Petitia contra familei "traditionale" patriarhale

Recenta petitie pentru protejarea familiei "traditionale, normale, universale" nu a starnit reactii suficient de puternice din partea organizatiilor feministe, cele mai indreptatite in a riposta in fata acestei initiative, in parte si din cauza marginalizarii in media a acestor organizatii. Acest fapt ne-a impulsionat sa scriem aceasta petitie. In primul rand, am ruga initiatorii petitiei mentionate sa ne precizeze despre ce fel de "traditie"' este vorba. Formele de convietuire in numeroasele culturi "traditionale" de pe glob sunt diverse, in special in societatile de vanatori-culegatori. Apoi, in societatile producatoare de hrana, de agricultori si/sau crescatori de animale, nu exista o forma "universala" de convietuire. Exista familia matrilineala (matriarhala) in care in niciun caz legatura "dintre un barbat si o femeie "(atentie la ordine) nu este cea mai importanta, ci de rudenie pe linie feminina. Daca autorii petitiei se refera la familia patriarhala, in care un barbat poseda (cel putin) o femeie, atunci simtim nevoia de a crea o petitie contra acesteia. 

Familia patriarhala, care se afla la originea legilor familei si in societatea noastra, reprezinta o crima impotriva a jumatate din umanitate. Ea se bazeaza pe sclavia (posesia) uneia sau mai multor femei, confiscarea sexualitatii si reproducerii acestora, a demnitatii umane, in scopul exploatarii casnice, sexuale si reproductive. Desi in ultimele secole, in special sub presiunea miscarii feministe, legile legate de familie s-au mai indulcit, originea lor este in continuare patriarhala, ceea ce este usor de constatat la nivelul formularilor. Dar si in prezent, casatoria heterosexuala, in culturile tributare patriahatului, este extrem de riscanta pentru viata, sanatatea fizica si mentala a femeilor. din cauza violentei domestice, fizice si simbolice. In plus, familia patriarhala, prin legile care o sustin, favorizeaza dependenta materiala si vulnerabilitatea sociala a femeii. Impactul negativ al existentei acestei institutii se se rasfrange si asupra femeilor care o resping, prin atitudinea societatii fata de femei si crearea rolurilor de gen. 

Din aceasta cauza, propunem abolirea tuturor reminiscentelor patriarhale ale legilor familiei, inclusiv din constitutie. Prpunem legalizarea altor forme de suport reciproc intre persoane adulte, sub forma parteneraitelor civile, care pot include sau nu, ca baza, stabilirea de relatii intime intre acele persoane. Daca admitem ca in prezent relatiile interumane se formeaza pe baza cautarii fericirii sau macar a unei libere asocieri in scop de suport reciproc, legile nu au dreptul sa limiteze formarea sua protejarea acestor relatii. Oamenii nu convietuiesc cu scopul nasterii si cresterii copiilor, cum e cazul familiei patriarhale, in care femeile sunt obligate sa nasca fii in scopul transmiterii averii si rangului (mai recent numelui) pe linie masculina. Copiii sunt adusi pe lume de catre femei, activitate dificila si riscanta, de care beneficiaza intreaga societate, drept pentru care ele ar trebui sa fie recompensate pe masura importantei acestei contributii. Copiii nu ar trebui sa fie proprietatea tatalui (sau a parintilor), ci cetateni in devenire, care au nevoie de suportul intregii societati. In aceste conditii, familia "traditionala" devine contradictorie cu noul mod de viata, dar in primul rand cu viziunea actuala asupra drepturilor omului. 

Daca sunteti de acord ca reminiscentele patriarhale trebuie eliminate din legile familiei, inclusiv din constitutie, iar noile forme de convietuire libera pot fi incurajate si protejate, va rog sa semnati petitia contra famileii patriarhale:

http://7000ani.blogspot.ro/2016/09/petitia-contra-familei-traditionale.html

Pr

Continue Reading

Occident si Orient- ciocnirea patriarhatului cu patriarhatul

E la moda, si apare adesea in mass-media, ideea ciocnirii civilizatiilor, occidentala si orientala, mai precis ciocnirea spatiului crestin cu spatiul islamic. Desi avansata de autori acum celebri, aceasta idee, la o analiza mai atenta se dovedeste o gaselnita mai mult de scandal, in stilul stirilor de la ora 5, dar si o acoperire pentru razboaiele duse in spatiile islamice din Orientul apropiat si acum nordul Africii.

Sunt crestinismul si islamul ireconciliabile? E o diferenta atat de mare intre aceste lumi? Inainte de crsetinism si Islam, intre aceste spatii culturale au existat multe asemenari culturale, care apropiau aceste zone intre ele. O imagine similara a receptarii lumii, paideumatica, asa cum spune Leo Frebonius, celebru culturolog german de la inceputul secolului trecut, in "Cultura Africii". In aceste spatii, despartirea eului de natura a creat dorinta de transformare a naturii, diferita de eu, care s-a manifestat prin magie (samanism), apoi, mai tarziu, prin cauza-efect. Li s-ar parea ciudat unora ca povestile cu duhului lampii si altele, pline de farmec si magie, reflecta aceeasi viziune asupra lumii ca si cea din Europa. Mai mult, Frebonius numeste aceasta conceptie, rece si inclinata spre dezvoltarea de notiuni (unde am intalnit asa ceva?), hamitism. Popoarele din zona aceea, nordul Africii, vorbesc lmbi hamitice. De fapt se pare ca originea limbilor hamito-semitice este in ceea ce este azi Etiopia, nordul Africii, locul cu cele mai multe astfel de limbi. Originea autorilor Bibliei sa fie aficana? Ce blasfemie, dar asta e teza sustinuta de Jared Diamond in Guns, Germs and Steel. E vorba, atentie, de o lume preislamica, primitiva, care a fost si inca mai are elemente matriarhale. Mosternirea acestor oameni duri si cruzi se transmitea pe linie feminina. Iar comportamentul sexual al femeilor, in lumea acea aspra semana bine cu ceea ce pare acum a fi comportamentul femeilor occidentale: selectie sexuala dura si continua a barbatilor.

.Daca mergem mai departe cu analiza acestor lumi "diferite", vedem ca evreii, nomazi, au stat pe la marginea imperiilor in Orientul apropiat, ceea ce se numea Mesopatamia, in Iraqul de azi. Cultura acestor imperii a fost absorbita de evrei, reflectata in Biblie. Atat cat au inteles acei pastori. Numai ca pe la marginea unui alt imperiu, cu pastorit si piraterie, isi faceau veacul grecii antici. Sigur ca au preluat multe elemente culturale. Dezvoltarea acestor popoare mici, unul din Asia, altul din mica Europa, au fost dependente de perioade de declin ale acestor imperii.

Dar ceea ce a patruns si s-a dezvoltat in aceste spatii a fost....patriarhatul. Bland la inceput, cum se vede in "Epopeea lui Ghilgames", devine apoi din ce in ce mai crancen. Europa nu a avut parte de un patriarhat prea dur in Antichitate, afara de unele paturi sociale, cum ar fi nobilimea ateniana in perioada democratiei. Dar crestinismul, o religie care vine din Orientul apropiat, ii ajuta pe europeni sa recupereze. Rezultatele se vad azi.

Si ce ar insemna azi pentru femeile in aceste zone ciocnirea Occidentului cu Orientului? Ciocnirea patriarhatului cu patriarhatul!  Daca in Occident femeile sunt prostituate, in Orient ele exact asta nu au voie sa fie. Acolo ele sunt sclave ale familiei, care trebuie vandute pe bani si prestigiu..

In Occdent de fapt nu exista protectie pentru femei, exista doar daca au ele bani de acasa. Singura sansa ca o femeie sa se simta bine e sa fie bogata, sa aiba zestre. In rest, e o sclava, o prostituata sau o servitoare care munceste ca sa traiasca, dar prea mult nu se poate astepta ca recompensa de la societate. In Orient exista, de exemplu in Iran, dar si in alte state Islamice, un venit minim pentru femei. Prostitutia e prohibita, desi se pedepsesc tot femeile, de exemplu cele care sunt prinse ca joaca in filme porno, cu moartea. Femeile sunt de vanzare. In Occident nu le mai vand tatii, dar se pot vinde ele. Practic sunt aruncate in gura lupului. Emanciparea unei femei insemna in epocile trecute un fel de dezmostenire a ei de catre familie.

In Occident femeile frumoase au o valoare, in Orient femeile frumoase sunt ascunse, frumusetea e prohibita, la fel ca prostitutia. Pentru ca sexul e prohibit.

Dar de fapt femeile au peste tot valoare doar prin pozitia pe care le-o confera tatal sau sotul lor. Femeile frumoase, daca nu au bani de-acasa, nu sunt de invidiat nicaieri. Dar in Orient nu le foloseste prea mult, cel putin in  societatile foarte traditionale, nici sa fie bogate acasa. Acolo chiar nu au nicio scapare.

Problema cea mai mare a femeilor de pretutindeni este patriarhatul. Chiar daca ele, putine, nu traiesc in societati patriarhale, patriarhatul le ajunge prin intermediul colonialismului si al globailizarii. Nu exista scapare.

Eliberarea femeilor fara structuri de sustinere puternice, ca in matriarhat, nu poate exista. Barbatii beneficiaza de structuri de sustinere, chiar daca acum, in Occident, par doar simbolice. Dar nu sunt. Ei formeaza grupuri, mafii, se unesc in scop de a obtine bunuri.Femeile trebuie sa se uneasca si ele si sa-si faca mai intai structuri de sustinere sociala, apoi structuri de sustinere pentru acces la puterea economica si socaiala.

Despre femeile care fac cumva prostitutie ca sa ajunga la privilegii toata lumea are numai cuvinte de ocara, dar despre barbatii care nu fac nimic, doar ca s-au nascut cu sexul potrivit, ca sa ajunga la toate privilegiile, nimeni nu spune nimic. Afara de feministe. Barbatii fac bani pe sex mai mult decat oricine, asta e norma in cazul lor. De asemenea ei exploateaza femeile, sunt intretinuti de femei. Femeile in orice societate produc mai mult decat barbatii dar au mai putin, cu cat ele produc mai mult fata de barbati, cu atat primesc mai putini bani si prestigiu.  Femeile care se folosesc de barbati pentru privilegii nu fac decat sa ia inapoi ceea ce li s-a luat prin nastere. Dar aceasta strategie mentine femeile in starea de dependenta.

Barbatii exploateaza femeile, sunt intretinuti de ele, dar nu e nicio problema, ele nu pot cere atatea drepturi asurpa lor, cum cer ei in situatia inversa. Pentru ca pe ei ii sprijina patriarhatul. Jenny Nordberg, in ""Fetele ascunse din Kabul" descrie cazul cumplit al Azitei, o politiciana afgana, parlamentara pentru o perioada, inteligenta si educata, feminista. Relatia ei cu sotul analfet, un var de la tara impus de tata, e relevanta pentru ceea ce sunt relatiile patriarhale, si seamana bine cu relatiile din Occident. El o lasa sa lucreze, ca ii aduce bani multi. Dar ii cerea bani pentru orice libertate a ei. Oricat de influenta, de educata, e tot nevasta lui, dreptul asta bate toate calitatile si functiile ei. Banii ei sunt banii lor, iar banii lui sunt banii lui. In situatia probabila in care ar fi ramas fara banii ei, nu era nicio problema, se intorceau la tara, iar el ar fi intretinut familia. Cum ar fi rezolvat problema asta, el care era analfabet? Simplu, ar fi vandut fetele spre casatorie.

Relatia Azitei reprezinta relatia femeii in patriarhat dusa la extrem. Despre asta e vorba, cum am mai spus, nu exista un alt rol al barbatului ca provider (ahahaha) decat acela de aparare, de hartuielile si mizeria patriarhala dinafara casei. Sotul Azitei avea proprii bani, din propria afacere cu alune, dar sotia nu stia de ei, nu avea niciun acces la ei. Femeile trebuie sa-si cumpere libertatea si securitatea in patriarhat. ele nu se nasc cu ea. La fel cum un peste ii spunea unei femei rapite si obligate sa se prostitueze, ca trebie sa-si castige libertatea. (marturia unei foste prostituate editata sub nuemele Arizona Market). Asta e patriarhatul, femeile isi negociaza nonstop viata si securitatea, ca de libertate nu poate fi vorba.

Diferneta dintre crestinism si islam este una singura: in crestinism, ca si in alte culturi partriahale, cum ar fi India, femeile nu sunt vandute, ci platesc ele un fel de taxa de protectie (zestrea) pentru ca sotul sa le ofere securitate. Daca nu pot plati, niciun barbat nu are grija de ele (cu sila si dispret), ci sunt obligate, cum se intampla adesea pe timpul reginei Victoria, dar si la noi, sa ajunga prostituate. Prostituata e o femeie fara zestre, fara prostectie cumparata. Ele sunt ucise daca aceasta taxa e prea mare. Fetele bogate erau ucise in India de milenii. Interpretarile aberante ale sociobiologilor (cchiar a tatalui lor, Edward Wilson) arata cat de intoxicata e gandirea lor patriarhala. Nu faptul ca ele nu puteau transmite multe gene, ci acela ca ele nu aducea bani, ci consumau, era cauza, La fel cum chinezii recunsoc azi simplu de ce isi ucid fiicele, pentru ca se marita si nu-i ajuta la batranete. In patriarhat, copiii sunt marfa, sclavi, iar femeile fabrici de sclavi, ele insele sclave.

Ciocnirea dintre Occident si Orient? Ciocnirea dintre doua fete ale patriarhatului, doua fete ale acelleasi lumi bazate pe putere, violenta, autoritate, in care oamenii slabi, in special femeile, sunt striviti. Doua solutii ale oprimarii femeilor. In Orient femeile sunt de vanzare, in Occident se pot vinde singure.

https://adonis49.wordpress.com/2010/07/09/part-two-pre-islam-arab-cultures-matriarchal/
http://www.worldette.com/make-a-difference/care/2012/minangkabau-matriarchal-society/
https://www.globalcitizen.org/en/content/islam-and-patriarchy-and-why-its-important-to-unde/

Continue Reading

50 shades of Grey sau 50 nuante ale unei relatii heterosexuale in patriarhat

In fine, am vazut si eu "50 shades of Grey", un film foarte criticat, in special de feministe. Mi s-a parut mult mai putin prost decat ma asteptam. Poate pentru ca i-am dat o cu totul alta interpretare. Pe scurt, o tanara filoloaga intalneste, cu ocazia unui interviu, un atragator tanar om de afaceri de succes. E ametita de prezenta lui, e si el oarecum impresionat de ingenuitatea ei si o cauta, incercand apoi, cu sincope, sa aiba o relatie ciudata cu ea, acoperita si de un contract juridic, de tipul dominanta-submisivitate, cu accente sado-maso. Literal.

Criticile feministe, din ce am citit eu, proveneau din faptul ca tanara studenta la literatura engleza ceda unei astfel de relatii, in care era urmarita, tratata cu autoritate, impresionata cu cadouri scumpe si plimbari cu elicopterul si planorul. Alte voci spun ca filmul a mai salvat din esecul care ar fi de fapt cartea.

Mie insa tanara nu mi s-a parut impresionata de bani, avere, succes social, conform cliseului. . Aceasta idee, imprumutata cu succes si de sociobiologie, e doar o reprezentare patriarhala a unui fenomen care exista. Femeile vor supravietuire, si siguranta in patriarhat, pentru ca astea sunt scumpe pentru ele, ca fiinte total defavorizate. Dar e vorba de supravietuire, nu de excitare. E vorba de serviciu, loc de munca, nu de fericire. O femeie inteligenta si sensibila nu cred ca se excita la contul din banca si functia unui barbat, cum nu se excita la propriul birou de manager sau la propriul cont. Or protagonista e o fiinta foarte sensibila si romantica, obligata sa fie asa si prin natura profesiei pe care si-a ales-o.

Ingenuitatea, naturaletea ei, care de fapt e forta, un anumit tip de forta, par sa-l impresioneze si pe tanarul capitalist de succes, cu ultimele ramasite de umanitate. Ce vrea sa faca el cu aceste calitati nu vorbim aici, unde doar despre sentimentele ei e vorba. Ea e atrasa de el pentru ca e un tip atragator (actorul din rolul principal seamana al naiba cu jucatorul de tenis Gregor Dimitrov, care este intr-adevar un playboy, care atrage ca un magnet femei din sport si muzica, desi Dimitrov e o idee mai atragator, atitudinea lui e mai placuta, as adauga). E o mare surpriza ca un barbat cu o functie ca a lui, cu un imperiu financiar, sa arate asa. Apoi e atitudinea care contrasta cu aspectul lui. Tipul e o enigma, o ciudatenie, ceva din alta lume, mai ales, cum se specifica, pentru o tanara romantica lipsita complet de exeperienta sexuala. Tot ce face ea e din curiozitate, din explorare a propriei sexualitati si a lumii. Si aceasta tanara descopera lumea, lumea relatiilor heterosexuale in patriarhat. Initierea ei sexuala e mai dura decat initierile masculine (dar si feminine) din unele triburi de razboinici. Desi pare o experienta dusa la extrem, transmite acelasi mesaj: relatiile heterosexuale in patriarhat nu sunt "normale", mai ales din punctul de vedere al unei tinere romantice, sincere si ingenue. Nu exista normalitate in aceste relatii. Totul este despre control, jocul puterii, al dominantei si submisivitatii, si despre durere, care eventual poate duce la placere. Si durerea e mai multa decat in acele jocuri erotice sado-maso. Realitatea e mai dura decat in acest film, unde jocurile erotice aveau loc intr-o camera sepcial, camera de joc. In rest, aceeasi distanta, aceleeasi limite afective, de apropiere fizica care pe ea o dureau si o deranjau mai mult decat jocurile erotice.

Conditiile pe care el i le punea ei pentru acea relatie, consfintita printr-un contract intocmit de un avocat, erau unele, de cele mai multe ori nescrise, care apar in relatiile heterosexuale. Manifestarea unor emotii, pronuntarea unor cuvinte "urate" de catre femeie trebuiau pedepsite fizic. Ea trebuia sa-l astepte in orice moment, cand el dorea, in camera de joc, in genunchi, si sa i se adreseze cu "'domnule". Nu avea voie sa-l atinga, trebuia sa doarma singura. Ea era submisiva lui. Si ea cu ce se alegea? Cu el. Adica numai in felul acesta putea sa obtina devotiunea lui. Prin contract?

Lucrurile seamana ca doua picaturi de cianura cu contractele de casatorie, cu  toate conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o femeie pentru a fi eligibila pentru o relatie, pentru a fi "submisiva" cuiva.

Aventura acestei tinere e aventura oricarei tinere femei care intra in viata visand la pasiune, sentimente nobile, o relatie profunda si infloritoare. In realitate e aruncata intr-o lume in care barbatii vor altceva de la ea, in care tot ce ofera ea, tot ce doreste ea nu numai ca nu conteaza, ci e nedorit. Doar ingenuitatea, naivitatea, tineretea sunt dorite, pentru ca dau senzatia unei submisivitati facile. Dar chiar daca nu consimte la submisivitate, tanara nu castiga. Visele, sansa unei seuxalitati normale, unei vieti afective normale nu exista in lumea reala. Chiar daca nu e violata fizic, o femeie in patriarhat se initiaza prin violul afectiv, prin moartea sexualitatii si pasiunii sexuale. Chiar daca nu e mutilata genital, femeia e mutilata afectiv. Sexualitatea ei e ucisa. Are o singura sansa: toate astea mintea ei sa le transforme in placare. Sa devina masochista, sa se bucure de submisivitate. Sa renunte la ea insasi, sa se abandoneze, si asta sa-i faca placere. Si multe femei au gasit solutia asta. Nu e vorba de masochism innascut, ci de singura solutie de a avea acces la placere intr-o relatie heterosexuala in patriarhat.

Continue Reading

Despre transexualitate feminina (si masculina) in patriarhat

Se vorbeste mult despre transsexualitate, dar mai ales, transgender, adica o persoana simte ca e prinsa intr-un corp de gen opus, ca ea apartine altui gen. Nu stiu care era incidenta acestui transgenderism, care duce acum la tratamente chirurgicale mutilante, la tratamente hormonale riscante, contestate de unii specialisti (care nu fac averi din aceasta problema) inainte de al treilea val de feminism, inainte de impunerea ideii de gen. Nu stim care este in culturile in care se vorbeste mai putin despre gen, in care se face o propaganda mai slaba acestei notiuni. Nu e greu de verificat, si existenta unei corelatii e prea usor de prezis, nicio o casa de pariuri nu ar pune o cota mare pe ea.

Dar ce zice natura despre acest aspect? Ca si in alte cazuri, in care experimente oribile, imorale, au condus la concluzii stiintifice importante, exista si aici o sursa de date, care vine culmea, din societatile puternic patriarhale. Cartea suedezei Jenny Nordberg, "Fetele ascunse din Kabul", foarte documentata nu numai jurnalistic, pentru ca Nordberg este jurnalista, dar si din punct de vedere medical, al teoriilor feministe, arunca un spot gros de lumina peste acest fenomen.

E vorba de un fenomen descris in societatile puternic patriarhale, cum ar fi Afghanistan, Iran sau chiar Albania. In Afghanistan se numeste "basha posh" (probabil in Dari, dialect persan, foarte raspandit in aceasta tara). Despre ce e vorba? Despre nevoia patriarhala a unei familii de a avea fii, pentru ca numai barbatii in patriahat mostenesc rangul, numele si averea. In matriarhat exista aceeasi nevoie, pentru ca femeile mostenesc rangul si averea, dar acolo se pot adopta fete in acest scop. Dar in patriarhat, cum se stie, lucrurile sunt mai dure. Asa ca in unele cazuri, daca o familie a avut numai fete, atunci o fata (a treia, a patra fiica nascuta) primeste rol de baiat cel putin pana la nasterea unui fiu in familie. Ea  se imbraca in haine de baiat, e libera sa se plimbe cu bicicleta si sa se catere in arbori, sa petreaca in compania baietilor si a barbatilor, a rudelor de sex masculin etc. Deci nu simte ea, nu alege ea, rolul ii e atribuit chiar de familia cu puternice mentalitati patriarhale. Interesant e ca nu se mai poate desparti de el, de exemplu cand ajung la maturitate, mai ales daca in familia aceea s-a nascut pana la urma un baiat. Femeile care au vazut cum e sa fii barbat ar face orice sa nu se intoarca la rolul de femeie, pe care una dintre ele il defineste ca pe situatia in care cineva e stapan pe viata ta.

Aceaste experimente arata  clar cum e cu transsexualii, daca nu intotdeauna, macar de multe ori. Diferenta fata de trransexualii din Occident si aceste fete e ca occidetnalilor li se pare ca aleg. Dar medicii, propaganda medicala si culturala s-ar putea sa aleaga  pentru ei.

Experientele cu acele femei care au fost alese aleator, dupa ordinea nasterii lor, sa joace rolul de barbati, arata ce e de fapt creierul feminin si masculin.  De fapt femeile pot face ce fac barbatii, dar invers, nu. Chiar o femeie afghana, fosta bacha posh, intervievata de Nordberg, spune asta: "noi stim cum e in  locul lor, ei nu stiu cum e in locul nostru" Femeile pot fi barbati, dar barbatii nu pot fi femei. Masculinitatea e usor de adoptat, dar feminitatea, nu, Nu numai femeile, dar si barbatii gandesc asa. Interesant e ca pana si forta fizica se modifica, aceste femei, cele putin unele care reusesc sa ramana in rol de barbat pana la capat, sunt mai puternice, au alta atitudine, fiind greu de deosebit de barbati. Ar fi interesaant cate femei trans exista in tari ca Afghanistan, daca barbatii se inghesuie sa joace roluri de femei altundeva decat in Occidentul cu o oarecare emancipare a femeii.

Aceste experimente raspund la multe intrebari legate de fenomenul transexualitatii. Intr-o lume fara gen acest lucru ar mai fi necesar? O tanara politiciana Afghana spune cu durere: intr-o lume normala nu mi-as imbraca fata in baiat. Probabil intr-o lume normala, oamenii nu ar mai fi transexuali. De ce ai avea nevoie sa ai rolul de gen al altui sex daca acele roluri nu exista? De ce ai avea nevoie de asta daca poti face orice?  Chiar si in trecut, transsexualitatea se referea tot la roluri de gen. In trecut, ca si acum, existau meserii masculine si feminine. Acest aspect exista si in matriarhat, Femeile si barbatii imparteau resurse diferite. Ca meseriile atribuite sexelor erau absolut invers in diverse culturi asta e alta poveste. Sexul exista, e ceva clar, dar genul e intr-adevar un construct social, cultural, dar mai ales economic. De fapt in cultura noastra nu se prea stie ce e sexul, iar ceea ce credem dsepre sex, inca de cand suntem mici, e vorba de fapt despre gen. Daca noi nu cunosteam structura clitorisului pana acum cativa ani, despre mecanismul erectiei am aflat abia la sfarsitul anilor 90, stim despre sex cam tot ce stiu si copiii din toata lumea: atribute de gen. Copiii nu stiu diferenta dintre sexe, dar stiu bine cine e fata si baiat dupa haine si atitudini, cum spune Fausto -Sterling in "Sexing the body"', dar cum ne aducem cu totii aminte din copilarie. Mai mult, chiar daca afla de diferente biologice, ei continua sa atribuie sexul mai mult pe baza hainelor si a atitudinii (genului). Adulti nu sunt departe.

Fenomenul descris aici sugereaza ca toate ipotezele legate de transsexualitate, dar si de sexualizarea normala, a propos de sexualizarea creierului inainte si dupa nastere, de influenta hormonilor, ajung astfel la contradictii grave, iar ipoteza "born this way" promovata cel mai mult de homosexualii barbati iese destul de sifonata de aici. Dar ce conteaza adevarul? Cert e ca societatea are nevoie de doua sexe, pentru rolurile de gen, pentru mosternire, pentru politica, pentru exploatare. In Iran sunt cele mai multe operatii de schimbare de sex, in sensul ca gay-i barbati devin femei pentru a evita pedeapsa cu moartea. Nu e posibil ca un barbat sa fie efeminat, ar conduce la distrugerea ideii de barbat, asa ca e silit sa devina "femeie". Dar femeile asta vor, barbati "efeminati"', daca sexualitatea si alegerea lor e libera, nu in sensul supravietuirii. Numai ca femeile nu au nicio importanta in patriarhat.

Din ce in ce pare a se contura ideea ca homosexualitatea si transsexualitatea exista din cauza patriarhatului. Oare in putinele societati matriarhale se poate semnala asa ceva? Cu ce incidenta? Homosexualitatea feminina, lesbianismul, e un raspuns normal la patriarhat, la sexualitatea masculina, la dominatia masculina, la imposibilitatea unei vieti sexuale feminine (femeiesti normale). Desi ar putea fi si lesbiene care sa adopte lesbianismul ca evitarea rolului feminin in patriarhat. Exaltarea masculinatii, cum apare in operele lui Yourcenar, asociata cu lesbianism in viata de toate zilele, ar fi semne ale acestui fenomen, un fel de transsexualitate feminina mai blanda.  Iar homosexualitatea masculina variaza intre cult masculinist (la barbatii pasivi) si abuz masculin in situatia in care femeile sunt cumva protejate de aceste abzuri, ca obiecte ale unor barbati puternici. Biblia descrie un astfel de episod, in Sodoma si Gomora. Barbatii insetati de orgii masculine refuza femeile virgine, ci vor doar barbatii oaspeti. Femeile virgine, fiicele, impunneau un anumit tip de relatie, pe care barbatii nu l-ar fi impus.

Cultul masculinitatii ar putea fi cumva la originea acestor comportamente, daca nu in toate cazurile. macar adesea. Daca unii barbati gay, in general pasivii, dar nu numai, au un cult pentru virilitate si un dispret profund pentru femei, pentru ce e feminin, cum se poate observa adesea, dar cum transpare si din analizele Andreei Dworkin in "Intercourse"', mai surprinzator (sau poate nu?) e ca si femeile foste bacha posh, tot pe barbati ii admira, le place compania lor, spre deosebire de a femeilor, dominata de barfe. Dar ele nu inteleg ca barfele femeiesti vin din lipsa totala de perspective, din limitarea universului, din strictetea rolului de gen. Rolul de gen feminin in patriarhat e dezumanizant, femeilor respective li se neaga dezvoltarea unor functii psihice umane, a propriei gandiri, simtiri, demnitati umane. Patriarhatul le transforma in monstri, ceea ce feminismul a trebuit sa admita, asa cum admite ca patriarhatul transforma barbatii intr-un anumit tip de monstri, care totusi au dreptul sa viseze, in limitele rolului dur, impus si lor.

Ce e de facut pentru femeile patriarhale, pentru alte victime ale patriarhatului, homosexualii si transsexualii, adepti ai cultului falusului? Psihoterapie feminista, dar si o revolutie feminista, anti-patriarhala, care sa dea sansa unei vieti curatate de virusii politici, materiali, sociali si spirituali ai patriarhatului. O viata cu adevarat libera de cel mai dur si mai mizerabil sistem din istorie. 

https://reneejg.net/2016/07/05/when-the-shoe-wont-fit-transgenderisms-sticking-points/
https://purplesagefem.wordpress.com/2016/07/07/no-paris-lees-trans-activists-are-not-abolishing-gender/
http://bachaposh.com/

Continue Reading