil a putut fi ofensat cu apelativul "slut". Pai daca mi-ar fi zis mie cineva la vasta ei as fi ras, m-as fi simtit chiar amuzata. Pentru ca "panarama" sau "tarfa" nu e o ofensa, daca ai o educatie feminista, si te intrebi singura daca o femeie poate fi judecata dupa viata ei sexuala inexistenta sau nu, atunci orice are legatura cu asta ti se pare irelevant. Daca ar fi ras de mine ca imi plac cutare sau cutare gen de baieti ar fi fost totuna. Daca esti panarama inseama ca iti plac cam toti. E treaba ta, nu ai gusturi rafinate, dar pana la urma, nu poti condamna pe cineva ca nu se pricepe la estetica.
Dar fetita aceasta nu gandea asa. Ea a suferit cu adevarat incat s-a sinucis. Daca ar fi auzit macar cuvantul "feminism" la scoala, daca acest lucru i s-ar fi spus, cel mult s-ar fi infuriat. Dar situatia e grava, fetele ajung sa fie deja distruse de educatia patriarhala care incepe chiar din primii ani de viata atunci cand afla de feminism la scoala, in tarile in care acesta se studiaza, iar in altele, ca in a noastra, nu se studiaza deloc. Educatia feminista ar trebui sa se faca din primii ani de scoala. Dar la noi se face educatie religioasa, de fapt indoctrinare, ceea ce adanceste educatia patriarhala. Educatia sexuala, feminismul ar trebui sa fie foarte importante pentru formarea tinerelor generatii, mai ales a fetelor si ar trebui sa intre in programa scoalara inca din clasele I-IV. Sexismul din educatia patriarhala distruge creiere, distruge vieti, uneori le si curma ca in acest caz.
Mass media are o contributie nefasta in acest sens, stereotipurile de gen se imprima in mintile copiilor de la varste fragede. Am vazut de curand o comedie absolut oribila, in care o fata de liceu isi facuse singura imaginea de "slut" la inceput pentru divertisment, apoi pentru bani. Discriminarea colegilor a fost cumplita. Dar era un film american, cu happy-end, in care ea isi arata adevarata fata, iar lucrurile revin la normal. Filmul acesta e mai nociv pentru mintile copiilor decat 100 de scene de nuditate. Incalca demnitatea femeii. O atitudine normala ar fi fost ca acea fata sa le arate tuturor ca nu ii pasa, sa-i puna la punct ca nu e treaba lor ce fel de viata sexuala are ea, sa devina foarte populara, sa fie apreciata pentru aceasta atitudine, iar baietii sa o admire ca nu e "gasca proasta".
http://www.huffingtonpost.com/2012/05/08/rachel-ehmke-13-year-old-_n_1501143.html?ref=topbar&ncid=edlinkusaolp00000009

Continue Reading

Victime ale violurilor multiple condamnate pentru ca sunt bolnave

Recent am citit articolul din link despre o bomba biologica pornita dintr-un bordel ilegal din Grecia. Tot, de la titlu pana la cele mai mici detalii ale articolului, limbajul dur, tendentios, lipsit de empatie, pare halucinant. In asemenea lume in care drepturile omului nu mai exista mi-a fost dat sa traiesc? E vorba de niste femei care lucrau intr-un bordel ILEGAL din Grecia, multe fiind victime ale traficului de persoane, adica sclave violate in fiecare zi de mai multe ori, care, la un control de rutina s-a vazut ca era HIV seropozitive. Fotografiile lor au fost publicate, ceea ce le incalca grav drepturile pentru ca eventualii lor clienti, mii de Europeni, printre care si Romani, sa stie ce li se poate intampla, sa fie avertizati corect. Adica pentru niste violatori nenorociti, ca ce altceva e unul care face sex cu o prostituata fortata, ele sunt acum puse la zid, unora facandu-li-se dosar penal pentru vatamare corporala!!! Adica cum? Ele nu erau vatamate corporal de clientii care le violau de fapt? Adica niste victime sunt condamnate, injosite, pentru ca au fost imbolnavite in timpul violului, tocmai pentru ca violatorii sa stea linistiti sau sa stie ce masuri sa ia???? Nu, nu poate fi adevarat!
Imi pare rau ca nu am bani sa le platesc cei mai buni avocati acestor femei. Imi pare rau ca nu pot face ceva pentru ele, iar acelor bestii care le-au violat, iar acum isi fac probleme, le-as face viata amara pentru tot restul vietii lor prin hartuieli in justitie. Daca as gasi un leac contra SIDA, le-as trata gratuit pe aceste femei, ca si pe toate prostituatele din toata lumea, iar pentru clienti nu as ridica un deget. Pai e normal ca violatorii care nu-si asuma nici macar riscul de a fi batuti si zgariati de victime sa plateasca. Si ar fi just.
Dar societatea noastra priveste sexul cu prostituate ca pe ceva normal, ceva benign, nu ca pe o crima abominabila. Repet, e mai rau decat violul unei femei independente, care are o sansa sa se apere. Oamenii nu sunt obiecte, femeile nu sunt obiecte fara vointa care sa satisfaca poftele barbatilor. Au si ele dreptul la viata, la demnitate, la sanatate. Acest lucru nu se putea intampla intr-o alta tara decat Grecia ortodoxa si bigota.
Ceea ce putini stiu este ca din nefericire, sansele barbatilor care le-au violat fara protectie (incalificabil e putin spus) de a se imbolnavi sunt mici. Ele de cele mai multe ori folosesc droguri, iau anticonceptionale, sunt stresate si prost hranite, ceea ce creste sansa de a se infecta. Anticonceptionalele, cel putin unele forme, s-a dovedit ca au aceste efecte cu ajutorul unor studii efectuate pe femeile Africane, iar drogurile, hrana proasta, stressul au efecte negative asupra sistemului imunitar. Iarasi din nefericire, barbatii albi au sanse mici de a lua HIV (albii in general). Sansele lor sunt de 1000 ori mai mari de a lua de exemplu hepatita B. Imi pare sincer rau ca asta e situatia, dar nu as vrea ca ei sa stie acest lucru, sa se perpeleasca putin. Din pacate, putini vor pati ceva.



http://ro.stiri.yahoo.com/bomba-biologica-plecata-dintr-un-bordel-grecesc-mii-154800544.html

Continue Reading

Minciuni despre viata noastra - familia

Amos Oz, scriitor Israelian care se afla de ceva timp pe lista neoficiala cu candidati cu mari sanse la Premiile Nobel pentru literatura, scrie despre familii, asa cum el insusi declara. Despre o institutie cu mari probleme, care totusi supravietuieste de milenii, in ciuda criticilor. Oz declara chiar ca ar prefera sa fie o musca pe peretele unei familii decat sa zboare in cosmos. Familiile sunt fascinante tocmai prin problemele lor, prin complexitatea si disfunctionalitatea relatiilor dintre cei implicati. Familiile sunt ca bolile, au multe simptome, multe complicatii. Dar sunt oameni care au pasiune pentru boli si mecanismele lor mai mult sau mai putin ascunse.
Dar una e sa scrii despre ceea ce Makarenko numea o forma de prostitutie, eu as adauga o forma de prostitutie fortata, pentru ca prostitutia liber consimtita, practicata de persoane libere, fara proxeneti, ofera mult mai multa libertate si demnitate umana, alta e sa vrei sa urci aceasta institutie pe piedestal.
Am aflat tarziu, probabil si acum informatiile mele sunt incomplete si distorsionate, ca in unele culturi, in special cele puternic sau mai putin puternic patriarhale, femeile sunt crescute pentru casatorie, ca fiind cel mai important moment din viata lor. E normal, in aceste societati, femeile nu au avere proprie, nu au status social propriu, singura lor sansa la o viata oarecum sigura este sa fie sclava cu acte a unui barbat, adica o persoana care dispune de avere si status social, chiar juridic, ceea ce ei ii lipseste. Sclava nu e exagerare, avand in vedere ca sclavii sunt doar membri inferiori ai familiei in societatile sclavagiste.
Dar ceea ce e ciudat e ca odata cu emanciparea femeilor in Occident, femeile inca mai viseaza sa fie mirese, inca mai considera casatoria un succes in viata, o realizare. Femeile inca mai cred in familie, in aceasta institutie prin care au fost oprimate si lipsite de demnitate umana. Te-ai fi asteptat ca odata cu emanciparea, femeile sa faca orice, numai sa vrea sa se marite, nu. Cand ai bani, o meserie, posibilitatea de succes social si material, de ce sa te mai mariti? Pentru sex si romatism, s-ar putea raspunde, pentru a-ti satisface necesitati absolut umane ca aceea de a consuma sex de calitate si a-ti cultiva sentimente profund umane. Da, nu negam aceste necesitati, dar familia nu e locul potrivit pentru asta. Statisticile arata ce e familia, locul unde femeile sunt batute, in cel mai rau caz, intr-o proportie foarte mare, dar in care sunt exploatate material in cel mai bun caz. Pai ce altceva e locul unde femeile trebuie sa spele, calce, gateasca, curete pentru ca sunt femei? Se si spune ca nu mai ai nevoie de nevasta daca esti in stare sa faci toate astea.
De ce intra in continuare femeile in aceste institutii? Pentru ca nu au bani, nu au unde sa locuiasca, chiar daca muncesc, nu-si permit sa se autointretina in tari sarace ca a noastra. E cumplit, dar e oarecum de inteles. Nu e de inteles atunci cand fac asta pentru ca toata lumea o face, pentru ca trebuie sa ai familie...E ca si cum trebuie sa intri intr-o banda de cartier pentru ca toata lumea o face. Daca esti intr-un cartier sordid unde majoritatea tinerilor sfarsesc in puscarie, trebuie sa faci orice ca sa intri si tu in puscarie, pentru ca altfel te simtit marginalizat? Asta e si cu familia. Numai ca familia e mai rea pentru femei decat o banda de cartier, adesea decat puscaria intr-un loc civilizat.
Si totusi de unde atata ipocrizie la toate nivelurile, cum mai poate fi creditata familia, cand ar trebui sa fie la fel de blamata ca mafia sau poate mai rau? Ne-am oripila cu totii daca am afla ca cineva detine un sclav, dar acceptam cu usurinta familia si intr-o oarecare masura prostitutia fortata. Dar nu, familia e respectabila, copiii sunt crescuti de mici cu "valorile familiei". Valorile mafiei (tot familie), ale fanaticilor Al Qaeda de ce nu sunt la fel de apreciate? In ultimul caz ar putea fi mai multa loialitate reala, mai multe idealuri, valori, decat in cadrul familiei traditionale.
Poate am mai spus-o, nu cred ca se poate face nimic pentru schimbarea statusului femeilor pana cand familia nu se schimba din temelii. Emanciparea reala a femeilor va duce la schimbarea familiei, asa cum se vede deja. E ca si in cazul comunismului, Perestroika a dus inevitabil la destramarea comunismului.
Dar in primul rand ar trebui sa constientizam ce este si ce a fost familia. Toata propaganda legata de familie si de "valorile familiei" ar trebui condamnata, daca nu interzisa ca fiind profund discriminatorie. Sigur, nu putem condamna romantismul, sexul si nici toate visele pe care le facem atunci cand avem sentimente inalte pentru o alta persoana. Dar toate astea nu inseamna familie, ci altceva. Ceva ce trebuie inventat si pus la punct de fiecare om, in special femeie, in functie de interesele si dorintele ei.
Iata ce e de fapt familia:
http://www.evenimentul.ro/articol/majoritate-femeilor-din-mediul-rural-sunt-supuse-violentei.html

Continue Reading

Sexistii din cultura Romana_ Vlad Muresan

Desi in Romania feminismul nu se studiaza in scoala, literatura sexista exista la toate nivelurile. Iata ca “Romania Culturala” a publicat un articol antifeminist cu pretentii filosofice in anul 2007, livrat mie cu generozitate de un cititor care isi zice "antifeministul", un eufemism pentru "misogin ordinar".
Nu stiu cine e Vlad Muresan, dar nu stiu cum o publicatie care contine atributul "cultural" a putut da liber la tipar pentru asa ceva. Accept dreptul la opinie, dreptul la critica a feminismului, dar calitatea intelectuala a acestui articol este cel putin contestabila. Autorul arata nu numai ca nu stie mare lucru despre feminism, dar se incumeta sa-l analizeze ca de, e treaba femeiasca, usor de distrus si criticat, dar nu stie sau se face ca nu stie, lucruri esentiale despre istoria umana, biologie, etc.
O sa ma opresc asupra catorva puncte din acest articol ("Dictatura feminismului, aparut in Romania Culturala, no 10/ 16-31 ianuarie 2007).

1. Androgenitatea neaga feminismul. Autorul insista pe o aparenta contradictie intre ceea ce pretind feministele ca apara (identitatea feminina), dar pe de alta parte vorbesc de androgenitate. Cum poti sa aperi ceva ce nu exista, cand oamenii sunt de fapt androgini, cum pretind feministele, cand genul feminin (atentie, nu sexul!) este un construct social? Cand de fapt, cum zice Ilinca Bernea, "devii femeie (social!) cum devii inginer"? Ori exista "feminitate" ori nu? Daca nu exista o perspectiva feminina asupra lumii, de ce o aparam? Feministele raman fara obiect in acest caz.
Sigur ca exista o perspectiva diferita asupra lumii nu numai daca esti femeie sau barbat, alb sau negru, crescut in oras sau la tara, in anii 2000 sau in anii 1900, nascut primavara sau vara, in familie de intelectuali sau de muncitori etc... Diferentele biologice, chiar subtile, pot avea efecte asupra psihicului, personalitatii. La om insa diferentele biologice intre femei si barbati sunt mici. Cromozomul Y este foarte mic, cu putine gene, si alea active doar in perioada dezvoltarii prenatale. Genele respective sunt responsabile in special de dezvoltarea caracterelor sexuale masculine. S-ar putea spune multe despre asta, despre conditiile patologice care duc la dezvoltarea unei femei cu disfunctii sexuale, dar cu aparenta foarte feminina, cand acele gene nu sunt active. La om sexul de baza este cel femel. Si repet, diferentele dintre femele si masculi sunt mai mici si decat la rudele noastre apropiate, cimpanzeii si gorilele, ca sa nu mai vorbim de alte animale.
Dar sigur, diferentele legate de sex, comportamentul sexual, chiar dezvoltarea si cablarea creierului, in mare legata tot de reglarea comportamentelor legate de sex, dar si consecinte ale reglarii generale a dezvoltarii prenatale, exista. Sunt incontestabile. Mergem mai departe, sigur ca exista diferente (subtile) psihologice intre femei si barbati, date de biologie, dar si de experienta sexuala. Dar ele nu se suprapun peste rolurile de gen impuse de societate. Ca femeie biologic "foarte feminina", dar cu educatie nesexista, pot spune cu convingere ca cele mai multe atribute "feminine" sunt constructe sociale. Ar fi interesant de studiat diferentele psihologice dintre sexe, mai ales ca, dincolo de constructele sociale, sunt aproape necunoscute:)
Feministele insista asupra androgenitatii nu pentru ca ar nega biologia, din contra. Oamenii sunt diferiti, iar unii barbati pot fi "mai feminini" pe anumite parti decat anumite femei si invers. Cand eram mica am intrebat daca la cai e diferenta de forta si putere intre sexe, ca la oameni. Greu de spus, mi s-a raspuns, pentru ca sunt cai de diverse rase, iar diferentele dintre ei sunt foarte mari. La oameni populatiile sunt foarte similare genetic, mai similare decat la gorile de exemplu (rudele noastre), dar cred ca forta fizica a femeilor din unele grupuri etnice din Africa e mai mare decat a barbatilor din unele comunitati din sudul Asiei. Si daca intram in psihologie, aptitudini intelectuale, apare un iad.

In aceste conditii, o atitudine corecta nu numai politic, dar si stiintific, nu e aceea de a sublinia diferentele dintre noi, ci de a miza pe asemanari. Intre oameni de sexe, rase diferite, sunt infinit mai multe asemanari decat deosebiri. A sublinia deosebirile (necunoscute, in cea mai mare parte) nu e nici stiintific, nici sanatos pentru societate si vietile oamenilor. Dar perspectiva feminina asupra lumii, ca si etnica, bruna, blonda, a a oamenilor cu grupa B sau O, trebuie sa existe. Feministele nu vor ca un individ sa fie condamnat la anumite experiente, un anumit tip de viata doar pentru ca are un anumit sex. Numai cand este liber, cand are acces la mai multe tipuri de experiente, doar atunci se manifesta si natura sa biologica intr-o mai mare masura. Vrei sa stii ce e “eternu feminin”, lasa femeile sa faca orice vor si vei vedea unde e! E valabil si pentru barbati, negri, blonzi, oameni cu picioare lungi, scurte, subtiri, groase etc.
2. Stiinta e sexista. Din nou nu vad nicio contradictie intre silogismul lui Aristotel, invocat de feministe ca fiind la baza stiintei Occidentale, deci dand o viziune masculina asupra lumii si secolele de oprimare care nu au facut femeile sa nu fie reprezentate in stiinta, filosofie, arta . Sigur, stiinta a fost si este o chestie de breasla, de casta, destul de corupta. Cine stie cate ceva despre istoria ei poate raspunde foarte simplu. Iar perspectivele, ideile, sunt influentate de statusul biologic, mental, social al persoanei care o face. Asta nu inseamna ca logica, abstractiunea, nu ar fi facut oricum parte din stiinta, daca ea ar fi avut in istorie sorginte feminine. Notiunile ar fi fost poate altele, s-ar fi insistat pe anumite fenomene in defavoarea altora. Sa nu uitam ce rol important a jucat stiinta militara in istorie. Sigur, ponderea ei ar fi fost mai mica, in schimb stiintele medicale ar fi fost mai dezvoltate probabil.

Dar un exemplu dur de sexism in stiinta este sociobiologia, care nu face decat sa caute conotatii biologice relatiilor patriarhale. Sociobiologia e un exemplu de construct de gen "stiintific". La om chipurile femeile si-ar alege barbatii dupa capacitatea de a le oferi resurse si protectie, desi date noi si nu numai arata ca masculii nu ofera femelelor nimic la speciile inrudite si nici in istoria speciei noastre lucrurile nu stateau prea diferit. Dar patriarhatul s-a insurubat adanc in evolutionism, Darwin insusi fiind promotorul suprematiei biologice a sexului masculin. De aici pana la mema inradacinarii genetice a promiscuitatii sexuale masculine si a fidelitatii feminine, ajunsa deja in cultura pop, nu a fost decat un singur pas. Fatal pentru educatie, as spune.
3. Familia si politica. Cea mai tare idee din articolului dlui Muresan este reprosul pe care il aduce feminismului ca intra in viata privata, adica in familie. Autorul pare religios si nostalgic patriarhal dupa apologia familiei care nu ar fi, zice domnia sa, politica. Atunci de ce e atat de influentata de politica in societatile umane, atunci de ce e asa de diferita in diverse societati umane? Adica situatia femeilor din societatile islamice, de oprimare familiara dura, daca se poate spune asa, nu are nici in clin nici in maneca cu politica de acolo?

Familia este o institutie patriarhala, care prin definitie nu tine seama in cel mai bun caz de interesele si necesitatile femeii. Familia e institutie politica, atata timp cat ea e influentata de societate, de oranduierea sociala, de ideologia dominanata in societatea respectiva. Paralela cu ideea reformarii familiei, promovata de feministe, cu societatile totalitare, mi se pare de prost gust. Familia e o institutie care oprima oameni, femei. Daca apar legi care sa protejeze muncitorii de exploatare, asta e o ingerinta a politicului in economic, dar se poate spune ca si in spatiul privat, daca fabricile sunt private.
La fel, daca lustratia e ilegala si imorala, atunci si toate revendicarile feministe de indreptare si recunoastere a unei situatii profund discriminatorii si oprimante sunt la fel. A nega feminismul si revendicarile lui inseamna a nega justitia care e in natura umana, mai mult sau mai putin. A nega feminismul, a nega legitimitatea acestor revendicari feministe, e ca si cum ai nega faptul ca si femeia e om.
Am lasat pentru final cateva perle din acest articol de tipul;
"Adevaratele femei stiu ca pretul pentru o cariera nu poate sa fie familia însasi."

"Separatia barbat-public (public male), femeie-privat (private woman), monopolul domestic al femeii – arondata la ce e cald, umed, moale (Maria Gimbutas), respectiv monopolul politic al barbatului - arondat la ceea ce este sec, rece, tare. Barbatul – intelect, spirit, creatie; femeia – pasiune, natura, procreatie.

Orice om cu o minima (anume) experienta poate sa îsi imagineze cum ar fi ca barbatul sa fie cald, umed si moale, iar femeia sa fie rece, seaca si tare... Dar sa vedem ce fel de epistemologie este necesara pentru a rasturna lumea cu fundul în sus. " Absolut superb! Eu vin dintr-o asemenea familie si nu vreau sa ma gandesc cum ar fi fost altfel.
Dar bombonica de pe tort e asta:
"(În ceea ce-i priveste pe barbatii feministi -un fel de catei de companie ideologica ai damelor si care cred ca feministele au nevoie de catei în loc de barbati adevarati-, nu pot spune decât ca le lipseste ceva esential din „specificul masculin”?...)."
Adica speficicul masculin e nesimtirea, lipsa de respect pentru alte fiinte umane, optuzitatea, exploatarea si nu in ultimul rand prostia. Atunci toate argumentele de mai sus dispar. Mai poti in cazul asta sa critici feminismul?

http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=7110

Continue Reading

Misoginii din cultura Romana _ Aurora Liiceanu

O cititoare imi spunea ca in cultura Romana predomina misoginii, barbati sau femei. Auzisem asta si din alte surse, chiar am mai scris despre marea cultura, sexista din cauza coruptiei, dar vad ca sexismul apare unde nu te astepti, de la oameni de la care ai avea anumite pretentii, dar si in publicatii de la care ai avea anumite pretentii.
Cu ocazia vacantei de Iepuras (sunt atee, dar recunosc, orice sarbatoare e buna pentru distractii, chefuri, cadouri, mai ales ca societatea de consum cam rolul asta le-a atribuit tuturor sarbatorilor religioase sau nu), am cumparat cadouri-carti. La astea ma pricep, si e mai greu s-o dai in bara cu carti decat cu orice altceva (haine, parfumuri, electronice). "Jurnalul unei fete cuminti" a Simonei de Beauvoir a fost una, alta, "Rendez-vous cu lumea" de Aurora Liiceanu. De fapt a doua pur si simplu mi-a fost pusa sub nas, am luat-o fara sa gandesc prea mult. Dupa ce-am platit-o, am avut curiozitatea sa ma uit pe spatele ei, ca sa vad un fragment care mi-au pus instantaneu creierul pe moate. Nu il redau aici, ca e lung, ideea e insa ca femeile nu vor sa inteleaga "natura masculina", definita de "emotionalitate restrictiva, inhibitia afectiunii si preocuparea pentru succes", cerand una si buna_iubire, adica. Dar culmea, sunt atrase exact de acest gen de mascul. "S-ar indragosti ele, oare, de barbati sensibili si emotivi, mangaietori si plini de tandrete ca o mama si neanimati de ambitii de ascensiune sociala?"
Mai sa fie! Autoarea chiar e femeie si heterosexuala? Atunci ar sti ca da, unele femei ar face-o. Unii barbati experimentati, cu mult succes, chiar mimeaza ca sunt genul pe care ea il descrie ca fiind total neatractiv. Femeile sunt diferite, barbatii sunt diferiti intre ei. Fiecare vrea ceva diferit. Personal, desi sunt considerata o femeie foarte sensibila, am avut numai parteneri care din anumite puncte de vedere imi depaseau sensibilitatea. Cat despre ascensiunea sociala, nici unul nu era interesat de asa ceva, reprosandu-mi constant goana dupa aceasta himera care nu aduce fericirea.
Sensibilitatea si emotivitatea sunt foarte sexy pentru unele femei, probabil pentru multe. Acestea sunt atribute umane, calitati incontestabile ale unei fiinte evoluate.
Dar dna Liiceanu este psiholog, iar psihologii au capetele pline de clisee de tot felul, iar cliseele de gen nu lipsesc din oferta. Freud a fost un mentor respectabil din acest punct de vedere, a cladit un templu dedicat falusului la care se inchina inca unii psihologi care recita versete misogine.
Sigur, psihologiei, o afacere aparuta pe ruinele religiei (rolul preotului e luat de psiholog intr-o societate seculara) i se atribuie multe crime, sinucideri, vieti distruse etc. A propos, am iesit recent cu o prietena care imi vorbea cu oarecare retinere despre fanteziile ei, stiind ca psihologii le considera semn de patologie. Sigur, avand in vedere ca omul e o primata cu creierul bolnav, fanteziile sunt tipic umane si deci patologice la primate. Dar ele sunt si sursa de recompensa, antinevrotice adica, cel putin pe termen scurt, dar nu numai. Ele te ajuta sa cladesti strategii, sa faci alegeri, sa inveti etc. Sau psihologii nu vor sa avem fantezii ca sa fim nevrotici, manipulabili, dezorientati, ca altfel ei ce mananca?
Dar stereotipurile de gen, despre rolurile "sanatoase" ale femeilor si barbatilor in societate, despre visele si dorintele noastre in functie de sex, impuse "psihologic" mai putin se vorbeste. Dar iata ca psihologia este un instrument al mentinerii sexismului. Si sa nu uitam, sexismul distruge vieti. Educatia sexista distruge vieti, creaza fobii, traume. Cunosc cazul unei femei pe care sexismul tatalui a determinat-o sa-si nege sexul, dezvoltand un fel de transsexualitate falsa. Sanatatea psihica a acestei femei, deosebit de inteligenta, este mai mult decat precara. Dar cate astfel de cazuri or exista in lumea asta, ascunse sub diagnostice mirobolante? Ar trebui legi care sa protejeze copiii de sexism, forma cea mai perfida de discriminare, care incepe din familie. Dar si legi care sa condamne sexismul din psihologie, religie, educatie.
O sa citesc cartea dnei Liiceanu sa vad ce alte "perle" mai gasesc. Intr-adevar, e nevoie de o demontare a tuturor stereotipurilor de gen la toate nivelurile. Filosoafa Ilinca Bernea a facut-o in "Legende androgine". Dar e o voce singulara. Ar trebui sa fac mai multe eforturi sa ma alatur ei, cu mijloacele mele, oricat de modeste ar fi.

Continue Reading

Ce e mai scandalos? Betia sau un titlu de articol tendentios si misogin?

Titlurile articolelor trebuie sa socheze. Pentru ca acum mass-media se bazeaza pe socuri, arta se bazeaza pe socuri. Nu pe valori, nu pe informare. Iar o femeie care se imbata e socanta. Femeile "trebuie" sa aiba un comportament decent, nu trebuie sa se imbete, nu trebuie sa iasa in evidenta in public. Daca incerci sa citesti dincolo de "Britanicele se imbata crita si in deplasare" vezi ca de fapt nu e vorba numai de Britanice, ci si de Britanici, despre tinerii care participa la un festival sportiv in Spania. Dar barbatii, fie si tineri, e normal sa se imbete, sa urineze pe peretii caselor, sa vomite peste tot. Femeile, nu.
Recunosc ca am vazut astfel de scene, stiu despre ce e vorba. Am vazut tineri Britanici, fete si baieti, care se distrau copios, in stilul caracteristic, in unele statiuni Grecesti, de exemplu in Kavos, Corfu. Am vazut scene memorabile, i-am vazut tarandu-se, vomitand, facand sex oral in mare. Dar nu asta m-a socat. De fapt erau niste copii nesupravegheati plecati de acasa ca sa se distreze, adesea lucrand temporar in acea statiune. Ma indoiesc ca alti copii din alte zone nu ar face la fel (multi erau la inceputul adolescentei). Dar ce m-a socat nu erau sticlele de vodka pe care le plimbau pe strada fetele si baietii, ci cat de frumosi si de simpatici erau in realitate acesti tineri. Nu stiam ca Englezii, pentru ca erau Englezi in cea mai mare parte, sunt atat de frumosi cand sunt tineri. Si nu era vorba de ochii albastri asociati cu par negru stralucitor, asezonat cu suvite blonde la ceafa (aici e de remarcat "dimorfismul sexual, adica fetele erau mai adesea brunete decat baietii), figura de papusa, picioarele lungi si drepte, ci in primul rand de expresie. Micii Englezi pareau amabili, calzi, sensibili, in discutiile lor prea putin elevate vorbeau totusi de propriile sentimente. Clar ca acei copii, acele fete, veneau dintr-o lume mai buna, mai libera. Daca e sa cautam ceva socant, acel lucru e farmecul micilor Englezoaice, care provenea in mare parte din faptul ca traiau intr-o tara unde unele dintre problemelor femeilor s-au rezolvat.
O prietena lesbiana care traieste in UK ma invita mereu acolo. "Ce stai in Romania? Aici e un loc porivit pentru femei, de la cele sensibile la lesbienele dure care tipa cand ceva nu le convine." Sigur, Englezoaicele pot sa se imbete, sa umble cu fuste scurte, sa stea in pozitii indecente, sa se manifeste cum vor ele, daca asa aleg ele. E de preferat acea perioada de ratacire, de explorare, inhibitiei si frustrarilor pe care le traiesc femeile in societatile patriarhale. Oare ce cred Britanicele despre femeile din Spania, recent eliberate de dictatura lui Franco? Dincolo de faptul ca ele nu au nevoie de vopsea de par neagra?

http://ro.stiri.yahoo.com/dezgust%C4%83tor-britanicele-se-%C3%AEmbat%C4%83-cri%C5%A3%C4%83-%C5%9Fi-%C3%AEn-deplasare-131214726.html

Continue Reading

Din nou despre mentalitatile din Romania. E nevoie de jurnalul unei feministe?

Romania e o tara interesanta, cel putin la prima vedere. Nu numai ca e tara cu cea mai mica reprezentare a femeilor din UE (tara in care ar trebui sa fie cele mai proaste femei, daca asta e rezultatul), dar si tara in care nu numai politicienii, recrutati dintre indivizi profund corupti, dar si oamenii de pe strada, mai ales si femeile, par sa sufere de misoginism.

Nu are rost sa cautam cauze obscure. Cauza e incultura civica dusa la extrem, nu numai din cauza mostenirii deceniilor de comunism, dar a unei mosteniri mult mai vechi. Lipsa unei societati civile reale isi spune cuvantul. Cunostintele tehnice si stiintifice se pot acumula prin scoala, dar intelegerea societatii, conturarea unor idei politice si sociale, a unor dorinte, e foarte dificila, cere mai mult decat educatie scolara, si aceea atat de deficitara in sistemul de invatamant din tara noastra. In Romania oamenii nu stiu la propriu "pe ce lume traiesc", adica nu stiu nimic despre societate, cum functioneaza ea, unde se situaza fata de declaratiile politicienilor, fata de legi etc. Nu stim ce ni se intampla. E normal ca femeile sa nu stie nici ele cine sunt, care sunt interesele lor. Nu stiu ca sunt exploatate, ca cele mai multe dintre ele practica prostitutia mascata (stau cu barbati care chiar daca nu le bat si ofenseaza in mod deschis, sunt dependente de castigul lor, si nu le vine usor sa-i paraseasca din motive materiale), au sanse mici sa se realizeze pe plan profesional, sa fie independente financiar, sa aiba viata personala reala. Sa aiba o viata, pe scurt. Femeile de la noi nu au o viata, dar nici nu pretind una. Nu stiu de unde le vine problema. Cauza-efect e complicata, e adevarat, mai ales cand nu ai de unde sa apuci fenomenele, cand nu ai baza in acel domeniu. Femeile de la noi nu sunt cu nimic mai sus decat superstitiosii care se tem de vrajitorie si sunt gata sa ucida copii pentru ca sa nu se mai imbolnaveasca de SIDA. Ele discriminate, dar vad asta. Cum altfel se poate spune cand nu vad

M-am gandit de mult, inspirata de articolele citite, de postarile de pe net, ca oamenii nu stiu ce e feminismul, ca oamenii nu stiu cum traieste, cum simte, ce gandeste, o femeie care provine din altfel de mediu, o femeie care nu a fost crescuta cu ideea ca se realizeaza daca isi gaseste un sot si face copii, ci ca e nevoie de realizarea propriilor vise pentru asta. Poate ar trebui sa vorbesc despre propriile experiente ca femeie crescuta in astfel de mediu.

http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/de-ce-nu-vor-romanii-femei-premier-si-presedinte-258043.html

Continue Reading

Jennifer's wrong strategy

Zilele trecute, in cadrul festivalului de film documentar dedicat drepturilor omului (www.oneworld. com) au fost prezentate cateva filme de Jennifer Fox, regizoare si blog trotter. Jennifer Fox a fost ea insasi prezenta la Bucuresti, unde a vorbit despre filmele ei. In zilele de 15, 16 si 17 au fost proiectate filme regizate de ea la Noul Cinematograf al Regizorului Roman.
Filmele ei, dar si ea ca persoana, m-au sedus de la prima vedere. Jennifer e o persoana frumoasa, plina de farmec, de tinerete si de entuziasm. Asta cu atat mai mult cu cat are un look foarte feminist, fara machiaj excesiv, fara artificii, de o naturalete deosebita. E o prezenta speciala, chiar si vocea ei e memorabila. Cred ca modul de a face filme o reprezinta ca o oglinda. Sa zicem ca a devenit regizoarea mea preferata, cel putin de filme documentare.
Filmul la care vreau sa ma refer este "Fly: confession of a free woman". De data asta, regizoarea trece ea insasi in fata camerei, vorbind despre propriile probleme ca femeie moderna. Filmul este in 6 serii, dar numai 3 au fost prezentate publicului pe 16 martie. Pe scurt, Jennifer ducea o viata libera si plina de inspiratie, avand relatii bazate doar pe placere, adesea foarte abundenta. Starea civila a partenerilor ei era irelevanta. Toate astea pana cand o prietena de-a ei s-a imbolnavit si a trebuit sa-si opereze o tumora pe creier. Ducand aceeasi viata, mai mult preferand barbati cu cel putin 15 ani mai tineri, femeia respectiva s-a vazut la spital insotita doar de verisorul ei si de prietene. Acest eveniment a zdruncinat-o pe Jennifer, care a incercat sa-si reconsidere modul in care si-a trait viata. Pe langa relatia la distanta cu un barbat casatorit, ea se implica intr-o relatie "normala", cu un barbat singur, de incredere, dar pentru care nu simtea mare lucru. Un alt eveniment care o zdruncina e o sarcina-surpriza la 42 ani. De aici filmul urmareste dificultatea unei alegeri intre viata pe care a dus-o si o viata "normala", considerata la adapost de singuratate.
Filmul e captivant, luminos, te tine cu sufletul la gura, dar abordarea mi se pare gresita. As fi vrut sa-i spun filmul ei s-ar putea reduce la un film despre limitele medicinii moderne, despre imbatranire si bolile ei cumplite si mai ales despre menopauza. Ideile ne schimba viata (si aici ma refer la feminism), dar artefactele sustin si extind aceasta schimbare. Feminismul se bazeaza pe telegraf (care a dus la cresterea sigurantei persoanei), pe tehnologie in general, pe alte idei politice si economice. Ar trebui sa se bazeze intr-o masura mai mare si pe medicina. Iar reproducerea feminina, cu problemele ei specifice la specia umana (nastere dificila, menopauza etc) ar trebui sa faca parte din strategiile feministe. Prelungirea tineretii ar fi in primul rand o realizare feminista, pentru ca femeile, din cauza reproducerii lor mai clar delimitata in timp, sunt mai afectate de imbatranire la nivel social, desi ele traiesc mai mult. Nu e de mirare ca Ana Aslan a fost femeie:) Si nu ar fi o surpriza daca o femeie ar gasi un tratament cu adevarat eficient contra imbatranirii si/sau pentru prevenirea ei.
Pe de alta parte, filmul ei arata ca rolul traditional al femeii in societatile patriarhale ar corespunde unei lumi cu resurse limitate, cu o viata scurta si cu sperante putine (pentru cine nu stia deja). Rolul copiilor ca o asigurare contra singuratatii si fragilitatii batranetii apare atat de transparent si de dur...De asemenea, absenta unui rol al barbatilor, de sprijin real al femeilor, in special in cresterea copiilor, mai ales in societatile destul de male-dominated precum cele Africane, transpare de asemenea. Femeile au nevoie de foarte putin pentru a fi pe picioarele lor si atunci nevoia lor de barbati dispare. Frapanta este sinceritatea femeilor Africane pe care ea le intervieweaza si care au copii fara a avea parteneri. Femeile din Soweto vor in realitate acelasi lucru de la barbati ca femeile moderne din Manhatten. Si in niciun caz ce cred barbatii ca vor ele si ce incearca patriarhatul sa le impuna. A avea un sot doar pentru status e ceva atat de nenatural mintii feminine, chiar si atunci cand sunt copii la mijloc.
O alta problema interesanta este tipul relatiilor pe care le avem in timpul vietii. Viziunea patriarhala e ca barbatul ofera femeii sprijin material si protectie. De cele mai multe ori e o iluzie. Femeile emancipate nu vor aproape nimic de la barbati dincolo de placere, eventual respect, apreciere, lucruri esentiale in orice tip de relatie civilizata. Cu cat sunt mai libere si mai independente material, cu atat vor mai putina protectie si sprijin material. Numai in situatii de criza, optiunile lor se altereaza. In cazul lui Jennifer, constientizarea fragilitatii imbatranirii o face sa aiba o relatie in care sa caute stabilitatea si increderea.
Dar ar mai fi o problema legata de natura rolurilor pe care oamenii le au intr-o relatie. Oricat de complexe ar parea lucrurile la prima vedere, se poate spune ca nimic nu s-a schimbat de pe timpul Grecilor Antici. Viata de familie e viata de familie, chiar daca nu ii zice neaparat asa. In ea exista suport, dar nu exista stralucire, pe cand relatiile cu curtezanele sunt relatii cu curtezanele, frumoase, scumpe si de cele mai multe ori aproape imposibil de abordat. Numai ca acum s-a schimbat ceva, rolurile sexelor s-au modificat, in sensul ca acum curtezanele pot fi si barbati, iar femeile trebuie sa-si asume toate riscurile si toate eforturile unei relatii cu o curtezana masculina. Educatia ar trebui sa tina cont de acest aspect. Trebuie sa intelegi ce rol vrei, acela de a fi persoana de incredere sau persoana care sa produca vise. Avantaje si dezavantaje exista in ambele situatii. Unele conflicte in relatii vin din nerespectarea acestor roluri pana la capat, din dezamagirea cu care unul sau ambii parteneri se achita de obligatiile legate de rol.
Exista studii care arata ca ordinea la nastere are o importanta in cazul stabilitatii unei relatii. Sigur, ordinea la nastere e legata de niste roluri pe care ni le asumam in copilarie. Copiii unici si primii nascuti sunt putin compatibili intre ei, la fel si primii nascuti. Acesta ar putea fi numai un aspect, asumarea rolurilor poate fi legata si de alte aspecte.
Oricare ar fi insa problemele, intoarcerea la valorile familiei traditionale in cazul unei femei moderne e o imposibila intoarcere. De aceea cred ca a lua in considerare macar modelul traditional e o strategie gresita din start. Putem spune ca strategia lui Jennifer e una gresita? Probabil da, dar filmul merita vazut.

Continue Reading

Sunt nebuna, dar nu vreau sa ma tratez!

Da, dupa ultima declaratie a domnului Rick Santorum, candidat la Presedintia Statelor Unite din partea (cui altcuiva?) Partidului Republican, la o universitate locala din Nebraska. Presidentiabilul American spunea ca orice femeie care nu-si cunoaste rostul, adica sa ingrijeasca de sot si sa nasca bebelusi, are o problema mentala si trebuie sa se trateze. Orice femeie care vine cu alt discurs, prin urmare e suspectata ca vrea egalitate, e in situatia asta.
Dincolo de socul acestei situatii (cum a putut acest individ sa termine o facultate, dar sa si ajunga un politician pe care sa-l citam, cand el insusi pare sa aiba probleme grave de IQ), ne intrebam ce evenimente i-au marcat personalitatea acestui personaj bizar. Intrebarea "de unde a aparut misoginismul", dincolo de aspectele istorice, cuprinde aspecte psihologice. Cum poate o persoana educata, civilizata, sa fie misogina? Unul dintre raspunsurile pe care le-am primit la aceasta intrebare este: misoginismul e practic. Adica pui eticheta "femei" si mergi mai departe fara sa-ti bati capul. Intr-adevarul, pentru domnul Santorum sa-si bata capul cu femeile e cam greu si probabil a renuntat la aceasta lupta de mult.
Evenimentele din viata noastra sunt influentate de alegeri. Cu atitudinea lui nu a avut relatii apropiate cu altfel de femei decat cele care sa se manifeste dupa dorinta lui. E casatorit cu o casnica, mama a 7 copii. Lucru foarte cunoscut in psihologie, anturajul nostru, format din oameni pe care ii alegem, asa cum se poate, dar ii alegem, ne limiteaza si mai mult orizontul, dar ne si te convingerile, pentru ca apropiatii gandesc in mod similar.
Imi aduc aminte ca odata un barbat fara educatie, probabil muncitor in constructii sau ceva similar, m-a ajutat sa manevrez un aparat cu care atunci veneam in contact. Apoi mi-a spus "asa sunteti voi, fetele, invatati greu si uitati repede!" Cand i-am spus asta partenerului meu, a izbucnit in ras. El stia foarte bine din numeroase observatii ca de fapt femeile au o memorie mai buna decat barbatii (in medie). La fel ca si in cazul domnului Santorum, orizontul meu e limitat. Nu am avut niciodata o relatie apropiata cu cineva ca el (nici macar de amicitie de carciuma), nu stiu mai nimic despre oamenii ca el. Imaginea mea despre modul cum sunt percepute femeile, ca si in cazul fenomenului religios, e deformata.
Poate ca misoginismul asta extrem se perpetueaza e pentru ca feministele, femeile emancipate cu adevarat, nu comunica cu acesti indivizi. Poate ca ambele parti ar trebui sa faca acest sacrificiu. Probabil respingerea misoginilor e mai mare din partea feministelor decat invers. Daca in Antichitate existau culturi unde preotesele faceau sexul sacru cu un rol social important, la fel si acum feministele ar putea face "petreceri sacre" unde sa invite misogini. Comunicarea ar fi o sursa de schimbari.
Partea trista e ca misoginii de tip dl. Santorum sunt foarte vocali, influenta lor culturala are dimensiuni apreciabile. Filmele americane sunt pline de stereotipuri gen "sa nu dea Domnul sa castigi mai bine ca sotul..." Idei de genul asta otravesc mintea tinerelor. Daca vrei un sot ca dl. Santorum, da, dar daca vrei altceva, nu numai ca nu va fi un impediment, va fi chiar dezirabil. O veste trista, niciun barbat care sa merite interesul real al unei femei nu vrea femei de casa, dupa modulul dlui Santorum. Dar e mai greu sa-i spui unei fete ca trebuie sa invete, sa gandeasca cu creierul ei, sa simta cu pielea ei, sa fie ea insasi, sa se dezolte si sa investeasca mereu in ea insasi decat s-o inveti sa se machieze, sa gateasca si alte lucruri care se scriu in revistele lucioase. Aceste reviste ar da faliment daca ar scrie despre cariera, forta mentala, vise indraznete. Iar pustoaicele ar intra in depresie vazand munti de neexcaladat in fata lor.


http://www.freewoodpost.com/2012/02/15/santorum-being-female-is-a-mental-disorder/

Continue Reading