Ce trebuie sa faci ca sa-ti sarbatoresti nunta de aur

Ieri un cuplu de cunostinte si-a sarbatorit nunta de aur. 50 ani impreuna! Pare un vis, dar nu e. E mai aproape de cosmar. Ce i-a facut sa stea impreuna atata timp? Ar putea sa-si vanda reteta longevitatii cuplului, dar nu cred ca oamenii s-ar inghesui sa o urmeze.
Sunt oameni cat se poate de diferiti, si inafara de cateva valori esentiale, care tin de decenta mentala si civica (dar care in Romania sunt pretioase) nu au nimic in comun. Personalitati diferite, temperamente diferite, pasiuni diferite, gusturi diferite, placeri diferite, vise diferite. Cum au ajuns impreuna? Pai erau minoritari, iar daca esti intr-o minoritate, oricare ar fi ea, trebuie sa-ti cauti partener din acea minoritate. Pentru ca altii nu te vor sau tu nu poti convietui cu ei. Despre ce minoritate era vorba? Aceea a intelectualilor prigoniti de comunisti. Da, o minoritate importanta pe atunci. El, fost detinut politic, ea dintr-o familie cu detinuti politici, dati afara din scoli si alte asemenea la moda in epoca. Au facut parte dintr-o minoritate atunci, au ramas mult timp o minoritate, si sunt si acum. Dar intre ei nu au existat niciodata o intimitate psihologica, nu a existat o apropiere afectiva, pentru ca erau diferiti si incompatibili. Nici macar nu se placeau fizic, nici macar nu era atractie sexuala intre ei, desi amandoi erau persoane care aratau bine, ea chiar frumoasa.
Au vorbit aceeasi limba numai cand era vorba de politica. Au fost apropiati cand ascultau Europa Libera, au fost apropiati la Revolutie, imediat dupa cand fostii comunisti au pus mana pe putere (s-au prins independent cam in acelasi timp de frauda, desi altora, chiar educati, le-au trebuit ani). Au votat la fel, desi vederile lor politice sunt destul de diferite. Ea este o liberala, el, un om de stanga. Dar cine si-a permis in Romania fineturi de acest gen? Votul a fost mai intotdeauna negativ, mai intotdeauna a trebuit sa se ralieze contra unui pericol la adresa democratiei, a libertatii, a bunastarii economice, desi bunastare e prea mult cand vorbim de Romania.
E prea mult sa iti permiti alegeri in orice domeniu in Romania. E prea mult sa cauti o persoana decenta care sa te si atraga, ca sa nu mai vorbim sa-ti si placa, sa ai si sentimente fata de ea. In timpul lor era prea mult sa crezi in dragoste.
Cel putin pentru generatia lor, reteta pentru a-ti sarbatori nunta de aur pare sa fie urmatoare: sa-ti gasesti un sot relativ longeviv (cauti intr-o familie cu multi longevivi), sa fii o minoritate si mai ales... sa nu crezi in dragoste. Sa speram ca exista si alte retete pentru oamenii mai tineri, care nu si-au mai petrecut o buna parte din viata in comunism, si mai ales pentru intelectuali ( nu e vorba de oameni cu facultate). Desi acum granitele s-au deschis, poti sa-ti cauti partener de oriunde, lumea decenta e atat de mica, e inca foarte greu sa gasesti o persoana cu care sa ai in comun mai mult decat valorile esntiale. Cand e vorba de emanciparea femeii, viata sexuala si de cuplu e ultimul si cel mai complicat de schimbat. Pentru ca depinde de altii, depinde de societate, de educatie, de calitatea oamenilor.

Continue Reading

Carnetul de sofer si virginitatea

Clericul Majlis al-Ifta al-Aala din cel mai inalt consiliu religios din Arabia Saudita considera ca daca femeile vor avea voie sa conduca in 10 ani nu vor mai fi virgine. Totul va fi un dezastru, femeile la volum provoaca o crestere a prostitutiei, divortului si homosexualitatii! (Interesanta partea cu homosexualitatea, nu vad legatura.
Informatia asta pretioasa a venit prea tarziu pentru mine. Daca stiam in facultate ca atat de simplu e sa scapi de virginitate, as fi furat o masina sau macar ma angajam soferita. Probabil de-aia se furau atatea masini in epoca. Fustele scurte, buricul pe afara, parul lung, vacantele in care ma duceam singura si in care purtam costume de baie superdecoltate, nu au ajutat. Acum inteleg de ce se spune ca virginitatea e scumpa. Accesul la o masina nu e chiar asa facil, chiar si in Occident.
Sper ca alte occidentale sa profite de informatia asta. Daca in Arabia Saudita e atat de simplu sa-ti pierzi virginitatea, atunci tara va deveni o destinatie a turismului sexual..la volan. Drum bun si adio virginitate!
http://bikyamasr.com/50109/no-more-virginity-in-saudi-if-women-drive-says-council/

Continue Reading

Despre relativismul cultural si primavara Araba

"De ce ii judecam noi? Asa e in cultura lor" auzim adesea unele voci care vin in apararea unor incalcari ale drepturilor omului pe alte meleaguri, cum ar fi situatia femeilor in tarile fundamentaliste islamice. Controversele legate de interzicerea valului islamic total in unele tari Europene au generat astfel de comentarii. Ceea ce e interesant e ca unii exponenti ai stangii, dar mai ales ai extremei stangi sunt aparatorii cei mai ferventi ai acestui relativism cultural. Nu stiu cum se impaca asta cu "proletari din toate tarile uniti-va!", cu ideea transnationala a unitatii oamenilor.
Dar oare pe victimele relativismului cultural le-a intrebat cineva cum se simt, ce parere au despre "Asa e in cultura lor!". Se pare ca nu prea, dar acum, din ce in ce mai mult, internetul incepe sa le ofere sansa sa se exprime si poate sa zdruncine prejudecatile "din cultura lor" (adica a noastra). Dar dincolo de bloggaritele din tari arabe care isi expun sentimentele fata de sharia, legea islamica, cu consecinta ei legate de codul familiei, adica admiterea poligamiei (v. link), unii scriitori Occidentali s-au gandit sa intrebe femeile din tari musulmane ce simt fata de val si fata de "asa e in cultura lor".

O astfel de scriitoare este Germana Alice Schwartzer, care in "Die grosse Verschleierung/Fur Integration, gegen Islamismus" a oferit sansa unor femei din tari musulmane, luptatoare pentru drepturile omului, sa se pronunte asupra acestui aspect. Algeriana Khalida Messaaoudi-Toumi, luptatoare pentru drepturile omului, contra careia a fost pronuntata o fatwa cu condamnare la moarte in anii '90, in timpul razboiului civil, soldat cu peste 100000 victime, spune ca a fost socata cand dupa 11 septembrie in Occident se vorbea de "ciocnirea civilizatiilor". "Exista o singura civilizatie umana", spune dna Toumi, referindu-se la schimburile culturale din istorie, in special dintre Orient si Occident, la faptul ca traducerile Arabe ale scrierilor filosofilor Greci antici au fost sansa pastrarii lor si parvenirii pana la noi. Filosofia greaca se afla la originea a ceea ce numim acum cultura Occidentala.
Occidentul s-a aratat de cele mai multe ori orb la problemele lumii islamice, si din nefericire situatia persista. Primavara Araba si consecintele ei surprinzatoare (ascensiunea islamistilor) sunt o dovada. Relativismul cultural ne protejeaza pe noi, nu pe ei. E o metoda extraordinara de a ne mentine departe de ei si de problemele lor. Dar ne intrebam ce e de fapt acolo?
Alice Schwartzer povesteste in lucrarea mai sus mentionata, scrisa inainte de Primavara araba, impresiilor ei de la cateva zile dupa victoria Revolutiei Islamice in Iran din 1980, cand a vizitat Teheranul. Atunci a discutat cu mai multe femei educate, studente, intelectuale etc, care participasera la manifestatiile contra regimului shahului. Unele manifestasera in haine traditionale islamice, sub care purtau blugi si haine Occidentale, pentru a lupta pentru libertate religioasa si contra politicii de Occidentalizare fortata a shahului. Ceea ce e socant e confuzia declaratiilor acelor femei, atunci cand scriitoarea Germana le intreaba despre implicatiile noilor legi islamice. Era clar ca aceste femei, de cele mai multe ori, nu intelegeau ce li se pregateste. Sigur, au fost si miscari anti-islamiste in acea perioada, la care au participat femei. Dar de cele mai multe ori, pentru niste femei iesite dintr-o alta dictatura, lucrurile erau neclare, pericolul nu era inteles. Atitudinea lor seamana cu cea pe care am avut-o noi in anii'90, dupa Revolutie. Nu aveam repere, cultura civica era precara.
Dar istoria se repeta cu primavara Araba, pe care acum, cu ajutorul internetului, unii dintre noi am trait-o in direct. Pot spune ca si eu sunt in situatia asta, prin intermediul unui amic Libian. Stiam de bombardamente, stiam cand intr-o noapte, la sfarsitul razboiului, soldatii lui Gaddafi au atacat civilii, care i-au respins cu arme albe. Dar mai mult decat fotografiile cu ruine si soldati pe care mi le trimitea, m-a impresionat naivitatea lui in fata noilor schimbari. Ei stiu mult mai putine despre ce urmeaza decat stim noi, de aici. Nu stia ce e sharia, in discutii trecea acest termen intre ghilimele (adica sharia, cum ii zici tu). Intr-o zi mi-a scris ca am avut dreptate cu "sharia", acum li s-au impus niste legi "din epoca de piatra". Solutia? Emigrarea in Occident. Sigur, tinerii Libieni educati nu au iesit in strada, nu au murit pentru sharia, ci pentru libertate. Visau cluburi, distractii, libertate de expresie de orice fel. Libertate sexuala. Sharia nu e in cultura lor. Nici nu inteleg ce li se intampla. Sunt doar ca niste animale duse la taiere, iesite dintr-o dictatura si azvarlite in alta. Sunt oameni ca si noi, plicticos de similari. Toate acele diferente culturale atat de trambitate sunt diferente de educatie, de scolarizare. Acolo sunt multi oameni inculti, multi analfabeti care, ca si in Egipt, vor vota cu degetul. Ei sunt usor de manipulat, iar saracia e un catalizator.
Femeile din tarile Arabe nou eliberate, cum e Libia, nu vor sharia, nu vor noul cod al familiei care accepta poligamia. Nicio femeie nu vrea daca stie ce inseamna, daca stie ca exista alternativa. Intr-o lume mult mai diferita, in Nigeria, un Occidental poate vedea cu usurinta starea de frustrare a femeilor de acolo. De vina e poligamia, acceptata in multe tari din Africa. Femeile din alte parti ale globului sunt tot femei. Poate s-au obisnuit mai mult cu unele rele, cum ne-am obisnuit noi cu frigul si cu arsurile solare, dar asta nu inseamna ca ne plac, ca sunt in valori in cultura noastra.
http://www.garbo.ro/articol/Social/9691/despre-poligamia-legala.html

Continue Reading

Cum ar salva feminismul societatea civila

Intr-o tara in care educatia civica e deficitara, in care despre curente ca feminismul nici nu se vorbeste macar in scoala, putine se stiu despre felul cum ar trebui sa arate o societate sanatoasa. Democratia adevarata depinde de legi, dar legile nu sunt suficiente. Constitutia Mexicului era copiata aproape identic dupa cea a Statelor Unite, dar in Mexic coruptia si saracia erau pana la cer, ca si acum, pe cand in State exista democratie, iar prosperitatea crescanda a transformat aceasta federatie intr-o mare putere. De ce? Diferenta era ca in State democratia era la nivel local, de fapt de acolo a inceput. Erau multi oameni care isi cunosteau si-si aparau drepturile, care luptau pentru ele, care erau implicati in conducerea societatii la nivel local. In Mexic nu era asa ceva. Este in Romania de azi? Cati se duc sa vorbeasca si sa-i bata obrazul parlamentarului pe care l-au votat? Nici macar nu stiu unde are biroul. Cati ies in strada cand ceva nu le convine? Cati vor sa initieze legi?
Din nefericire democratia, institutiile democratice sunt in declin in tot Occidentul, inclusiv in State. Tocmai pentru ca oamenii sunt din ce in ce mai putin inclinati sa faca aceste lucruri, pentru ca le pasa din ce in ce mai putin de politica, de viata cetatii. De ce? Unul din motive e faptul ca le e bine, ca nu mai au provocari serioase. O viata calduta, in care existenta le e asigurata, ii face indiferenti fata de ce se intampla in politica. Nu mai au drepturi pentru care sa lupte. Aparent. Dar discriminarea exista inca: cea a femeilor. Desi situatia lor s-a imbunatatit, mai sunt multe de facut. Si repet, pana cand familia in forma patriarhala, ratiunea discriminarii femeilor, nu va fi abolita, nu se poate vorbi despre o emancipare reala. Feminismul e singura miscare, desi anemica, capabila inca de a mentine suflul societatii civile, al luptei pentru drepturi in Occident. Feminismul ar putea salva societatea civila, ar putea sa ne salveze de la alunecarea spre totalitarism.
Din nefericire, e mult de lucrat la constiinta femeilor care nu stiu nimic despre feminism, cum sunt cele din Romania. Daca feministele din secolul al XIX-lea ar putea vedea ce se intampla acum, ar fi foarte dezamagite. Exista reviste pentru femei, dar in ele sunt metode de machiat, de imbracat, nu retete pentru a obtine drepturi. Pana si in Antichitate, un ziar care circula prin Imperiul Roman decazuse la nivelul unui manual de divort pentru femei, nu al unui tabloid care desfiinteaza practic femeile, de care e plina media actuala. Revistele pentru femei de fapt sunt anti-feministe. Iar modelele feminine pot intra in aceeasi categorie. Din nefericire, femeile pe care le vedem la tv sunt modele toxice pentru tinere. Tabloidele scriu despre tot ce face Simona Senzual, dar nimic despre Ayan Hirsi Ali sau alte femei preocupate de situatia reala a femeilor, nu de machiajul lor.
Nu inteleg cum femeile nu se revolta sa fie agresate cu modele feminine nerealiste, fabricate, cand modelele valide sunt ignorate. Cred ca mamele ar trebui sa se revolte si sa traga CNA-ul la raspundere pentru ca fiicele lor sunt mai agresate de aceste imagini feminine patetice decat de scenele de nuditate din filme. Dar problema e ca la noi nici macar elitele feministe, de altfel foarte subtirele, nu sunt prezente la tv. De la femei si de la feminism putem spera mai mult acum.

Continue Reading

Marsul panaramelor, de ce nu al curvelor?

Am salutat " marsul panaramelor", care a venit in fine si in Romania. Adica in Bucuresti. Nu am cunostinta sa se fi organizat si in alte orase. Povestea lui e simpla. Totul a inceput de la remarca misogina a unui politist Canadian, cum ca femeile imbracate provocator ar invita la viol. Dar despre asta exista mult mai multe informatii pe alte bloguri.
Am vrut sa particip, m-am imbracat provocator, m-am machiat. Dar inainte am sunat o prietena, tot feminista. Si al dracului de intelectuala.
"Buna, esti curva?" am intrebat-o direct.
"E, cred ca in vremurile bune eram. Acum nu mai stiu..."mi-a raspuns ea cu nostalgie.
A urmat o mica discutie despre cat de "curve" eram amandoua si ce anume in comportamentul nostru ne legitimeaza aceasta eticheta. Dupa ce am stabilit de comun acord ca meritam sa participam la mars, am fixat o intalnire. In metrou am atras privirile mai multor "cocalari". As fi vrut sa-i intreb scurt: "Arat a curva?" Cred ca reactia lor ar fi facut toti banii.
Din nefericire, am ajuns prea tarziu, totul se terminase. Am gasit doar o echipa de filmare de la o televiziune. Ei ne-au spus cam cum au decurs lucrurile. La plecare i-am rugat sa ne ia si pe noi in considerare ca "panarame".
Daca ar fi sa reprosez ceva organizatorilor, inafara de prea putina publicitate (care nu e din vina lor) ar fi numele marsului. "Al panaramelor"? Ce e aia "panarama"? De ce nu direct "al curvelor" sau "al scorpiilor"? Cum in unele limbi exista termeni consacrati pentru o persoana cu orientare homosexuala, cred ca ar trebui un termen popular consacrat pentru "feminista". Ala ar fi "scorpie", cel mai probabil. Imi aduc aminte ca intr-o discutie m-am recomandat scorpie, iar interlocutorul, casatorit cu o femeie care merita apelativul respectiv chiar si fara a fi feminista, m-a intrebat daca e deja consacrat. Nu am cunostinta sa fie.
Dar de data asta cred ca mergea mai bine "curva". Ceea ce mi se pare ciudat e ca exista inca femei educate care se simt ofensate de acest apelativ. "Curva" nu inseamna prostituata (si de ce ar fi cineva ofensata de practicarea prostitutiei, cand nu e ofensata de acela de '"sotie credincioasa", adica prostituata cu norma intreaga? Se pare ca etimologia acestui cuvant vine de la "penis" in anumite limbi slave, adica o femeie care tine penisul pe aproape. Se refera astfel la libertatea sexuala a unei femei. Cum sa fii ofensata de faptul de a-ti asuma libertatea sexuala deplina? "Eu nu sunt panarama", ar fi refuzat unele femei participarea la mars. Atunci ce esti? Sclava?
Cat de ignoranta trebuie sa fie o femeie in privinta drepturilor ei incat sa fluture calitatea de "femeie serioasa", adica de dezirabila in patriarhat? Poti sa fii "curva" lenesa si foarte pretentioasa (eu asta ma consider), sa ai putini parteneri, dar tot "curva" esti. Cred ca femeile ar trebui sa inceteze sa fie ofensate de orice termen care face referire la viata ei sexuala si trimitere la valoarea ei in patriarhat. Sa se declare ele insele "curve". Da, recunosc sunt o curva puturoasa si o toapa (o femeie libera, care nu slugareste niciun barbat si care spune ce gandeste si ce simte, chiar daca e indecent). Si nu as vrea sa fiu alceva!

Continue Reading

Visul European- Barbatul Roman

Umbla in slapi si chiloti pana la genunchi, peste care poarta un tricou soios care ii acopera burta, de pentru ca prefera berea si micii. O prezenta plina de farmec, usor exotica, dar atat de familiara...Barbatul Roman. Daca inca nu ati cunoscut unul indeaproape, daca inca nu v-a jignit intr-un mod ferit de amnezie pentru tot restul vietii, e timpul pentru el:
http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/217425/Zeflemeaua-Saptamanii-Interviu-cu-barbatul-roman.html
Dar o descriere si mai convingatoare gasiti aici:
http://laponaantigel.blogspot.com
Barbatul Roman e o avutie nationala. Cand dl. Mazare recomanda turismul sexual in Romania, cred ca la el se gandea. Valoarea lui e egalata doar de numar. Din fericire, e inepuizabil, nu e in pericol de disparitie. Il recomand femeilor din toata lumea ca pe o superafacere sexuala, ca pe o senzatie mai tare ca un montagne russe patriarhal. E ieftin, pentru 10 mici si o bere la pet iti ofera senzatii unice. Alaturi de el, fie si pentru cateva secundee, femeile isi vor aminti imediat de ceea consider cea mai frumoasa idee: feminismul. Cumparati bilet de avion, amantii mioritici va asteapta scuipand seminte si vorbind relaxati de organul lor sexual.

Continue Reading

Sa fie cele mai importante valori occidentale darul conditiei femeii in Occident?

Cum s-ar caracteriza Occidentul? Ce anume e unic in cultura occidentala? Ce ne face sa fim ceea ce suntem, care valori sunt absolut esentiale pentru aceasta cultura? Cred ca grija fata de om, valorile umaniste, de unde decurg drepturile omului si toate celelalte. Felul cum tratam oamenii ca indivizi. Oamenii din alte culturi ne admira stiinta si inventiile, adica aplicatiile stiintei, ceea ce aduce bunastare si a creat cele mai multe state dezvoltate (care sunt Occidentale). Toate statele dezvoltate au adoptat valorile Occidentale. Dar stiinta si tehnologia sunt usor de invatat de catre straini, dar nu la fel de simplu stau lucrurile cu valorile umane Occidentale. Dar toate acestea, legate de felul cum simtim, ne reprezinta mai mult decat realizarile tehnice si bunastarea care decurge de aici. Se poate spune ca un canal de filme ca TCM spune mai multe despre Occident decat Discovery.
Dincolo de toate criticile, societatea Occidentala este una "buna" in comparatie cu altele. "Bunatatea" a contribuit la progresul tehnic, stiintific, economic. O problema a societatii Romanesti este insa "rautatea" ei, lipsa cooperarii, coruptia si sabotarea altora si a initiativelor lor.
Ca sa dezvolti grija fata de om, trebuie sa ai sentimente si sa le cunosti si pe ale altora. In cazul acesta, sentimentele trebuie sa fie exprime. Pare ciudat, dar foarte multe culturi nu incurajeaza exprimarea sentimentelor, a pasiunilor etc. Seara trecuta urmaream un documentar pe HBO despre niste refugiati, care traiau intr-un lagar undeva in Ungaria. Printre ei era o Georgiana cu fiul ei, elev de scoala primara. Acesti oameni, in special femeia, contrastau fata de alti colegi de lagar, veniti din alte parti ale lumii, prin felul cum se exprimau, prin libertatea exprimarii sentimentelor. Femeia, desi avea mult mai putine probleme decat altii, cu povesti greu de ascultat macar, se plangea cel mai mult si vorbea de sentimentele ei.
Situatia in aceasta parte a lumii numita Occident nu trebuie sa fi fost diferita nici in trecut. Oamenii isi exprimau cu mai multa usurinta sentimentele, in special femeile. Copiii crescuti de aceste femei aveau sanse sa devina mai receptivi la suferintele semenilor, sa inteleaga o paleta mai bogata de oameni si sentimentele lor, intentiile lor. Nivelul inteligentei sociale si nu numai putea creste in acest fel.
Relativa libertate a femeilor, usoara lor influenta in acest sens, dar si in altele, poate sa fi contribuit la unicitatea culturii Occidentale si la aparitia unor valori morale (si nu numai) universale. Femeile ar fi putut sa faca diferenta in crearea unei lumi mai bune in trecut. Lucrurile pot fi schimbate in bine in continuare. Femeile in Occident umbla descoperite, iar faptul ca nu pun valuri (ferigele) pe ceea ce simt si gandesc, e poate si mai important.

Continue Reading

Patriarhatul- cea mai mare crima din istorie

Cine a fost cel mai mare criminal din istorie? Hitler sau Stalin? Ultimul a avut mai multe victime prin toata Europa, nu numai la el "in gradina", unde adversarii politici adevarati sau imaginari au fost exterminati, trimisi in gulaguri, inlaturati din functii etc. Hitler se poate lauda cu un holocaust, un genocid pe criterii etnice. Dar nici Stalin nu e mai prejos, el a incercat sa extermineze popoare prin foamete (ucrainenii) le-a deportat (tatarii) atunci cand nu le-a umilit doar si le-a spalat pe creier. Hitler a pornit un razboi care a presarat cu cimitire toata Europa. Dar Stalin l-a continuat cu un razboi rece care a distrus popoare intregi nu numai in Europa. Religia fascista a esuat, dar cea comunista a supravietuit cateva decenii, cu efecte dezastruase in toata lumea, unele inca vizibile. Stalin a trimis seminte de genocid si pe alte continente (v. Cambodgea), de razboi, de saracie si mizerie materiala si morala.
Stalin e mai tare, trebuie sa recunoastem.
E drept, pe acesti criminali i-a ajutat si epoca in care au trait, secolul XX. Au avut mijloace sa-si duca opera la bun sfarsit. Dar istoria consemneaza si alte orori, ca razboaie, cruciade etc. Ideologia a ajutat mult la mentinerea unor regimuri criminale. De fapt comunismul si fascismul, dar si regimurile din tarile fundamentaliste sunt doar consecinta actiunii unor organizatii criminale care pun mana pe putere. In numele ideologiei calca in picioare drepturile si libertatile individuale.
Ce poate fi mai rau decat comunismul si fascismul? Patriarhatul! Mai rau decat statele sclavagiste din Antichitate, patriarhatul neaga drepturile si libertatile a jumatate din populatie, fara posibilitatea de a-si rascumpara libertatea prin fapte extraordinare, cum se intampla cu sclavii din Antichitatea Europeana, fara nici cea mai mica speranta de a-si modifica statusul. O totala negare a naturii umane! Mai rau decat in "1984" a lui Orwell, clasa dominata din patriarhat nu are dreptul la a gandi si a simti decat intr-un anumit fel. Emotiile, sentimentele, necesitatile biologice (sexul) ii sunt confiscate. Femeile din societatile patriarhale nu-si apartin, nu dispun de propria persoana, sunt doar niste obiecte cu utilizare bine determinata. Orice deviere de la functionarea impusa le poate costa foarte mult, chiar viata.
Comunismul a avut mai multe victime, dar in comunism puteai duce o viata mizerabila, dar oarecum sigura daca nu incalcai niste reguli, e drept absolut irationale. In fascism, erai condamnat prin nastere si nu aveai sansa eliberarii. Patriarhatul are cate putin din amandoua, condamnarea prin nastere ca in fascism, dar ofera sansa supravietuirii prin respectarea unor reguli echivalente cu sinuciderea morala, ca in comunism.
Patriarhatul ar trebui condamnat public si recunoscut drept cea mai mare crima din istorie. Dar balbaielile si coruptia politica la nivel inalt nu permit acest lucru. Cum e posibil ca un stat democratic sa aiba relatii cu Iranul, Afganistanul sau chiar cu Irlanda si Polonia? Dublul standard si diluarea valorilor fac posibile aceste fenomene. Dar miscarea feminista ar trebui sa fie mai vocala.

Continue Reading

Din gandirea lui Dobrovolschi -feministele nu sunt femei

Recent am auzit de un incident in care a fost implicat in mod indirect Richard Dawkins, celebrul autor al "Genei egoiste" si al altor carti in care difuzeaza idei fundamentalist darwiniste (expresia ii apartine lui S. J. Gould) si ateiste. Nu am nimic contra ateismului (eu insami fiind atee) nici contra darwinismului, desi Dawkins merge prea departe cu simplificarea lucrurilor (ca sa-l citez iar pe Gould).
Dar interventia lui Dawkins pe un blog in care o femeie se plangea de faptul ca un barbat a invitat-o la 4 dimineata la el in camera la o cafea atunci cand se afla la o conferinta, este sub orice critica. Dawkins venea cu argumete de genul ca specia ar fi disparut daca n-ar fi existat astfel de comportamente deranjante. Interesant argument! Dar sa trecem peste argumentele biologice de tipul altor comportamente ca datul in cap pentru mancare, foarte utile si ele in anumite conditii pentru supravietuirea speciei. Trecem si peste argumentele legate de viziunea profund sexista a darwinismului asupra biologiei si peste lipsa de reactie a cercetatoarelor si cerctatorilor feministi fata de acest subiect. E vorba de argumente stiintifice, nu filosofice sau morale.
Problema e ca intr-una din diminetile trecute l-am auzit pe Dobrovolschi vorbind despre acest incident la Radio Guerilla, in acea emisiune pe care o face dimineata cu Vlad Craiovea si cu Ciuclaru, ca de fapt acel barbat din lift a invitat o feminista, nu o femeie. Adica feministele nu sunt femei, ci o specie aparte. Chiar daca era o gluma, e o gluma de prost gust, care arata incultura crasa pe probleme feministe ale liderilor de opinie si lucratorilor din mass-media din Romania. Altfel nu se explica imaginea de obiecte sexuale ale femeilor promovata de media fara ca nimeni sa se inflameze. Cred ca pentru aceasta interventie Dobrovolschi ar trebui sanctionat. CNA-ul ce parere are?
Cam care e opinia lui Dobrovolschi despre "femei"? Ce le diferentiaza de feministe? Crescuta intr-un mediu profund feminist, imi recunosc incultura legata de modul de a gandi traditional al oamenilor. Aud mereu despre tampenia numita "feminitate", referindu-se probabil la rolul social consacrat al femeii, dincolo de aspectele biologice. Dar acceptarea hartuirii sexuale, a mitocaniei masculine, a discriminarii la locul de munca, a glass ceilling nu cred ca sunt inscrise in genele femeilor (asta ar insemna sa fie pe cromozomul X, dar sa spunem ca si barbatii au un astfel de cromozom sau ar proveni din aspecte particulare ale dezvoltarii), ci in educatia dezastruasa de care se pare ca s-a bucurat si vedeta radio Guerilla.
Recent am citit o carte "The vindication of the rights of woman" scrisa de Mary Wollstonecraft, mama lui Mary Shelly. Cartea a fost scrisa la finele secolului al XVIII-lea, dar multe din ideile ei, foarte nonconformiste si de avangarda in acea epoca, sunt valabile si azi. Ea deplangea starea de dependenta si lipsa de demnitatea a femeilor in special din clasa mijlocie din epcoa ei. Punea aceasta stare pe seama educatiei precare a femeilor, crescute doar sa stie sa se poarte elegant si sa faca placere barbatilor. Judecata lor nu conta, ca femei maritate trebuia sa se bizuie in intregime pe judecata si stiinta barbatilor lor. Ea credea atunci ca daca femeile vor fi educate, vor merge la scoala, vor face sport, vor invata sa gandeasca cu propriile creiere, situatia femeilor si a societatii in general se va schimba.
Din pacate, acum femeile merg la scoala, studiaza chiar mai mult decat barbatii, in special in Occident, incluzand Romania. Dar se pare ca educatia mai mult sau mai putin tehnica nu ajunge. E nevoie de o educatie filosofica si morala diferite. Femeile care chiar daca invata, urmeaza o facultate, dar gandesc ca barbatul trebuie sa le ofere altceva decat ceea ce ii pot oferi ele insele (diferentele eventuale fiind la nivelul rolurilor strict sexuale, dar si aici e nevoie de discutii despre comunitatea gay-lesbi), iar expectatiile lor la nivelul societatii sunt diferite de ale unui barbat, nu au rezolvat mare lucru in ce priveste emanciparea. Ele trebuie sa invete sa astepte totul de la ele si totul de la societate, ca sa se poata emancipa cu adevarat. Adica pot orice, li se poate cere orice. Drepturi si obligatii! Dar aceste idei trebuie introduse in educatia copiilor de scoala.
Poate lucrurile ar fi evoluat asa cum le prevedea Wollstonecraft daca societatea la randul ei nu s-ar fi schimat, dar unele din tarele celei din epoca ei nu s-ar fi extins, in loc sa se reduca. Ea compara comportamentul femeilor din clasa medie cu cel al nobililor, similar din cauza conditiilor asemenatoare, de viata fara griji, fara provocari. Dar acum intr-o oarecare masura, societatea de consum a transformat multi oameni in "nobili", iar exigentele intelectuale (reale, nu legate de cunostinte tehnice strict profesionale) si morale au scazut foarte mult la nivelul clasei de mijloc, foarte extinsa in prezent. Solutia ar fi intoarcerea la valori, dar si exigente cat mai mari de la noi si de la altii. In aceste conditii, va fi greu sa acceptam ignoranta lui Dobrovolschi, iar succesul lui Dawkins nu ar mai fi atat de mare.

Continue Reading

Marea cultura e sexista pentru ca e corupta

In scoala ni se spunea despre suferintele unor artisti, scriitori, pictori sau muzicieni extraordinari, care aveau in epocile lor mari probleme in a se consacra. "Literatura adevarata nu se platea atunci", auzeam la scoala, "acum se plateste". Era in comunism, deci e simplu de ghicit despre ce literatura era vorba.
Ideea insa ramane. Si povestea lui van Gogh e reala, desi e una cu final fericit. Chiar daca omul n-a vandut niciun tablou in timpul vietii, stim azi despre el, vorbim despre el, iar picturile lui fac parte din viata noastra. Dar oare cati anonimi trebuie sa fi existat? Cat a pierdut cultura (si stiinta) prin faptul ca de unii ca el, dar mai ales de unele, nu am auzit niciodata? Nu e vorba doar de vieti pierdute, de destine distruse, ci de pierderi ale umanitatii in general. De ce? Pentru ca omul e o fiinta corupta, iar obtinerea succesului depinde de factori sociali intr-o mare masura. Cei care au succes sunt in primul rand manageri buni, nu oameni de exceptie. Daca faci mari eforturi mari sa creezi cu adevarat, nu mai ai timp sa te si promovezi. E logic, mai ales ca si prioritatile tale sunt altele, in primul rand creatia, apoi succesul. Daca ordinea e inversa, rezultatele vor fi mai bune in ce priveste recunoasterea.
Dar in ce priveste discriminarea femeilor, excluderea lor din marea cultura, nu credeam ca lucrurile sa fie atat de clare si in ziua de azi, mai ales pentru cineva care a facut o facultate unde aproape toate profesoarele erau femei (inclusiv sefa de catedra). Ilinca Bernea, scriitoare si filosoafa, autoarea primului roman feminist in limba romana, "Legende androgine", a declarat ca marea cultura e sexista, iar la facultatea de filosofie s-a intalnit cu dovezi ale misoginismului universitar. Mihaela Miroiu, tot absolventa de filosofie, vorbeste si de ea de neincrederea cu care era privita in aceasta facultate, ea si colegele ei de catre profesorii barbati. Pare incredibil in epoca asta, dar adevarat. Un articol recent aparut in "Observatorul cultural" face o descriere a situatiei femeilor din mediul academic romanesc, in special de la facultatile cu profil umanist.
Sexismul in formele cele mai abjecte exista inca in marea cultura. Ce-i de facut? Negarea ei! Asta arata marea coruptie la acest nivel. Cei implicati trebuie boicotati de oamenii de bun simt. Coruptia discriminarea nu sunt altceva decat crime, crime contra destinelor unor oameni si crime contra umanitatii! Sunt mai rele decat furtul si trebuie condamnate!


http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=16755

Continue Reading

Carui spatiu cultural ii apartine Romania din punct de vedere al relatiilor de gen?

Imi place sa spun, mai in gluma mai in serios, ca din punct de vedere cultural nu prea am cum sa ma ascund. Arat meridionala, ca majoritatea Romanilor. Cand sunt in tarile din sudul Europei, incepand din avion, oamenii imi vorbesc in limbile lor. In unele din aceste tari pot sa si inteleg si sa raspund in asa fel incat ei sa ma creada in continuare nativa. Nu sunt rasista, nu e nimic rau in a fi sudic. Nimic, inafara de faptul ca acest spatiu are in comun si altceva inafara de gene_ cultura. Si aici sunt multe aspecte de care sunt aproape mandra. Lenea, siesta, gustul pentru lux, mancare buna, vin bun sunt lucruri de care nu ma dezic.
Dar ca femeie si feminista, nu-ti cade usor sa spui ca esti din Romania, dar din pacate, nu prea ai unde te ascunde cand aspectul si numele te tradeaza. Am vazut acum cativa ani pe Discovery o tanara arheoloaga care spunea ca ii e greu sa lucreze in Grecia, avand in vedere felul cum sunt educati barbatii Greci, in niciun caz intr-un mod care ii face recomandabili pentru o relatie pe termen lung. Din nefericire, situatia e similara in Romania, Italia, Spania, Portugalia. Speram din tot sufletul ca e mult diferita in Franta. Te astepti la altceva de la o cultura care a nascut-o pe Simone de Beauvoir, pe controversata Ninon de l'Enclos, o cultura in care radacinile feminismului au inceput in secolul al XIX-lea. Nu in ultimul rand, de la o cultura seculara. Dar reactiile fata de cazul DSK, in presa, dar nu numai, iti dau fiori de familiaritate pe sira spinarii (v. articolul din link). Si mass-media Franceza, nu numai cladirile din Paris te fac sa te simti acasa in Franta, din nefericire.
Dar se pare ca unii vectori sunt mai importanti in rezultanta culturala de masa. Elitele si ce gandesc ele conteaza mai putin in fata unei anumite traditii. De fapt ce diferentiaza viata de fiecare zi in culturile avansate de celelalte nu sunt elitele, ci nivelul omului de pe strada. Oameni exceptionali se nasc peste tot, important e daca ajung sau nu sa aiba influenta asupra societatii. Aici as da exemplul coafezei Norvegiene de care tot povesteste Liviu Mihaiu, adaugand mereu noi elemente. O coafeza Norvegiana in anii '90 a refuzat sa danseze cu el pentru ca venea din Romania, unde copiii din orfelinate traiau asa cum traiau, iar Romii erau foarte discriminati.
Cand o sa se intample asta in Romania? Cand o sa se intample in Italia, unde cazul Mailat a declansat o furtuna in presa, exploatata in scop electoral intr-un mod in care ar fi socat orice Britanic care se simte cel mai bine cand isi umple cosul de bautura la supermarket? Cand o sa se intample in Romania?
Dar in Franta miscarea feminista a luat atitudine fata de modul cum a fost tratat cazul DSK. As vrea sa vad aceleasi reactii fata de scandalurile sexuale in care sunt implicati politicieni din Romania.
http://www.guardian.co.uk/world/2011/may/22/dominique-strauss-kahn-arrest-dormant-anger-france-women

Continue Reading

Gigi Ghinea si motivele nefericirii ei

Se spune ca adesea cei mai mari dusmani ai nostri suntem noi insine/insene. Nimeni nu ne poate tortura mai mult decat monstrii pe care ni-i crestem singuri in creierele noastre. Daca discriminezi alti oameni, daca ai valori rasturnate, daca esti smecher de doi bani, cum e in voga acum in Romania, e greu sa fii fericit. Pentru ca piedicile pe care le pui altora ti le pui si tie insuti/insati.
Intr-o seara am dat pe un post tv, nu stiu care, de dna Gigi Ghinea, psiholog. O mai vazusem pe la tv, dar nu stiam ca asa se numeste, mai precis se pare ca asa s-ar fi "rebranduit" (Gigi). In acea seara vorbea despre o carte scrisa de domnia sa, "Cum m-am vindecat de nefericire". Sper ca nu gresesc.
In timpul discutiei cu gazda emisiunii, Carmen Bruma, subiectul a alunecat spre barbatii maturi care au relatii cu femei mai tinere. Doamna psiholog (femeia a spus cu ce se ocupa, acum eu am avut expectatii prea mari) a incercat sa explice fenomenul. Chipurile barbatii maturi, ajunsi la o anumita varsta, vor sa-si reafirme sexualitatea, iar relatiile cu femeile tinere ii ajuta.
"De ce nu se intampla asa si in cazul femeilor?" a intrebat Carmen Bruma. Dna psiholog a raspuns la fel ca o amatoare de telenovele, ceva de genul: da, si femeile de o anumita varsta vor sa-si reafirme sexualitatea, dar barbatii nu sunt atrasi de astfel de femei. Adica ele pot sa se uite pe pereti sau la firme porno cand au chef de sex cu barbati tineri. De ce? Pai femeile sunt privite (asta am mai auzit la popi) in postura de mame, iar fertilitatea lor asa si pe dincolo... Femeile mature nu sunt sexy, chipurile, iar barbatii vor femei sexy. De ce dna psiholog, adica maestru de incadrat in tipare al comportamentului uman, cum ar spune Ilinca Bernea (ea spune mai frumos, dar mi-e lene sa caut expresia exacta) barbatii sunt sexy cu erectii slabe si rare, burta si chelie? In plus, femeile peste 40 ani pot arata bestial, deci pot fi foarte sexy, a replicat Carmen Bruma, care probabil nu e psiholog. Gigi a incheiat apoteotic: "O aventura merge, dar nu o relatie...Barbatii tineri sunt atat de imaturi!" Hopa, alt cliseu! Si o discriminare in grup! CNA-ul nu stiu ce pazeste.
Pai nu e de mirare ca e nefericita cand gandeste asa. Am mai auzit stereotipul ca barbatii sunt cu totii "egoisti, infantili si lenesi". Nu ma laud ca am cunoscut nu stiu cati barbati, dar pot declara cu mana pe inima ca nu e asa. Barbatii sunt foarte diferiti intre ei, la fel sau aproape la fel de diferiti ca si femeile. Cu totii au caractere sexuale primare, cele secundare difera in functie de grup etnic, nici macar asta nu au cu totii. Dar imi vine greu sa acuz de infantilism toti barbatii, mai ales ca am amici foarte tineri care sunt mai maturi decat eram eu la varsta lor, chiar decat sunt acum. Cat despre egoism, alta prostie. Cunosc barbati care ma uimesc cu spiritul lor de sacrificiu, si nu cred ca la un anumit nivel de cultura si educatie sunt diferente intre sexe in ce priveste moralitatea. Lenesi cred ca sunt toti barbatii mai mult sau mai putin pentru ca oamenii in general sunt lenesi.
Dar in primul rand oamenii sunt diferiti, au gusturi diferite, pasiuni diferite, care nu pot fi incadrate in tipare. Din nefericire, cultura ne influenteaza din copilarie aceste preferinte. Cum femeile sunt prezentate ca obiecte sexuale, frumoase, iar barbatii sunt apreciati dupa performante si "maturitate", oamenii, in special cei mai usor manipulabili, isi aleg partenerii dupa aceste criterii. Ca sa nu mai discutam de alegerile "pentru supravietuire" in special ale femeilor din societatile paupere.
Daca baietii ar fi educati de mici ca inteligenta, moralitatea, disponibilitatile afective sunt al dracului de sexy la o femeie, mai sexy decat pielea frageda, atunci multi barbati ar prefera femeile mature. Femeile nu sunt masini de facut copii, nici jucarii sexy fara creier. Dar cand o femeie vede lucrurile asa, drumul spre nefericire e foarte scurt in cazul ei.

Continue Reading

Printesele zilelor noastre sau cine ar vrea sa fie Kate?

Am deschis internetul cu gandul de a vedea reactiile blogurilor feministe fata de cel mai mediatizat eveniment al zilei - nunta lui Kate Middleton cu printul William. Povestea e cu atat mai interesanta cu cat Kate (pana ieri, acum Catherine) nu are "sange albastru". O femeie din popor care a devenit sotia printului mostenitor, apoi nu printesa, ci doar ducesa, tocmai din cauza originii sociale. Sigur, a existat si o casatorie religioasa. Dar partea buna este ca nu a jurat ca i se va supune sotului.
Suntem in 2011. Monarhia Britanica este inca foarte populara, cum s-a vazut si din participarea la acest eveniment. Nunta e un eveniment istoric care merita urmarit. Dar care sunt alte implicatii istorice ale evenimentului?
In primul rand e vorba de o nunta. La o varsta destul de avansata am aflat ca fetitele, inca de mici, se viseaza mirese. Recunosc, nici pana in ziua de azi nu imi imaginez cum e sa visezi asa ceva. Nu e vorba de sex, de romantism (cine nu viseaza la asta?), dar nu la nunta. Casatoria e o institutie patriarhala. Nu inteleg cum o femeie viseaza la asa ceva, e ca si cand un negru ar visa la lanturi daca e in SUA (dar nu numai). Dar ce ne miram, cand la crestini crucea, adica un instrument de tortura antic, e venerat? Cred ca in societate nu se vor produce schimbari reale ale statusului femeilor pana cand casatoria de tip patriarhal nu va fi desfiintata. E inevitabil, eliberarea va duce la asta, asa cum perestroika a dus la caderea comunismului.
Dincolo de nunta, asa somptuoasa cum a fost, Kate, chiar daca nu i-a jurat credinta sotului, a renuntat la multe. Si-a pierdut dreptul de vot, ceea ce pentru o femeie mi se pare foarte dureros, avand in vedere pretul platit de generatii de femei pentru obtinerea sa. Apoi a renuntat la carierea, chiar daca nu a avut pana acum decat locuri de munca temporare. A mai renuntat la posibilitatea de a declara lucruri controversate. Ca sa nu luam in considerare ca nu va mai manca fructe de mare, cel putin nu in palat.
Cine ar vrea sa fie Kate sau Catherine? Eu in niciun caz! Am o cariera pentru care am muncit foarte mult, pot spune in orice moment lucruri controversate, pot face politica, ca sa nu mai vorbim ca am chiar si in acest moment fructe de mare in frigider. Ar fi un cosmar sa ma trezesc intr-o dimineata in papucii ei, chiar daca sunt in palatul regal. Si aici nu ma gandesc la un barbat cu chelie, fie el chiar si fiul Dianei. As minti daca as spune ca nu-mi plac masinile luxoase, palatele, caii. Imi plac, dar micile libertati la care ea a renuntat nu au pret. Iar o printeza de rit nou incearca sa-si obtina singura palate, masini, lux, daca poate. Iar partenerul ei, nu sotul, va fi intotdeauna ceva gen print consort... Exista si printese feministe.

Continue Reading

Sacrificiul suprem pentru frumusete

Candva am vazut un studiu realizat pe sportivii de performanta. Nu mai stiu procentajul, dar unii dintre acesti sportivi au declarat ca ar fi gata sa foloseasca substante interzise foarte periculoase pentru a lua medalia de aur, chiar daca peste 5 ani aceste substante ar fi avut efecte fatale. Mi s-a parut incredibil. Sa te sinucizi pentru o medalie pe care nu o meriti! Atunci eram copil, nu inteleagem natura iluzorie a succesului in general. Nu intelegeam ca succesul e o pacaleala a ta si a altora. Ce ai alege? Sa faci lucruri intr-adevar extraordinare si sa nu ai succes, sa nu fie recunoscute sau sa faci lucruri de doi bani, fara valoare, care sa fie incununate de glorie? Credeam ca toti sau aproape toti oamenii ar fi preferat prima varianta, oricat de dureroasa ar fi. Acum cred ca acestia sunt foarte putini.
Viata sociala e arta iluziei, a disimularii. Ce poate fi succesul social in asemenea conditii atunci cand nu vine din rezultate directe, ca in cazul unor inventii sau rezultate stiintifice clare? Rezultatele unui studiu britanic despre sacrificiile pe care le-ar face femeile pentru frumusete ilustreaza foarte bine asta. 16% dintre femeile cu varste cuprinse intre 18 si 65 ani (numarul lor nu se precizeaza) erau dispuse sa renunte la un an din viata pentru un corp frumos, 10% chiar la 5 ani, iar 2% la 10 ani! Un subtitlu ar articolului suna cam asa: "In total, 30% dintre femei sunt dispuse sa faca schimbul: viata pentru o talie subtire."
Femeile respective nu erau nebune, oricum nu mai nebune decat sportivii care s-ar sinucide pentru medalii. De vina sunt standardele sociale, care asimileaza frumusetea cu o mare calitate, in special in cazul femeilor. Prin frumusete femeile capata valoare sociala. Ele sunt femei "adevarate" daca sunt frumoase. Frumustea e eticheta feminitatii. De cate ori nu am auzit expresia "parca nici nu e femeie", despre o femeie care putea arata bine, dar nu era "ingrijita ca femeie"? Cum arata si studiul, nu e vorba de a avea sau nu frumuste naturala, care e foarte variata, ci de a fi "in standarde", adica de a fi ceea ce societatea presupune a fi "o femeie frumoasa".
Avand valoare sociala prin frumusete standard, aceste femei considera ca vor avea tot, succes social, bani, sex, isi vor gasi mai usor un partener de calitate. Oare asa sa fie? E o iluzie de la cap la coada, dar o iluzie care le face viata mai comoda si mai...frumoasa. Pentru ca le scuteste sa isi puna si sa rezolve alte probleme legate de ele insele.
Toata viata am avut acea talie de invidiat, pentru care 30% dintre femeile din acest studiu si-ar fi dat viata. E drept, in tot acest timp am fost si feminista... Care au fost avantajele? Inafara de analizele biochimice si conditia fizica? Sincer, niciunul! Sigur, daca nu pun la socoteala succesul imens la liceeni. Dar nu cred ca femeile astea vor sa mangaie cosuri si sa experimenteze sex cu ejaculare precoce. Ca iti poti cumpara haine ciudate, cu masuri imposibile, ar fi iar un avantaj, dar dezavantajul e dublat ca nu gasesti haine pe masura ta in unele tari. Ajustarea e necesara peste tot (nicio curea nu mi-e buna, de exemplu).
Ar fi succesul social, in afaceri, pe care cineva il are daca arata bine. Dar pentru asta ajunge sa ai un fizic cat de cat placut, dar mai ales sa fii simpatic. Cat despre parteneri de calitate...Acestia nu au gusturi standard, daca gandesc cu creierele personale. Ai infinit mai multe sanse la o relatie reusita datorita personalitatii decat abdomenului plat, o spun din proprie experienta. S-ar putea ca talia ta pentru care ti-ai da viata sa nu intereseze sau mai mult, sa aiba un efect contrar. Femeile sunt mai receptive la astfel de corpuri decat barbatii de calitate. Probabil asta e important. Femeile se imbraca pentru alte femei, locu lor creste pe scara ierarhiei feminine...Asta e, suntem animale sociale!

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Incredibil/210155/Femeile-si-ar-da-viata-pentru-a-arata-bine.html

Continue Reading

Lipsa de educatie si rolurile traditionale de gen

Un studiu sociologic recent arata, printre altele, ca femeile isi doresc barbati "adevarati" (ce-o fi asta), iar barbatii "femei adevarate", dar membrii fiecarui sex isi doresc parteneri empatici, inteligenti, care sa le ofere sprijin emotional. Exista mici diferente intre preferintele femeilor si ale barbatilor referitoare la calitatile estetice, dar si independenta financiara si statusul economic al partenerului. Mici, as spune eu, dar demne de luat in seama. Adica barbatii pun mai mare pret pe frumusetea partenerei decat pe independenta ei economica si succesul ei profesional, pe cand la barbatii prioritatile ar fi usor diferite. Oricum, la sectorul de varsta intre 30 si 49, femeile independente financiar, cu succes profesional sunt la mare cautare. Lucrurile se schimba insa pentru respondentii mai tineri. Autoarea, desi considera ca statusul de femeie moderna e luat 'as granted' de catre cei tineri, ia in seama corelatia dintre nivelul de educatie si acceptarea rolurilor traditionale de gen. Iar educatia mai slaba a generatiilor mai tinere e un fapt, cel putin in lumea occidentala din care facem si noi parte.
Au oare aceste roluri traditionale acoperire biologica? Stim oare care sunt diferentele reale dintre femei si barbati, dincolo de cele anatomice si fiziologice evidente? Parerea mea e ca nu. Oricum, diferentele dintre sexe la specia umana sunt foarte reduse comparativ cu alte specii (dimorfism sexual redus), iar diferentele reale trebuie sa fie foarte subtile, in niciun caz superpozabile peste rolurile de gen.
A stabili roluri de gen contravine libertatii individuale, drepturilor omului. Negrul trebuie sa munceasca pe plantatii, ca e puternic si bun de munca, evreul trebuie sa se ocupe de afaceri, dar nu are ce cauta in agricultura, ca e evreu. Suna bine, nu? Asa suna si rolurile traditionale de gen, care stirbesc personalitatea oamenilor, indiferent de sex. Oamenii sunt in primul rand oameni, cu necesitati, dorinte, vise de oameni, putin influentate de sex. Feminismul, cel putin cele mai multe curente, merge pe demontarea acestor roluri.
Primul roman feminist scris in limba romana (autoare Ilinca Bernea) "Legende androgine" trateaza aceasta tema. Din pacate romanul nu se mai gaseste prin librarii, iar editura la care a aparut nu se grabeste sa-l reediteze. Pentru ca cine are nevoie de feminism in Romania? Cine are nevoie de drepturile omului?

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/209073/Biserica-Ortodoxa-vrea-interzicerea-Zilei-Femeii.html
http://www.9am.ro/top/Social/209030/Super-femeile-isi-doresc-super-barbati-si-viceversa.html

Continue Reading

Mitul frumusetii albe sau pana unde merge conformismul actual

Zilele trecute am vazut pe HBO un documentar foarte interesant: "Mitul frumusetii albe". Habar n-aveam ca exista si un asemenea mit modern. Credeam ca frumusetea nu tine cont de rasa, chiar citisem un studiu in acest sens. Proportiile fetei pe care le percepem ca placute nu sunt caractere "etnice". Dar ce conteaza stiinta, aici e vorba de un mit, nu? Fiecare crede ce vrea, iar credinta si stiinta trebuie sa stea separat.
In acest documentar am vazut persoane simpatice, interesante din alte grupuri etnice (o chinezoaica, un malaiezian si o femeie de culoare din Jamaica) toti imigranti in Marea Britanie, care voiau sa-si schimbe look-ul pentru a deveni mai de succes. Malaiezianul voia sa fie mai inalt (avea 1,57m), chinezoaica "mai dotata", iar femeia de culoare "mai putin dotata".
Femeile si-au implinit visul, dar barbatul nu, din cauza unor limite biologice (lipsa flexibilitatii ligamentelor), care nu il recomandau pentru o operatie de crestere a oaselor greu de vizionat pentru persoanele care nu sunt in domeniul medical. Intr-adevar, nu e recomandabil nici sa privesti asemenea operatii daca nu e un interes profesional la mijloc, dar sa le mai si faci. Asta ar trebui sa se numeasca "medicina imorala", ca si implanturile dentare si albirea dintilor. Interesant era ca doi dintre medicii care le-au efectuat erau indieni (de fapt toti, pentru ca intr-un caz era vorba doar de o tentativa), si se aratau deloc deranjati de faptul ca oamenii vor sa-si atenueze caracterele etnice. Pacientii invocau mereu succesul intr-o lume a albilor inalti, cu femei dotate, dar nu foarte, cu anumite proportii ale corpului. Dar culmea culmilor mi s-a parut interviul cu un medic plastician coreean care spunea ca barbatii din tara lui, foarte putin "dotati" fata de alte grupuri etnice, isi fac marire de penis, dar asta le afecteaza marimea acestui organ doar in stare flaxa, nu in erectie. Un om de afaceri isi facea asa ceva, pentru ca sa arate mai bine cand se duce la sauna cu alti barbati... Ce pervers! ar spune unii. Ce conformism de doi bani! cred ca ar trebui sa spunem.
Oamenii acestia care aveau alte probleme (femeile erau mame singure) cautau motive si solutii facile la dificultatile din viata lor. Probabil era si presiunea faptului de a te simti strain, strain de valorile unei lumi in care nu te-ai nascut. Proveneau din alte culturi, nu din Occident, iar problemele lor de adaptare sunt greu de inteles pentru noi. Dar cel putin chinezoaica si malaiezianul pareau persoane educate, sensibile, cu valori culturale solide, care tocmai prin diferentele culturale ar fi avut atat de multe de oferit.
Stergerea caracterelor etnice prin operatii estetice mi se pare ultima smochina in materie de conformism estetic si nu numai. Ca operatiile estetice sustin uniformizarea in cadrul unui grup etnic, caucazienii adica, e foarte mult, dar ca acest conformism sa se extinda precum guma de mestecat e deja prea mult. Problema noastra e ca e prea putin exotism in lumea asta, ca sunt prea putine valori, prea putine lucruri diferite care pot sustine progresul. Ce fac acesti oameni? Sustin tarele lumii noastre obosite, in loc s-o ajute. Pe cine sustin ei, pe cine incearca ei sa satisfaca? Pe acei oameni care nu au suficienta inteligenta si imaginatie sa priveasca diferentele etnice ca pe niste diferente de familie. La noi in Europa, in unele zone, anumite caractere sunt rare (la noi parul blond si ochii albastri, de exemplu), si apar in familii. Acelasi lucru se poate spune de pielea mai pigmentata sau cu proportia straturilor diferite, ca si de alte caractere etnice, apar in familii indepartate.
Dar oare numai actiunile acestor oameni care incearca sa isi schimbe identitatea sunt bizare? De cate ori incercam sa ne ascundem adevarata fata (psihologica) pentru a nu fi intelesi/intelese gresit, pentru a nu avea de suferit pentru ceea ce suntem? Problema e in alta parte, in felul in care e societatea construita, in care de la viata de zi cu zi si pana la diplomatie se incearca satisfacerea oamenilor limitati in intelegere si simtire.

Continue Reading

O carte despre care feministele ar trebui sa vorbeasca

Recent am vazut pe un site feminist un interviu cu Stephanie Coontz, istorica, preda istoria familiei la Evergreen State University. Printre alte carti despre istoria familie, unele foarte cunoscute, doamna Coontz a scris o carte care urma sa apara in 2011, la inceputul anului, A Strange Stirring: The Feminine Mystique and American Woman at the Dawn of the 1960s. Aceasta carte trateaza fundalul istoric in care a aparut cartea lui Betty Frieden, "The Feminine Mistique" in 1963. "The Feminine Mistique" e considerata o carte care a stimulat emanciparea femeilor, care a deschis ochii femeilor din suburbii astfel incat sa ceara mai mult de la viata decat casnicie si maternitate. Dincolo de criticile din punct de vedere feminist aduse cartii dnei Friedan (ia in considerare doar situatia femeilor din clasa mijlocie, nu si a celor din clasa muncitoare, mai ales a celor de culoare, nu evalueaza bine succesele si insuccesele miscarii feministe etc), Coontz nu ii neaga meritele. Referirile la filmul "Mad Men", care a fost difuzat o perioada pe TVR1, dar care a ajuns la multe sezoane in State, abunda in interviu. Am urmarit "Mad Men". De multe ori mi s-a ridicat sangele in cap, alteori imi venea sa sting televizorul, dar de cele mai multe ori simteam o mare recunostinta pentru miscarea feminista si pentru tot ce a facut ea, cu toate succesele si insuccesele ei.
Ceea ce m-ar interesa ar fi studii ale situatiei femeilor si mentalitatilor din tara noastra. De fapt un studiu istoric similar. Nu am cunostinta de existenta lui. Ce a adus in privinta mentalitatii, comunismul, care proclama egalitatea femeilor cu barbatii, dar le interzicea contraceptia si le trata ca pe vaci de reproducere?
Desi e greu sa vorbesti despre o clasa mijlocie in Romania, se poate spune ca fac parte din ea. Am in familie femei care au studiat cu mult inainte de venirea comunistilor. Ceea ce stiu e ca la noi in Romania, inca inainte de razboi, si probabil cu mult inainte, femeile se duceau la facultate nu sa-si caute un sot, asa cum se spunea ca se intampla in State, ci ca sa lucreze, sa profeseze ceea ce au studiat. Si asta s-a intamplat in cazul exemplelor pe care le cunosc, femeile respective au lucrat imediat ce au terminat facultatea in domeniul respectiv pana la pensie. Fiind platite la fel ca barbatii. Nu stiu daca asta se intampla si inainte de razboi. In legislatia romaneasca precomunista refuz sa cred ca femeile aveau nevoie de hotarare judecatoreasca pentru a-si deschide o afacere, cum se intampla in unele state americane. Probabil "The Feminine Mistique" ar fi fost inutila in Romania, chiar daca nu ar fi venit comunistii. In forma aceea. Dar problemele clasei muncitoare la noi erau foarte grave. Iar daca la noi nu exista femei de culoare, situatia femeilor Rome era una speciala.
E greu de dat un raspuns la felul cum a ajutat mentalitatile in privinta problemelor de gen comunismul, daca a facut-o. Interesanta e totusi situatia femeilor din clasa mijlocie in State in acea perioada, anii '60. Femeile in America, in ciuda democratiei, au avut o situatie diferita de cele din Europa. Alexis de Toqueville vorbeste cu mult respect despre asta in "Democratia in America". Acolo, la inceputul secolului al XIX-lea femeile erau mult mai domestice, nu aveau propriile afaceri, nu isi cereau drepturile, ca cele in Europa. Motivul? Probabil democratia, adica un fel de uniformizare a mentalitatilor. Mentalitatea oamenilor de mijloc era cea dominanta. De Toqueville descrie nivelul cultural al Americanilor, unde analfabetii si oamenii needucati total erau rari, dar la fel de rari ca si oamenii foarte educati. Cu alte cuvinte, situatia femeilor din America, parteneri egali ai muncii domestice, dar fara drepturi politice, reflecta un consens al mentalitatilor oamenilor de cultura si situatie economica medie. George Sand era nobila...Asta ar trebui sa ne puna pe ganduri in ceea ce priveste democratia si limitele ei. Dar si in privinta feminismului si a marilor sale merite.

http://feministing.com/2011/01/29/the-feministing-five-stephanie-coontz/
http://www.buffalonews.com/entertainment/books-poetry/book-reviews/article326600.ece

Continue Reading

De unde a pornit ideea si surse de inspiratie

Desi povestea din spatele acestui proiect pare mai interesanta si mai funny poate decat cea pe care se bazeaza, am promis ca nu voi vorbi prea mult despre ea, cel putin despre unele parti din ea, pana ce lucrarea nu apare. Pentru a nu distrage atentia asupra unor aspecte intr-adevar simpatice, dar pana la urma irelevante pentru mesaj. Am vazut candva un interviu cu un regizor. Tipul facea o descriere savuroasa a felului cum dorise sa fie receptat filmul sau, de altfel mediocru. Comentariul era mai interesant decat filmul. Nu as vrea sa ajung in aceasta situatie.
Oricum, ideea a pornit de la o discutie. De ziua mea, o ruda s-a gandit sa-mi ofere cadou un site personal care sa fie vehiculul ideilor mele feministe. Eram foarte ocupata atunci cu lucruri total diferite decat cele legate de beletristica, filosofie etc. Am mentionat deja ca meseria mea e una tehnica, iar ceea ce fac "for a living" e tehnic. Chestia cu site-ul a ramas in aer, avand in vedere ca pe moment am refuzat oferta. Cand sa mai scriu si despre feminism? Si cum sa scriu ceva original cand exista specialiste/specialisti implicati in asta de ani de zile? Sigur, ideea e falsa, nu conteaza de cand sunt implicati altii, originalitatea poate veni de oriunde.
De la discutia aceea a trecut ceva timp. Apoi am vazut un film bazat pe cartea "Die weisse Massai" (Masaiul alb), tradusa in romaneste "Indragostita de un masai" a Corinnei Hoffmann. Am privit toata povestea cu ochi tehnici.
"Femeia asta nu era suficient de educata, nu era antropolog, nici etnolog, nici macar o cercetatoare mediocra in orice domeniu. Dna Hoffman era doar o femeie de afaceri care nici engleza nu stia atunci cand a ajuns prima data in Africa. Cred ca altcineva in locul ei ar fi vazut lucruri teribil de interesante acolo, " mi-am spus atunci.
Credeam si cred in continuare ca multe raspunsuri legate de antropologie fizica, dar si culturala, originea limbajului etc, se afla in Africa. Un ochi avizat ajuns acolo ar putea gasi surse de inspiratie la tot pasul. In film, relatiile interumane, inacceptabile din punctul de vedere Occidental, erau tratate superficial. As fi vrut sa se insiste mai mult asupra cauzelor acestora, asupra diferentelor de mediu dintre cele doua lumi.
De atunci a trecut ceva timp, in care m-am ocupat de profesia mea, dar interesul pentru Africa a crescut din motive pur...profesionale. Dupa ce am terminat un proiect foarte solicitant, am simtit brusc pofta de a scrie ceva...fara bibliografie. Tot intr-o discutie am primit ideea "De ce nu scrii tu un roman feminist?"
Chiar asa! Aveam scopul, imi trebuia ideea. Voiam ceva care sa arate cauze, sa dea explicatii, sa creeze o imagine mai clara asupra fenomenelor. Ideea a venit tocmai din interesul meu pentru originea lucrurilor, in cazul acesta originea unor "isme", sexism, rasism. In vara lui 2009, cand am infiintat acest blog, aveam si decizia, si ideea. A inceput, de fapt incepuse mai dinainte, munca de documentare. Asta a fost cea mai haioasa. Dincolo de faptul ca imi hranea curiozitatea, a fost adesea foarte distractiva, o sursa de experiente demne de povestit la "Stand up cafe".
Anul trecut in februarie am citit "Die weisse Massai". Desi e o colectie de relatari telegrafice, nu se insista pe nimic legat de aspecte etnologice, de antropologie culturala etc, dezvaluie niste lucruri foarte interesante despre Africa, de fapt despre oameni. Despre oameni in general, dezgolite de poleiala Occidentala.
Cu ani in urma am vazut "Omul vineri", inspirat de povestea lui Robinson Crusoe, dar vazuta din alt unghi, acela al "salbaticului". Era un film in care se ridiculiza superioritatea culturii Occidentale, aratand ca si "salbaticii" au valori umane, unele atat de umilitoare pentru noi.
Realitatea e insa alta. Chiar daca exista multe lucruri bune in multe culturi, cea Occidentala, departe de a fi perfecta, are ceva numai al ei, ceva apt sa genereze multe alte lucruri bune.
Nu ma consider o persoana cu talent, nu am pretentii de scriitoare, vreau doar sa vad la ce poate duce implicarea unei persoane cu un puternic "background" stiintific in acest domenii. Interesul meu e doar...sportiv.

Continue Reading

Studii imbecile despre femei si barbati

Habar n-am cum se fac aceste studii, dar concluziile lor sunt la fel de aberante ca si acela conform caruia in Romania sunt mai putin de 1% atei. Pai aproape toti oamenii cu care vorbesc, am relatii, sunt agnostici sau atei. Nu e relevant, dar cred ca si la noi cam 10% sunt atei sau agnostici, ca si in State.
Daca citesti aceste studii, ai o impresie care contravine dur experientei. Cele mai multe femei nu prefera barbati insurati. De fapt, mie personal mi se taie automat si definitiv daca cineva e implicat intr-o relatie, nu neaparat insurat. Cele mai multe femei pe care le cunosc simt acelasi lucru. Femeile sunt orgolioase, e greu sa accepte asa ceva. Din experienta mea, barbatii sunt mai lipsiti de prejudecati din acest punct de vedere. Ei nu numai ca nu se sperie asa usor, dar sunt mai permisivi si la aventurile partenerei. Sunt gata sa primeasca inapoi o femeie care se intoarce la ei dupa ce a avut o relatie cu un alt barbat. Recunosc, pentru asta ii admir. Cum imi spunea o prietena, probabil vine din evolutie, ei sunt obisnuiti cu competitia, pe cand femeile se simt total excluse daca sunt refuzate sau inselate. Inseamna ca tot ce au ele de oferit nu are valoare.
Femeile educate vor cariera, independenta materiala si sociala. Fara asta nu exista. Pe primul loc e cariera, libertatea lor. Femeile se simt implinite cu cariera si sex, din cate observ la mine si in jurul meu. Dar sex cu cine le place si cum le place lor. In schimb, barbatii vor o anumita securitate afectiva, de fapt ei se simt mai dornici de a avea o relatie stabila. Pare incredibil, dar cred ca cea mai mare libertate o poate detine o femeie, nu un barbat. Femeile, daca au libertate economica, sociala, sunt mai putin dependente decat barbatii. Ele nu au aceeasi nevoie afectiva, la ele o relatie e un entertainment de lux, nu o necesitate psihologica. E vorba de femeile intelectuale, libere in gandire.
Cat despre sex, ce sa mai spun? Femeile pot raspunde la asta. Cate femei sunt care nu sunt multumite de sex cu partenerul, in sensul ca e prea putin? Cunosc o gramada. Cele care nu sunt in situatia asta, ori sunt frigide, lesbiene, sau nu le place partenereul. Pentru barbati sexul e mai putin important, experienta mea arata ca ei chiar vor comunicare mai multa. Repet, e vorba de mediile intelectuale. Aveam o discutie cu o prietena in care ne plangeam de apetitul pentru discutii al partenerilor nostri, desi am fi preferat un altfel de apetit. Cat despre mancare, e buna, daca nu e suficient sex:)
Aceste studii altereaza imaginea femeilor. NU toate sunt gospodine, nu toate vor familie cu orice pret, nu toate spala sosetele sotului. EU una, pot spune ca singura persoana careia i-am spalat sosetele sunt eu insami.

http://www.realitatea.net/studiu-de-ce-femeile-prefera-barbatii-insurati_787717.html

http://www.opiniatimisoarei.ro/barbatii-fericiti-cu-sex-si-cariera-femeile-cu-mancare-si-familie/01/01/2011

Continue Reading