Cine sunt antinataliștii și/sau cei care nu vor copii?

Sociologia nu e chiar știință ca matematica și fizica. Nu are predicții, cum ar zice Popper. Dar e un fel de cunoaștere, cum ar zice Sandra Harding. Și caută regularități. Și uneori le găsește. Nu întotdeauna, nu sunt generale, dar uneori sunt. E surprinzător cum se comportă oamenii în grupuri. Dar e surprinzător și cum se formează grupuri pe baza unor ideologii comune sau măcar a unor idei. Și mai ales cât de asemănător (sau ce regularitate există în acest proces) gândesc. Se pare că uneori oamenii au în comun mai mult decât ideea, au cauzele ei, care cel mai adesea sunt afective.

Așa și cu antinataliștii sau cei care nu vor copii, și vor să aibă un loc în societate cu această decizie. Ca și ateii vocali de pe net (și nu numai) e uimitor cât de similar gândesc (sau simt). Și mai uimitor e pentru cineva care ajunge la aceste idei (sau altele) pe criterii morale, raționale. Pentru că ei nu seamănă cu ceea ce te-ai aștepta să fie.

Antinatalismul e un curent filosofic care pune în centru ideea imoralității nașterii, a aducerii pe lume a unei ființe umane care n-a ales să vină pe lume. E imoral să aduci pe lume pe cineva care nu a cerut asta, mai ales că lumea actuală nu e chiar un loc drăguț. Dacă ești întrebată/întrebat la maturitate dacă ai dori să fii născut în lumea asta, nu știu cei mai mulți ce ar răspunde pe baza unui studiu, dar cunosc o mulțime de oameni care ar răspunde NU. Mai ales oameni care își pun întrebări despre viață, despre sensul vieții, fericire, știți acele teme filosofice banale. Sigur că nu există niciun sens în viață, sigur că viața e mai mult sau mai puțin suferință. Mai ales dacă nu te naști într-o familie cu bani și influență, atunci mai bine să nu te naști deloc. Și e de bun simț să nu te naști ca femeie în India, iar acele avorturi ale feților de sex feminin ar ptuea fi cumva morale din punct de vedere antinatalist. E viață pentru femei în patriarhat? Nu.

Da, pare de bun simț. Cum de bun simț nașterea pare imorală dintr-un alt motiv. În patriarhat, genul de societăți în care ne târăm noi, aproape toate femeile lumii, nașterea e unul dintre cele mai imorale lucruri. De ce? Pentru că femeile sunt obligate să nască. Religiile patriarhale, așa-zisa moralitate patriarhală (spălarea pe creier a femeilor în scopul preamăririi propriei sclavii) acordă femeilor un singur rol onorabil și o singură calitate: aceea de mame. Femeile sunt servitoare, ceea ce e de la sine înțeles, natural, munca lor fiind considerată aproape o resursă naturală inclusiv de filosofi de stânga precum Marx. Adică nu contează ce fac, nu merită recompensă pentru munca lor, bani sau apreciere. Nici măcar mulțumire. E ca și cum i-ai mulțumi pomului că face fructe sau albinei că face miere.

Și dincolo de asta sunt mame, lucru pentru care merită ceva respect, mai ales dacă nasc masculi. Această funcție fiziologică e singura apreciată de patriarhat. Aia e menirea lor, nimic altceva. Ceva natural e un merit, iar munca lor e considerată naturală! Și cine zice că patriarhatul nu e pervers? Și inteligent, aș putea spune, în perversitatea lui. E cea mai bună strategie de devalorizare a unei persoane. Tot ce face nu are valoare, și oricum trebuie să facă, e obligația ei, e natura ei. Iar a fi un uter cultivat e o valoare.
Și totuși, dacă intri pe orice grup antinatalist, indiferent de limba care se vorbește acolo, te frapează același lucru: moralitatea nașterii și a obligativiătții fizice a femeii de a naște prin interzicerea avortului (inclusiv în tările cele mai liberale ca Statele Unite), prin toată confiscarea corpului femeii și a sexualității ei (ca în țările musulmane, unde femeia nu are voie nici să aleagă numărul copiilor), prin obligarea ei să nască sau să aibă relații de supraviețuire tocmai prin marginalizarea și jefuirea ei (cum se întâmplă în lumea noastră). A fi tată în patriarhat, de cele mai multe ori, e unul dintre cele mai imorale roluri. Înseamnă să fii un fel de violator legal, unul care însămânțează o femeie care nu are de ales, chiar când pare că are. Cine ar alege să aibă copii cu Boris Johnson dacă ar fi livrator de pizza? Și acest individ are o grămadă de copii. La fel ca Trump. Sigur, gusturile oamenilor sunt diferite. Poate există și femei care i-ar vedea sexy și încântători, dar câte chiar ar vrea pe bune să aibă și copii cu ei? A avea un copil e mai mult decât o aventură de-o noapte, e mai mult decât să ai o relație cu cineva. Sunt femei (conștiente) care se tem mult mai mult de sarcină decât de viol. Dar conștiința propriei persoane și măcar a propriului corp nu e ceva ce înciurajează patriarhatul. Din contră, ar fi total contraproductiv. Culmea exploatării corpului femeii nu e violul, ci nașterea nedorită, de fapt în urma unui viol la care ea e obligată social și material să consimtă.

Da, numai că acest punct de vedere e vehement respins de membrii grupurilor de antinataliști sau oameni care nu vor copii. Din contră, acești oameni cred că femeile vor ele copii. Ele chinuie bărbații cu dorința lor de copii. Ele sunt amatoare de sarcini și alăptări, de distrugerea carierei, de discrimnare și marginalizare. De ce? Așa sunt ele. Instinctul din ele urlă să aibă copii. Inteeresant e câ aceste grupuri resping cu ură idei feministe. Ura și disprețul față de femeile cu copii e adesea principala temă de discuții pe aceste grupuri. Ele sunt ridiculizate ca proaste care nu înțeleg ce le așteatptă, alte femei au fantezii cu violența față de ele. Am văzut ceva de genul ”aș bate-o cu copilul peste gură”. Am fost expulzată dintr-un astfel de grup din cauza ideilor feministe, pentru că le-am luat apărarea acestor femei. Ele sunt vinovate, sigur, ele asupresc bărbații cu dorința lor de copii. Și încă mai sigur, patriarhatul nu există. ”Dacă mai văd o dată cuvântul ăsta, te dau afară”. Ziș și făcut!

De fapt, în aceste grupuri populația principală e formată din bărbați care nu vor copii, nu vor prea multe obligații, vor să-și trăiască viața, adică acei bărbați care au ajuns în raiul patriarhal, în care nu mai există decât drepturi, nu și obligații pentru bărbați Iar femeile de acolo, cel mai adesea, sunt femei care nu vor ele însele copii, vor să-și trăiască viața, dar care se tem al dracului de femeile care vor copii, deși neagă existența patriarhatului. Ele consideră că oferă bărbaților mai mult decât burta și niște ființe urlătoare care fac pe ele. Ele oferă liniște și distracție continuă, nu obligații împovărătoare. Atunci de ce mai e nevoie să umilească acele biete proaste, pe care oricum bărbații nu le vor, de care ei fug? Poate tocmai că știu că nu e adevărat, dar le e greu să recunoască. Da, realitatea e dureroasă. Iar pntru femei în patriarhat există puține roluri, adică în mare cel de mamă și cel de curtezană. Și doar primul e onorabil. Și bărbații pot să ajungă să-și dorească să fie tați...

Antinatalismul ar trebui să fie un curent feminist. Dar ca de obicei, ca și în Revoluția Sexuală, femeile nu sunt importante. Dar a aduce copii pe lume e imoral în primul rând pentru că de cele mai multe ori se întâmplă în patriarhat. Lumea în forma asta e cumplit de imorală, iar sistarea nașterilor din motive morale ar fi o modalitate de distrugere a acestei civilizații. Dacă specia nu vede alternative, atunci și a speciei.