Sacrificiul suprem pentru frumusete

Candva am vazut un studiu realizat pe sportivii de performanta. Nu mai stiu procentajul, dar unii dintre acesti sportivi au declarat ca ar fi gata sa foloseasca substante interzise foarte periculoase pentru a lua medalia de aur, chiar daca peste 5 ani aceste substante ar fi avut efecte fatale. Mi s-a parut incredibil. Sa te sinucizi pentru o medalie pe care nu o meriti! Atunci eram copil, nu inteleagem natura iluzorie a succesului in general. Nu intelegeam ca succesul e o pacaleala a ta si a altora. Ce ai alege? Sa faci lucruri intr-adevar extraordinare si sa nu ai succes, sa nu fie recunoscute sau sa faci lucruri de doi bani, fara valoare, care sa fie incununate de glorie? Credeam ca toti sau aproape toti oamenii ar fi preferat prima varianta, oricat de dureroasa ar fi. Acum cred ca acestia sunt foarte putini.
Viata sociala e arta iluziei, a disimularii. Ce poate fi succesul social in asemenea conditii atunci cand nu vine din rezultate directe, ca in cazul unor inventii sau rezultate stiintifice clare? Rezultatele unui studiu britanic despre sacrificiile pe care le-ar face femeile pentru frumusete ilustreaza foarte bine asta. 16% dintre femeile cu varste cuprinse intre 18 si 65 ani (numarul lor nu se precizeaza) erau dispuse sa renunte la un an din viata pentru un corp frumos, 10% chiar la 5 ani, iar 2% la 10 ani! Un subtitlu ar articolului suna cam asa: "In total, 30% dintre femei sunt dispuse sa faca schimbul: viata pentru o talie subtire."
Femeile respective nu erau nebune, oricum nu mai nebune decat sportivii care s-ar sinucide pentru medalii. De vina sunt standardele sociale, care asimileaza frumusetea cu o mare calitate, in special in cazul femeilor. Prin frumusete femeile capata valoare sociala. Ele sunt femei "adevarate" daca sunt frumoase. Frumustea e eticheta feminitatii. De cate ori nu am auzit expresia "parca nici nu e femeie", despre o femeie care putea arata bine, dar nu era "ingrijita ca femeie"? Cum arata si studiul, nu e vorba de a avea sau nu frumuste naturala, care e foarte variata, ci de a fi "in standarde", adica de a fi ceea ce societatea presupune a fi "o femeie frumoasa".
Avand valoare sociala prin frumusete standard, aceste femei considera ca vor avea tot, succes social, bani, sex, isi vor gasi mai usor un partener de calitate. Oare asa sa fie? E o iluzie de la cap la coada, dar o iluzie care le face viata mai comoda si mai...frumoasa. Pentru ca le scuteste sa isi puna si sa rezolve alte probleme legate de ele insele.
Toata viata am avut acea talie de invidiat, pentru care 30% dintre femeile din acest studiu si-ar fi dat viata. E drept, in tot acest timp am fost si feminista... Care au fost avantajele? Inafara de analizele biochimice si conditia fizica? Sincer, niciunul! Sigur, daca nu pun la socoteala succesul imens la liceeni. Dar nu cred ca femeile astea vor sa mangaie cosuri si sa experimenteze sex cu ejaculare precoce. Ca iti poti cumpara haine ciudate, cu masuri imposibile, ar fi iar un avantaj, dar dezavantajul e dublat ca nu gasesti haine pe masura ta in unele tari. Ajustarea e necesara peste tot (nicio curea nu mi-e buna, de exemplu).
Ar fi succesul social, in afaceri, pe care cineva il are daca arata bine. Dar pentru asta ajunge sa ai un fizic cat de cat placut, dar mai ales sa fii simpatic. Cat despre parteneri de calitate...Acestia nu au gusturi standard, daca gandesc cu creierele personale. Ai infinit mai multe sanse la o relatie reusita datorita personalitatii decat abdomenului plat, o spun din proprie experienta. S-ar putea ca talia ta pentru care ti-ai da viata sa nu intereseze sau mai mult, sa aiba un efect contrar. Femeile sunt mai receptive la astfel de corpuri decat barbatii de calitate. Probabil asta e important. Femeile se imbraca pentru alte femei, locu lor creste pe scara ierarhiei feminine...Asta e, suntem animale sociale!

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Incredibil/210155/Femeile-si-ar-da-viata-pentru-a-arata-bine.html