Pentru că nu am prejudecăți, pentru că nu mă sperie înjurăturile, pentru că sunt o fanatică a libertății de expresie, am ascultat podcast-ul lui Mirel Palada numit sensibil ”Pizdificarea societății”. El specifică faptul că nu e nimic misogin, titlul vrea doar vrea să atragă atenția. E vorba de sociologie pură. Chipurile.... OK, dar dacă nu era misogin, atunci trebuia ca titlul să dea un semnal de speranță, nu de îngrijorare sau dezamăgire. Ar fi de bine, nu de rău, în acest caz.
Numai că...dincolo de niște bibliografie interesantă, cum ar fi o carte a lui Norbert Elias din 1939 ”Über den Prozeß der Zivilisation”, aceleași clișee de tip Jordan Peterson....Nu mă așteptam la altceva, dar i-am dat o șansă, deși între timp aflasem lucuri interesante din CV-ul (cazierul ) lui...Acum caut cartea lui Elias, prefarabil în original, dar cred că mesajul e încă mai vechi. Și Nietzsche vorbește de ceva similar cu o jumătate de secol înainte. Încă și mai plastic, povestește despre Socrate ca despre un produs al acelei degenerări a societății care apare la apogeul unei civilizații. Atunci apare decadența, sofisticarea, dar și o lipsă ciudată de agresivitate și pasiune. Socrate cel urât și gay era un simptom al acestei decăderi. Dar Socrate era și o culme a moralității și înțelepciunii, spun contemporanii lui. Numai că Nietzsche prefera vitalitatea unei societăți flămânde aflată în ascensiune.
Palada critică lumea de acum, în care diferențele între sexe se șterg (în mod forțat și cultural, zice el). Numai că, susține sociologul, biologia nu e de ascuns. Ea iese la iveală. Și uite, în Ucraina, se vede. Războiul, o treabă masculină, rămâne așa ceva. Și acolo vezi mai mulți bărbați luptători, nu femei, asta ar fi dovada.
Îmi pare rău pentru domnul Palada, dar exemplul nu e tocmai inspirat. Nu știu să existe vreo lege de mobilizare obligatorie pentru femei. Dar știu că armata ucraineană conține un procentaj mare de femei. Pozele cu femei care luptă împreună cu frații sau tații lor, chiar în locul fiilor lor uciși, sunt deja comune. Recent am văzut fotografia unei suedeze care venise să lupte în Ucraina. Poate nu ar fi la fel de multe femei luptătoare ca și bărbați, dacă armata nu ar fi obligatorie, dar proporția se vede bine în tările unde armatele sunt din profesionști.
Că masculii sunt mai puternici la specia noastră, iarăși e ceva incontestabil. Iar feministele radicale sunt ultimele care ar putea contesta așa ceva. Participarea bărbaților în sporturile feminine e un abuz incalificabil. Da, bărbații aleargă mai repede, au mai multă forță. Dar atenție, există și excepții. Nu înoată mai repede, cel puțin pe distanțe lungi. Iar la gimnastică femeile campioane la femei sunt campioane și la bărbați. E iarăși ceva știut.
Dar acum, când forța fizică nu mai contează atât de mult în război, bărbații sunt trimiși pentru că sunt..mai dispensabili. Poți să spui că e biologie. Ei nu sunt atât de importanți în reproducere, educarea copiilor și nici în societate. E nedrept, dar un economist ar spune asta fără rezerve. Femeile produc mai mult în orice societate. Că produc degeaba în ce le privește, e altceva. Adică nu sunt recompensate prin bani și succes. Dar și cei mai mari misogini sau cei mai mari psihopați (cei care ne conduc) nu pot contesta asta. Și ăștia își știu interesul. Sclavele sunt mai importante.
Dar
femelele (femeile) sunt departe de a reprezenta ”domesticirea”,
chiar dacă patriarhatul le-a impus viața domestică. Palada ar
trebui să facă diferența dintre agresivitate și violență.
Violența e agresivitatea manifestată. Cu bătaia, adică. Dar
agresivitatea poate consta și în posturi, gesturi, iar la om, în
limbaj, la care femeile se pricep foarte bine. Și femelele de
mamifere și păsări sunt departe de ceva blând. Păi chiar Lorenz
vorbește de agresivitatea unei rațe, care își ataca violent
adversarii, apoi se apropia de ”soț” ca s-o apere. Femelele, la
multe specii, sunt mai mici și mai puțin puternice. Pentru că ele
nu se luptă pentru putere, adică admitere în grup, ca masculii.
Ele nu trebuie să fie angajate în niște lupte dure. Pentru că,
așa cum am mai spus-o, societatea e a femelelor cu pui, masculii
sunt tolerați acolo. Dacă sunt...
Femelele de șoarece, și
ele ușor mai mici, sunt foarte dure cu masculii. Dacă sunt închiși
în cuștile lor, fie ele și în călduri, îi bat rău. Femelele
sunt mai vioaie, mai active decât masculii. Cine ar fi crezut? Cine
a văzut de ce sunt buni pe bune bărbații.
La om, în timpul
Revoluției Franceze, femeile erau foarte vocale în acele adunări,
din care au fost excluse la un moment dat. Tocmai din acest motiv. Că
bărbații nu aveau chef să împartă puterea cu femeile e adevărat.
Dar că femeile, dacă nu sunt amențitate cu violența, înfruntare
din care clar ar pierde, sunt foarte combative, e iarăși adevărat.
”Pizdificarea” ar fi orice, dar nu domesticire. Ar fi competiție
dură, vigilentă. Dar cu mai puțină violență. Pentru că
femeile, deși ele însele foarte agresive, știu când să se
oprească. Au un control comportamental mai bun. De nebunia și
iraționalitatea bărbaților se poate profita foarte bine la război,
ceea ce se știe cum se știe și de utilitatea psihopaților pentru
armată.
Poate da, dacă femeile ar avea puterea, ar fi mai puține războaie. Oricum, probabil ar fi altfel. Nu ar fi războaie doar de flexat mușchi, stilul de reglare de conturi (a se citi ierarhie) între masculi. Ar fi războaie din care să știi că ai de câștigat cu o probabilitate mai mare. Și războaie date de principii probabil ar fi mai multe.
În
timpul războiului din Ucraina am auzit mai multe femei care voiau ca
ucrainenilor să le fie date arme eficiente sau care erau de partea
unui atac de pedepsire a agresorilor. Dacă observația asta nu e
susținută de date științifice (îmi aduc aminte cum cineva
povestea că a auzit niște bătrâne vorbind de cum l-ar ucide pe
Puțin), faptul că femeile lider (reginele) au mai puține războaie,
dar sunt mai eficiente în a acumula teritorii e susținut de studii.
Și Puțin o admiră pe Ecaterina cea Mare, o campioană a
achizițiilor teritoriale.
Ce se întâmplă acum în Ucraina e
de fapt dovada lipsei de ”pizdificare” a societății. Adică a
teroarei patriarhale, de fapt face oamenii foarte docili. Prin frică.
Patriarhatul se bazează pe frica de forță și de amenințarea cu
forța. Și pe obediența oarbă. Sistemele patriarhale sunt
obediente (vezi armata, poliția, biserica). Tot aceste societăți
oferă multe taboo-uri sexuale. Pudoarea e ceva patriarhal. Câte
reprezentări sexuale sunt în Arabia Saudită și Iran? Câte în
cultura cretană matriarhală? Și o altă societate ”pizdificată”;
kabilii. Era o societate matrialineală foarte războinică (mai
multe în cartea mea 7000 Years of Patriarchy). Cum ar arăta o
societate ”pizidificată” tehnologic, de asemenea în cartea mea
”Născut pe 8 Martie”.
Natura umană ”civilizată”, dar nu numai , e ”pizdificiată”. Societatea e a femelelor (femeilor). Și ca masculii să fie admiși, ca să reziste acolo pe termen lung, trebuie să se ”pizdifice”. Cum arată porumbeii și lupii? Deosebim sexele? Și la noi, cu cât o societate e mai egalitară, cu atât dimorfismul sexual e mai mic. Și o societate sofisticată nu are cum să fie altfel. Sigur, nu ne plac bărbații pufoși cu gleznuțele la vedere. Dar să-i întrebăm pe ei ce vor. Cum arată studiile pe societățile matriliniale, bărbații de acolo au o mare rezistență de...a deveni patriarhali.
Să nu avem grijă că nu are cine lupta acum. Grija noastră e să stopăm mașinile să participe la război, să nu producă dezastre încă mai mari decât au arătat că pot produce în secolul XX. Dar din păcate, societatea nu e încă suficient de ”pizdificată” pentru asta.
7000 Years of Patriarchy : Petra, Ioana: Amazon.de: Books
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu